Revoltele de pe strazile Londrei si din alte orase din Marea Britanie nu trebuie sa ne mire. La fel cum nu ne-au mirat nici revoltele de acum cativa ani din Paris, cand tinerii musulmani din suburbii au tinut Franta in sah timp de cateva saptamani, incendiind si devastandu-si propriile cartiere. La fel ca si revoltele din Grecia din 2008, dupa uciderea unui adolescent de catre politie, adevaratul motiv al revoltelor din Londra nu este abuzul fortelor politienesti; impuscarea fatala de pe 4 august, a tanarului de 29 de ani Mark Duggan din Tottenham High Road, a fost doar scanteia care a dat drumul unor periculoase frustrari acumulare de catre patura saraca din Anglia.

Desigur, ca si in cazul revoltelor din Franta, avem de a face cu un mix de motive pentru care tinerii din suburbii au inceput un razboi impotriva propriilor cartiere si orase. Imigrantii musulmani reprezinta o mare parte a tinerilor care incendiaza cladiri, jefuiesc magazine si agreseaza simpli cetateni pe strada. Evident, este o rebeliune “de culoare” si putem sa ii dam chiar o conotatie rasiala. Dar pana la urma, pentru a intelege mecanismul acestor revolte trebuie sa ne analizam un pic similitudinile dintre istoriile de mari puteri ale Frantei si Marii Britanii. Imperii globale pana de curand, cu multe colonii exploatate si cu o politica dura de a atragere a resurselor si profitului catre capitale, aceste tari au cazut, dupa cel de-al doilea razboi mondial, unui sindrom al vinovatiei. Reminiscentele erei coloniale s-au spalat prin acordarea de cetatenie franceza locuitorilor din fostele colonii africane, iar Marea Britanie a permis imigrarea in masa incepand cu secolul 18, cand inca se practiva comertul cu sclavi de culoare. Mai recent, imigrantii au provenit in mod special din Indiile de Vest, India si China, in prezent peste 3% din populatie reprezentand indieni, 2,6% pakistanezi, 2% africani si asa mai departe. Si asta in timp de romanii si bulgarii au interdictie pe piata muncii din Anglia, Olanda sau Belgia! continuare »