La Romania TV, orele 21.20, într-o dezbatere despre asasinatele din Franța, ateul Lucian Mândruță face ahtiat următoarea comparație abominabilă: “Și la noi am avut astfel de cazuri, legionarii au ucis în numele religiei”. De parte cealaltă, un alt ahtiat contra Mișcării Legionare, preotul pro-cip Eugen Tănăsescu exclamă de mai multe ori: “Bine punctat. Total de acord!”

Oamenii ăștia pe lângă ignoranța crasă față de adevărul istoric, dau dovadă de o mare ură față de cea mai înălțătoare mișcare de renaștere națională și de apărare a intereselor naționale. Cu siguranță, pentru ei, și Sfântul Ștefan cel Mare, și Mihai Viteazul și alți mari voievozi și sfinți au ucis în numele religiei, de fapt a credinței – Ortodoxia fiind singura revelație de la Dumnezeu – celelalte culte fiind denaturări de la dreapta credință, înșelări de la diavol sau invenții omenești.

Deși o parte din pravoslavnicii noștri nu consideră Mișcarea Legionară ca având legătură cu Ortodoxia, iată că sunt atei și năimiți care îi pun în cârcă crime în numele religiei. Nimic mai fals! Mai studiați!

Și deja se emit idei în sensul reformei religioase. Tot Lucian Mândruță solicită unui musulman din studio să se mai schimbe din conceptele religioase, căci societatea a evoluat și este trasă înapoi de conceptele învechite. Bătaia era bineînțeles la creștinism, care în capul lui Mândruță e totuna cu papismul ce a organizat inchizițiile.

Reflectați și la: Cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. (Mat. 26:52)

Patriarhia Română condamnă atacul terorist de la Paris, din 7 ianuarie 2015, care a cauzat moartea a douăsprezece persoane şi rănirea altor unsprezece. Biserica Ortodoxă Română respinge invocarea religiei ca pretext pentru a justifica acţiuni politice extremiste, violente şi ucigaşe, deoarece o crimă comisă în numele lui Dumnezeu este o negare a religiei ca factor al păcii spirituale şi sociale.

De aceea, în societatea pluralistă de azi cultele religioase trebuie să convieţuiască în armonie şi cooperare pentru binele comun, iar societatea să respecte demnitatea şi valorile fiecărei religii.

Totodată, exprimăm compasiune pentru familiile îndoliate şi solidaritate cu poporul francez.

… practicarea unui “jurnalism” stupid nu poate fi un motiv de asasinat, însă care ar fi motivul pentru care întreaga lume s-ar declara solidară cu această publicație, care nu a semănat decât ură și dispreț?

E păcat atunci când mor suflete nevinovate. Orice moarte violentă este un motiv de tristețe și nicio crimă nu poate fi justificată. Întreaga lume a fost oripilată de asasinarea jurnaliștilor francezi de un grup de radicali islamiști, iar mai multe grupuri ale societății civile a îndemnat la „solidaritate”. Imediat, crima s-a transformat dintr-un caz penal, într-un simbol politic. Pentru cineva, atentatul terorist a devenit un semn că pericolul factorului islamic devine tot mai periculos, iar alții s-au grăbit să declare victimele drept „martiri ai libertății de exprimare”, „martiri ai civilizației”. Probabil, dacă cei câțiva francezi ar fi fost omorâți de un grup de tâlhari, nu ar mai fi existat niciun fel de reacție internațională, dat fiind lipsa unui context politic, care ar putea fi exploatat propagandistic. În cazul nostru, e vorba de impunerea a unui discurs despre o „lume liberă”, amenințată de „barbarii tiranici”.

Puțini își mai amintesc acum momentele în care militanții „Statului Islamic” apăreau în presa occidentală drept „apărători ai democrației și libertății”, în lupta lor împotriva regimului Assad. Așadar, dublele standarde și conjucturismul nu sunt străine de societatea vestică. Întâmplător, cu o zi înainte de atentatul din Franța, mii de suedezi au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva „islamofobiei”, după mai multe cazuri de incendierea a unor moschei. În același timp, în Germania 18 mii de oameni au ieșit la o acțiune de protest împotriva islamizării Europei, organizateă de mișcarea PEGIDA. Devine tot mai clar că în Europa însăși comunitatea islamică devine o problemă. Nu mai este vorba de un conflict dintre „statul de drept” și „grupuri izolate de teroriști”, nu e un conflict între „dreptul la exprimare” și „fundamentalism”, ci un conflict dintre o europă laicizată, distrusă de ideea naivă a „multiculturalismului armonios”, aflată în proces de declin, și civilizația islamică, în plin proces de expansiune. Cu toate acestea, dincolo de Europa liberal-socialistă și islam, există o Europa a creștinismului și a tradiției. continuare »