Orthodox Christianity | The Newly-Canonized St. Bosiljka the Martyr of Pasjane

Sfânta Bosiljka Rajičić. Foto: svetigora.com

În 20 mai, anul acesta, într-un mic sătuc, uitat de lume, din Kosovo, a avut loc un mare eveniment. În această zi de duminică a fost ținută prima Sfântă Liturghie prin care se glorifică și se comemorează nou-canonizata Sfânta Muceniță Bosiljka, martira de la Pasjane. Slujba a fost oficiată de către episcopul local, Preasfinția Sa Teodosie de Raška-Prizren, împreună cu numeroși preoți, călugări, călugărițe și o mulțime de credincioși. Martira Bosiljka, cea care fusese venerată de foarte mulți ani de către credincioșii localnici, a fost canonizată în sfârșit, la cel mai recent Sfânt Sinod din Belgrad. Cu mare bucurie, credincioșii au putut să cânte troparele și condacurile pentru sfânta pe care au venerat-o local de zeci de ani iar sfânta ei prezență și protecție au fost simțite de toată lumea.

Icoană din secolul al XIX-lea a Sfintei Mucenițe Bosiljka din biserica în care sunt adăpostite moștele acesteia continuare »

Orthodox Christianity | The Newly-Canonized St. Bosiljka the Martyr of Pasjane

Sfânta Bosiljka Rajičić. Foto: svetigora.com

În 20 mai, anul acesta, într-un mic sătuc, uitat de lume, din Kosovo, a avut loc un mare eveniment. În această zi de duminică a fost ținută prima Sfântă Liturghie prin care se glorifică și se comemorează nou-canonizata Sfânta Muceniță Bosiljka, martira de la Pasjane. Slujba a fost oficiată de către episcopul local, Preasfinția Sa Teodosie de Raška-Prizren, împreună cu numeroși preoți, călugări, călugărițe și o mulțime de credincioși. Martira Bosiljka, cea care fusese venerată de foarte mulți ani de către credincioșii localnici, a fost canonizată în sfârșit, la cel mai recent Sfânt Sinod din Belgrad. Cu mare bucurie, credincioșii au putut să cânte troparele și condacurile pentru sfânta pe care au venerat-o local de zeci de ani iar sfânta ei prezență și protecție au fost simțite de toată lumea.

Icoană din secolul al XIX-lea a Sfintei Mucenițe Bosiljka din biserica în care sunt adăpostite moștele acesteia continuare »

Uciderea brutal a unui preot rus in biserica sa a lansat o noua unda de teroare in comunitatea ortodoxa din Kabardino-Balkaria. De la inceputul ostilitatilor din Cecenia, in septembrie 1999, Biserica Ortodoxa din Caucazul de Nord a fost precum un oras asediat.
Uciderea lui Igor Rozin in orasul Tyrnyauze, foarte probabil va reintari sentimentul de izolare intr-o societate predominant musulmana si va creste sentimentul de revolta impotriva grupurilor militante islamiste.
Valentina Varapaeva facea curatenie in biserica in timpul diminetii, cand un tanar a aparut la usa intreband de Parintele Igor. Aceasta i-a spus sa se intoarca in jurul pranzului, cand preotul trebuie sa soseasca.
Persoana respectiva s-a intors la momentul indicat si a fost intampinata de Parintele Igor, care, spre surprinderea lui Varapaeva, l-a invitat in camera lui. ‘’De cand il stiu, nu l-am vazut niciodata invitand un strain in camera sa’’ – a declarat femeia politiei.
Cei doi barbati au discutat cu calm si in liniste pentru o perioada dar intr-un final, Varapaeva l-a auzit pe preot spunand : ‘’Daca ai venit pentru sufletul meu, atunci ia-l !’’
Femeia a fugit in camera, unde l-a gasit pe strain stand deasupra corpului plin de sange al parintelui Igor, cu un cutit curbat in mana. Barbatul s-a intors catre ea. ‘’Nu ma ucide, am copii mici’’- a spus aceasta, iar criminalul a fugit in strada.
Parintele Igor, care a suferit 2 lovituri de cutit in piept a murit in drum spre spital. continuare »

Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia, temându-se că vor avea necazuri, că vor fi daţi afară de la serviciu,  că işi vor pierde averea şi libertatea. Dar Domnul Hristos ne spune că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.

Dacă nu mărturisim, ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare, chinuitoare în focul cel veşnic. Pentru că de moartea trupească, de Judecată şi veşnicie nu putem scăpa. Teama de această moarte trupească este o mare greşeală. Murim în câteva clipe, dar ce urmează este mai important. Cum ne ia moartea? Unde ne duce?

Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos şi „cu atât mai mult pentru orice cuvânt ucigător de suflet”, spune părintele Arsenie Papacioc.

Dacă mărturisim, suntem vii duhovniceşte şi-n această viaţă şi în viaţa cea veşnică. Iar dacă nu mărturisim, este o suferinţă teribilă, se îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi şi suntem morţi duhovniceşte în această viaţă, iar după Judecata Înfricoşată, vom merge în chinurile cele veşnice[1].

Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut? Dacă n-a ştiut de ce n-a întrebat, de ce nu s-a informat? Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat, am citit şi am aflat în această viaţă? Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire. continuare »

Adevărul este singurul lucru care odihneşte şi bucură duhovniceşte. Dumnezeu ne învredniceşte să cunoaştem bucuria duhovnicească atunci când mărturisim Adevărul. Aceasta este o bucurie care ne renaşte duhovniceşte, ne înviază, ne curăţă de păcate. Este un Singur Dumnezeu, un Singur Adevăr şi o singură credinţă adevărată – Ortodoxă. Prin mărturisire, suntem aleşi să ajungem la fericirea cea veşnică şi plină de slavă dumnezeiască. Dar, având frică de oameni şi de moarte, renunţăm. Să nu ne amăgim: adevărata viaţă nu este aceasta pământească. Prin această viaţă trebuie să câştigăm fericita viaţă veşnică. Iar dacă nu suntem în Adevăr, nu mărturisim, nu suntem în Dumnezeu.

Viaţa aceasta este o moarte continuă. Dacă mărturisim, avem pace cu Dumnezeu şi ne mutăm la viaţa cea veşnică cu conştiinţa împăcată. Noi suntem cei care trebuie să mărturisim Adevărul. Dacă vrem să fim fericiţi, şi-n această viaţă şi în viaţa cea veşnică, să murim apărând Adevărul prin faptă şi prin cuvânt.

Frumuseţea Învierii este Dumnezeiască. Toată Creaţia Dumnezeiască a trăit momentul Învierii. Dar nu ar fi fost posibilă Învierea, dacă n-ar fi fost mai înainte Jertfa, Crucea.

Trebuie să ştim să murim în fiecare zi pentru credinţă, ca să putem să înviem duhovniceşte. Bucuria mărturisirii, când apărăm Adevărul, este dumnezeiască, odihnitoare, cerească, veşnică. Dar pentru aceasta trebuie să biruim cu ajutorul Harului Dumnezeiesc inerţia omului trupesc, căruia îi este frică de moarte şi de ispite. Aoleu! Să nu mă lovească, să nu sufăr, să nu mă chinuiască, să nu mor! continuare »

Ziua praznuirii: 4 mai

Sfantul sfintit mucenic Vasilie s-a nascut in binecuvantata de Dumnezeu Eparhie Helm, in satul Teratin, la sfarsitul secolului 19. Se cobora din renumita familie ortodoxa Martis, tatal sau Alexandru fiind judecator, iar ulterior preot. Tanarul Vasile crestea intr-o atmosfera ortodoxa evlavioasa si invata la Seminarul din Helm.

Dupa ce si-a incheiat studiile, s-a casatorit, iar la varsta de 26 de ani a intrat in cler. Apoi, a fost trimis de catre autoritatea sa bisericeasca ca misionar in Alaska, iar acolo si-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales in insulele Afognak si Kodiak.

Dupa intoarcerea sa in patrie, a fost numit preot slujitor in 1912 la parohia ortodoxa din orasul Sosnovietz (sudul Poloniei). Cand a izbucnit Primul Razboi Mondial, a inceput sa fie prigonit si a fost nevoit sa se refugieze impreuna cu familia in Rusia, unde in cele din urma s-a stabilit la Moscova, in Manastirea Sfantului Andronic. Liturghisea oriunde se intampla, dupa care lucra pe undeva cu mainile sale pentru a-si intretine familia. Dupa sfarsitul razboiului, s-a intors in orasul Sosnovietz si la parohia sa. continuare »

In fiecare an, pe 10 februarie, credinciosii ortodocsi sarbatoresc ziua Sfantului Haralambie, mucenic care a trait in perioada imparatului roman Sever (193 – 211 d.Hr.), martir care a devenit vestit prin puterea credintei sale si prin convingerea cu care propovaduia numele lui Iisus Hristos.

Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.

Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.

Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.

Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DrAIPutThDM]

Praznuita la 24 octombrie

Pe vremea împaratiei lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta Mucenita Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâta la guvernatorul Serghie ca este crestina; aducând-o de fata înaintea lui, si marturisind sfânta, ca a fost ucenita a Apostolului Pavel, si a fost botezata de dânsul si cum ca este gata a muri pentru Hristos, întâi au batut-o cu maciuci de plumb peste tot trupul si au bagat-o în temnita, unde i s-a aratat apostolul, zicându-i: “Bucura-te, si nu te mâhni, ca trebuie sa mergi legata în cetatea ta pentru marturisirea în Hristos”. Si peste sapte zile scotând-o guvernatorul din temnita si arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca sa se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor si ramânând nevatamata a iesit, încât s-au minunat toti si s-au spaimântat. Deci facând ea rugaciune, s-a facut glas mare din cer si fulgere si tunete si grindina atât cât stinse si focul si multi se primejduira si fugea si guvernatorul cu ceilalti. Dupa acestea a zis guvernatorul: “Cine esti tu, ce este pentru tine si din ce cetate esti”; iar sfânta tacea. Si întelegând de la cei ce stau înainte, cum ca este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legata la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului aratându-i-se i-a zis: “Îndrazneste, fiica lui Dumnezeu, ca trebuie sa stai de fata înaintea guvernatorului Pompian, si eu sunt cu tine”. Si mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fara de mila ca la trei ceasuri si rupându-se carnea iesea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujita, se ruga întru sine atâta, cât ziceau toti ca patimeste trup neînsufletit. Si pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o sa o manânce fiarele. Si slobozind ei un leu foarte mare, a venit lânga dânsa si luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea pagânilor, lauda pe sfânta si mustra pe cei fara de lege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaica foarte rea si nu a stricat-o cu nimic; si sedeau amândoua fiarele ca niste mielusei tineri si blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat raspunsul cel mai de pe urma asupra ei. Si scotând-o afara din cetate, i-au taiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Bagând pagânul sfântul ei trup si capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb si legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul marii. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheama Risiston. Iar Amia, o nobila, daca a aflat, a înfasurat moastele cu pânza curata si cu mirezme scumpe, si le-a asezat în acelasi loc la Risiston.

sursa: Calendar-Ortodox.ro

Acatistul Sf Mc Sevastiani

AUDIO