Rămâne nerezolvată marea divergenţă a primatului. Este vorba de o diferenţă teologică, dogmatică şi ecleziologică. Potrivit Sfintelor Canoane şi Sfintei Tradiţii este de neconceput un întâi-stătător fără cei dimpreună episcopi cu el.

În ciuda faptului că arhiereii ecumenişti şi Patriarhia Ecumenică se comportă ca nişte supuşi ai Papei şi ai Vaticanului, reprezentanţii papistaşi ai Vaticanului din Spania nu au o purtare corectă faţă de ortodocşi. Dezvăluirea o face Înalpreasfinţitul Mitropolit al Spaniei şi Portugaliei, kir Policarp, care întăreşte că, fie şi unilateral, va lucra pentru unirea cu papistaşii. De asemenea, dezvăluie că papistaşii îi „privesc” pe ortodocşi ca „fraţi despărţiţi”. Din această dezvăluire reiese că iubitul fiu [duhovnicesc] al Patriarhului Ecumenic, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Mesiniei, kir Hrisostom, a preluat de la papistaşi noua lui teorie despre Schismă, teorie care susţine fără ocolişuri că Biserica Ortodoxă este despărţită de cea Papistaşă [în sensul că prin această despărţire, Biserica Ortodoxă este deficitară. n.tr.]. Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Spaniei şi Portugaliei, într-un interviu pe care îl acordă unei publicaţii electronice din Spania, prezintă părerile sale despre primatul papal, dar şi aprecierile sale legate de mersul dialogului dintre ortodocşi şi catolici.

Interviul

În interviul său, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Spaniei şi Portugaliei, kir Policarp, a răspuns, între altele, la următoarele întrebări:

„– După părerea dumneavoastră şi pe baza experienţei pe care aţi avut-o în Italia şi în Spania, ne puteţi spune cum ne văd catolicii pe noi, ortodocşii?

Oficial, catolicii ne văd ca «fraţi despărţiţi». Aceasta este terminologia catolică oficială în ce îi priveşte pe ortodocşi.

–       Care sunt relaţiile dumneavoastră cu Biserica Romano-Catolică locală?

În linii generale, relaţiile noastre cu Biserica Romano-Catolică a Spaniei sunt bune şi frăţeşti. Repet, există o specificitate a spaţiului iberic şi din acest motiv întâmpinăm anumite dificultăţi în fiecare zi. Echilibrele sunt subtile, noi avem o nevoie imperioasă de spaţii de cult şi prin aceasta depindem de înţelegerea frăţească şi de generozitatea fraţilor noştri romano-catolici. Eu, personal, în acest domeniu urmez «politica» de frăţietate a Patriarhiei Ecumenice şi a Patriarhului nostru, şi, aşa cum am promis în cuvântul pe care l-am rostit la intronizarea mea, voi lucra, fie şi unilateral, pentru unitatea creştinilor, având ca emblemă cuvântul Domnului nostru pe care l-a spus cu puţin înainte de Patimile sale: «ca toţi să fie una».

Cu toate acestea, ceea ce văd în practică este faptul că modul în care Ierarhia Romano-Catolică Iberică se raportează la jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, cel puţin la nivel instituţional şi în linii generale, nu este unul corect, dacă ţinem seama de obligaţiile care leagă Patriarhia Ecumenică şi Biserica Romei şi pe cei doi întâi-stătători, Patriarhul Ecumenic şi Papa Benedict al XVI-lea, câtă vreme, dimpotrivă, pentru românii ortodocşi situaţia este mai uşoară. continuare »