Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

„Nu este posibil ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata lui”. (din Circulara Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia)

IN PREZENT, populatia noastra se confrunta cu actiunea de codificare generala intreprinsa de catre autoritatile statale – desi pana astazi nu exista nici o lege care sa impuna adoptarea codului numeric personal. Organele competente invoca art. 83 din Codul fiscal, in care se mentioneaza luarea in evidenta speciala a contribuabililor. De ce sa fie numerotati oamenii si de ce toti? De fapt, actiunea respectiva ar fi putut fi atribuita, cu acelasi succes Societatii de salvare Salvamar, ori Crucii Rosii, mare diferenta nu e … Noua insa (cetatenilor rusi – n. red.), ni se spune ca in prezent toti cetatenii trebuie sa fie numerotati. Cine are nevoie de asa ceva si de ce?

Pe data de 31 ianuarie 2001, la intalnirea cu Patriarhul (Alexie al II lea), V. Tihomirov, loctiitorul ministrului de finante a scapat o vorba: „Noi dispunem de o conceptie bine definita a perfectionarii organelor fiscale. FMI ne-a acordat credite. Suntem in faza de pregatirea unor specialisti care sa fie capabili in conditiile actuale, tinand cont de exigentele internationale. In tara se lucreaza deja asupra unui sistem electronic unic de culegere si transmitere a informatiei”.

Codurile numerice nu constituie o noutate pentru nimeni: pasaportul, atestatul, talonul de pensie si multe alte documente emise de-a lungul anilor, toate au fost numerotate. Acum insa, pentru intaia data, au fost supusi numerotarii cetateni vii si liberi, si nu pentru o anumita perioada, ca in lagarele de concentrare, ci pentru tot restul vietii lor. Codul numeric personal (CNP), impus noua prin intermediul departamentului de finante incalca Constitutia tarii si alte documente legislative (este vorba de Constitutia si legile Rusiei) – n. red.).

Observam un anumit scop bine pus la punct – pregatirea populatiei pentru instalarea unui control economic total. Ori, sufletul crestinesc simte primejdia ce se apropie … Prin ce se deosebeste acest numar de cele primite pana acum? Dupa cum se stie, codul numeric cu bare contine numarul 666, desi se afirma ca scanerul nu citeste cifrele respective. Intr-adevar, daca vom scana orice cod numeric barat, numarul 666 nu va fi de gasit. Dar daca intreaga informatie se sterge, la baza ei raman cei trei de sase, pe care scanerul deja ii citeste. In fapt, cei trei de sase contin intreaga informatie a codului cu bare. Prin urmare, in componenta codului se afla tocmai acest numar, 666, despre care ne vorbeste Sfantu Apostol Ioan Teologul. Pentru prima data numarul 666 este mentionat in Cartea Regilor, III, cap. 10. Pe vremea domniei lui Solomon toate triburile inconjuratoare plateau iudeilor un bir in valoare de 666 talanti de aur. Iata de ce, pentru iudei, aceasta cifra simbolizeaza puterea economica asupra altor popoare.

Al doilea aspect nelinistitor il reprezinta caracterul fortat si nu benevol al acestei actiuni. In SUA, spre exemplu, numarul este atribuit fiecarui individ care primeste cetatenia americana. Desigur, numarul poate fi refuzat, numai ca, in acest caz, esti nevoit sa parasesti teritoriul Statelor Unite. Dar cel mai interesant este ca, si in acest caz, cetateanul ramane numerotat. Sistemul nu functioneaza decat intr-o singura directie, ca un harpon, omul poate sa si moara, numarul ramane. Se pune intrebarea: ce fel de numere sunt acestea pe care omul trebuie neaparat sa le primeasca si inca avand in componenta lor, negresit, cei trei de sase. Si de ce sunt ele impuse micutilor, pensionarilor, calugarilor, care nu fac parte din lotul contribuabililor.

Al treilea aspect ramane in umbra: portiunea care se observa nu reprezinta decat varful unui aisberg, a carui denumire este, controlul economic total. Emiterea pasapoartelor electronice si intrarea in asa numita Zona Schengen [1] (UE, mai dupa intelesul nostru, adica unde Romania doreste din tot sufletul sa ajunga – n. red.), atrage dupa sine pierderea independentei economice, pierdere care ii va afecta pe toti oamenii li toate popoarele. Desfiintarea frontierelor nationale si instaurarea Noii Ordini Mondiale – iata scopul ravnit al codificarii. Daca vom analiza desfasurarea actuala a evenimentelor in lume (este vorba de anul 2001 – n. red), vom observa ca omenirea aluneca spre un control economic cvasi total. In viitorul apropiat toate cumparaturile efectuate prin intermediul cartelei electronice, pe baza de CNP, vor incepe sa fie inregistrate in calculatorul central. Absolut toate tranzactiile si toate schimburile de marfa vor fi accesibile doar pentru posesorii numarului respectiv.

Exact despre acest lucru ne vorbeste Sfantul Ioan Teologul: „Incat nimeni fara acest numar sa nu poata cumpara sau vinde”. E clar ca nu este vorba despre un oarecare numar abstract, care urmeaza sa fie atribuit oamenilor, ci de unul concret. Multi afirma ca acest numar nu prezinta nici un pericol, deoarece nu se aplica pe frunte sau pe mana, dupa cum scrie in Apocalipsa. Se va emite doar un buletin. Bineinteles ca, deodata, la toti, numarul nu poate fi pus pe frunte, desi posibilitati tehnice ar fi. Va veni vremea si lumea se va obisnui cu aceste coduri, se va obisnui cu buletinele electronice si cu decontarile fara numerar. Nici nu vor concepe viata fara ele. Si toate acestea se vor intampla sub ochii nostri. Evenimentele se precipita. Sistemul cu cod de bare nu a aparut decat de vreo 10 ani si acum oamenii s-au deprins ca pe fiecare produs cumparat sa vada codul de bare. De ce? Credeti ca este atat de necesar ca fiecare produs sa fie marcat cu acest cod? Nu, desigur. Se face tot posibilul ca noi sa ne obisnuim cu sistemul codului barat. Astazi vedem codul pe produsele alimentare, iar maine vom primi buletine cu acest cod, avand si o banda magnetica prin intermediul careia vom fi identificati cu ajutorul scanerului, ca un baton de salam, si totodata se vor extrage o multime de informatii cu caracter personal, informatii ce se vor acumula automat in calculatoare, fara sa mai fie nevoie de informatori. In orice clipa informatiile cu caracter personal sau cele referitoare la afaceri vor putea fi sustrase si puse la dispozitia unor structuri mafiote, dupa cum vedem ca se intampla in prezent.

In al patrulea rand, noi, oamenii, ne-am obisnuit cu numele de familie. Imaginati-va ca aceste nume vor disparea, incetul cu incetul, si noi vom deveni niste mister x si y, avand in loc de nume un anumit cod. Din punct de vedere tehnic, lumea actuala este gata pentru transferul de informatie la cel mai inalt nivel electronic. Iata de ce in unele tari europene si in SUA sistemul introducerii generalizate a buletinelor electronice a fost temporar oprit. Ofensiva s-a declansat impotriva Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei.

Sistemul, la intreaga sa capacitate urmeaza a fi instalat pretutindeni si in acelasi timp – la termenul stabilit. Multa lume se bizuie pe dimensiunile teritoriale uriase ale Rusiei, care vor impiedica aplicarea sistemului de control total la asemenea proportii. Sigur, aici pot aparea unele complicatii, fiind mai dificil de instalat, dar nu imposibil. Sa nu uitam ca aceasta codificare este finantata de surse occidentale, care actioneaza cu un anumit scop. Scopul final fiind identificarea populatiei de pe intreaga planeta.

In cazul in care anumite grupuri de populatie raman in afara sistemului, acesta in ansamblu, nu poate functiona. Iata de ce, cu toate ca nu exista nici o lege in privinta codificarii, codul numeric este implantat in tot locul intr-un ritm sustinut. Mi s-a intamplat sa vad cum masele de oameni se imbulzesc la ghiseele inspectoratelor fiscale pentru a obtine numarul, desi nimeni nu-i sileste. Din ce cauza? Si de ce se calca-n picioare unul pe altul? Pentru ca au fost speriati, atata tot. Deci o mica sperietura este suficienta ca sa puna in miscare masele colosale ale populatiei. Si ne imaginam ca banii au disparut, si ei chiar vor disparea. In acest caz faimoasa cartele, avand codul de bare, va deveni singura noastra sursa de existenta, singurul obiect pe care-l mai avem in mana. Acum sa presupunem ca ni s-a furat cartela, ori am pierdut-o. Normal, ne vom adresa organelor respective, cerand o alta cartela in locul celei pierdute. Si, probabil, ni se va raspunde ca alta cartela nu se da, iar ca pe viitor sa n-o mai pierdem, vor trebui luate masuri de siguranta. In acel moment ne vom ciocni, nemijlocit, de chestiunea pecetluirii. Reiese ca am consimtit deja sa ne pecetluim atunci cand am primit codul cu bare. Deci, in temeiul respectivului cod adoptat in prezent, cetateanul va fi marcat cu un micro-cip, care va contine toata informatia culeasa (despre solvabilitatea sa, despre locul de munca, si de trai, despre calatoriile sale si in general despre intreaga situatie a individului. Si atunci, oamenilor li se va propune sa-l puna pe frunte. Unora li se va propune, altii vor fi constransi cum s-o nimeri.

Ce-i de facut? Cu aceasta intrebare s-au adresat Parintelui Paisie, din Sfantul Munte Athos. Parintele a zis asa: „Daca nu veti lua buletinul electronic este ca si cum ati stinge focul cu un pahar cu apa, iar sa invingi ispitele cand ati luat buletinul si va trebui sa luati si cipul pe mana sau pe frunte, va fi tot atat de greu, ca si cum ar trebui sa stingeti o casa in flacari”.

Cel ce nimereste in capcana nu mai scapa! Scriptura spune clar: „Cine se inchina fiarei si chipului ei, si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale si se va chinui in foc si pucioasa… (Apoc. 14, 9-10). Primejdia deci nu consta in acceptarea codului numeric barat, ci in urmarile catastrofale ale acestui fapt. Daca acceptam codul, admitem posibilitatea aplicarii lui pe frunte, intr-un cuvant, a pecetluirii. In cazul neacceptarii vom fi trecuti in categoria cetatenilor cu probleme. Dar de pe acum se vede ca cetatenii cu probleme se vor afla in minoritate. Si, desigur, nimeni nu va tine cont de ei.

O mare parte din populatie accepta numarul in virtutea indiferentei sale fata de credinta, de Sfanta Scriptura, indeobste fata de chestiunile duhovnicesti. Totusi, indolenta si nepasarea nu pot sa se prelungeasca la nesfarsit. Pana la urma fiecare dintre noi, intr-un fel sau altul, va fi nevoit sa-si manifeste bunavointa inimii sale, privitor la o actiune spirituala sau alta. Asadar, toti cei care nu vor lua numarul, vor fi inclusi in categoria cetatenilor cu probleme. Ce se va intampla mai departe vom afla, va veni vremea si vom afla. Ceilalti vor incepe, probabil, sa-i persecute pe primii, invinovatindu- i de toate neoranduielile ce se vor petrece in jurul lor, zicand: iata, din pricina catorva viata noastra s-a dezorganizat. Astfel presiunea lumii va creste. In prezent multi se infricoseaza, se agita, cum s-a rastit la mine, nu demult, o batranica: „Si eu cum imi voi primi pensia?” De parca cineva ii rapeste pensia.

Misiunea noastra consta in a-i preveni pe oameni asupra consecintelor duhovnicesti pe care le vor suporta in cazul in care vor lua codul si acel cod va deveni pentru ei o conditie esentiala a existentei pamantesti. Acesta este pericolul numarul unu si acest pericol este trecut sub tacere de autoritati (inclusiv de cele ecleziastice – n.red.). Si nu fara motiv, pentru ca aceasta si este, faradelegea savarsita in taina. Cu alte cuvinte, codificarea reprezinta taina faradelegii ce se savarseste acum.

— [1] Zona Schengen va fi, dupa cum se vede, un domeniu controlat in totalitate de Oculta Internationala. Se implinesc, astfel, profetiile staretilor de la Optina, privitoare la izolarea Rusiei de catre statele europene in vremurile antihristice.

Sfarsitul lumii

“ Privegheati si va rugati ca nu stiti cand vine sfarsitul ca duhul este osarduitor iar trupul neputincios “ .
Sfarsitul lumii petru fiecare om este sfarsitul vietii in trup , deoarece dupa moartea trupeasca (din pamant esti luat in pamant te intorci ) , nu mai poti avea fapte prin care sufletul sa fie mantuit .

Vedeti cat de importanta este privegherea si rugaciunea ? Prin aceste lucruri Dumnezeu ne intareste trupul si sufletul ca sa luptam impotriva duhurilor rele (diavolilor ) , si sa nu avem pacate .Asa cum ne invata Evanghelia care este Cuvantul lui Dumnezeu , rugaciunea trebuie sa fie in duh si adevar , nu trebuie sa fim inselati de diavol ( vezi rugaciunea fariseului fata de rugaciunea vamesului ) .

De ce spune in Evanghelie ca sfarsitul lumii va veni ca un fur ? Deoarece sfarsitul omului ( moartea ) va veni fara de veste pentru cel care nu se roaga si-l va prinde nepregatit ( unul fiind prins de duhul lacomiei si adunandu-si siesi averi , altul band , altul desfranand , altul in fel si fel de distractii , altii plimbandu-se de colo-colo uitand de rugaciune si murind in accidente , altii arsi ,altii mancati de animale etc ) .

Cum spune si in Evanghelie : “ precum a fost si in zilele lui Noe , mancau , beau zideau se casatoreau si nu au stiut cand vine sfarsitul ( potopul ) , asa va fi si sfarsitul de acum . .De ce nu au stiut ? Pentru ca au dispresuit Cuvantul lui Dumnezeu care a venit prin gura lui Noe .. Deci asa este si-n ziua de astazi dispretuim Cuvantul lui Dumnezeu venit prin gura apostolilor si prorocilor . Omenii din ziua de azi multi dintre ei au devenit nemilostivi, se iubesc pe sine adunandu-si siesi averi sunt ingamfati , iubesc desfranarea , ucid , urasc , sunt cruzi , mint judeca pe aproapele lor in loc sa se roage pentru el , au infatisarea adevaratei credinte dar dispretuiesc puterea ei ( vezi “ Epistola a doua catre Timotei a sfantului apostol Pavel , cap 3 ) .

Televiziunea , presa si internetul sunt mijloace diavolesti care rapesc sufletele oamenilor, oamenii ( dar foarte grav copii ) , in loc sa se roage si sa dea slava Celui care a facut cerul si pamantul si toate cate sunt in ele vad cum se desfraneaza , ucide , cum se judeca pe aproapele nostru slavesc metodele prin care castigi fara munca adica furtul care este un pacat dar in mintea lor el este cinstit si se numeste bursa , afacere dobanda sau profit .

Sfarsitul puterii diavolesti care este si sfarsitul lumii va veni dar mai intai trebuie sa vina lepadarea de credinta , toate duhurile rele vor fi dezlegate din iad si vor intra in oameni si vor cauta sa-i ispiteasca in special cu pacatul uciderii ( asa cum proroceste sfantul Lavrentie al Cernigovului ) . Vor fi rele mari , diavolul va intra in multe manastiri si biserici . Vor infrumuseta bisericile dar degeaba ca harul lui Dumnezeu nu va mai fi in ele .Adevaratii crestini nici acolo nu vor mai putea merge , ei vor fi prigoniti chinuiti omorati si se vor ruga in duh si adevar . Apropierea venirii sfarsitului va culmina cu venirea lui antihrist care se va incorona ca mare patriarh intr-o splendida biserica din Ierusalim si se va da drept hristos . Cu multa prefacatorie va fi smerit si va incepe sa promita bunatatile lumii acesteia cum fac de fapt si premergatorii lui in ziua de azi . Antihrist va insela lumea prin minunile mincinoase care vor veni prin intermediul tehnicii si stiintei . ( vezi “ Epistola a doua catre tesalonicieni a sfantului apostol Pavel ) . Domnul Dumnezeu a facut si legile dupa care functioneaza aparatura de asazi , aceste legi erau si acum sa zicem doua mii de ani in urma dar rabda ca sa se implineasca Scripturile .

Diavolul fiind un duh nu are putere sa faca nimic , ispiteste pe om prin pin minte , dandu-i ganduri rele pe care omul neantarit in credinta le pune in practica devenind fapte rele .

“ Luminatorul trupului este ochiul , daca ochiul tau va fi curat tot trupul tau va fi luminat iar daca ochiul tau este murdar tot trupul tau va fi intunecat iar daca lumina care este in tine este intuneric , intunericul cu atat mai mult “. Lumina = Cuvantul lui Dumnezeu , Ochiul = mintea , cugetul omului . De ce lumina este Cuvantul , deoarece Mantuitorul Iisus Hristos care este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat , spune : “Eu sunt Lumina lumii “.

Mare atentie ! “ Nici ingerul din Ceruri , nici Fiul nu stie cand va fi sfarsitul ci numai Dumnezeu Tatal “ . Ce rezulta de aici ca oricine spune o anumita data cand va fi sfarsitul lumii minte , asa cum multi au spus si s-a dovedit ca a fost minciuna , acestia sunt proroci mincinosi .

Cuvant al Parintelui Ghenadie Emelianov,

intr-o emisiune difuzata de „Pravoslavnoie Radio”,

Sankt Petesburg

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

DESCARCA MP3

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Ochii sunt ferestrele sufletului, ne spune o zicala batraneasca a carei valabilitate am testat-o cu totii de-a lungul vietii. Si-atunci de ce trebuie sa ni-i vindem, cu tot cu suflet? Iata ca tehnica a avansat atat de mult incat acum, de-a dreptul, ce avem mai pretios ajunge sa fie inregistrat si stocat intr-un cip biometric, fara a ni se cere si noua acordul. Nu suntem indieni si nici nu ne temem de-o fotografie. Iar mirarea nu vine doar de la un simplu bastinas ca mine, ci de la jurnalistii de la The Guardian, care se intreaba de ce trebuie sa oferim ofranda zeitei Iris catre pamanteni inapoi, noilor “olimpieni”, din sistemele de securitate de aiurea. Dezbaterea nascuta in Marea Britanie porneste de la o cerere a FBI ca Londra sa transmita Washingtonului, incepand cu acest an, in sprijinul “razboiului antiterorist”, intreaga baza de date biometrice a cetatenilor britanici. Din ce in ce mai aproape de lumea descrisa de vizionarul George Orwell in “1984”, in timp ce se aplica “terapia” controlului total, si alte tari se ridica impotriva invadarii vietii private de ochii tuturor securistilor din lume. Romania printre ele. Putina lume stie ca, de la 1 ianuarie, Romania este prima tara din lume, dupa Statele Unite, care stocheaza intr-un cip biometric invizibil dispus pe toate actele romanilor – pasaport, buletin, permis de conducere – toate informatiile biometrice: fotografie, amprente digitale si oculare, date medicale, etc. Cipul pe care ni-l implanteaza autoritatile in documentele personale, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, este de tip RFID (Radio Frequency Identification Device), inzestrat cu o antena care permite transmiterea la distanta a datelor electronice cu ajutorul frecventelor radio. Practic, fiecare purtator de act cu date biometrice ar deveni “vizibil” in domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri, prin urmarirea semnalului in scopul monitorizarii unei persoane pas cu pas. Mai mult: o echipa a Information Security Group de la Universitatea Catolica din Louvain, Belgia, a demonstrat ca cipul poate fi accesat cu usurinta de orice expert in electronice. Tinand cont ca romanii au “spart” site-urile NASA si FBI fara nici o jena e destul de clar cat de siguri putem fi de noua inventie, ultracostisitoare in conditiile unei crize economice profunde care ameninta sa devina catastrofala. Nimeni nu a platit pentru afacerea Gardasil, soldata cu o pierdere a statului de 23 plus milioane de euro. Cine va plati acum? Daca in cazul Gardasil am avut de a face cu incercarea unui experiment medical, acum suntem cobaii unui experiment informational. Care, dupa cum spun unii militanti anticip, este premergator implantului uman, dupa cum se experimenteaza deja in Statele Unite si Marea Britanie. Asadar, dupa animale, primii care vor urma sunt copiii, pentru a “nu se pierde”.
Pentru toate aceste “beneficii” ale securitatii, ca si cum cu totii suntem suspecti de terorism international, europarlamentarii romani au votat in unanimitate, marti, 13 ianuarie, pentru indroducerea pasapoartelor biometrice in intreaga Europa, cu incepere de la 1 iunie, “pentru combaterea terorismului, a criminalitatii si a imigratiei ilegale”, chiar daca noi ne conformasem singuri, de la 1 ianuarie. Stalin ar fi fost fericit cu asa bucati de europarlamentari! Nimeni nu a informat insa si romanii ca le vor fi “furate” sufletele prin inmagazinarea amprentei oculare, nimeni nu i-a informat insa pe romani ca acest cip contine si un cod echivalent al reprezentarii cifrei 666, considerat de crestini, majoritarii acestui popor, numarul Fiarei, conform revelatiei Apocalipsei. Nimeni nu s-a gandit ca, intr-o democratie, poporul este suveran asupra propriei sale identitati, care nu poate fi tranzactionata, furata si amanetata si atunci este obligatorie o dezbatere nationala, pentru a nu-i deposeda pe cetatenii romani de drepturile lor inalienabile la constiinta si libertate. Pe linia controlului total, incepand cu 20 ianuarie, o lege trecuta rapid prin Parlament, in noiembrie anul trecut, tot fara dezbatere nationala, cu numarul 298/2008 permite “organelor”, in stil perfect comunist, retinerea tuturor datelor transmise electronic – mail, internet, fax, telefon – timp de sase luni. Stiati? Nu!, sunt convins. In fata acestor grave atentate la libertatea noastra, dupa cum sesizeaza deja grupari civice, exista insa o solutie: dezbatere nationala. Este dreptul nostru. Poate ultimul. Sa nu ni-l pierdem.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Aceste acte, nu sunt ele cauza pacatului(al lepadarii)… deci nu ne-ndeamna un obiect ca acesta in sine sa ne pierdem mantuirea. El intra intr-o alta diversiune mai larga : de pregatire a mentalitatii oamenilor, de obisnuire.. de drogare apoi a omenirii cu ideea ca statul le vrea binele, mai bine decat vor ei, oamenii in parte fiecare. Si pesemne ati vazut si comuncatul parintelui Iustin Parvu din ultimele zile, in care ne indeamna sa fim vigilenti si sa respingem aceste inovatii. Lucrurile acestea se petrecea de mult in America si iata ca dupa ce au fost testate binenteles acolo se promoveaza in intreaga lume. Numai ca obisnuinta cu aceasta idee ca statul iti vrea binele mai mult decat ti-l vrei tu insuti sau familia ta. AICI ESTE MAREA MANIPULARE….Cine stie cand, vom fi legati si la maini si la gura incat nu mai putem sa spunem nimic pentru ca ori e anti-semit, orie e impotriva sigurantei statului, ori promovezi terorismul si fundamentalismul….. Va spun acum pentru ca este si momentul asta cu scandalul cipurilor, cand unii parinti spun ca nu trebuie acceptate, altii zic ca “parintele cutare vede pericole acolo unde nu sunt”, mai ales cei oficiali (n.n. purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Constantin Stoica). Vroiam sa va spun ca <<nu tot ce zboara se mananca>>. Pe de alta parte, INTARITI-VA IN CREDINTA, INTARITI-VA IN NEVOINTA, INVATATI-VA SA TINETI POST !!! Nu e greu, e foarte usor… nu-l tineti singuri, il tineti cu Hristos si pentru Hristos. Daca nu va intariti acum vointa, pentru a va infrana, pentru a va educa, pentru a va transfigura miscarile sufletului si trupului ACUM, mai tarziu veti intepeni in pacat si veti spune : <<dar nu mai pot, nici sa postesc, nici sa ma rog.. mintea imi fuge aiurea>> Dar ce ai facut pana acuma ? STRADUITI-VA SA POSTITI, PENTRU CA DACA NU POSTITI ACUM DE VOIE SI NU VA EDUCATI DE-ACUMA pentru vremurile care vin si pentru slefuirea dumneavoastra personala, MAI TARZIU NU VETI PUTEA. INTARITI-VA IN CREDINTA, CERETI DE LA DUMNEZEU INTELEPCIUNE, LUMINAREA MINTII ca atunci cand veti vedea si mai PE FATA manifestarile acestui sistem anti-crestin, SA LUATI POZITIE SI SA RAMANETI cum a zis Eminescu : traditionalisti ! Iar noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem… Dar asa cum ne invata Biserica de 2000 de ani.  Sa ramanem cu Hristos, sa nu ne lasam pacaliti de noua ordine mondiala, noile instituii care vor fi aduse de noua schimbare a guvernului american si al guvernului mondial. Ne vor binele …. Paziti-va de a fi drogati cu aceste idei, pentru ca mai tarziu nu veti mai sti nici pe ce lume sunteti. Sa fim foarte atenti !!!

Intariti-va in  credinta, uniti-va cu Hristos si sporiti-va Harul prin rugaciine, prin post…prin fapte bune. TIMPUL TRECE !!! Nu e in favoarea noastra. EVENIMENTELE SUNT GRABITE SPECIAL … asa incat lumea sa fie ametita (n.n. vaccine, criza financiara, oprirea gazului, microcipuri, casatoriile homosexualilor, incalcarea dreptului la privacy prin inregistrarea telefoanelor si a activitatii pe internet) sa nu mai stie ce sa aleaga.

LUATI AMINTE ! Rugati-va la Dumnezeu sa va dea, sa ne dea tututor intelepciune si putere pentru ca vremurile care vin nu sunt usoare ! Manipularile care se fac sunt mai viclene decat va asteptati, iar timpul este si mai scurt decat credeti ca… mai e. Pe de alta parte sa nu va temeti pentru ca daca vedem, ne destupam ochii, ne trezim din aceasta hipnoza sociala, vedem ca din punct de vedere omenesc solutiile sunt putine, numai ca asa erau si iudeii candva in Egipt, intr-o robie la Faraon si totusi Dumnezeu le-a trimits pe Moise, care i-a scos din acea robie. Sa avem credinta ca Hristos de-acum.. nu  Moise… ne scoate din robia aceasta si vazuta, dar mai ales nevazuta, a patimilor si a nestiintei.. Si sa-L rugam pe El care este capul Bisericii, capul viu al Bisericii sa ne intareasca si sa ne ajute sa depasim panica si tulburarea acestor vremuri. Diavolul intodeauna pescuieste in ape tulburi..de aia vrea sa creeze haos, panica, deznadejede, confuzie…si pe plan religios si politic si economic… DAR NU VA TEMETI ! Cereti de la Hristos si ascultati-L pe El. Inchinati-va Lui, adica impliniti Voia Lui, pentru ca atunci cand i-L ascultam pe Hristos si cand i-L urmam, vom primi putere de la El. Altfel  ne amagim ca suntem credinciosi.

SA NE PUNEM TOATA NADEJDEA IN DUMNEZEU ! Pentru ca “Domnul este intarirea mea, de cine ma voi teme… Domnul este ajutorul meu, de cine ma voi infricosa ?” (Psalmul 26)… zice psalmistul. Pai, intr-adevar daca Hristos Dumnezeu este de parte noastra, cine ne tulbura, cine poate zgaltai cumva de pe calea aceasta a mantuirii si a dezvoltarii spirituale ? …Sporiti rugaciunea, sa sporim si multumirea fata de toate binefacerile primite, pentru asta este un lucru pe care noi uitam de multe ori sa-l facem : sa multumim lui Dumnezeu. Si avand ca temelie “multumirea lui Dumnezeu” sau euharistia (in limba greaca) pornim cu nadejde si in viata de zi cu zi si in liturghia de dupa liturghie, ca suntem impreuna cu Hristos si ca implinim voia Lui.

Multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, pentru puterea si harul si intelepciunea pe care ne-o da si pe care noi suntem datori sa o lucram, sa o daruim mai departe celor de langa noi. Asa sa ne intareasca Dumnezeu, sa ne lumineze  si sa ne dea pace si bucurie duhovniceasca. AMIN.

Predica tinuta dupa Sfanta Liturghie de la Manastirea Antim, Duminica, 18.01.2009

(https://proortodoxia.wordpress.com)

Aici puteti asculta acest extras.

Ascultati mai jos intreaga predica a parintelui Mihai Stanciu, in care ne vorbeste si despre criza mondiala provocata artificial, vaccinuri, ateism, antihrist, reducerea numarului de persoane la nivel mondial, despre noua ordine mondiala si importanta obisnuirii cu postul mai mult si cu rugaciunea pentru vremurile din urma.

Descarca MP3

Vedeti si ORTODOXIA SESIZEAZA PERICOLUL ANTIHRISTIC (Parintele Ioanichie Balan)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Sa stiti ca vadit sunt ultimile vremi ! Si Apostulul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau. Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil.      SI TRAIM ZILELE ALEA ! (…) Infricosatoare sunt, dar daca Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce inseamna atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom traversa acele perioade. Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui ca milostiv este Dumnezeu si mare este Dumnezeu.“

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B8NMOkqKPMI]

“Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama. Crezi ca esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului. Credinta ta te falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui… Cand observam lucrurile astea e cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram. (…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu! E lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de pacatos sunt (…)

Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite, infricosate – „tine-ti mintea in iad” – dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har. (…) Intr-o lume care astazi, in bloc, masiv, aluneca permanent si tot mai mult catre tot ce este aparent indulcitor – oh, ce amar este pacatul, cu ‘dulceata’ lui cu tot, dar ne pacaleste cel viclean daca suntem prosti…! – catre pacatul care se afiseaza ca etica a societatii permisive, cum se spune in Apus (…) – nu are mai mare valoare faptul ca, de bine de rau, noi, prostii, ne lipsim de atatea lucruri „dulci” pe care ni le-au dat tov. Freud si altii, care ne-au invatat sa facem ce vrem… Merci, ‘tovarase’ Freud, eu fac ce vreau. Dar nu-i mai valoroasa alegerea noastra azi, decat odinioara? Dumnezeu stie cu cat mai valoroasa, dar sunt si prorocii care ne incurajeaza. Deci, sunt zile de un deosebit har si as vrea ca Domnul sa ne dea acea deosebita lumina, deosebita nadejde pe care ne-o da prin cuvantul Sf. Siluan, prin acel „si nu deznadajdui” (…)

Sa profitam de aceste zile despre care proroceau parinti in trecut ca sunt cumplite si, in acelasi timp, ca multi ar fi dorit sa fie impreuna cu noi, sa se nevoiasca cu noi in zilele noastre. O, Doamne, da-ne lumina sa invatam cum sa ne nevoim, cum, in ce fel sa profitam de vremea asta cumplita si minunata in care suntem. Durere mare – durerile sunt legate de nastere. Toata durerea cred ca este o nastere. Deci, Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru zilele noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o vedem si pe aia“.

Din cuvantul rostit la sinaxa staretilor de la Ramet,

in noiembrie 2006, de parintele Rafail Noica.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

La aproape doua mii de ani de la descoperirea avuta de Sfântul Ioan Teologul în însula Patmos, Cartea Apocalipsei îşi descifreaza acum, încetul cu încetul, tainele. Până astăzi, începând cu epoca patristică, au fost elaborate numeroase comentarii, îndeosebi asupra laturii spiritual-simbolice a profeţiilor.

Ori, dacă totul se împlineşte cu exactitate, înseamnă că şi mult dorita împreuna-vieţuire cu Hristos se apropie, lucru care ar trebuie să ne umple de râvnă spre o viaţă cât mai curată, mai duhovnicească şi mai mântuitoare.

Evoluţia evenimentelor mondiale, privite printr-un filtru duhovnicesc clădit pe studiul Scripturilor, vieţuirea întru Hristos prin rugăciune şi participare la Tainele Bisericii, ne întăresc convingerea că totul se îndreaptă către împlinirea aprope ad literam a proorociilor Sfântului Ioan.

Vă îndemnăm să citiţi cartea Apocalipsa 13 – Sfârşitul libertăţii umane, pe care o puteţi descărca de AICI.

Mai întâi trebuie să fim bine informaţi, pentru a putea cere să ni se respecte dreptul de a refuza noile documente.

Veti putea viziona o conferinta  cu dezvaluiri cutremuratoare pentru unii, care nu au aflat inca de realitatile ce ne inconjoara. E bine de stiut, de luat aminte si de a ne INTĂRI NĂDEJDEA în Hristos, Singurul care ne poate izbăvi din orice nevoie si necaz, pentru rugaciunile Maicii Sale si a tuturor Sfinţilor Săi.

Prima parte

Partea a II-a

Vlădica Averchie de Jordanville

Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor ! Apar „lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă, se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Cu aproape un secol şi jumătate în urmă prin aceste cuvinte a caracterizat viaţa Bisericii timpului său marele luminător şi scriitor duhovnicesc – îndrumătorul vieţii creştin-ortodoxe, Sfântul Ierarh Ignatie (Brianceaninov).
Oare nu suntem noi în zilele noastre mai în drept ca oricând să repetăm aceste aspre prevestitoare cuvinte? Ori, anume în această privinţă – a totalei decăderi moral-duhovniceşti, ajunsă, se pare, până la limita extremă în acest din urmă veac, mai ales de la prăbuşirea catastrofală a Patriei noastre, Rusia, cu adevărat am ajuns departe. E un “progres” întristător, vădind clar apropierea sfârşitului potrivit cuvintelor pline de dumnezeiască înţelepciune ale Episcopului Ignatie.
Încotro s-o apucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre mântuire, ci spre pierzanie veşnică?!

Sfântul Ignatie Briancianinov

Pentru noi este important că Sfântul Ierarh Ignatie, care din tinereţe năzuia din tot sufletul după o înaltă vieţuire moral-duhovnicească, fiind el însuşi un model al unei asemenea vieţuiri, ne istoriseşte aceasta nu din teorie, ci trecând el singur prin aceste încercări, după cum ne este cunoscut din descrierea vieţii sale.
Învăţămintele pe care le-a tras în urma dezamăgirilor şi necazurilor îndurate de el personal, au fost descrise în „Experienţe ascetice”, „Predici ascetice”, „Scrisori către mireni”, „Prinos monahismului contemporan”, „Patericon” şi alte lucrări, ajunse până la noi. Ele alcătuiesc o bibliotecă extrem de valoroasă pentru oricine se interesează de problemele vieţii moral-duhovniceşti şi, îndeosebi pentru cel ce doreşte nu numai să “filosofeze” (ceea ce se întâmplă adesea cu totul zadarnic şi fără de nici un folos!), ci şi să ducă o viaţă duhovnicească, aşa cum a trăit cu adevărat Episcopul Ignatie. Scrierile Sfântului Ierarh Ignatie apar ca deosebit de preţioase pentru noi, deoarece sunt scrise din proprie experienţă duhovnicească.
Pentru noi este important să ştim că Sfântul Ierarh Ignatie, după cum subliniază el însuşi, caută răspuns şi îndrumare la Sfinţii Părinţi din vechime, vorbind puţin de la sine.
Iată, de pildă, cum descrie el epoca contemporană lui în încheierea la „Patericonul” său: „De la tabloul înfăţişat nouă de antichitate să ne întoarcem la viaţa contemporană. Ce putem zice despre noi înşine? Cum să trăim, cum să acţionăm? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim la monahii din vechime: ei au prevestit starea actuală; ei au conturat şi modul de acţiune în această situaţie. „În vremurile din urmă, glăsuia unul dintre ei, cei ce vor lucra cu adevărat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face semne şi minuni printre ei, ca în vremea de faţă. Ei vor păşi pe calea faptelor, dizolvate în smerenie şi în împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii, care s-au proslăvit prin semne” (al 4-lea răspuns al Prea Cuviosului Nifon). Câtă temeinică călăuzire, câtă mângâiere pentru noi găsim în aceste cuvinte profetice ale înduhovnicitului părinte ! Această mărturie este extraordinar de importantă ! Din cele spuse reiese clar: acolo unde este multă gălăgie, autoreclamă, căutarea popularităţii cu orice preţ, adică – acolo unde lipseşte în mod evident smerenia şi se observă dorinţa de slavă sau de preamărire a sinelui în faţa altora prin intermediul unor fapte şi merite reale sau exagerate şi închipuite – acolo nu este o veritabilă slujire a lui Dumnezeu.
Şi ce este acolo?
Acolo este numai făţărnicie, spune Sfântul Ierarh Ignatie, citându-l pe Sfântul Tihon de Zadonsk.
„Teme-te de această făţărnicie”, ne învaţă mai departe Episcopul Ignatie: „Teme-te de făţărnicie, în primul rând în tine însuţi, apoi în ceilalţi; teme-te de aceea, că este în spiritul timpului, fiind în stare să molipsească pe oricine, la cea mai mică înclinare spre o purtare uşuratică… Urmăreşte făţărnicia în tine însuţi, izgoneşte-o dinăuntrul tău; fereşte-te de gloatele molipsite de ea, care acţionează voit sau inconştient în această direcţie, mascând slujirea lumească prin slujirea lui Dumnezeu, căutarea bunurilor trecătoare prin căutarea bunurilor veşnice, ascunzând sub masca sfinţeniei un trai şi un suflet vicios, supus în întregime patimilor”.
Iată o trăsătură extrem de caracteristică, proprie mai ales vremurilor noastre, şi dezvăluită nouă de către Sfântul Ierarh Ignatie pentru a ne preveni, ca un cunoscător experimentat al vieţii duhovniceşti.
A doua trăsătură, subliniată nu o dată de Sfântul Ierarh Ignatie în scrierile sale, este secătuirea binecuvântaţilor păstori ai adevăratei vieţi moral-duhovniceşti, şi în legătură cu aceasta, ceea ce este deosebit de important în vremurile noastre, a şti şi a cunoaşte fiecare sârguitor pentru a-şi salva sufletul – înmulţirea falşilor învăţători, înşelaţi de ispitirile demonice şi târând întreaga omenire în această minciună. E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea. Sfântul Ierarh Ignatie, ca „să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţi ducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals. Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, vremurile noastre sunt vremurile excesivei sărăciri de îndrumători înduhovniciţi, de aceea este cu neputinţă de a mai găsi „stareţi” adevăraţi, cum au fost cei din vechime; este cu mult mai sigur să ne conducem după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi.
În legătură cu aceasta însuşi Sfântul Ierarh Ignatie îşi aminteşte cât de mult a suferit de pe urma deselor întâlniri cu aşa-zişii “îndrumători” duhovniceşti, bolnavi ei înşişi de orbire şi amăgire de sine, şi câte zguduiri amare şi grele a îndurat din această pricină.
A treia trăsătură caracteristică vremurilor noastre este neobişnuita înmulţire a ispitelor de tot felul, din cele mai felurite, toate îndepărtându-l pe om de la slujirea sinceră şi neprefăcută lui Dumnezeu.
„Vai lumii din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” a prevestit Domnul. Năvălirea smintelilor va fi îngăduită de Domnul, tot aşa după cum şi suferinţa sufletească din pricina smintelilor va fi cu îngăduinţa Domnului. Către sfârşitul lumii ispitele se vor înmulţi într-atât, încât „din pricina înmulţirii fărădelegilor iubirea multora se va răci” (Mt. 24,12), iar „Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ ?” (Luca 18,8). „Poporul lui Israel” – Biserica „va cădea de sabie” – zice Domnul Dumnezeu, „Mânia Mea se va aprinde pe faţa Mea” (Iez. 38,18). Vieţuirea după Dumnezeu va deveni din cale-afară de anevoioasă.
Aceasta se va întâmpla din cauza că celui ce trăieşte în mijlocul ispitelor, îi este imposibil să nu cedeze ispitelor. Aşa cum gheaţa se topeşte şi se preface în apă sub acţiunea căldurii, aşa şi inima preaplină de samavolnicie, fiind supusă influenţei ispitelor, mai cu seamă celor permanente, se moleşeşte şi se perverteşte.
„O, vremi nenorocite ! O, stare nenorocită ! – exclamă Sfântul Ierarh Ignatie, contemplând această deprimantă privelişte a ispitelor. „O, dezastru duhovnicesc, nevăzut oamenilor pătimaşi, neasemuit mai mare decât toate calamităţile naturale ! O, nenorocire, începută în timp şi nesfârşindu-se în timp, ci trecând în veşnicie ! O nenorocirea nenorocirilor, înţeleasă numai de drepţii creştini şi de adevăraţii monahi, ascunsă celor pe care-i învăluie şi-i pierde !”
Cuvinte de aur ale Sfântului Ierarh Ignatie ! Ne aflăm, de pe acum, chiar în faţa acestor nenumărate ispite, care îngreuiază atât de mult „vieţuirea după Dumnezeu” a oamenilor de azi. Dar câţi oare îşi dau seama în zilele noastre de caracterul dăunător al acestor ispite ? Sub ochii noştri în lume au loc evenimente cutremurătoare, bunăoară, sângeroasa catastrofa abătută asupra Patriei noastre Rusia, formarea unor state ateiste, luptătoare împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii, cultul făţiş al satanei.
Însă majoritatea, asemenea unor orbi, parcă n-ar vedea nimic din toate acestea, chiar se supără, când li se arată adevărul: „Ce tot vorbiţi? Nu se întâmplă nimic deosebit. Aşa a fost dintotdeauna!” ş.a.m.d.
Această orbire spirituală a majorităţii contemporanilor, care se numesc creştini (e îngrozitor, dar trebuie s-o spunem – printre ei aflându-se nu puţini clerici !), cât şi celelalte sminteli, înmulţindu-se pe zi ce trece, împiedică tot mai mult „vieţuirea după Dumnezeu”.
Conform cuvintelor Episcopului Ignatie, acesta este semnul clar al apostaziei, care a început şi progresează cu repeziciune în zilele noastre şi despre care a proorocit Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Tesaloniceni (II Tesal. 2,3).
„Vieţuirea după Dumnezeu – spune Episcopul Ignatie – va deveni foarte anevoioasă, din pricina apostaziei generale. Mulţimea apostaţilor, intitulându-se şi prezentându-se în aparenţă drept creştini (!!), îi vor prigoni cu atât mai lesne pe veritabilii creştini. Apostaţii, înmulţindu-se, vor împresura pe adevăraţii creştini cu nenumărate intrigi, vor pune nenumărate piedici în calea bunelor intenţii de mântuire şi slujire a Domnului, după cum arată Sfântul Tihon de Zadonsk. Ei vor lupta împotriva robilor lui Dumnezeu, recurgând la forţa autorităţilor de stat, prin represalii şi denunţuri, prin diverse uneltiri, amăgiri şi prigoană feroce…
În vremurile din urmă adevăratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice creştin adevărat !) abia dacă va găsi vreun adăpost îndepărtat şi ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, şi pentru a nu se lăsa antrenat de către apostazie şi apostaţi în slujire satanei.
Cine, văzând ce se petrece acum in lume, inclusiv slujirea satanei în mod făţiş, poate spune că aceste vremuri n-au venit încă ?
Fără îndoială că ele au şi venit, dacă Sfântul Ierarh Ignatie scria cu peste o sută de ani în urmă despre aceste vremuri: „În viitor vremurile vor fi tot mai grele. Creştinismul, ca duh. se îndepărtează din mediul uman, fără ca gloata agitată şi aservită lumii deşertăciunii, să observe, lăsându-l propriei decăderi!”
Este foarte important să semnalăm prin aceste cuvinte că, acei oameni care fac parte din gloata agitată şi aservită „lumii deşertăciunii”, cei care într-atât s-au afundat ei înşişi în deşertăciune, predându-se slujirii lumii acesteia, care zace sub puterea celui rău, după cuvântul Apostolului (I Ioan 5,19), încât şi-au pierdut vederea duhovnicească.
De aceea tot ce se petrece acum în lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie să ne împăcăm. Ei se supără grozav pe acei ce încearcă să le deschidă ochii, din cauză că aceştia nu-i lasă să trăiască tihnit, cu plăcerile/patimile lor.
În continuare Episcopul Ignatie scrie: „Se împlinesc proorocirile Scripturii despre apostazia de la creştinism a popoarelor trecute de la păgânism la creştinism. Apostazia a fost prevestită de către Sfânta Scriptură cu toată claritatea şi este o mărturie a faptului cât de adevărat este tot ce s-a spus în Scriptură”.
Iată de ce adevăratul creştin nu trebuie să intre în panică, observând acest sumbru tablou al Apostaziei, spre deosebire de unii, care cu naivitate şi necugetat se sperie, preferând să nu vadă apostazia şi să tacă.
Dreptcredinciosul creştin cunoaşte din cuvintele lui Hristos Mântuitorul Însuşi că toate acestea „trebuie să fie” (Marcu 13,7; Luca 21,9), însă el nu trebuie să închidă ochii asupra lor, ci este dator să fie pe deplin conştient faţă de cele ce se întâmplă, şi să aprecieze corect toate evenimentele, în care se manifestă apostazia, ca să ştie cum să se comporte spre a nu fi târât de puhoiul apostaziei.
Spre a ne călăuzi, Episcopul Ignatie spune: „Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului, nu încerca s-o opreşti cu slabele tale puteri…”
Ce înseamnă aceasta ? înseamnă oare să ne împăcăm cu apostazia şi să “ne integrăm” în ea ? Nu, desigur ! Iată însă cum trebuie să acţionăm: „Îndepărtează-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: aceasta este de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să te poţi feri pe cât posibil de influenţa lui !
De aceea tăcerea asupra Apostaziei este criminală. N-avem voie să păstrăm tăcere asupra Apostaziei, să ne liniştim pe noi înşine şi pe alţii, că totul ar fi în ordine, că n-avem de ce să ne tulburăm.
Cu toate că nu ne stă în puteri „să oprim apostazia cu slabele noastre puteri”, datoria iubirii noastre creştineşti ne porunceşte nu numai să ne ferim, şi să ne păzim noi înşine, ci să-i păzim, să-i avertizăm şi pe semenii noştri, care nu văd şi nu observă nimic. Aici se cuvine să ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stâlpi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Teologul: „Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu“.
Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti !
Să ne adresăm în continuare cugetărilor Episcopului Ignatie, care ne deschid ochii asupra celor ce se întâmplă în prezent în lume: „Apostazia a început de la un timp să înainteze rapid, liber şi făţiş. Urmările vor fi din cele mai triste. Facă-se voia Domnului!”
Oare noi nu observăm toate acestea ? Încă de curând părea de neconceput acea totală neruşinare din viaţa moral-religioasă a oamenilor, care se petrece în prezent sub ochii noştri, inclusiv până la lepădarea completă de Hristos, respingerea oricăror principii moral-religioase şi slujirea făţişă satanei.
Ar fi de prisos să trasăm o paralelă între persecuţiile actuale ale dreptei credinţe în Hristos, sub toate formele ei, şi cele ce s-au petrecut în zorii creştinismului. Atunci creştinii erau prigoniţi de păgânii, care nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, nu ştiau de El. Iar acum prigonesc credinţa creştină, aprig şi nemilos, cei care Îl cunosc prea bine pe Hristos şi sublima învăţătură propovăduită de El, şi adesea – renegaţii conştienţi, care şi-au vândut sufletul satanei pentru bunăstarea materială.
În continuare citim cu înfricoşare prevestirile Episcopului Ignatie, pe care le vedem împlinindu-se sub ochii noştri: „Dumnezeu Cel milostiv să ocrotească rămăşiţa credincioşilor. Dar această rămăşiţă este mică şi devine tot mai săracă şi mai săracă… Lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de deznodământul hotărâtor… Numai milostivirea deosebită a lui Dumnezeu poate opri atotnimicitoarea epidemie morală, o poate opri pentru un timp, pentru că trebuie să se împlinească ceea ce a fost prezis în Scripturi.”
„Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, suntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină demult, se va cutremura straşnic şi repede. Nu are cine să-l susţină şi cine să se împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susţinerea lui au fost împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor grăbi căderea ei, decât s-o oprească.”
Aceste cuvinte parcă sunt copiate din realitatea zilelor noastre ! Chiar acum noi suntem martorii acestei „cutremurări straşnice şi rapide.” Iar măsurile luate, într-adevăr, nu sunt nicidecum împrumutate de acolo de unde ar fi trebuit împrumutate – adică de pe tărâmul duhovnicesc, ci tot din aceleaşi „stihii ale lumii, vrăjmaşe Bisericii,” adică din sfera pasiunilor umane, care nu tind către cele dumnezeieşti, ci la cele omeneşti. Bineînţeles, astfel de măsuri nu numai că nu vor opri căderea Bisericii, ci mai degrabă o vor accelera.
Unii vor zice: „Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos Care spune: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele Bisericii, pe care „porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolului, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din diaspora, sau oricare alta. Se spune simplu – „Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va dispare de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi „biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească “biserică”.
Iată ce trebuie de avut în vedere pentru a evalua corect evenimentele care au loc în zilele noastre !
„Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului” – scrie mai departe Episcopul Ignatie: „Vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice, ori, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi suplinită şi restabilită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui. Între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mântuiască, trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire, „căci timpul scurt este”, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi.
Se cuvine să fim mai împăciuitori faţă de starea Bisericii şi totodată înţelegători. Această stare jalnică este îngăduită de Sus.
Stareţul Isaia spunea: „Înţelege vremea! Nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte. Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască”.
Sfaturi care parcă ne sunt îndreptate direct nouă, pentru a nu ne descuraja, a nu cădea în deznădejde, văzând ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, în aceste vremuri, după cum remarca Sfântul Ierarh Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală.
„Mântuieşte-te singur! Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire: acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.”
Iată ce vremuri grele vor veni pentru mântuire, şi aceste vremuri au şi venit!
„Mântuindu-te, mântuieşte-ţi sufletul!” – li s-a spus ultimilor creştini. Sunt cuvintele Sfântului Duh, subliniază Sfântul Ierarh Ignatie, vrând să ne impună tărie şi o vigilenţă sporită faţă de sinele nostru.
Conform Episcopului Ignatie, apostazia, spre care se îndreaptă tot mai rapid epoca modernă, este premergătoare apariţiei în lume a potrivnicului lui Hristos – Antihristul. Ea va pregăti venirea şi urcarea pe tron a Antihristului, fiind “încununată” de acest eveniment, după care va începe perioada înfricoşătoare a ultimei bătălii decisive a diavolului cu Dumnezeu şi cu Hristosul Său. Întemeindu-se pe profeţiile unor Părinţi ai Bisericii, Episcopul Ignatie ne istoriseşte pe larg despre aceasta în remarcabila sa lucrare: „Despre minuni şi semne.”
Antihristul va apărea ca o urmare firească a sărăcirii în oameni a „înţelepciunii şi cugetării duhovniceşti”, „a lipsei dreptei cunoştinţe a lui Dumnezeu”, care vor confunda lucrarea diavolului cu lucrarea lui Dumnezeu, înainte de venirea Antihristului întreaga ambianţă a lumii va fi de aşa natură, încât Antihristul va apărea ca o consecinţă inevitabilă a acestei ambianţe realmente antihristice, a acestei stări de spirit antihristice a omenirii.
Iată de ce încă Sfântul Apostol Ioan Teologul vorbea despre mai „mulţi antihrişti” (I Ioan 2,18). Iată de ce putem vorbi despre manifestarea în lume a „duhului antihristic” cu mult înainte de venirea la putere a Antihristului în persoană.
A vorbi despre aceasta nu înseamnă deloc a lua asupra noastră îndrăzneala de „a prezice” timpul venirii Antihristului care, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, nu-i este cunoscut nimănui cu precizie, deşi multe semne se arată.
Trebuie să vorbim despre aceasta, pentru a nu fi înşelaţi de Antihristul, care va fi un amăgitor şi un seducător extrem de iscusit, capabil chiar să facă semne şi minuni false.
Iată cum povesteşte Sfântul Ierarh Ignatie despre această ispitire primejdioasă şi păgubitoare pentru suflet, întemeindu-se pe învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi: „Înainte de a doua venire a lui Hristos, când creştinismul, cunoştinţa şi cugetarea duhovnicească vor sărăci în ultimul grad printre oameni, „se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni ca să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi” (Mt.24, 24).
Antihristul însuşi va face minuni multe, ca să uimească şi să satisfacă ignoranţa şi mintea profană, le va da „semnul din Cer” căutat şi cerut de ei. „Venirea aceluia – spune Sfântul Apostol Pavel, se va face „prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască” (II Tesal. 2,9-10).
Neştiinţa şi cugetarea lumească, văzând aceste minuni, nu se vor opri câtuşi de puţin să chibzuiască, ci le vor primi neîntârziat în duhul lor, înrudit cu duhul aceluia; în orbirea lor se vor închina lui şi vor primi lucrarea satanei ca pe o supremă manifestare a puterii dumnezeieşti, – şi Antihristul va fi primit în grabă, pe negândite (Sfântul Efrem Sirul).
„Atunci va plânge tot pământul, va plânge marea şi văzduhul, împreună cu dobitoacele sălbatice şi cu păsările cerului; vor plânge munţii şi dealurile şi tulpinile câmpului; vor plânge şi luminătorii cerului împreună cu stelele pentru neamul omenesc, căci de bună voie s-au încredinţat tiranului” (Sfântul Efrem Sirul).
„Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop binevoitor, înţelept, nici o semnificaţie aparte; că acestea sunt departe de adevăr şi pline de înşelăciune, sunt o comedie monstruoasă, răutăcioasă şi fără noimă, menită să zăpăcească şi să contrarieze, să înşele, să smintească şi să captiveze prin magia nălucirilor pompoase, deşarte şi inutile.
Nu-i de mirare că minunile Antihristului vor fi acceptate necondiţionat şi cu admiraţie de către apostaţii de la creştinism, duşmanii adevărului, potrivnicii lui Dumnezeu: ei sunt deja pregătiţi pentru primirea făţişă, activă a trimisului şi uneltei satanei, a doctrinei sale, a tuturor activităţilor sale, fiind din timp în comunicare spirituală cu satana.
Faptul că minunile şi semnele Antihristului îi vor pune în încurcătură şi pe „aleşii lui Dumnezeu” merită atenţie deosebită şi adâncă compasiune”.
Aceste din urmă cuvinte prevenitoare sunt importante mai ales pentru cei ce privesc cu superficialitate actuala pregătire a omenirii pentru venirea Antihristului, rămânând orbi, în pofida realităţii, şi nevrând să vadă semnele evidente ale acestei febrile pregătiri a întronizării Antihristului de către partizanii săi, care şi-au vândut deja sufletul satanei în schimbul satisfacerii libere şi fără oprelişti a „poftei trupeşti”, a „poftei ochilor” şi „trufiei vieţii”, adică: a senzualităţii, a cupidităţii şi a iubirii de slavă (I Ioan 2,16).
Trebuie să ştim şi să nu uităm, cât de mare va fi viclenia Antihristului şi cât de perfid va acţiona el, dacă şi „aleşii lui Dumnezeu”, adică drepţii creştini, vor fi în încurcătură, nefiind în stare să se dumirească de îndată şi să-l demaşte pe Antihrist, nu vor putea să-l identifice de la început.
Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, motivul acestei confuzii şi a puternicei influenţe a Antihristului asupra oamenilor stă în viclenia şi ipocrizia infernală a acestuia, mascând o cumplită răutate, cât şi în obrăznicia lui neînfrânată şi nemăsurată, în sprijinul masiv acordat lui din partea spiritelor damnate şi, în sfârşit, incapacitatea de a produce miracole, deşi false, dar totuşi extraordinare.
Viclenia şi făţărnicia – iată trăsăturile specifice cu precădere epocii noastre. Inocularea lor în spiritul oamenilor pregăteşte omenirea pentru primirea facilă şi fără complicaţii a Antihristului.
„Închipuirea omenească – scrie mai departe Sfântul Ierarh Ignatie – este neputincioasă de a-şi reprezenta pe sceleratul care va fi Antihristul; e nefiresc pentru inima omenească, chiar pervertită, a crede că răul poate să ajungă la gradul atins în zilele Antihristului”.
„El va trâmbiţa despre sine însuşi, intitulându-se propovăduitor şi restaurator al autenticei cunoştinţe despre Dumnezeu. Cei ce nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul adevăratei religii şi se vor alipi lui. Va predica despre sine că este adevăratul Mesia cel făgăduit. Slugile sale, adepte ale cugetării lumeşti, vor aclama venirea lui; văzând slava, atotputernicia şi aptitudinile sale geniale, amploarea manevrării stihiilor telurice, vor crede în el şi-l vor preamări ca pe un dumnezeu, devenind părtaşii lui” (Sfântul Efrem Sirul).
„La început se va arăta blând, milostiv şi drept, iubitor, seducător, frumos şi plin de tot felul de virtuţi. Cei care vor accepta adevărul lumii decăzute ca fiind drept, îl vor primi şi i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuţi, nelepădându-se de el pentru adevărul Evangheliei” (Prea Cuviosul Macarie cel Mare).
„Antihristul va propune omenirii organizarea bunăstării şi prosperităţii depline pe pământ, va promite onoruri, bogăţii, tot confortul şi plăcerile trupeşti. Iubitorii de cele lumeşti îl vor venera pe Antihrist şi-l vor numi stăpânul lor.”
Iată tabloul viu a ceea ce observăm în prezent, cu toate că Antihristul ca persoană concretă nici nu există încă. Dar „precursorii” lui activează deja în lume, în acelaşi mod cum va acţiona el însuşi. Din acest punct de vedere devin clare toate aceste mişcări contemporane din viaţa religioasă bisericească, în genul ecumenismului, toate aceste chemări înflăcărate la unirea reciprocă “în numele iubirii creştineşti”, această înflorire a culturii şi civilizaţiei pur pământene, satisfăcând pasiunile şi poftele omeneşti, tot acest entuziasm dubios al “binefacerilor filantropice”. De câtă vigilenţă şi spirit prevăzător avem nevoie pentru a discerne adevărul de amăgeală, sinceritatea de viclenie şi prefăcătorie, pe veritabilul binefăcător de slujitorul ce-şi întinde cursele, a Antihristului ce vine! Cât de periculos este pentru adevăratul creştin în zilele noastre de a intra în relaţii cu “binefăcătorii” şi de a se folosi de “binefacerile lor! ”
Şi aceasta încă nu e totul! „Antihristul va desfăşura în faţa oamenilor o panoramă a felurilor miracole deşănţate, inexplicabile şi nemaipomenite; va înfricoşa lumea prin grandoarea minunilor sale, va satisface curiozitatea nechibzuită, ignoranţa profană şi superstiţiile de tot felul; ştiinţa umană va fi luată în râs; prin mijloace oculte va fi creată o nouă ştiinţă diavolească. Toţi oamenii conduşi de lumina naturii lor decăzute, înstrăinaţi de călăuzirea dumnezeieştii lumini, vor fi atraşi în cursa seducătorului. Observăm şi acum începutul tuturor acestor evenimente, deci putem să ne închipuim cu claritate ce va fi, când va apărea Antihristul în persoană.
„Semnele Antihristului se vor manifesta cu precădere în văzduh” (Sfântul Efrem Sirul).
„În văzduhuri acţionează puterea stăpânitorului, puterea satanei” (Efes. 2-2; 6-12). Minunile vor acţiona cel mai mult asupra ochilor, fermecându-i şi înşelându-i (Sfântul Simeon Noul Teolog). Sfântul Ioan Teologul, contemplând în Apocalipsă evenimentele lumii în preajma sfârşitului, spune că Antihristul „va face semne mari, încât şi foc face să pogoare din Cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apoc. 13-13). Acest semn este arătat în Scripturi, ca fiind cel mai mare semn, iar locul acestui semn este văzduhul: va fi o privelişte impunătoare şi înfricoşătoare.
Aceste fenomene se observă de pe acum, întrezărindu-se sub forma diverselor invenţii neobişnuite, nemaivăzute, desfăşurându-şi activitatea chiar “în văzduh”. „Minunile Antihristului se vor adăuga la manifestările comportamentului său sofisticat, în intenţia de a-i face pe oameni complicii săi. Cei ce se vor împotrivi Antihristului vor fi consideraţi instigatori, adversari ai bunăstării şi ordinii publice, vor fi supuşi persecuţiilor ascunse şi făţişe, vor fi osândiţi la chinuri şi cazne.”
Aceste lucruri ne sunt deja cunoscute ! Nu numai Antihristul, ci şi precursorii şi slugile lui au declanşat în epoca noastră prigoana camuflată ori deschisă a dreptcredincioşilor creştini, iar pe alocuri, ca, de pildă, în Patria noastră, Rusia, s-a ajuns şi la vărsare de sânge, tortură şi execuţii.
Toate acestea fiind comise sub cele mai “plauzibile” pretexte: creştinii au fost declaraţi “duşmani ai poporului”, “duşmani ai ordinii publice”, acuzaţi ca “răzvrătiţi”, iar în biserică – “schismatici”.
„Spiritele viclene, răspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelentă opinie generală despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atracţie de neînvins faţă de el” (Sfântul Efrem Sirul).
Ceva asemănător s-a observat deja în atitudinea faţă de acei predecesori ai Antihristului, ca, de pildă, Lenin şi Stalin. Acestea au fost doar “repetiţii” a ceea ce se va petrece în proporţii şi mai grandioase în zilele Antihristului. Sfânta Scriptură a descris prin multe trăsături grozăvia ultimei prigoane asupra creştinismului şi cruzimea prigonitorului. Ca trăsătură decisivă şi deosebită va sluji denumirea dată de Scriptură acestei creaturi cumplite: el este denumit „fiară” (Apoc. 13,1), în timp ce arhanghelul căzut este numit „şarpe” (Facerea 3-1). Ambele denumiri redau cu fidelitate caracterul ambilor adversari ai Domnului. Unul acţionează în taină, altul – făţiş; însă fiarei, ce se aseamănă cu toate fiarele (Apoc. 13-2), reunind în sine cruzimea tuturor, „i-a dat ei balaurul puterea lui şi stăpânire mare” (Apoc. 13-2). Va fi o încercare îngrozitoare pentru sfinţii lui Dumnezeu: viclenia, ipocrizia, minunile asupritorului se vor înmulţi ca să-i înşele şi să-i seducă; autoritatea neîngrădită a torţionarului, persecuţiile şi strâmtorările născocite şi camuflate cu ingeniozitate, îi vor pune pe creştini în cea mai grea situaţie; numărul lor mic va părea infim pe lângă întreaga omenire, iar învăţăturile lor vor fi minimalizate; dispreţul general, ura, prigoana, clevetirile, moartea violentă vor fi destinul lor. Numai sub călăuza şi cu ajutorul deosebit al harului dumnezeiesc, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului şi vor fi în stare să mărturisească înaintea lui şi înaintea oamenilor pe Domnul Iisus Hristos.”
Dar cum şi de ce oamenii Îl vor respinge pe Hristos şi îl vor primi pe Antihrist ?
Şi la această întrebare Sfântul Ierarh Ignatie dă răspuns minunat: „Tot aşa cum L-au respins pe Hristos cu 19 secole şi ceva în urmă şi L-au răstignit pe cruce.”
„Creştinismul ne-a fost propovăduit cu atâta certitudine, încât nu există justificare pentru acei ce nu-l cunosc. Motivul neştiinţei este unul: bunul plac, samavolnicia. Cum soarele luminează pe cer, aşa luminează creştinismul. Cel care închide ochii de bună voie, să-şi atribuie nevederea şi necunoaşterea sieşi, nu lipsei de lumină. Motivul respingerii lui Dumnezeu -Omul de către oameni se află în oameni, după cum tot în ei se află şi motivul acceptării Antihristului.”
„Eu am venit în numele Tatălui Meu – a mărturisit iudeilor Domnul, – şi voi nu mă primiţi: dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Ei sunt numiţi împreună, cei ce-L resping pe Hristos şi cei ce-l primesc pe Antihrist, deşi Antihristul e amintit ca unul ce va să vină. Neprimindu-L pe Hristos conform dispoziţiei lor sufleteşti, ei s-au alăturat celor ce-l vor primi pe Antihrist, cu toate că şi-au încheiat călătoria pământească cu multe secole înainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuită: uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el însuşi n-a fost lăsată o astfel de fărădelege. Precum duhul lor se află în stare de vrăjmăşie faţă de Hristos, tot aşa ei se află în comunicare cu Antihristul, depărtaţi de el în spaţiu şi timp.
„Orice duh – spune Sfântul Ioan Teologul – care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume”, în spirit (I Ioan, 4,3).
Cei ce sunt conduşi de duhul Antihristului în spiritul lor, intrând în legătură cu el, supunându-i-se şi închinându-i-se lui în duh, îl vor proclama dumnezeul lor. „Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesal. 2,11-12).
În îngăduinţa Sa, Dumnezeu este un judecător drept. Îngăduinţa Domnului va fi în acelaşi timp satisfacţie şi acuzaţie, cât şi judecată a spiritului uman.
Antihristul va veni în vremurile predestinate lui. Venirea lui va fi anticipată de apostazia generală a majorităţii oamenilor de la credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru înscăunarea Antihristului, primindu-l în duhul său. În însăşi starea de spirit umană va apărea cererea, chemarea Antihristului, atracţia faţă de el, tot aşa cum într-o stare de grea suferinţă apare setea unei băuturi ucigătoare. Este lansată iniţiativa, chemarea societăţii umane, exprimându-se necesitatea imperioasă a geniului dintre genii, care ar impulsiona dezvoltarea şi prosperitatea materială la cele mai înalte cote, ar instala pe pământ acea bunăstare, faţă de care Raiul şi Cerul devin pentru om de prisos. Antihristul va fi o consecinţă logică, justă şi firească a orientării generale, spirituale şi morale, urmată de omenire. De altminteri, tot ce observăm acum în lume – în viaţa social-politică şi bisericească a omenirii – corespunde întru totul prezicerilor expuse mai sus ale Episcopului Ignatie. Iar dacă ne gândim în mod serios la tot ceea ce se petrece, devine clar că încă niciodată, în întreaga sa istorie, lumea n-a fost atât de aproape de Antihrist, ca în zilele noastre. Data apariţiei lui e doar o chestiune de timp, ce nu ne este încă dezvăluită.
Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi ne vom lăsa “duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori vom merge “în pas cu vremea” ce ne atrage cu repeziciune spre Antihrist.
Câtă recunoştinţă îi datorăm noi, fiii şi fiicele Bisericii Ortodoxe, Sfântului Ierarh Ignatie pentru că, încă cu 150 de ani în urmă, a zugrăvit atât de viu în închipuirea noastră tabloul a tot ceea ce se întâmplă acum şi a ceea ce va mai fi poate, în viitorul apropiat !
„Sarea ne cuprinde” – Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine pseudobiserică, gata de a-l primi pe Antihrist ca “Mesia”, în afară de „mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, conform cuvintelor Episcopului Ignatie devine „tot mai săracă şi mai săracă”. Toată cultura modernă şi întreaga viaţă umană, orientată exclusiv spre satisfacerea bunăstării aparente, pur materiale a oamenilor, pregăteşte stăruitor şi cu febrilitate omenirea pentru înscăunarea Antihristului.
Prin urmare, a sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm – unde suntem şi cu cine: în această „mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această „turmă mică a lui Hristos”, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul Însuşi (Luca 12,32) – cu Hristos sau cu vrăjmaşul Său – Antihristul ?

Aceasta ne învaţă scrierile inspirate de înţelepciunea dumnezeiască ale Sfântului Ierarh Ignatie!

Arhiepiscopul Averchie de Jordanville, Marea Apostazie