Tag Archives: Horia Sima

16 august – Dumitru Bordeianu de 9 ani in viata vesnica

Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, fostul judet Baia, in prezent Suceava, fiu de taran cu sapte copii, intr-o familie evlavioasa astfel ca, de mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu. Urmeaza scoala in satul natal, liceul la Falticeni si Storojinet, unde foarte repede se incadreaza in Fratia de Cruce, gasindu-si astfel „drumul in viata”, cum ii placea sa spuna (1939). Dupa caderea Bucovinei de Nord revine la Falticeni, insa in martie 1941 este eliminat din scoala pentru apartenenta la Miscarea Legionara. Culmea destinului, directorul liceului care-l eliminase, va muri inghetat in lagarul de la Salcia unde se afla detinut. In octombrie 1941 este reprimit la liceul din Storojinet in urma numirii profesorului si filosofului Ion Petrovici ministru al invatamantului.

O data cu declansarea razboiului, este mobilizat si lupta pe front pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”. Cu sine, cu dusmanii neamului si ai lui Dumnezeu avea sa dea marile batalii mai tarziu. continuare »

Clarificare – Horia Sima despre Constantin Papanace

Horia Sima:

Primele mele relatii la Viena, dupa revenirea de la Budapesta, apartineau corpului ofiteresc din SS… Mai e o chestiune pe care vreau sa o precizez. Nimeni nu-i silea sa intre in armata nationala sau sa mearga la scolile speciale. Toata operatia de recrutare la aceste entitati se baza pe voluntariat. Le stateau deschise alte activitati ale guvernului de la Viena.
Ruperea frontului din Romania si chemarea mea la Cartierul General al lui Hitler a fost o amara deceptie pentru Papanace. Planul lui de a ma elimina de la conducere, prin campania de dezbinare din lagar, nu numai ca n-a reusit in interiorul grupului, prin darza rezistenta a marii majoritati a legionarilor, dar eu ma ridicasem sus de tot din celula de la Oranienburg, in timp ce el zacea neputincios la pamant, sub povara propriilor lui defaimari. Nu tradasem pe Germani si nici testamentul Capitanului, cum sustinea el, de vreme ce eram chemat de inaltele capetenii hitleriste la Rastenburg, pentru a-mi incredinta misiunea sa organizez rezistenta din Romania. A fost teribil momentul pentru Papanace cand a ascultat la Radio cuvantarea mea catre tara, in timp ce el se afla inca inchis la Dachau.

Faptul ca unul de factura lui Constantin Papanace – care pretindea sefia Miscarii inca in Germania fiind in lagar, in detrimentul lui Horia Sima – a dat dovada de o totala lipsa de viziune cand a propus colaborarea cu Hitler si subordonarea ML catre SS-ul german, spune foarte multe asupra legitimitatii succesiunii in Legiune si a pastrarii liniei Capitanului. In fata divagatiilor periculoase ale lui Papanace, Horia Sima s-a simtit obligat sa ia atitudine pentru a pune lucrurile la punct. Iar aceasta atitudine s-a dovedit a fi la inaltimea responsabilitatii ce i-a fost incredintata de suflarea legionara in momentul investirii sale.
Papanace mai sustinea si existenta unui „comunism national”, un comunism cu fata umana adus de regimul lui Ceausescu si chiar un sincer patriotism cu citate nationaliste ale dictatorului si deci… o apropiere intre doctrina ateo-comunista si cea crestin-legionara. continuare »

Comandantul Miscarii Legionare, Horia Sima – 18 ani de la trecerea la Domnul

25 mai
1993 – 2011
Astazi, 25 mai, se implinesc 18 ani de cand Comandantul Miscarii Legionare, Horia Sima, s-a stins ca o torta, trecand peste pragul vietii in vesnicie, dar ramanand pentru intreaga constiinta legionara si nu numai, inscris in nemurire ca un punct cosmic al unei mari verticalitati ridicate de pe pamant.
Tot ce s-a infaptuit bun in Miscare dupa moartea Capitanului si mai ales dupa interzicerea ei din 1941 incoace culminand cu spiritualitatea asa numitului termen SFINTII INCHISORILOR COMUNISTE, se datoreaza muncii lui de reorganizare din temelii. Personalitatea lui e asa de mare incat pigmeii ipocriti ce-si varsa mizeria sufletului ca o boratura afara, nici nu vad muntele din fata lor. Nu e de mirare, caci Mantuitorul le spune fariseilor: “voi spuneti ca vedeti dar sunteti orbi”- asadar orbii n-au cum vedea muntele oricat de mare ar fi. Orbii nu pot vedea uriasa personalitate si charisma Comandantului caci ochii le sunt inchisi. Profundele lui texte despre anticrestinismul comunismului, despre globalizare, masonerie si noua ordine mondiala de care vorbea inca acum 30-40 de ani (!), le sunt necunoscute. O ceata deasa le-a acoperit ochii si mintea, iar ura la adresa lui le-a umplut inima.
Noi insa nu despre aceste cazaturi voim sa vorbim. Meritele existentei exilului romanesc anticomunist se datoreaza acestui mare om ce s-a consumat ca o lumanare pana la sfarsit, nopti nedormite, zile fara sfarsit cu chinuri continue in fata atacurilor masonice antihristice. Inima sa cuprinzatoare si buna n-a mai rezistat. In 25 mai 1993 a incetat sa mai bata lasand in urma lacrimi si jale dar mai ales lasandu-ne exemplul sau de urmat. Dusmanii l-au ostracizat si dupa moarte, mormantul sau fiind foarte putin cunoscut si ascuns sub alt nume pentru a nu fi profanat intr-o alta tara.
Dumnezeu insa va face dreptate acestui neam oropsit si luptatorilor pentru dreptate. Atunci se vor culege roadele faptelor si se vor rusina toti denigratorii uriasei sale personalitati ca fumul risipit in vant.
VESNICA LUI POMENIRE!!