“Gaze de șist” – termen impropriu datorită faptului că roca ce ar conține aceste gaze într-o proporție exploatabilă ar trebui să aibă o porozitate, respectiv permeabilitate pe care nu o are nicio rocă denumită șist.

Clasic, de când a început exploatarea gazelor, proporția maximă extrasă prin sonde dintr-un zăcământ este de aproximativ 20% (dată de diferența de presiune dintre presiunea din zăcământ și presiunea atmosferică).

Pentru a exploata  mai mult de 20% dintr-un zăcământ (până spre 25%) se injectează sub presiune, printr-o sondă, apă + substanțe chimice care dizolvă/fracturează o mică parte din roca permeabilă și poroasă ce conține gazul. apoi cu o altă sondă se extrage acest produs prin efect aspirant. Acest procedeu numindu-se tot impropriu “fracționare hidraulică” (este mai mult o dizolvare decât o fracționare). Acest procedeu nu are efecte semnificative la suprafață. Pentru a se extrage restul de gaz din zăcământ trebuie sfărâmată pe cât posibil roca ce conține în porii ei acest gaz. Efectele unui astfel de procedeu pot fi foarte dure… Vis-avis de efectele de natură seismică și geochimică (incluzând și otrăvirea APEI!) simțite de o bucată de vreme în zona patrulaterului Bârlad-Prut-Galați-Siret, acesea sunt datorate, după orice logică, unor cauze de acest tip – nenaturale.

Mă aflam în anul IV de facultate (1994) când ni s-a prezentat la cursul respectiv posibilitatea extragerii gazelor din zăcământ în urma unor EXPLOZII NUCLEARE controlate. Procedura este următoarea: se execută un foraj până în zona zăcământului la o adâncime de cel puțin 2-2,5 km, care la această adâncime se orientează sub un unghi optim (de până la 90de grade, pe o distanță calculată și acolo este produsă explozia nucleară. Explozia nucleară are avantajul eficienței economice… continuare »