de Saccsiv
Iata comentariul fratelui mircea.v postat la O scurta cronologie ortodoxa a apostaziei vremurilor noastre / S-a inceput usor in secolul 19, s-a apasat pe acceleratie in secolul 20, iar acum se incheie in forta ….:
1948, un an foarte interesant.
Se infiinteaza statul Israel, consiliul mondial al bisericilor, apare Athenagora… Si, e anul in care incepe Apocalipsa, spune Ioan Ianolide. continuare »
Traducerea articolului Info Wars: 5 THINGS THE MEDIA HIDES ABOUT THE REFUGEE CRISIS
Mass-media din vest incearca sa manipuleze opinia publica prin modul in care prezinta intreaga criza a refugiatilor. Iata cateva lucruri despre care mass-media tace:
1. Majoritatea imigrantilor nu reprezinta familii siriene care fug de razboi si de catre persecutia ISIS.
Aproximativ jumatate din cei care pretind ca ar fi sirieni (in unele zone chiar 90%) nu au documentele necesare pentru a dovedi acest lucru. Cifrele publicate de catre ONU arata ca 72% dintre imigranti sunt barbati, 13% femei si doar 15% copii. Majoritatea dintre ei nu au nicio legatura cu criza din Siria. Cand tarile in care ajung refuza sa arunce cu bani inspre ei, isi continua drumul catre tari despre care au auzit ca ar fi un „rai” din punct de vedere al ajutoarelor sociale: Germania si Suedia. De ce mass media incearca sa manipuleze opinia publica prezentand faptele cu intentia vadita de a starni sentimentalisme? Realitatea este ca majoritatea imigrantilor nu fug de razboi, ci doar catre un standard de viata mai ridicat – pentru care vor plati europenii.
2. Televiziunile cele mai populare transmit doar secventele care pun imigrantii intr-o lumina cat mai pozitiva.
– Copii care rad si zambesc, mame fericite si tati mandri.
– Tragedia copilului sirian ce s-a inecat a rulat neincetat zile la rand, desi adevarul din spatele acestei tragedii era altul.
– Ceea ce nu arata insa: imigranti care arunca cu pietre in cetatenii unguri, fura de la europenii ce incearca sa-i ajute, ataca femei, distrug orase si striga neincetat „Allahu Akbar”.
– Nu prezinta imagini cu rebelii jihadisti ce au luptat pentru ISIS si pentru grupari ale Al Qaeda si care acum au ajuns in Germania.
– De ce mass media prezinta lucrurile intr-un mod atat de partinitor, daca nu cumva sunt complici si ei la ce se intampla?
3. In numele tolerantei ni se cere sa deschidem „portile” pentru valuri de imigranti care sunt cu totul intoleranti la valorile europene si la principiile liberale.
Incepand cu momentul in care Suedia si-a deschis granitele pentru a permite imigratia in masa, cazurile de viol au crescut de 14 ori, iar o majoritate covarsitoare a atacatorilor sunt imigranti.
Problema ghetourilor musulmane in care politia, ambulantele sau pompierii nu au acces este in crestere in toata Europa.
Luna trecuta patru organizatii non-profit din Germania au atras atentia asupra cazurilor foarte dese in care imigrantii musulmani violeaza femeile si copii dintr-o tabara din Hessen.
Ati vazut ceva de genul asta pe CNN, BBC sau Sky News? Nu, pentru ca erau prea ocupati cu obsesia lor pentru reporterita din Ungaria care a pus piedica unui imigrant.
Ati vazut reportajul in care intr-o scoala din Germania s-a luat hotararea de a interzice fetitelor sa poarte fustite sau pantaloni scurti pentru a nu provoca imigrantii musulmani sa le violeze?
De ce oricine vrea sa discute despre toate aceste probeleme este imediat prezentat de catre mass media ca un rasist sau ca un xenofob?
4. UE se foloseste de aceasta criza pentru a introduce in Europa un numar urias de oameni care vor vota pro-socialism, pro-UE!
Afirmatia ca Europa are nevoie de mana de lucru ieftina este o fabricatie ordinara. Sa luam Suedia ca exemplu – 58% din ajutoarele sociale merg catre imigranti, in timp ce Republica Ceha ce nu a acceptat politica de granite deschise, are cea mai rapida crestere a economiei din Europa.
De ce nu se promoveaza cresterea natalitatii in Europa daca e nevoie de mana de lucru?
5. Aceasta criza a imigrantilor nu ar exista daca puterile NATO nu ar fi finantat si antrenat jihadistii din Orientul Mijlociu si din nordul Africii pentru a destabiliza guvernele anumitor tari.
In loc sa cheltuim banii pe arme si bombe si pentru a finanta razboaie civile, mai bine am investi in infrastructura tarilor respective pentru a-i ajuta sa-si creasca nivelul de trai.
Dar in loc sa se discute despre aceste lucruri, mass media se foloseste de aceasta criza pentru a promova inca mai multe cheltuieli in industria militara.
| saccsiv, via pietrele vorbesc
Vremea neobişnuit de caldă pentru această perioadă a anului produce probleme şi în viticultură, iar un îngheţ poate compromite total viţa de vie.
Fermierii disperaţi spun că de 30 de ani n-au mai văzut aşa ceva
Perioadă de îngrijorare pentru viticultorii vranceni. Temperaturile primăvăratice favorizează înmugurirea viţei de vie iar un eventual ger năpraznic poate compromite definitiv cultura viţei de vie din acest an, scrie ziaruldevrancea.ro.
Fermierii şi specialiştii speră ca lunile ianuarie şi februarie să nu aducă temperaturi cu multe grade sub zero astfel încât producţia de struguri din acest an să fie salvată. Cultura viţei de vie este extrem de sensibilă la factorii de mediu. Până acum, iarna este neobişnuită prin temperaturile cu mult peste zero grade Celsius înregistrate în fiecare zi. Acest lucru ar putea pune în pericol cultura viţei de vie, mai ales dacă în următoarea perioadă se va instala gerul. “Dacă vin geruri de -15-18 grade Celsius pierderea poate fi de 100%. Ce este mai grav, se distruge planta, se pierde investiţia”, a spus inginerul Toader Manole, preşedintele Federației Viticultorilor Vrancea.
Cei care lucrează via de ani de zile spun că nu au mai trecut prin asemenea momente de ani buni. În această perioadă, cultura viţei de vie are nevoie de zăpadă şi nu de temperaturi de primăvară. “Sper ca vremea să nu facă asta. Dacă înmugureşte via situaţia va fi foarte dificilă”, a spus un viticultor din comuna Varteşcoiu.
“Nu am mai văzut o aşa vreme în plină iarnă, s-ar putea să fie foamete anul ăsta. Dacă dă îngheţul va fi afectată via”, a spus un alt viticultor.
Fermierii spun că au mai trecut printr-o situaţie asemănătoare în urmă cu aproape 30 de ani. Atunci, după o iarnă blajină, cu temperaturi ridicate, care au favorizat producerea ochilor la viţa de vie, a venit un ger de minus 30 de grade Celsius în luna februarie care a compromis aproape întreaga producţie de struguri din Vrancea.
Grecii îşi fac dreptate singuri. Anarhia ca formă de protest.
În jur de 200 de producători agricoli refuză să-şi exporte produsele în condiţiile impuse de UE. Dăruiesc fructe şi legume populaţiei înfometate. Cozi nesfârşite în faţa tarabelor lor.
S-au alăturat şi peste 150 de fermieri, producători de mezeluri, brânzeturi şi iaurt. Dăruiesc totul. Nu mai vor să joace după cum li se cântă. Oare ce va fi de biata Românie cu atâtea pupături de mâini pe la Bruxelles.
Leagăn al civilizaţiei, al artei şi filozofiei, Grecia e în genunchi acum. Strivită sub interesele bancare ale lumii. Oamenii ei mândri şi orgolioşi sunt efectiv înfometaţi. O politică de extremă austeritate, taxe şi iar taxe i-au condus spre ceea ce a început să se numească “o tragedie naţională”. Manifestaţiile violente, protestele naţionale au rămas fără rezultat pentru că băncile nu pierd niciodată şi nu iartă.
Probabil că fiece ţară ar trebui să-şi ia viaţa-n mâini. Să-i ţinem pumnii Greciei.Acum arde! Dar va renaşte!
Principalul sindicat al poliţiei elene ameninţă că va solicita emiterea unor mandate de arestare pe numele membrilor delegaţiilor UE şi FMI, sub acuzaţia că aceştia propun măsuri de austeritate profund nepopulare, scrie ziarul The Guardian, în ediţia online, citat de Mediafax.
Conform unei scrisori obţinute de Reuters, Federaţia Poliţiei Elene îi acuză pe reprezentanţii CE, BCE şi FMI de “şantaj, anularea în secret sau erodarea democraţiei şi suveranităţii naţionale” a Greciei. Sindicatul ameninţă că ar putea cere un mandat de arestare pe numele şefului delegaţiei FMI, Poul Thomsen.
Ameninţarea este mai degrebă simbolică, potrivit specialiştilor, în condiţiile în care mandatele de arestare trebuie aprobate de judecători. Situaţia reflectă însă furia cetăţenilor greci faţă de noile măsuri de austeritate solicitate de Troica formată din BCE, CE şi FMI pentru acordarea unui nou împrumut destinat evitării intrării Greciei în incapacitate de plată. continuare »
Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=_i6YFCxDEW8]
IPS Serafim: “NU noii ocupatii!” [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fuf55ptkBjs&feature=player_embedded]
Tensiune a dominat astazi si in Pireu pe perioada defilarii elevilor, in semn de protest din partea cetatenilor indignati, care zi de zi isi vad visele distruse din cauza hotararilor actualei conduceri.
Mai precis, in Pireu oficialii au fost dezaprobati, iar la sfarsitul defilarii a existat o tensiune.
De asemenea, un grup de studenti a intins un panou in fata tribunei oficialilor, iar lumea ii chema pe elevi sa-si intoarca privirea in alta parte.
Vladica, trezeste-i! continuare »
Statul roman a devenit un sat european dirijat de straini prin intermendiul politicienilor nostri.
Obiectivul principal: subjugarea neamului romanesc.
Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului romanesc.
Distrugerea capitalului romanesc va da frau liber tavalugului globalist atat din punct de vedere economic, cat si cultural – spiritual.
Majoritatea firmelor romanesti au incheiat anul 2010 pe pierdere desi au virat sume frumoase la buget; ne-am transformat deci in colectori de taxe.
Conducatorii nostri sunt constienti ca o firma intrata in faliment nu mai aduce nici un venit statului si cu toate acestea au innasprit regimul taxelor si impozitelor! Nu se urmareste deci colectarea unor sume cat mai mari la buget, ci in primul rand se doreste lichidarea noastra!
70% din forta noastra de munca este angajata in sistemul privat romanesc. Va dati deci seama in ce situatie ne vom afla?
Vom avea o Romanie a romanilor saraci la dispozitia totala a strainilor.
Cu toate acestea suntem inca stapani pe situatie. Ce avem de facut? continuare »
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !
Spre luare aminte pentru cine cunoaste situatia ! Problema pasapoartelor a deschis iarasi “rana” din cadrul Bisericii noastre si anume “sfanta ascultare”. Politica “pumnului bagat gura”, lasata mostenire de catre dictatura comunista urmasilor ei ce acum poarta numele de “intaistatatori” ai bisericii, se poate vedea foarte clar in aceste zile, cand desi problema pasapoartelor a devenit una nationala, preotii se feresc a declara, a lua vreo atitudine in acest sens. Cei ce se deservesc aceasta clientela isi fac cunoscuti coltii in zilele acestea, cand se pare ca planurile sunt in pericol a le fi deturnate. Ne referim la tot ce se scrie si se declara pentru a sustine ideea ca nu trebuie sa fie nici o preocupare fata de blestematia de microcip biometric. Totul se vrea fara nici o atitudine, pur si simplu sa ne lasam purtati nu de Voia Domnului, ci de voia “domnilor” masoni. Din dezimformare, din dezinteres si precum declara majoritatea : din (“sfanta”) ascultare, biserica, prin preotii ei, TACE. Sa luam aminte, de cine sa ascultam :
În mesajul său de acceptare a Premiului Nobel, Soljeniţîn a citat un proverb rusesc: “un singur cuvînt adevărat va preţui mai mult decît lumea toată”. Fără să vrea, un anumit gen de ortodox fundamentalist sprijină efortul depus de elita necreştină pentru ca acest cuvînt adevărat să nu fie auzit în lume. Mă tem că, pe măsură ce cuvintele adevărate vor fi tot mai rar adresate lumii, ele vor înceta pînă la urmă să mai fie rostite chiar şi în Biserică”. Asadar intr-o vreme caracterizata (in plan religios vorbind) parca mai mult ca oricand de confuzii si falsificari, cand duhul minciunii, mai viclean ca niciodata, se deghizeaza din ce in ce mai bine in adevar si in virtute, cand se cunoaste din ce in ce mai putin gustul “natural”, “original” al realitatilor duhovnicesti, traindu-se aproape numai din surogate si din inchipuiri, cand mai toata lumea cauta siguranta si confortul psihologic al ideilor gata-facute, al sabloanelor si culcusul caldut al autoritatii si nimeni nu mai infometeaza dupa adevar, un cuvant ca cel al parintelui Savatie Bastovoi despre ascultare – probabil unul dintre cele mai bune eseuri din cartea sa recenta, “Cand pietrele vorbesc” – vine ca o gura de oxigen dumnezeiesc si ca o sabie despartitoare de ape.
“Un alt aspect care a alimentat întotdeauna verva criticilor Bisericii este ascultarea. Sub pretextul ascultării s-au
comis nu puţine lucruri stupide, iar alteori tragice. In numele ascultării s-a tacut atunci cînd era nevoie de mărturisire sau au fost ucişi oameni atunci cand era nevoie de diplomaţie, aşa cum este cazul tăcerii din timpul comunismului sau al încrancenării îndreptate prosteşte împotriva ortodocşilor de rit sau de stil vechi. Tot aşa, de cate ori ierarhia, împinsă din spate de liderii politici, lansează cîte o poruncă deocheată, cum ar fi măsurile de epurare a mănăstirilor din vremea lui Cuza sau a lui Hruşciov, totul se face sub deviza „ascultării”. Ascultăm! Ascultăm! Şi iar ascultăm! Ordinele nu se discută, ci se execută. Mentalitatea de armată, în care ascultarea se reduce la simpla executare a unui ordin, s-a impus, din nefericire, nu doar în ochii criticilor Bisericii, ci chiar şi în ai credincioşilor înşişi. Scopul meu nu este să instig la neascultare, ci doar sa refac sensul evanghelic al ascultării, aşa cum ni l-a lăsat Hristos. Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiţia iubirii. Cel ce Mă iubeşte pe Mine – spune Hristos – ascultă cuvintele Mele[1].Aşadar ascultarea este o expresie şi o dovadă a iubirii – ascult pentru că iubesc. In sensul evanghelic şi patristic, doar ascultarea din dragoste, liberă, este o virtute, ascultarea iraţională sau din frică fiind proprie doar animalelor şi robilor. Exemplele din mediile monahale primare care se aduc în sprijinul ascultării oarbe trebuie înţelese separat de filosofia ascultării în sine. Ele privesc un nivel spiritual superior şi nu este cazul să le aplicăm cu referire la situaţiile „politice” concrete, în care credincioşilor li se impune tăcerea cu referire la integritatea dogmatică şi morală a Bisericii. Lepădarea totală de sine a unui călugar precum Acachie Ascultătorul, care moare în urma bătăilor primite de la staretul său, despre care povesteşte Cuviosul Ioan Sinaitul în Scara sa, capătă sens numai datorită libertăţii depline a gestului său. Adică acest Sfant Acachie, „fiind simplu la purtări, dar înţelept cu mintea“ – atenţie! -, spune Cuviosul Ioan, si-a adus propria libertate în jertfă, după modelul lui Hristos, acelui bătrîn necioplit care îl bătea zilnic. Care a fost rezultatul acestei jertfe? Bătranul leneş şi rău a fost trezit la pocăinţă după ce a auzit glasul lui Acachie din mormant. Aşadar dragostea hristică a lui Acachie s-a adus pe sine, prin renunţarea la propria libertate, drept jertfă mantuitoare pentru un om care, altminteri, părea iremediabil pierdut[2]. Această idee este exprimată şi de Apostolul Pavel, cînd zice: „Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobandesc pe cei mai mulţi“[3]. Toate cazurile de ascultare totală relatate în literatura patristică se referă la răbdarea umilinţelor de tot felul, nu şi la supunerea faţă de o poziţie dogmatică sau morală nedreaptă. Ascultarea încetează acolo unde intervin nedreptatea şi minciuna, căci dragostea, despre care am spus că este condiţia ascultării evanghelice, se bucura doar de adevăr[4]. Ascultarea nu se face doar pe linie ierarhică, ci, mai ales, pe linia adevărului şi a iubirii. Oricine vesteste o altă Evanghelie, fie episcop, patriarh, sinod sau chiar înger din ceruri, spune Apostolul Pavel în Epistola către Galateni, anatema să fie. Pentru noi nu există autoritate în afara Evangheliei iubirii şi a jertfei lui Hristos. Este nepotrivită şi convingerea că doar Sinodul episcopilor este infailibil, putand, de aceea, să impună porunci de necontrazis, căci aceasta nu e decat o replică, puţin mai înmuiată, la infailibilitatea papală. Nu numărul şi rangul celor adunaţi sfinţeşte adunarea, ci adevărul mărturisirii lor. Sinoadele Ecumenice au fost numite sfinte pentru că au fost conforme adevărului. Au existat însă şi sinoade de episcopi cu totul păcătoase, cum a fost, de exemplu, sinodul denumit ulterior „talhăresc”, la care a fost condamnat Sfantul Ioan Gură de Aur. Orice credincios trebuie să ştie acest lucru, pentru a nu cădea în capcana „ascultărilor” şi „binecuvantărilor” mincinoase.
Aşa se explică paradoxul că mari învăţători ai smereniei şi ai ascultării, precum Ioan Gură de Aur sau Maxim Mărturisitorul, au fost de neînduplecat atunci cand li s-au cerut lucruri nedrepte de către suveranii lumii acesteia, dar şi de către adunarea episcopilor vanduţi; în cazul lui Ioan, să renunţe la apărarea săracilor şi la mustrarea făţişă a lăcomiei şi imfumurării împărătesei[5], iar în cazul lui Maxim, renunţarea la a mai condamna în public mărturisirea de credinţă greşită a împăratului şi a patriarhului Constantinopolului din timpul său.[6] Atat marele Ioan, cat şi marele Maxim au murit departe de ţara, condamnaţi de Biserică, pentru ca mai apoi să li se ducă în toată lumea slava de stalpi şi dascăli ai Bisericii. De fapt, fenomenul martirajului în Imperiul Bizantin, declarat ortodox, trebuie să spulbere desăvarşit mitul ascultării oarbe pe linie ierarhică a creştinilor. Sfinţi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, depus de cinci ori de pe scaunul patriarhal, Ioan Gură de Aur (secolele al IV-lea-al V-Iea), depus de pe scaunul Constantinopolului, monahul Maxim Mărturisitorul (secolul al Vll-lea), ucis prin epuizare după ce i se taie mana dreaptă şi limba, monahul Ioan Damaschin (secolul al VIII-lea), anatemizat de trei ori, monahul Teodor Studitul (secolul al VIII-lea) şi mulţi alţii, mai puţin celebri, dar care au fost prigoniţi sau ucişi exclusiv de împăraţi şi episcopi „ortodocşi”, sunt cei care, „ascultând de Dumnezeu mai mult decat de oameni”[7], au dus Biserica lui Hristos de-a lungul secolelor. Acestora li se alătură şi cei care, în perioada comunismului ateu, nu s-au speriat nici de chinurile temniţelor, nici de caterisirile ierarhilor vanduţi, ci şi-au păstrat intactă integritatea lăuntrică, mărturisind în numele unui popor întreg, atat in Rusia, cat şi în România şi aiurea. Fiecare să se cerceteze pe sine, căci Cugetul singur îi va spune unde se termină „fericita şi pururea pomenita ascultare“, cum dulce o numeşte Ioan Scararul, şi unde începe nefericita şi pururea osandita laşitate. Vorba Sfîntului Maxim Mărturisitorul: Nu este nimic mai silnic decît o constiinta care te acuză şi nimic mai îndrazneţ decat o conştiinţă care te apără[8] “.
_________________________________________________________________________________________________________ [1] Evanghelia după Ioan 14,24.
[2] Vezi relatarea despre Cuviosul Acachie din Scara Sfantului Ioan Sinaitul, “Filocalia”, vol 9, pag 127, Ed.Humanitas.
[3] Epistola întâia către Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 9,19
[4] Idem, ibidem, 13, 6
[5] Este vorba de tînăra Eudoxia, împărăteasa Constonstantinopolului, pe care patriarhul Ioan o înfruntă, refuzandu-i intrarea în biserică, pe motivul că împărăteasa, declarandu-se creştină, suferea de cultul propriei persoane, impunand obiceiurile împăraţilor păgani. Aceasta, aliindu-se cu adunarea episcopilor nemulţumiţi de refomele apostolice întreprinse de marele Ioan, convoacă un sinod în 403, rămas în istorie sub numele de „sinodul talhăresc”, prin care Sfantul Ioan este depus din treaptă şi trimis într-un exil la capătul căruia a şi murit. [6] Este vorba de de patriarhul Constantinopolului Pavel al II-lea şi împăratul Constans, care în 647 formulează un decret imperial prin care, sub ameninţarea cu pedepse grave, se interzice discutarea despre cele două firi şi voinţe (omenească şi dumnezeiască) ale lui Iisus Hristos.
[7] Faptele Sfinţilor Apostoli 5,29.
[8] Sfantul Maxim Mărturisitorul şi tovarăşii săi intru Martiriu, Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 129
__________________________________________________________________________________________________________
(Ieromonah Savatie Bastovoi, “Cind pietrele vorbesc – Biserica fata in fata cu propria imagine“,
Editura Cathisma, 2008 )
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!