Urmăriți următorul video, începând cu min. 2:25

MEDIAFAX: Festivitatea a durat doua ore, in cadrul ceremoniei fiind inclusa si o slujba de sfintire a noii piste, oficiata de mitropolitul Moldovei si Bucovinei IPS Teofan si de episcopul romano-catolic Petru Gherghel.

ZIARUL DE IAȘI: Slujba de sfinţire a pistei, oficiată în comun de ÎPS Teofan şi PS Gherghel, şi cuvântările celor doi clerici vor avea loc în intervalul 9,50-10,15.

Este un alt eveniment ecumenist al mitr. Teofan, prins în flagrant pentru a n-a oară. Dacă pe 17 mai 2014 a participat la beatificarea unui catolic mort în închisorile comuniste, în timp ce Sfinții închisorilor stau încă necanonizați, ieri 21 aug. mitr. Teofan “sfințește” împreună cu un eretic lepădat și anatematizat de Biserică… pista unui aeroport. Nu mai poți găsi explicații cum unii preoți sau stareți de mănăstiri pot să tacă în continuare față de faptele ecumeniste ale acestui ierarh! Ce să crezi? Că sunt plătiți ca să tacă? Dar vorba Părintelui Justin: Măi, din el nu mai poți face unul mai bun, dar mai rău da.

Va trebui să defilăm cu ei până la împărtășirea cu ereticii din același potir și atunci vorba Părintelui Arsenie Boca: La iad, cu arhierei cu tot, Ferească Dumnezeu! Nimeni nu poate dori cuiva așa ceva, chiar și pentru ultimul musulman ce a ucis mii de oameni trebuie să dorim venirea la Ortodoxie și mântuirea. Dar când Domnul te-a uns Înalt Prea Sfințit slujitor al Său, când administrezi bogăția veșniciei – Ortodoxia, mai poți face rabat de la ea pentru ceva din lumea aceasta? Care-i prețul? viața sau Viața? Onorabilă, ca și în alte funcții, ar fi recunoașterea nevredniciei de a duce după norme (în cazul nostru Sfintele Canoane) postul ocupat. Sau asumarea posturii de păstor și încredere în turma care îți va fi alături în caz de prigoană. Dar în niciun caz calea compromisului cu erezia ereziilor, care duce la pierderea propriei mântuiri și rătăcirea turmei de la Calea cea dreaptă. Problema este că pentru astfel de ierarhi Sfintele Canoane sunt reguli lumești, iar contextul special în care au fost pronunţate anatemele de către Sinoadele Ecumenice față de erezii precum monofizismul, papismul, a fost un context caracterizat ca unul al dezbinării, al lipsei de acord în formularea învăţăturii de credinţă şi al lipsei de iubire frăţească.

Mai mult decât fotografiile, proba evidentă a înregistrării video, nu poate fi tăgăduită de alte explicații din partea reprezentanților mitropoliei și a acoliților lor. Să ne punem cu credință nădejdea în Sfânta Parascheva, căci nu le va mai permite mult batjocorirea Ortodoxiei!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=GiGJp9vOGN4]

Predica IPS Teofan: Părintele Justin – Martor, Mărturisitor, Martir

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/102857740″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Pentru alte imagini și detalii vizitați și Pomenirea a 40 de zile de la săvîrşirea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu

La ore târzii în noapte, când Sf. Liturghie se sfârșise la Petru Vodă, IPS Teofan a venit să citească rugăciunile de dezlegare și s-a oficiat și un scurt parastas. IPS a întărit obștea cu nădejdea că Părintele Justin s-a dus acolo unde era deja, în Împărăția lui Dumnezeu ce-o pregustase încă din această viață. S-a stabilit că înmormantarea va avea loc joi, 20 iunie 2013, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie începând cu orele 09.

Fiii duhovniceşti ai Părintelui Justin sunt chemaţi să vină să se închine începând de astăzi, pentru a evita, pe cât va fi cu putinţă, aglomeraţia mulţimii de oameni la care ne aşteptăm pentru ziua de Joi, 20 Iunie. Vă mulţumim pentru înţelegere.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xsDGrDWvp1I]

La iniţiativa Părintelui Stareţ, Justin Pârvu, în data de 10 noinembrie 2012 în satul Moţca, jud. Iaşi a avut loc sfinţirea unei sfinte Troiţe, ridicată în cinstea şi pomenirea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă , în lagăre şi închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti. Părintele a dorit să ridice această cruce pentru soldaţii care au murit în ziua de 14 aprilie 1944, dar şi pentru cei care au luptat în cel de-al doilea Război Mondial. Este ştiut faptul că Părintele Justin era preot militar în comuna Moţca în timpul războiului şi a luptat alături de soldaţi. Într-una din zilele de război, 14 aprilie 1944, comuna Moţca a fost bombardată de avioanele ruseşti iar Părintele Justin Pârvu a scăpat cu viaţă din bombardamente prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Cuvantul lui ss DANIEL, din nefericire patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit in cadrul forumului cu tema „Unitate crestina si dragoste pentru cei saraci”, München (Germania), luni, 12 septembrie 2011:

Unitatea sau comuniunea vizibila intre crestini este o dorinta si o cerere sfanta a Mantuitorului Iisus Hristos Care S-a rugat pentru aceasta unitate inainte de Patima Sa si de Invierea Sa, zicand: „Ca toti sa fie una… pentru ca lumea sa creada” (Ioan 17, 21).

Dupa secole de dezbinare, polemica si instrainare reciproca intre crestini, Miscarea ecumenicasta pentru refacerea unitatii vizibile intre crestini a devenit o nota specifica a secolului al XX-lea, mai ales dupa infiintarea Consiliului Mondial al Bisericilor in anul 1948 si dupa Conciliul II Vatican (1962-1965). Dincolo de succesele si neimplinirile ei, miscarea aceasta este in mod esential o schimbare de atitudine sau o noua stare de spirit, deoarece in relatiile dintre Biserici diferite, mai vechi sau mai noi, s-a trecut de la polemica la dialog, de la confruntare la cooperare si de la izolare la solidaritate. Desi entuziasmul initial pentru dialogul teologic si rugaciunea comuna ecumenicasta a scazut in ultimii 20 de ani, totusi atitudinea ecumenicasta in relatiile dintre Biserici a devenit o norma de conduita. Pentru unii crestini, Miscarea ecumenicasta entuziasta de la mijlocul secolului al XX-lea a fost prea rapida si punea in pericol identitatea teologica si spirituala a diferitelor Biserici sau confesiuni crestine, ea fiind suspectata de unii crestini reticenti si prudenti ca ar promova un relativism doctrinar, sacramental si chiar etic. Pentru altii, Miscarea ecumenicasta a fost prea lenta, fiindca unitatea dintre Bisericile despartite de secole nu s-a realizat inca. Prin urmare, entuziasmul anilor 1960 pentru Miscarea ecumenicasta a fost treptat inlocuit cu o anumita prudenta sau chiar cu reticenta. continuare »

[vimeo https://vimeo.com/12673630]

Pentru imagini apasati aici.

Este de datoria noastra sa-i amintim in rugaciunile noastre pe ierarhii drept-slavitori (fiecare in sfat cu duhovnicul sau)

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumii si Prea Sfintitul si îndreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (numele), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul.

Mai pe larg despre aceste rugaciuni cititi aici.

[vimeo https://vimeo.com/12673630]

Pentru imagini apasati aici.

Este de datoria noastra sa-i amintim in rugaciunile noastre pe ierarhii drept-slavitori (fiecare in sfat cu duhovnicul sau)

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumii si Prea Sfintitul si îndreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (numele), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul.

Mai pe larg despre aceste rugaciuni cititi aici.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Sy3Eodtjc6g]

extras din conferinta : ,,Tanarul si misiunea sa in biserica”,
din 3 iunie 2010, organizata de ASCOR Iasi

Si pentru ca inca exista incertitudini fata de ce inseamna ecumenismul, va prezentam punctul de vedere al celor mai autorizati sa-l defineasca:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sxf2K6pXhBc]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xPqwh8ziOPw]

Aceasta este semnificatia Invierii: constientizarea omului ca Sfintele Pasti sunt mult mai mult decat aducerea aminte despre un eveniment trecut. Invierea lui Hristos nu este numai ceva petrecut in istorie; este ceva actual si esential ce se petrece cu noi, in situatia noastra concreta, Hristos este incepatura invierii noastre din moartea tristetii, a singuratatii, a confuziei launtrice. Cel patruns de taina Invierii in fibra cea mai adanca a sufletului nu poate fi nici trist, nici singur, nici cuprins de deznadejde. Acum toate s-au umplut de lumina, rostim in noaptea de Pasti, si cerul, si pamantul, si cele de dedesubt. In sufletul omului cuprins de lumina Invierii lui Hristos are loc omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura unei alte vieti, vesnice. Este viata cea noua, care cu aproape doua mii de ani in urma a rasarit din mormant, ne-a fost daruita noua, tuturor celor ce credem in Hristos.
Viata lui Hristos Cel mort si inviat curge prin venele crestinului altoit pe trupul Bisericii. Chiar daca traieste in lume, fiind adesea cuprins de nelinistea care defineste lumea, crestinul nu se lasa doborat. El il are pe Hristos in Care traieste, se misca si exista. Cand vad ca Hristos a biruit moartea, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, nu ma mai tem, nu-mi mai este frica de razboi, nu mai privesc catre neputinta mea, ci iau in minte nebiruita putere a Celui ce-mi va ajuta.

Iubitii mei,
Cuvantul „Pasti”, tradus in limba romana, inseamna „trecere”; trecere de la intuneric la lumina, trecere de la moarte la viata, trecere de la singuratate la comuniune, trecere de la tristete la bucurie, trecere de la deznadajduire la nadejdea cea mantuitoare, trecere de la razboiul si nelinistea launtrica la pacea si odihna sufleteasca. Pastile, adica trecerea noastra de la moartea prezenta in sufletele noastre sub diferite chipuri la viata in Hristos, este cel mai greu, cel mai necesar si cel mai frumos lucru sub soare. Da, este greu, dar, cum spune Sfantul Pavel toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
Puterea Invierii lui Hristos este calea prin care omul dobandeste raspuns la toate nelinistile sale. Cunoscandu-L pe Hristos, dobandindu-L pe Hristos, facandu-se asemenea lui Hristos, omul devine, dupa cuvantul Sfantului Macarie Egipteanul, tot lumina, tot ochi, tot duh, tot odihna, tot veselie, tot milostivire, tot bunatate, tot blandete.
Toate acestea, adica descoperirea sensului vietii, odihna sufleteasca, bucuria launtrica, constituie adevarata comoara dupa care omul tanjeste cu toata puterea fiintei sale. Ea nu poate fi gasita decat in Biserica, unde omul afla ca adevarata realitate a lumii este in Hristos Cel Inviat. In Biserica, omul descopera rabdarea si mangaierea care vin din Scripturi, iar prin Liturghie, isi regaseste echilibrul launtric si linistea necesara. Credinta cea adevarata, pentru a carei marturisire si aparare crestinii vremurilor de pe urma vor fi mai slaviti decat cei ce invie mortii, este suportul oricarei vieti implinite, profunde, adevarate. Rugaciunea pentru ca lumea sa-L cunoasca pe Hristos in Duhul Sfant constituie izvor inepuizabil de bucurie, pace si bogatie nesfarsita de har. Smerenia, ca singura cale prin care omul devine cu adevarat puternic, si iubirea vrajmasilor, ca dovada a aflarii in adevar, deschid omului usa catre echilibrul sufletesc si linistirea launtrica. Toate se implinesc prin dragostea cea atotcuprinzatoare. Caci dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.
In ambianta celui mai frumos poem dedicat vreodata dragostei, va imbratisez pe toti in Hristos Domnul, in aceasta sfanta noapte de Pasti.
Rog pe Hristos, Stapanul vietii si al mortii, sa va aiba pe fiecare in ocrotirea harului, iertarii si iubirii Sale. Sa aveti cu totii parte de lumina tamaduitoare a Invierii. Biruinta lui Hristos asupra mortii sa fie biruinta tuturor asupra intunericului din suflete, asupra nelinistilor launtrice, asupra greutatilor care impovareaza sarmana fiinta umana.
Bucuria Invierii sa va cuprinda sufletele si cu aceasta bucurie, intens traita, sa vestiti tuturor ca

HRISTOS A INVIAT!

Al vostru parinte si frate in Hristos Cel Inviat,
† Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

(extras din Pastorala IPS Teofan)

Asa cum ne asteptam, IPS Teofan a luat atitudine fata de scandalosul eveniment din 28 noiembrie 2008, cand intr-o biserica ortodoxa din Iasi a avut loc un ritual masonic a cavalerilor de la Malta, oficiat de preoti ortodocsi. Mai jos, va prezentam comunicatul MMB :

Cu privire la imaginile difuzate pe internet în care este prezentată o ceremonie a Ordinului Cavalerilor de Malta, desfăşurată în Biserica Barnovschi din Iaşi, facem următoarele precizări:
1. Acest moment s-a desfăşurat pe data de 28 septembrie 2008, fără ştirea şi fără aprobarea Centrului Eparhial Iaşi.
2. Biserica Ortodoxă are rânduielile sale de ordin liturgic, dar o astfel de ceremonie nu este prevăzută în cultul nostru. De aceea, astfel de ritualuri nu pot primi binecuvântare din partea Bisericii.
3. În momentul de faţă se cercetează implicarea preotului paroh de la Biserica Barnovschi în cele întâmplate.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

Biserica Ortodoxa va dainui atata timp cat vor mai fi ierarhi marturisitori in fruntea ei, care sa condamne faradelegile dusmanilor lui Hristos. Nadajduim la mai multe acte de acest gen si asiguram de tot sprijinul pe cei ce nu au frica decat de Arhiereul Suprem, Mantuitorul nostru.

Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania, i se va conferi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”. “Nominalizarea ar putea fi poate uimitoare din perspectiva celor ce nu ştiu că Valeriu Anania, pe numele său de mirean, a studiat Medicina şi a susţinut constant învăţămîntul medical şi dezvoltarea domeniului bioeticii în România. În plus, este o personalitate culturală şi spirituală marcantă, al cărei model de viaţă, moralitate şi umanitate fascinează, în ciuda celor 25 de ani de condamnare politică. Data ceremoniei de decernare va fi hotărîtă de comun acord, după ce îi vom comunica decizia noastră”, a precizat rectorul Vasile Astărăstoae.

Decernarea titlului va avea loc maine, 13 mai in aula George Emil Palade de la UMF Iasi, incepand cu ora 10.
La acest eveniment vor fi prezenţi:
IPS Teofan Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;
IPS Pimen Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

[vodpod id=ExternalVideo.812438&w=425&h=350&fv=clip_id%3D4214533%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1248849%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimii şi minţii dumneavoastră şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei vieţii asupra morţii, a biruinţei luminii asupra întunericului.
Suntem în miez de noapte în faţa sfintelor biserici purtând în mâini lumânări aprinse ce răspândesc lumină pe chipurile noastre şi în jurul nostru. Noaptea este adâncă, întunericul este dens, dar lumânarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micşoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopţii. Acesta este şi sensul Sfintelor Paşti: Învierea Domnului Hristos din morţi este lumina care pătrunde până în locurile cele mai întunecate ale fiinţei umane, redându-i acesteia puterea renaşterii de la moarte la viaţă. Hristos Cel înviat coboară până la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc şi alungă de aici moartea, întunericul păcatului şi bezna deznădejdii. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase”1, spune cântarea Bisericii din noaptea de Paşti. Pogorându-Se până la iadul care domină sufletele multor pământeni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depăşirii stării de iad în care ei se află: „Îndrăzniţi, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii”2.
Dreptslăvitori creştini,
Viaţa noastră, viaţa lumii, viaţa umană în general este o tensiune continuă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, între frumuseţe şi „urâciunea pustiirii”3, între adevăr şi minciună. Existenţa umană este precum această clipă: pe de o parte, un ocean de întuneric, pe de altă parte, lumina Învierii pe care o purtăm în mâini şi, nădăjduiesc, în suflete.
Da, există multă lumină şi viaţă autentică în lume. Oriunde întâlneşti o mamă cu pruncul în pântece sau un tată cu fiul său în braţe, acolo este un izvor nesecat de lumină şi de viaţă. Clipa în care cineva zâmbeşte sincer, vorbeşte fără vicleşug, oferă cuiva o floare sau o pâine este o clipă de lumină, o clipă de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Omul aflat în stare de rugăciune, omul care are puterea îngenuncherii la spovedanie, omul care descoperă drumul către Sfântul Potir, omul care îl iubeşte pe duşmanul său, omul care este cuprins de adevărul că fără de Hristos nu poate face nimic bun şi frumos, un astfel de om este cascadă de lumină şi viaţă revărsată peste lume.
În acelaşi timp, în lume există mult întuneric şi din ce în ce mai multă moarte. Da, moartea pune stăpânire pe tot mai multe suflete care, deşi pretind că sunt vii, în realitate sunt dominate întru totul de moarte4. Atât sufletul uman văzut ca persoană aparte, cât şi tendinţele generale ale societăţii actuale arată, la o analiză onestă, că spiritul morţii pătrunde tot mai adânc şi cucereşte tot mai multă lume.
Cultura morţii, propagată prin toate mijloacele, cuprinde în capcana ei, în mreaja cântecelor ei înşelătoare de sirenă, tot mai adânc şi tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricând. „În noi lucrează moartea.”5 „Moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe.”6 Există, parcă, o căutare continuă a unui duh de moarte fără de care unii nu mai pot concepe viaţa. „[Ei] aşteaptă moartea […], spune dreptul Iov, şi scormonesc după ea mai mult ca după o comoară.”7 Iar înţeleptul Solomon afirmă: „Cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei”8.
De ce, oare, atâta moarte, stăpână asupra atâtor suflete care au sentimentul a fi vii? Forţa păcatului din noi şi strădania celor care îndepărtează societatea umană tot mai mult de cuvântul lui Hristos şi de Evanghelie poartă răspunderea răspândirii morţii în lume.
„Plata păcatului este moartea.”9 „Cel ce păcătuieşte […] îşi păgubeşte viaţa lui.”10 Drept urmare, Scriptura continuă a grăi: „Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre”11. Viaţa în păcat duce la pierderea „frumuseţii minţii”12, cum zice cântarea Bisericii. „Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile patimilor şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut-o […] Iar acum zac gol.”13
Gol este omul pe dinăuntru din cauza păcatului. Uscăciunea sufletului, pierderea sensului existenţei, confuzia minţii, lipsa oricărui reper de stabilitate şi continuitate îl conduc pe om într-o stare de amorţeală, de indiferenţă, de derută şi, în cele din urmă, de deznădejde.
Toate acestea se cuprind în cuvântul „moarte”, moarte cauzată de păcat şi de atitudinea celor care, în diferite forme, luptă împotriva vieţii.
O adevărată cultură a morţii desfăşurată cu multă tenacitate împotriva vieţii se observă în societatea umană astăzi. Nu războaiele, în sensul clasic al cuvântului, răspândesc moartea astăzi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime într-un an decât în toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este prima şi cea mai violentă manifestare a culturii morţii din societatea modernă. Pornografia, prostituţia, incestul şi păcatele contra firii constituie lovitura de graţie dată familiei, sfinţeniei vieţii şi demnităţii fiinţei umane. Legalizarea acestor practici şi plasarea lor în sfera normalităţii se înscriu într-o concepţie de viaţă totalmente contrară Evangheliei, tradiţiei neamului nostru şi bunului simţ al românului. Dacă la aceasta adăugăm diferitele tendinţe actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de îngrădire a libertăţii şi intimităţii lui, tabloul culturii morţii se completează spre o nelinişte tot mai adâncă a oamenilor.
Fraţi creştini, surori creştine,
În faţa unei asemenea situaţii în care logica morţii încearcă să înăbuşe cultura vieţii şi a iubirii, Biserica vine cu singurul răspuns posibil, şi anume că „Dumnezeu este viaţă, iar lipsa vieţii (adică a lui Dumnezeu) este moarte”14. Fiind viaţă15 şi izvor al vieţii, Dumnezeu coboară pe pământ, ia trup din pântecele Fecioarei, „gustă moartea pentru fiecare om”16 pentru ca oamenii „să-L cunoască pe El şi puterea Învierii Lui”17. Prin Învierea lui Hristos, „se deschid intrările vieţii”18 pentru om. Tot pentru om, prin „Înviere, se arată izvorul vieţii celei nestricăcioase”19.
„Pentru tine, zice Sfântul Vasile cel Mare, Dumnezeu este între oameni; pentru tine este împărţirea Duhului; pentru tine este nimicirea morţii; pentru tine este nădejdea învierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeieşti care-ţi desăvârşesc viaţa; pentru tine este calea către Dumnezeu.”20
Pentru om sunt toate. Pentru om a coborât Dumnezeu pe pământ. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost răstignit pe cruce, a murit şi a înviat din morţi. Totul este împlinit pentru om şi pentru viaţa lui.
Da, Dumnezeu împlineşte totul pentru om. El, Dumnezeu, nu încetează a stărui la uşa inimii omului pentru ca omul să nu moară, ci să fie viu. „Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi.”21 „Păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi?”22, zice Domnul.
Răspunsul omului la această stăruinţă neobosită a lui Dumnezeu este, în primul rând, recunoaşterea stării de moarte în care se află, recunoaştere manifestată prin rugăciune. „Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cât sunt de strâmtorat […]. Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.”23
Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,
În noaptea Sfintelor Paşti primim vestea cea mare şi bună că Hristos a biruit moartea şi că noi, oamenii, luăm putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.
Vom pleca spre dimineaţă la casele noastre ducând cu noi lumina Învierii. Este necesar ca această lumină să rămână aprinsă tot timpul în sufletele noastre. Este bine şi este frumos ca din această lumină să se împărtăşească membrii familiei noastre, prietenii noştri, colegii de la locul de muncă, duşmanii noştri dacă se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.
Rog pe Hristos Domnul, Cel înviat, să reverse asupra drept­slăvitorilor creştini din Moldova, din ţară şi din întreaga lume harul iubirii Sale celei nemărginite. Din izvorul cel dătător de viaţă şi lumină al Învierii să se împărtăşească tot neamul omenesc! Credinţa în Hristos, nădejdea în ajutorul Său şi dragostea pentru toţi oamenii să ne fie întreitul veşmânt care să ne apere de tot răul!
În duh de rugăciune, pace sufletească şi curaj mântuitor să fim vestitori ai Învierii lui Hristos şi mărturisitori în Biserica Sa cea sfântă!
Cu dragoste sfântă întru Hristos Domnul, vă îmbrăţişez pe fiecare şi pe toţi laolaltă, rugând pe Dumnezeu să vă dăruiască zile senine de Paşti, bucurie sfântă în familie, răbdare în necazuri şi, mai presus de toate, mântuire.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Al vostru părinte şi frate către Hristos rugător, † TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Note bibliografice 1 Cântarea a VI-a, Canonul Învierii, Utrenia Paştilor, „Penticostar”, EIBMBOR, 1999, p. 18. 2 Ibidem, Stihira a VI-a, Vecernia din Marţea Săptămânii Luminate, p. 36. 3 Daniel 9,27. 4 Cf. Apocalipsa 3,1. 5 II Corinteni 4,12. 6 Ieremia 9,21. 7 Iov 3,21. 8 Înţelepciunea lui Solomon 1,16. 9 Romani 6,23. 10 Pilde 8,36. 11 Înţelepciunea lui Solomon 1,12. 12 Cântarea a II-a, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, „Triod”, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 115. 13 Ibidem. 14 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a, VII, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 160. 15 „Viu sunt Eu în veac” (Deuteronomul 32,40); „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3,14); „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6). 16 Evrei 2,9. 17 Filipeni 3,10. 18 Cântarea I, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 9. 19 Cântarea VI, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 10. 20 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a III-a, VI, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, pp. 48-49. 21 Iezechiel 18,32. 22 Iezechiel 33,11. 23 Plângerile lui Ieremia 1,20.

sursa : MMB

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=qwqWs2Kljac]

In cadrul vizitei la manastirea Petru Voda, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost abordat de cativa monahi, in problema actelor electronice si a deciziei luate de sinod. IPS Teofan si-a exprimat nadejdea ca statul roman va da curs solicitarii sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane asupra alternativei pentru actele electronice si a zis ca isi doreste sa nu detina acte cu cip. Observam ca aceasta declaratie sufera mult fata de pozitia transanta a IPS Bartolomeu, insa cu durere o spunem ca atat poate mitropolitul Moldovei sau poate atat meritam noi. IPS sa a invocat problema unitatii dintre noi. Credem prin asta ca noi, credinciosii, trebuie sa fim suportul principal, care sa motiveze o atitudine de adevarat marturisitor si arhipastor din partea IPS Teofan. De aceea, lupta si misiunea in care suntem trebuie duse pana la capat, cu credinta ca desi “realitatea potrivnica” este asemeni lui “Goliat”, modelul lui David ne asigura izbanda si se proslaveste atotputernicia lui Dumnezeu.
In final, cei de fata au primit incurajarea si indemnul IPS Teofan de a actiona si vorbi mai departe privitor la problema actelor electronice, fapt ce reafirma statutul de “varf de lance” ce-l constitue manastirea Petru Voda in aceasta lupta, aprobat chiar de catre ierarhul locului.
Sa fim mai mult credinciosi, decat realisti, caci astfel lasam loc si pentru ajutorul de la Dumnezeu. David nu a fost realist in lupta cu Goliat.

PS : Se pare ca se contureaza si din partea ierarhilor, o luare de pozitie potrivnica acestui sistem antihristic ce se vrea instituit si in tara noastra. Sa-i intareasca Dumnezeu si sa se declare si impotriva ereziilor ce dau navala asupra Ortodoxiei. Avem nevoie de ierarhi marturisitori, tinand cont de sinodul pan-ortodox de anul acesta, proorocit ca fiind o lucrare a vrajmasului ce vrea sa distruga Ortodoxia.

O inima de mama catre o inima de ierarh

Catre Înalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Teofan

Înalt Prea Sfintite Parinte Mitropolit,

Cu supunere si sfiala va rog sa ne iertati pentru lasitatea noastra.

Duminica, 15 martie 2009, ati slujit Sfanta Liturghie arhiereasca la Piatra-Neamt si totul s-a petrecut ca de obicei: oameni cuminti, simtiti si evlaviosi iar preoti pe masura. S-a vorbit despre post, despre rugaciune, despre duminicile din post si semnificatia lor. Lumea v-a primit cu bucurie si v-a acordat toata cinstea cuvenita unui ierarh.

Sunt mama a trei copii si v-am cunoscut pe cand eram studenta în Bucuresti. Slujeati pe atunci la Sfanta Manastire Antim si la Patriarhie. Aveam o evlavie deosebita la toti episcopii ce slujeau cu multa daruire. Cand va asezati în genunchi la Canonul cel Mare mi se parea ca se deschide cerul si va asemanam cu Însusi Hristos.

Astazi, însa, as fi vrut sa vin sa va vorbesc, dintr-un suflet apasat de vremurile pe care le traim, dar nu am avut curaj.

Oamenii care v-au înconjurat astazi asteptau si un cuvant despre realitatea zilei, dar toti au tacut si s-au prefacut ca nimic nu îi doare. Aceiasi oameni care saptamanile trecute au semnat si s-au opus permiselor auto si pasaportelor cu cip, astazi au tacut, ca si mine de altfel, nevrand sa va tulbure vizita.

Ce trist este, Înalt Prea Sfintite, ca lumea sa va respecte dar de fapt sa nu va iubeasca. Cand iubesti pe cineva îi spui adevarul, nu îl ascunzi. Lumea fierbe, fierbe si e foarte nelinistita.

Cu siguranta ca lasitatea si lipsa noastra de verticalitate influenteaza în mare masura comportamentul Sfintiei Voastre. Va rog ca, macar o ora, sa iesiti din postura de ierarh si sa deveniti mama. Cum v-ati apara copiii? Puteti sa ma asigurati ca pruncii mei nu vor fi afectati în viitor în nici un fel (spiritual, psihic, fizic, social, etc… ) de aceste cip-uri din pasapoarte, carnete, buletine s.a.m.d.?
Îmi cer iertare daca am gresit cu ceva.

Cu durere,
Ana Lupei
Piatra-Neamt

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

A fost doar o iluzie ?! Intr-un comunicat al Biroului de presa a Arhiepiscopiei Iasilor, suntem anuntati ca “IPS Teofan nu a exprimat nici un punct de vedere în problematica documentelor de identitate însoţite de un cip cu date biometrice”. Trist, foarte trist ! Asta ne face sa intelegem ca mitropolitul Teofan nu  a  aprobat studiul realizat de parintele profesor Mihai Valica  ORI se dezice de parintele Iustin Parvu. Oare de ce se lasa asteptata o pozitie fata de acest subiect din partea IPS Teofan, precum si a celorlalti ierarhi ? Le-a fost “amanetat” glasul de catre agentia de stiri Basilica ? Au dreptul de a vorbi, doar cand li se da unda verde din “deal” ? Arhipastorii AU DATORIA SFANTA DE A INDRUMA CREDINCIOSII IN TOT TIMPUL !!! Dumnezeu cu Mila Sa peste noi toti ! Grele vremuri am mai prins….

Mai jos sunt cateva proorocii despre decaderea clerului, cu sau fara legatura cu stirea de mai sus (acest lucru se va vedea zilele urmatoare) :

Sf. Cosma al Etoliei scrie: “clericii vremurilor de pe urma vor fi rai si necredinciosi”.

Sf. Chiril zice: “se vor certa episcopii intre ei si preotii intre ei”. Ura si decaderea clericilor va fi atat de mare, incit numai foarte putini dintre preoti vor pastra  nevestejita credinta lor; iar credinciosii vor fugi kilometri ca sa intalneasca un preot bun. Cei mai multi vor cadea sau cu trupul sau din cauza banilor si atunci se vor certa multi unii cu altii. Fiind dezlegat, Lucifer va lupta cu ura impotriva conducatorilor Bisericilor; va semana discordia necredinciosilor contra acestora, si astfel Lucifer se va interesa numai pentru afirmarea celor lumesti, a lacomiei celor iubitori de avere, a luxului si a disputelor neincetate. Acestea toate nu trebuie sa-i deznadajduiasca pe crestini, ci sa-i intareasca si sa-si asume obligatia informarii tuturor oamenilor din jurul lor, pentru ca sa-i fereasca a se insemna cu semnul lui Antihrist. Sf. Cosma al Etoliei scrie: “in zilele cele din urma avand nevoie de apostoli, apostoli vor fi toti”. Adevaratii apostoli se vor cunoaste dupa fapte si dupa cunostintele lor, pentru ca cel sfatuit de prea putinii clerici ramasi va putea cu greu sa nu se insemneze, fiindca cei mai multi dintre acestia vor adera la Antihrist si vor lupta cu puterea satanei si cu manie impotriva crestinilor care nu se vor insemna; multi vor trada si se vor lepada de credinta dreapta. Asadar, crestini, cand veti auzi pe preoti ca marturisesc cu indiferenta despre 666, sa stii ca acestia vor porni cu Antihrist si va vor prigoni cu multa manie. Atunci sa nu primesti sfat de la un astfel de diacon, preot sau arhiereu care iti va zice sa primesti semnul cu 666. Unii ca acestia te vor indruma spre osanda vesnica, si nu vor mai lucra in numele lui Dumnezeu, ci vor fi reprezentanti ai satanei.
Cea mai mare si omoratoare de suflet lucrare pentru crestini va fi insemnarea cu semnul lui Antihrist 666 sau cu sistemul de codificare prin linii(n.n. cod de bare). Nu va lepadati de Hristos, nu va insemnati cu 666. Dupa insemnare nu va mai fi mantuire pentru crestin. Sa fii recunoscator prietenului tau sau vecinului tau sau calauza altei persoane careia tu sa-i zici ca sa nu se insemneze, fiindca cel care face aceasta nu va fi un om simplu, ci apostol si marturisitor al Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos are grija de mantuirea si informarea crestinilor prin mobilizatorii Bisericii Lui, dotati cu vocatie de sus. Mobilizatorii Bisericii lui Hristos sunt cei alesi prin credinta si intelepciune, care vor ajuta spre informarea si protejarea crestinilor, de a nu se insemna cu semnul diavolului 666. A nega ca acest semn exista inseamna a nega existenta diavolului si a planurilor sale. A refuza primirea semnului 666 inseamna ati pastra credinta si botezul tau; aceasta presupune marturisirea lui Hristos, care a zis: “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri”(Matei 10, 32). Refuzul insemnarii cu 666 constituie cea mai mare marturisire si deschide larg portile raiului. Se va face, asadar, sfint si mostenitor al imparatiei cerurilor, iar daca se lasa convins si-l va primi, se va osandi impreuna cu diavolul in munca vesnica. Prin refuzul semnului diavolului 666 omul se desparte de satana si se uneste cu Hristos, si-L marturiseste pe Acesta, facandu-se fiu si mostenitor al lui Dumnezeu.

extras din cartea “Nu va lepadati de Hristos,
nu va insemnati cu 666”, de MARIA IOAN ANTONOPOL

“– E nevoie de a ne ruga si a ne scula peste doua ore de somn si a ne ruga asa: Maicuta Domnului, intoarna cu mila pe toti asupra Bisericii Ortodoxe!”  parintele pustnic Proclu

cititi si  “SUNTEM NISTE BARBATI CA TOATE FEMEILE” sau “VAI – urile” parintelui pustnic Proclu

“Demersul Părintelui Justin este justificat telogic, responsabil şi profetic”

Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID[1], fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen[2], prevăzut pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele UE[3], România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie.
Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii.
Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea[4] şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.

1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009[5]
a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666[6] şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”[7], deci nu derularea însăşi a profeţiei[8];
b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrajmaşului”[9]. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea finală: pecetluirea;
c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte;
d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.
e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu;
f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat telogic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă[10].

2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referiotare la cipurile biometrice
a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004[11] dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice[12], însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15].
b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara.
c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare.
d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe[16]. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor![17] Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc.
e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicatii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autoritatilor competente.[18]
f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor.
g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media[19] a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli…

3. Scopul cip-urile RFID
Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip[20].
Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia[21], însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate[22] şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate[23].

3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID
a. Din punct de vedere economic şi comercial:
1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie.
2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util.
b. Din punct de vedere militar:
1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare, precum şi a celor de spionaj.
c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi ajutorului unei persoane în caz de urgenţă:
1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o măsură de siguranţă în plus[24] de către guvernele ţărilor[25] care le-au introdus deja parţial.
2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi internaţionale oferă în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID.

3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID
1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate[26]. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte[27] într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) [28] şi chiar falsificate[29].
2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date.
3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate.
4. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID[30].
5. Cip-urile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate.
6. Nu există inclus în cip-uri optiunea: nu colecta date statistice despre mine.
7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există.
8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat.
9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fară a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni.
10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fară să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID.
11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile, elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată.
12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată.
13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.

4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume
Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani[31] sârbi[32], grecii[33], scoţienii[34], alte ţări occidentale, piloţii britanici[35] etc.
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”[36].

5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau cip electronic
Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primodială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu.
Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”[37], omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”[38], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”[39] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”[40], adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”[41], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”[42]. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră.
Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[43].
A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unicată, la un număr într-o bucată de plastic.
Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi.

6. Propuneri şi perspective

SLAVĂ BUNULUI DUMNEZEU PENTRU NOUL MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI!