Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti  ia act cu ingrijorare de presiunile fara precedent (n.n. traim vremuri mai grave decat in perioada comunista) care s-au facut la adresa Bisericii Ortodoxe Romane in vederea smulgerii unei reactii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre nationale legate de Miscarea Legionara.

Consideram ca atat atitudinea Patriarhiei, cat si cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curata a constiintei celor care, prin voia lui Dumnezeu (nn. atitudinea lor arata ca evenimentul cu pricina nu implica biserica oficiala, pentru ca are un caracter privat), carmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Romane. Facem pe aceasta cale un apel la demnitate si la statornicie din partea pastorilor nostri, asigurandu-i ca numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi si laici – va ramane unit intru adevarul credintei.

Precizam ca legionarii s-au raportat in permanenta la valorile crestine si ca au fost mereu constienti de faptul ca unele din gesturile lor de autojustitie (atunci cand justitia romana, subordonata altor interese decat cele ale dreptatii, inchidea ochii in fata unor faradelegi strigatoare la cer comise impotriva legionarilor) se constituie in pacate din punct de vedere crestin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Acestia au platit pentru ele cu viata lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toata lumea nu s-au mai petrecut insa de peste saptezeci de ani incoace. E un timp suficient de lung pentru a intelege ca accentul luptei legionare si-a gasit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent national-crestin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se afla Dumnezeu si credinta crestina, abia apoi urmeaza interesele nationale si la urma interesele individuale. Nu s-a facut niciodata confuzia filetista a amestecarii primelor doua planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai inainte si implicit si a suferintei si muceniciei crestine a legionarilor din inchisori, care nu poate fi desprinsa de matca in care acesti oameni s-au format. De peste saptezeci de ani incoace legionarii s-au situat in avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin inchisorile comuniste, depunem marturie pentru atatea jertfe curate aduse de tineretul roman la Pitesti, Aiud, Gherla si in celelalte temnite, jertfe prin care au marturisit intotdeauna adevarul crestin si credinta lor in Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul ca tortionarii comunisti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenta politica explicita, ci chiar pe unii mistici si traitori crestini care doar au avut tangenta cu fenomenul legionar, fara a fi implicati direct: Parintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat si altii.

In vremurile de prigoana comunista, orice crestin incomod regimului risca sa primeasca eticheta de “legionar” si sa fie condamnat la ani grei de inchisoare. Nici Biserica din afara inchisorilor nu a fost cu adevarat in libertate, fiind obligata la compromisuri si la o pactizare silita cu regimul totalitar (n.n. inca mai sunt reminiscente in acest sens). Se pare ca si in ziua de azi orice crestin incomod risca sa primeasca aceeasi eticheta de “legionar”, cu toate falsele ei conotatii negative binecunoscute (n.n. dar pentru cei ce-i cinstesc pe Sfintii Inchisorilor, aceasta catalogare nu poate fi decat o onoare).

Nadajduim ca vremurile sub care am trait si am suferit noi au apus pentru totdeauna si ca societatea democratica de astazi va sti sa-si respecte cu adevarat principiile de la care se revendica: libertatea de opinie si libertatea credintei. Aceasta implicand si independenta Bisericii fata de orice fel de instante exterioare valorilor si credintei ei. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa le marturisim impreuna, pana la capat! Amin!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

Solutiii propuse de deputatul Matei Bratianu[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Hk1WLqBG5eQ]

Marturii din temintele comuniste[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=CTdobEtSuQg]

extrase din conferinta DICTATURA si MARTIRAJ de la Constanta

“Am să relatez câteva exemple foarte clare, cu privire la semnele de mucenicie pe care le-au avut, iar după aceea am să vă şi spun care sunt aspectele importante care contează foarte mult la canonizarea unui Sfânt.”

părintele AUGUSTIN,

schitul “Înălţarea Sfintei Cruci” Aiud

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-4296401748130011355&hl=en]

Pelerinaj la temniţa prigoniţilor

Reportajul-documentar îşi propune să enumere dovezile conform cărora unii dintre mărturisitorii de credinţă din temniţele comuniste, care au plătit cu viaţa încercarea de a-şi păstra libertatea de conştiinţă, ar trebui să intre în atenţia Sfântului Sinod al B.O.R. în vederea canonizării.
Semnele de tortură descoperite pe osemintele adăpostite în Mausoleul de la Aiud dar şi mărturiile supravieţuitorilor gulagului comunist sunt doar o parte din argumentele care susţin ridicarea în rândul sfinţilor a românilor celor care au plătit cu viaţa pentru idealul lor.

Interlocutori: Părintele Augustin, duhovnicul schitului Înălţarea Sfintei Cruci, Aiud, Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut politic, Danion Vasile, publicist, Părintele Ioan, mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ, Maica Inochenţia, mănăstirea Sf. Maria, Techirghiol, Emilia Corbu, istoric, Muzeul Judeţean Slobozia, Claudiu Târziu, asociaţia “Rost”, Ştefan Ruxanda, revista “Atitudini”.

Director de imagine: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 8.11.2008

Arsenie Boca

Valeriu Gafencu

Un film bine făcut, ar putea populariza mult mai mult mărturia dată de eroii aceştia, care nu s-au lepădat pentru nimic de Hristos. Avem oameni şi credincioşi şi capabili de aşa ceva : regizorul Dan Puric ar pune în scenă scenariul deosebit alcătuit de părintele Savatie Baştovoi. Ar fi foarte frumos; ar ieşi un film ortodox şi un mod de-ai pomeni pe martirii anticomunişti. Apoi de actori tineri, buni şi dornici de afirmare nu ducem lipsă.

Despre Holocaust s-au făcut o avalanşă de filme, şi artistice şi documentare. Lumea întreagă trebuie să ia cunoştiinţă că s-a murit şi pentru Hristos, mai ales pentru Hristos în temniţele comuniste din România.

Sandu Tudor

părinţii Gh. Calciu şi Iustin Pârvu

Acest lucru va încuraja pe binecredincioşi şi îi va întări în vremurile de prigoană ce deja au început să apară.

Până la urmă, acest film se vrea să fie unul religios, cu adevărat ortodox, cum nu s-au prea făcut în istorie. Avem puţine de acest gen, printre care şi excepţionalul film OSTROV, desprins parcă din Pateric.

Să dea Bunul Dumnezeu, gândul cel bun şi inspiraţie oamenilor care au darul de a transpune pe micul ecran şi acte bineplăcute lui Dumnezeu.

Toţi cei care sunt de acord cu un astfel de film sunt rugaţi să-şi exprime dorinţa mai jos.