Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti  ia act cu ingrijorare de presiunile fara precedent (n.n. traim vremuri mai grave decat in perioada comunista) care s-au facut la adresa Bisericii Ortodoxe Romane in vederea smulgerii unei reactii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre nationale legate de Miscarea Legionara.

Consideram ca atat atitudinea Patriarhiei, cat si cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curata a constiintei celor care, prin voia lui Dumnezeu (nn. atitudinea lor arata ca evenimentul cu pricina nu implica biserica oficiala, pentru ca are un caracter privat), carmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Romane. Facem pe aceasta cale un apel la demnitate si la statornicie din partea pastorilor nostri, asigurandu-i ca numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi si laici – va ramane unit intru adevarul credintei.

Precizam ca legionarii s-au raportat in permanenta la valorile crestine si ca au fost mereu constienti de faptul ca unele din gesturile lor de autojustitie (atunci cand justitia romana, subordonata altor interese decat cele ale dreptatii, inchidea ochii in fata unor faradelegi strigatoare la cer comise impotriva legionarilor) se constituie in pacate din punct de vedere crestin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Acestia au platit pentru ele cu viata lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toata lumea nu s-au mai petrecut insa de peste saptezeci de ani incoace. E un timp suficient de lung pentru a intelege ca accentul luptei legionare si-a gasit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent national-crestin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se afla Dumnezeu si credinta crestina, abia apoi urmeaza interesele nationale si la urma interesele individuale. Nu s-a facut niciodata confuzia filetista a amestecarii primelor doua planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai inainte si implicit si a suferintei si muceniciei crestine a legionarilor din inchisori, care nu poate fi desprinsa de matca in care acesti oameni s-au format. De peste saptezeci de ani incoace legionarii s-au situat in avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin inchisorile comuniste, depunem marturie pentru atatea jertfe curate aduse de tineretul roman la Pitesti, Aiud, Gherla si in celelalte temnite, jertfe prin care au marturisit intotdeauna adevarul crestin si credinta lor in Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul ca tortionarii comunisti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenta politica explicita, ci chiar pe unii mistici si traitori crestini care doar au avut tangenta cu fenomenul legionar, fara a fi implicati direct: Parintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat si altii.

In vremurile de prigoana comunista, orice crestin incomod regimului risca sa primeasca eticheta de “legionar” si sa fie condamnat la ani grei de inchisoare. Nici Biserica din afara inchisorilor nu a fost cu adevarat in libertate, fiind obligata la compromisuri si la o pactizare silita cu regimul totalitar (n.n. inca mai sunt reminiscente in acest sens). Se pare ca si in ziua de azi orice crestin incomod risca sa primeasca aceeasi eticheta de “legionar”, cu toate falsele ei conotatii negative binecunoscute (n.n. dar pentru cei ce-i cinstesc pe Sfintii Inchisorilor, aceasta catalogare nu poate fi decat o onoare).

Nadajduim ca vremurile sub care am trait si am suferit noi au apus pentru totdeauna si ca societatea democratica de astazi va sti sa-si respecte cu adevarat principiile de la care se revendica: libertatea de opinie si libertatea credintei. Aceasta implicand si independenta Bisericii fata de orice fel de instante exterioare valorilor si credintei ei. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa le marturisim impreuna, pana la capat! Amin!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

O mare minciuna. Dam exemple de evrei legionari sau simpatizanti:

– Ana-Maria Marin, sotia lui Vasile Marin, mort in Spania;

– Catalin Ropala (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii batalionul de la Sarata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve. Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).

– Vasile Noveanu, medic, sef al judetului Arad, ministru al Statului National Legionar; alti trei frati ai sai: Nicodim, Mihai si Arthur;

– Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti.

– Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian in Jurnal: „Aderca, pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila“. (Fior Strejnicu, „Crestinismul Miscarii Legionare”, 2001, p.67, 195).

– Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie in inchisoare datorita legionarilor. Povestea lui este o „dubla indragostire: de Neamul Romanesc si de Biserica Ortodoxa”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramuresului. Securitatea analiza in 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel: „Lucrarea reprezinta rememorarea efectiva a detentiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o intre 1960-1964… De la inceput trebuie spus ca autorul nu face nici un secret, ci dimpotriva declara limpede lipsa oricarei aderente si simpatii fata de comunism. In mod cu totul surprinzator, mai ales tinand seama de originea etnica a autorului [evreu], cei mai umani si cumsecade oameni intalniti in inchisori sunt legionarii, colegii de celula care l-au ajutat in grele ocazii…”).

Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Alexandru Cantacuzino, consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu): „Sunt unii ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana. Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in mistica crestina. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice [cum facea Blaga in tinerete, pentru care Dumnezeu e Marele Anonim, o esenta impersonala, de-a dreptul panteista!].

Dar, ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare, este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care, toate impreuna, ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna…

“Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala (Nae Ionescu). Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia”.

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Cititi si:

• Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste
• Mistica legionara si esenta ei profund spirituala