Prima conferinţă din Postul Crăciunului, organizată de Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Iaşi, l-a avut ca invitat pe prof. dr. Pavel Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie din Craiova Acesta a vorbit studenţilor ieşeni despre bioetica laică şi cea creştină Eutanasia, transplantul de cord, transplantul de rinichi sau administrarea inconştientă a medicamentelor sunt doar câteva probleme abordate în cadrul conferinţei

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din Iaşi a organizat luni, 17 noiembrie a.c., în Aula Magna a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, prima conferinţă din Postul Crăciunului, intitulată „Provocările contemporane ale bioeticii“. Seria conferinţelor din acest post au ca temă „Demnitatea umană în învăţătura Bisericii“. Vicepreşedintele ASCOR – filiala Iaşi, Vladislav Nedelcu, l-a prezentat pe invitatul ASCOR, prof. dr. Pavel Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie din Craiova, care, din această toamnă, susţine un curs la Secţia de Asistenţă Socială din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Prof. dr. Pavel Chirilă a explicat în deschiderea conferinţei cu ce se ocupă bioetica laică şi cea creştină: „Bioetica s-a născut ca o ştiinţă eminamente laică; nu e o ştiinţă foarte veche, are doar câteva zeci de ani. Este o ştiinţă interdisciplinară, în sensul că se sprijină pe normele altor ştiinţe, atât pe normele epistemologice, cât şi morale şi etice. Etica stabileşte nişte principii, nişte jaloane de la care nu te poţi abate, iar morala pregăteşte şi lansează nişte norme mai concrete. Pentru că eu predau la o facultate de teologie ştiinţa boeticii, am simţit nevoia să mă informez ce înseamnă bioetica ca ştiinţă trecută prin filtrul dogmei şi moralei creştine. Mi-am dat seama că intrăm în conflict cu bioetica laică. Acest lucru se întâmplă pentru că bioetica laică foloseşte foarte frecvent noţiunea de bine, noţiunea de rău, de avantaj, de dezavantaj, dar toate aceste noţiuni nu se judecă prin prisma dogmei şi moralei creştine“.

„Bioetica creştină este un act eclezial“

Bioeticii laice îi lipsesc principiile fundamentale: Sfânta Scriptură, experienţa vie a Bisericii, învăţătura Sfinţilor Părinţi. Aceştia sunt cei trei mari stâlpi pe care se sprijină bioetica religioasă creştină, a spus pr. prof. Chirilă. „Bioetica laică practică un soi de indiferentism în faţa bolnavului. Ea cercetează foarte bine relaţia interumană, raportarea unui om la alt om. Bioetica creştină, ca şi conceptul de medicină creştină, îl cercetează pe om în relaţia lui cu Dumnezeu. Bioetica creştină este un act eclezial şi are două consecinţe foarte importante: asta mă obligă să mă sfătuiesc cu cei din biserică, cei din biserică putând fi dohovnicul sau medicul meu, şi atunci actul eclezial se împlineşte. Noi avem un verset în Biblie care spune că «unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu cu ei», iar riscul de a greşi este foarte mic sau nu există“.

Transplantul de cord, o dilemă pentru teologi

Prof. dr. Pavel Chirilă a vorbit apoi despre transplantul de cord care se face în toată lumea, explicând că din punctul de vedere al bioeticii creştine există probleme, iar literatura patristică consideră inima centrul vieţii creştine: „Toată literatura patristică spune că, atunci când Adam a gustat, mintea lui a ieşit din inimă. Întreaga umanitate vechi-testamentară şi nou-testamentară, de atunci încoace duce un efort supraomenesc ca să readucă mintea în inimă, ceea ce este egal cu mântuirea sau cu îndumnezeirea. Ce se întâmplă cu inima donatorului? Urmează inima în noul trup sau se întoarce la Domnul Care a dat-o? Inima bolnavului primitor este decupată şi aruncată la coş sau la crematoriu. Ce se întâmplă cu sufletul lui? Rămâne asupra trupului în care urmează peste câteva secunde să vină inima sănătoasă, însoţeşte inima la coşul de gunoi sau se întoarce la Domnul Care l-a dat? Este o dilemă pentru orice teolog, iudeu sau creştin, care-şi pune probleme mult mai departe decât trupul acesta muritor. Nu am găsit răspunsuri suficiente ca să ne decidem, nici o tabără, nici în teologie şi nici în medicină“.

Invitatul ASCOR a atins o altă problemă a bioeticii: transplantul de rinichi. Pavel Chirilă a spus că, în urma unor studii realizate în America, s-a dovedit că acesta face un rău mai mare donatorilor decât primitorilor. De asemenea, principiul inducţiei patogenezice este o altă problemă controversată în medicină şi bioetică, abordată de invitatul ASCOR.

Improprierea morţii prin eutanasie

Pavel Chirilă a continuat să explice de ce eutanasia este un păcat din punct de vedere bioetic şi teologic, făcând referire la exemple întâlnite de-a lungul vieţii, dar şi la pasaje din Biblie: „Eutanasia este un mod de a-ţi impropria pentru a doua oară moartea. Adam şi-a impropriat-o odată, în mod generic, pentru întregul neam omenesc; Hristos a venit şi a anulat-o prin Înviere. Orice intervenţie asupra vieţii, înainte de momentul hotărât de Dumnezeu, este o suprimare a şanselor de mântuire a acelui om“.

sursa : Ziarul LUMINA

După disparitia dictaturii comuniste, Biserica si neamul au de înfruntat alti doi dusmani, mult mai vicleni si mai periculosi pentru sufletul nostru:
– societatea civila de import (inspirată si finantată din exterior, ca si comunismul) si
– ecumenismul inchizitional, dar cu fată umană (deci tot ca si comunismul).
Când Engels a trimis la tipar cartea „Manifestul Partidului Comunist” (scrisă împreună cu Marx), a avut un dialog cu prietenii si atunci a concluzionat cam asa: tendinta omului este de a fi egoist si de aceea realizarea proprietătii comune va duce la un dezastru. A intuit deci utopia si dezastrul (numai în ultima clipă), însă orgoliul, teama de a nu-si strica imaginea care deja se formase despre el, nu l-a lăsat să mai dea înapoi. Asa este si cu ecumenismul: toate sectele si bisericile crestine au interesele lor, egoismele lor, care nu se vor împăca niciodată cu o teologie comună, care nu mai e a lor, ele pierzându-si astfel identitatea. În plus, au si interese (egoisme) materiale la care nu vor să renunte. Bisericile neortodoxe nu vor cere niciodată „restitutio in integrum” a credintei si dragostei dintâi, ci restituirea doar a clădirilor, a patrimoniului material.
Dragostea pentru interes este mult mai mare decât interesul pentru dragoste! Si asa a fost de-a cursul întregii istorii. Oare n-am învătat nimic din istorie?! Apoi, dacă ecumenismul a ajuns să-i dezbine pe ortodocsi, pe cei dreptcredinciosi, de ce mai continuati?! Oare până când veti mai mângâia obrazul lui Arie!? Căci nu faceti decât să grăbiti împlinirea proorociilor privind răcirea credintei. Dacă-i iubim pe sectanti, atunci să le spunem adevărul, căci adevărul îi va face liberi, iar iubirea fără adevăr este falsă.
Se spune că se discută cu celelalte biserici crestine doar cele ce ne unesc, nu si cele ce ne despart. Or, dacă avem ceva ce ne uneste, aceea e temelia Hristos. Biserica ce s-a construit pe aceasta Temelie de către alte minorităti crestine sau secte este din paie si nu trece proba focului (Duhului Sfânt). De aceea nu avem ce dialoga (negocia!) cu alte biserici. Iar dacă temelia comună e Hristos, să dialogăm (negociem!) cu Hristos, să ne rugăm la Hristos pentru ei. Nu-i judecăm noi, nu-i trimitem în iad, nu facem jihad, ci, din contra, ne rugăm la Domnul Hristos să-i mântuiască si pe ei.
Se fac multe lucruri bune în Biserică, dar dacă nu se fac si cele ce ne mentin credinta curată, ci ecumenicizăm totul… În acest sens, noi, ortodocsii de rând, oile, ne simtim părăsiti de păstori. Facultătile scot pe bandă rulantă sute si mii de teologi (ecumenisti), dar nu există o preocupare serioasă pentru a forma duhovnici, de care avem atâta nevoie. Intelectualii crestini, asociatiile ortodoxe, marii duhovnici chiar, si toti cei care-si înmultesc talantii, simt că, desi există bunăvointă, nu există timp pentru noi. Nu ne bagă nimeni în seamă. Numai când gresim! Sau când suntem prea critici! Atunci toti îsi fac timp pentru noi! Când vedem că păstorii nostri dialoghează permanent cu toti ereticii si politicienii, dar de noi nu se interesează decât când gresim, devenim gelosi, asemenea fratelui rămas acasă (fratele fiului risipitor). Si n-ar fi nimic dacă fii risipitori (ereticii) s-ar întoarce acasă. Dar nici vorbă de asa ceva. Ei preferă roscovele spirituale din UE si SUA. În majoritatea cazurilor, revenirea unora la ortodoxie se datorează sfintilor, bunilor duhovnici si oilor cuvântătoare, nu ecumenistilor. Dacă dialogul ecumenic trebuie continuat (Ortodoxia fiind o sansă pentru viitorul Europei, dar si pentru a forma un front comun în fata globalizării), atunci să o facă preotii si ierarhii români aflati peste granite si o comisie specializată din tară. Nu toti ierarhii, nu tot clerul, nu toti credinciosii. Suntem toleranti, ospitalieri, dar nu ne amestecăm, nu slujim împreună până nu avem aceeasi credintă, cea dreaptă.
Si sfintii închisorilor se simt părăsiti sub ecumenism, cum au fost si sub comunism. Sunt ignorati pentru că, multi dintre ei, au fost legionari (patrioti, iubitori de neam)! Pentru ei nu se fac pogorăminte cum se fac pentru eretici. Căci ecumenismul respectă corectitudinea politică, transformând-o în corectitudine teologică, în ideologie teologică, dacă se poate spune asa ceva. Cu alte cuvinte, Biserica nu face politica sa, dar face politica altora.

Ecumenismul este deci o ideologie utopică, are si un limbaj de lemn (nu este ierarh numit în ultimii 15ani care să nu declare în cuvântul de înscăunare că va face totul pentru întărirea ecumenismului!), îi adună ca un magnet pe toti yesmanii (oportunistii, caprele) si îi manipulează pe putincredinciosi într-o directie evident (!) nefirească. Hotărârii Sf. Sinod de a urma calea ecumenismului îi lipseste ecumenicitatea (sic!), adică nu are consensul întregii Biserici – Trupul lui Hristos (sinod, cler si popor dreptcredincios). Putem repeta cuvintele lui Mircea Vulcănescu (cel ce a spus “Să nu ne răzbunati”) de acum 60 de ani: „Încă o dată minunata îndărătnicie a credinciosilor ortodocsi întru păstrarea „comorii de mult pret” se dovedeste a fi un formidabil răspuns lumescului ,,duh al înnoirilor”. Căci: „chiar dacă noi însine sau înger din cer ar binevesti peste ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie!”” (Gal. I, 8 )”.
Când papa s-a convins că ecumenismul a luat-o pe un drum fără întoarcere (chiar făcut cu forta, inchizitional), a numit biserica catolică ca fiind singura biserică adevărată, dând astfel drumului înfundat al ecumenismului si un punct final: papa de la Roma! Apoi trimite Opus Dei în România (oficial, căci practic era aici de mult). Probabil vor un papă ortodox! Nu slav, nu grec, ci latin, adică român si… controlat de Opus Dei (Apropo… cei care iau măsuri împotriva antiecumenistilor sunt posibili colaboratori ai Opus Dei sau… membri). Se crede probabil că un papă ortodox infailibil ar revigora credinta în Occident si, în acelasi timp, Biserica Catolică ar câstiga o parte din Ortodoxie (eficient, nu?). Desigur, vor promite că vor renunta apoi la erezia infailibilitătii, la Filioque si la celelalte, dar “traditia” lor este de a nu-si tine promisiunile în întregime. Dacă iubeste Ortodoxia, atunci orice papă poate schimba macazul fără probleme, că este infailibil! [În Biserica Catolică papa este vicarul (înlocuitorul) pe pământ al Fiului (Hristos) din cer. Iar dacă Duhul Adevărului purcede si de la Fiul (Filioque), adică purcede si de la papa (!) – înlocuitorul Fiului, atunci papa este infailibil, tot ce spune el este adevărat, căci este de la Duhul Adevărului. Erezia Filioque a erodat fundamentele Bisericii Catolice timp de un mileniu si jumătate de la formularea ei si până la proclamarea infailibilitătii papei (1870), indulgentele, inchizitia, primatul papal si multe alte erori fiind urmarea materializării aceluiasi Filioque. Asa cum Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut Trup, prin Nasterea lui Hristos, tot asa Eroarea s-a făcut trup, s-a materializat deplin în 1870, prin papa – infailibilul, vicarul lui Hristos].
Se mai poate face totusi ceva? De curând Părintele Iustin Pârvu s-a întâlnit cu PF Daniel. Poate se vor mai întâlni si alti mari duhovnici cu Patriarhul nostru. Speranta noastră este ca aceste întâlniri să nu fie asemenea celei dintre Moise si Faraon, ci aceleia dintre Sfântul Francisc de Assisi si papa (poate nu întâmplător Părintele Arsenie a pictat si un sfânt catolic – Francisc de Assisi – la Biserica Drăgănescu!), adică sperăm să fie ascultati si duhovnicii nostri asa cum sunt ascultati reprezentantii altor culte si cum sunt ascultati politicienii. Cum ne vom da seama dacă au fost ascultati? Simplu. Biserica Ortodoxă Română (ierarhii în primul rând, dar si cler, mireni) va renunta la ecumenismul agresiv si îsi va asuma trecutul său colaborationist. Poporul îi va ierta deoarece Biserica a fost victimă, nu călău. Dacă nu, politicienii vor controla permanent viata eclezială prin dosarele CNSAS si prin mass media, urmarea fiind persecutia antiecumenistilor, subminarea valorilor traditionale (Sfânta Traditie, învătăturile Sfintilor Părinti) si relativizarea credintei, pentru ca România să corespundă cerintelor iluministe ale UE si ale globalizării. Adică: răcirea credintei si, într-un final, apostazia. Cine îsi asumă acest risc (pentru el si pentru păstoritii lui), de fapt, nici nu este credincios, ci doar un ideolog teolog care-si doreste scaunul mai mult decât crucea si decât mântuirea, asemenea lui Lucifer!

( de Ioan Cismileanu, extras din revista

“Porunca Iubirii”, nr.1/2008 )

Readucem în actualitate, cuvântul ţinut pelerinilor de părintele Serafim Badila de la Mănăstirea Căşiel, jud. Cluj, pe data de 25 august 2007, alături de îndemnul părintelui Seraphim Rose: “Nu trebuie să aşteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi”.

“Dracul, cu Antihrist si cu slugile lui sunt aproape de punctul final de activitate in tara aceasta.

Si culmea, acuma, in Sibiu, in prima perioada din septembrie(nn. anul 2007), va fi o adunare ecumenista si parintele Arsenie de la Prislop (Boca) spunea ca Sibiul va fi ultima reduta si si aceea va fi cucerita.

Deci, dragii mei, nu-i gluma, dragii mei. Din Sfantul Munte Athos ni s-a transmis sa zicem fiecare dintre noi de 40 de ori „Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.” Ca sa ne ajute Maica Domnului, ca suntem in mare primejdie, ne pierdem ortodoxia, dragii mei. Dintre ierarhi mai sunt de-ai lui Dumnezeu, care vor sa se mantuiasca, dar sunt tot mai putinei, dragii mei. O fost persecutia impotriva Bisericii, cea ateista, comunista, si avem (ama avut atunci) vreo sapte mitropoliti, vreo doisprezece episcopi (marturisitori, n. mea) si cateva sute de preoti (chiar mai multi, n.mea). Acum nu stiu cati suntem gata sa stam in fata pustii si a gloantelor, pentru dreapta credinta, dragii mei.

E dezastru, dragii mei! Canoanele Sfintilor Parinti nu dau voie sa te duci la sectari sa stai cu ei, la adunarea lor. Sase ani este oprirea de la impartasanie daca tu te-ai dus acolo. „Pai da, parinte, dar acolo s-a cantat la Dumnezeu“. Nu-i voie! E preacurvie sufleteasca, dragii mei. Opresc sa te aduni cu ei, sa te rogi cu ei, canoanele Sfintilor Parinti! Si uite, acuma se aduna la Sibiu. Toti ecumenistii… Parintele Dumitru Staniloae spune ca „ecumenismul este produsul masoneriei“. Iar parintele Arsenie Boca zice ca „ecumenismul este erezia ereziilor, cozile de topor ale Apusului. Nimic nu cade din Biserica, numai putregaiul! Inapoi la canoanele Sfintilor Parinti, la Sinoadele Ecumenice. Altfel, la iad cu arheirei, cu preoti cu tot.” Fereasca Dumnezeu! Acesta-i cuvantul pr. Arsenie Boca. Si Sf. Ioan Iacob scrie acolo, undeva ca: „sustin, cei care sunt ecumenisti, ca is ruginite canoanele de vechimea lor, nu mai sunt bune acuma, la vremurile noastre si la oamenii din timpurile noastre“. E nebunie, dragii mei. Pai ce au hotarat Sfintii Parinti este valabil pana la sfarsitul veacurilor.

Sfantul Ioan Maximovici spune ca „anatema sa fie pe cel care vorbeste si sustine teoria ramurilor!” Ce-i cu teoria ramurilor? Ecumenistii astia care zic ca toti avem un Dumnezeu, toti ne rugam la acelasi Dumnezeu, acesti eretici sustin ca, asa cum un copac are mai multe ramuri, asa si toate credintele care sunt pe pamant trebuie sa se uneasca, ca sa fie una. Pe una din cartile pr. Babut am vazut desenat copacul, iar pe prima ramura scrie 1054, cand s-a despartit de la Biserica Una catolicii. Si ramura aceasta este…USCATA! Alta, si alta, si alta, toate sunt uscate. Nu poti sa ai mantuire in aceste alte credinte. Singura este ortodoxia, care este dreapta credinta si al carui varf e verde. Asa este reprezentat copacul, dragii mei. Deci atunci ce trebuie sa facem noi? Noi nu trebuie sa ne unim cu ei! Noi nu avem nimic de scos din dogmele Sfintilor Parinti si din canoanele lor. Avem tot ce ne trebuie pentru mantuire! Ei trebuie sa recunoasca ca sunt eretici, si nu pot avea mantuire, numai daca se leapada de ereziile lor si trec la credinta ortodoxa. Doresc sa o cunoasca? Sa primeasca botezul crestin-ortodox, sa invete tot si in felul asta ne putem noi uni. Deci nu exista unire din partea noastra. Unirea nu o fac ierarhii ecumenisti care sunt eretici. Unirea este lucrarea Duhului Sfant, dragii mei, nu a ierarhilor eretici. Si acuma la Sibiu se strang.

Si poate ca va fi, asa cum se zice de catre unii, o scindare. Adica unii tin cu traditia Bisericii ortodoxe si vor sa se mantuiasca, si cred ca sunt, are Dumnezeu destui, si altii vor sa placa oamenilor vremurilor noastre, masonilor, sa fie in prietenie cu ei, in pace cu ei, ca sa stea linistit in scaun. Si atunci va fi scindare.

Si dupa aceasta – spun unii eu transmit ce am auzit – va urma persecutia. Nu vreau sa fac panica, dar spun ce am auzit. Va urma persecutie. Ca au mai fost persecutii impotriva crestinilor. Persecutia romana, in consta ea? Cine era crestin in Imperiul Roman nu avea dreptul sa aiba functie in aparatul de stat. Unu – jos din functie daca esti crestin; doi – i se lua averea daca mai insista in credinta lui; trei – era pus la munca fortata, in mina sau alte locuri; patru – nu putea sa faca fata la norma, la inchisoare, in foame, in sete, in chinuri; cinci – mucenicia. La sarbatorile paganesti mari erau adunati toti ca sa vada cum era dat drumul la fiarele salbatice si cum ii omoara pe crestini. Deci aceasta era persecutia romana in primele veacuri. Si va urma persecutie. Asadar, nu este suficient sa credem in Dumnezeu, sa ne rugam la Dumnezeu, sa mergem la Biserica, sa ne spovedim, sa ne impartasim, sa facem milostenie. E bine, dar nu numai aceasta este necesar. Nu este totul. Sa ne pregatim pentru mucenicie, dragii mei. Caci cu moartea oricum suntem datori.

Nu vreau sa fac panica prin acest cuvant, dar sa stiti ca sunt tare aproape acele vremuri, cred si marturisesc. Si nu stiu cati dintre noi avem puterea aceea de a zice: Domnule mason, sunt crestin-ortodox! Si vreau sa mor in credinta aceasta! Accept moartea, dar de Dumnezeu nu ma lepad, ca sa nu intru vesnic la Iad. Asa ca sa luam in serios, dragii mei, sa luam in serios…”

(Fragment dintr-o predică rostită la Mânăstirea Căşiel pe 30 august 2007).

Părintele Serafim Badila de la

Mănăstirea Căşiel, jud. Cluj.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0xY-yzH4-Jo]

Extras din conferinţa “Curăţirea inimii”, ce a avut ca invitaţi pe ierodiacon Cleopa Paraschiv şi protosinghel Elefterie Păduraru, de pe data de 13 nov. 2008

Un film bine făcut, ar putea populariza mult mai mult mărturia dată de eroii aceştia, care nu s-au lepădat pentru nimic de Hristos. Avem oameni şi credincioşi şi capabili de aşa ceva : regizorul Dan Puric ar pune în scenă scenariul deosebit alcătuit de părintele Savatie Baştovoi. Ar fi foarte frumos; ar ieşi un film ortodox şi un mod de-ai pomeni pe martirii anticomunişti. Apoi de actori tineri, buni şi dornici de afirmare nu ducem lipsă.

Despre Holocaust s-au făcut o avalanşă de filme, şi artistice şi documentare. Lumea întreagă trebuie să ia cunoştiinţă că s-a murit şi pentru Hristos, mai ales pentru Hristos în temniţele comuniste din România.

Acest lucru va încuraja pe binecredincioşi şi îi va întări în vremurile de prigoană ce deja au început să apară.

Până la urmă, acest film se vrea să fie unul religios, cu adevărat ortodox, cum nu s-au prea făcut în istorie. Avem puţine de acest gen, printre care şi excepţionalul film OSTROV, desprins parcă din Pateric.

Să dea Bunul Dumnezeu, gândul cel bun şi inspiraţie oamenilor care au darul de a transpune pe micul ecran şi acte bineplăcute lui Dumnezeu.

Toţi cei care sunt de acord cu un astfel de film sunt rugaţi să-şi exprime dorinţa mai jos.

Zilele acestea au fost binecuvântate de Dumnezeu şi mi-au adus multă bucurie în suflet. Minunaţii tineri de la A.S.C.O.R. Iaşi au organizat un pelerinaj în Dobrogea. Bucuria întâlnirii cu Sfinţii lui Dumnezeu a pătruns pe fiecare până în adâncurile inimii. Minunat eşti Doamne şi întru Sfinţii tăi !

O mare bucurie a fost şi vizita la părintele Arsenie Papacioc, un om al lui Dumnezeu la a cărui vorbe simţi că prinzi aripi. Vreau să vă împărtăşesc două fotografii :

Azi, 05 noiembrie 2008 Parintele Mina implineste 87 de ani, spre Slava lui Dumnezeu, reusind sa treaca peste o teribila suferinta. O parte din aceasta minune se datoreaza si celor care nu au ezitat sa sara in ajutor si sa trimita medicamente, unguente, sa-l viziteze si sa se roage pentru parintele. Membrii ASCOR din toata tara si fii sai duhovnicesti au venit la capataiul parintelui si l-au incurajat. Sfintia sa este recunoscator tuturor si a ramas impresionat de unitatea lor.

Va anuntam pe toti, ca parintele a trecut peste acea suferinta provocata de ranile groaznice avute pe corp. Au ramas doar niste mici pete in locul lor. Acum are dureri de oase, cauzate de reumatism. Dar este ingrijit 24 din 24 si foloseste unguente de calitate, pe baza de aloe vera.

Tot astazi, a fost externat. Acum va merge in chilia sa din cadrul episcopiei Husilor. Pomeniti-l in rugaciunile dumneavostra. Va multumim.

O zi binecuvântată de Dumnezeu cu mult har, dar şi … soare.

Astăzi, 2 noiembrie 2008 a avut loc sfinţirea mănăstirii de maici, cu hramul “Adormirea Maicii Domnlui”, de la Petru Vodă

Din partea Mitropoliei a participat PS Calinic Botoşonăneanul

La slujbă a luat parte şi stareţul mănăstirii Petru Vodă, părintele Iustin Pârvu

Tot astăzi, vrednicul părinte Iustin Pârvu a fost hirotesit arhimandrit

Hirotesirea ca arhimandrit a părintelui Iustin Pârvu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7C9FrTqkA_8]

Cuvântul părintelui arhimandrit Iustin Pârvu

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-8955610232222286094&hl=en]

Predica PS Calinic Botosăneanul

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=8066030234264638143&hl=en]

Partea I-a : Cuvânt către tineri

 [googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=1787220797419313458&hl=en]

Partea a II-a : Întrebări şi răspunsuri

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=6002585194166079944&hl=en]

FOTO :

Ortodoxie Toolbar face parte din categoria aplicaţiilor-plugin, ce se integrează în browser-ele web (Internet explorer, Mozilla Firefox, Safari-Mac). Instalând această aplicaţie veţi putea accesa site-urile ortodoxe româneşti şi nu numai, cu doar 2 click-uri de mouse 🙂
Site-urile sunt ordonate pe categorii, făcându-vă astfel căutarea mai uşoară.  Categoriile sunt :

• Radio : peste 10 posturi de radio creştin-ortodoxe

• Pagini ortodoxe : ştiri, multimedia, cărţi

• Slujitori : pagini dedicate Sfinţilor şi clericilor

• Lăcaşuri : site-urile bisericilor, mănăstirilor, episcopiilor

• Icoane, foto : galerii de icoane şi fotografii cu tematică religioasă

• Interactiv : forum-uri, blog-uri, servere DC++

• Mesaje : serviciul de comunicare între utilizatori

• puteţi accesa direct pagina, pentru a viziona TRINITAS TV

Puteti descarca aplicatia de pe acest site :

versiuni: | |   Sistemul necesar Windows, Mac, Linux

VĂ RUGĂM SEMNAŢI PETIŢIA DE LA ACEASTA ADRESA

Cateva persoane au initiat o campanie civica in sprijinul cererii de gratiere a “lotului Tanacu”, cerere formulata de familia preotului Daniel Corogeanu.
Persoanele care doresc pot sprijini campania completand si trimitand prin posta clasica o “declaratie de sustinere”. Formularul cererii il aveti aici: gratiere.doc

VĂ RUGĂM SEMNAŢI PETIŢIA DE LA ACEASTA ADRESA

In continuare, o lamurire despre “cazul Tanacu”.

Cazul Tanacu

M-am îngrozit citind ziarele românesti care relateaza despre cazul parintelui Daniil de la Tanacu. “Criminalul cu barba rosie” trebuie sa moara, striga la unison toata presa. “Rastigneste-l”, striga presa. Si daca el a fost acuzat de practici medievale, acuzatorii lui traiesc în plina antichitate, asta e limpede.
Ce a facut parintele Daniil? A primit în manastirea sa de maici o sora declarata ca avînd serioase probleme psihice. A facut bine? Daca el a crezut ca o poate ajuta punînd multa dragoste si atentie si luptînd cu armele Bisericii (rugaciunea si postul) împotriva bolii ei, atunci Dumnezeu sigur ca nu a trecut cu vederea fapta sa. Învatatura Sfintilor Parinti spune ca, traind înconjurat de oameni cu multa dragoste si facînd ascultare, chiar daca esti bolnav mintal, boala se poate vindeca, într-o mai mare sau mai mica masura. Si, cu adevarat, a primi în obstea ta, în familia ta, un asemenea caz este dovada de barbatie (unii vor zice mîndrie draceasca, dar as întreba un asemenea om mîndru cît poate sa rabde lînga un bolnav psihic; va zic de pe acum: nici macar o zi; e nevoie de multa smerenie si dragoste ca sa rabzi neputintele acestor oameni pe care de multe ori familia îi leapada prin spitatele de psihiatrie). Eu cred ca fapta parintelui a fost dupa Evanghelie (care spune clar: “Pe cel ce vine catre Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6:37).
Aspectul 2: ce competenta are un medic pentru a face diferenta între un schizofrenic si un îndracit? Raspunsul: nici una. Si iarasi nu înteleg de ce credem un medic care pune un diagnostic (si cît de priceputi sînt ei la diagnostice se vede din faptul ca alearga lumea pe la 3-4 spitale ca sa afle ce boli are) este crezut pe cuvînt, iar un duhovnic care se lupta cu duhurile cele rele zi de zi este catalogat drept nebun? Din cîte am auzit, parintele Daniil era duhovnic de ceva ani, iar cît de bun duhovnic este s-ar putea vedea si din faptul ca obstea sa numara aproape 25 de suflete (cel putin asa am citit în ziare). Sa fie limpede tuturor: nimeni nu vine la manastire pentru ca nu are ce face acasa si nimeni nu se da pe mîna unuia care nu are habar de duhovnicie. Am auzit, cu mult înainte de scandal, ca îl cauta lumea din zona Vasluiului pentru spovedanie, si ca parintele ar fi scos multi atei si multe suflete pierdute în noaptea patimilor si le-ar fi adus la Hristos. Mie mi-e limpede ca parintele Daniil face parte dintre generatia de duhovnici tineri foarte cautati de lumea de azi pentru priceperea lor în ale duhovniciei. Si daca parerea lui a fost ca Irina nu e nebuna cu capul (si cum ar fi putut sa fie nebuna o fata care a lucrat ca baby-sitter în Germania? S-ar presupune ca trebuia sa aiba capacitatea de a vorbi o limba straina si ca avea suficienta dragoste ca sa stea cu copiii altora, ceea ce ma face sa cred ca diagnosticul medical a fost o minciuna), ci ca s-a îndracit, atunci ar fi trebuit crezut pe cuvînt.
Sora Irina a început sa aiba crize. Sa zicem ca presa si medicii sai au dreptate, iar crizele erau de schizofrenie si nu de îndracire. Dar cum te apuca crizele tocmai cînd se fac slujbe în biserica si ti se citesc rugaciuni? Mi-a fost dat sa vad doua cazuri de schizofrenie pîna acum si va pot spune ca oamenii aceia nu reactionau deloc la slujbe si nu intrau în criza cînd erau în biserica si li se citeau rugaciuni. Mai mult, nu se linisteau aproape deloc prin citirea molitfelor, ci doar dupa ce-si luau pastilele. Iarasi, din ceea ce am citit în presa, înteleg ca, dupa ce i se citeau rugaciuni, sora Irina îsi revenea. Si atunci nu îi vom da dreptate parintelui Daniil o data mai mult?
Am fost la multe Sfinte Masluri în multe manastiri si am vazut multe cazuri de îndraciti (îndracirea nu se poate cataloga cu mijloacele medicinei care neaga existenta sufletului). Pe multi i-am tinut cu mîna mea si i-am imobilizat în vremea Maslului. Am vazut limpede ce putere ne-omeneasca au diavolii cînd un îndracit intra în criza. Am vazut jumatate de biserica golindu-se în jurul unei fete care a fost trîntita si a început sa scoata sunete înfioratoare. Va rog sa ma credeti ca duhurile cele rele raspîndesc o senzatie de teama, o frica ce îti intra în oase si te trimite departe de cel posedat. Putini sînt cei care dau dovada de barbatie la un Maslu cînd e vorba de a imobiliza un îndracit.
A fost un caz în care atîta putere avea diavolul în fiinta ce o tineam încît eram patru insi si cu greu, cu toata puterea noastra, abia puteam sa o tinem la podea. Un om nu poate sa aiba asemenea putere, nu. Si aici vine cazul Tanacu: puteau maicile sa tina o îndracita cînd avea crize? Nicidecum. Trebuia legata. A fost legata cu funii, de mîini si de picioare, dar s-a dovedit ca nu e de ajuns, pentru ca era înca cu neputinta de stapînit. Si atunci au imobilizat-o. Presa spune ca au imobilizat-o pe o cruce. Eu nu stiu daca a fost asa, dar cînd am citit despre caz am zis: ce idee buna! Stiu, aici veti spune despre mine ca sînt nebun, retrograd, fanatic, etc, dar eu nu am de spus decît “Crucea Ta, Doamne, arma împotriva diavolului ne-ai dat-o noua”, asa cum cînta Biserica de la Hristos încoace. Asa ca nu pot sa spun decît ca, singurul pericol pe care îl vad este de a batjocori Crucea lui Hristos prin legarea unui îndracit pe ea. Dar cum nu pentru a batjocori Crucea a fost legata saraca fata, ci pentru a se însanatosi, cred ca Dumnezeu nu ma va bate pentru ca m-am bucurat de ideea de a o lega pe cruce si nici pe cei care au facut-o nu îi va osîndi. Dar pîna acum nu am aflat din presa daca a fost o cruce sau au fost niste scînduri, nu am vazut nici o fotografie. I-au pus calus în gura? Numai cei ce au vazut îndraciti la slujbe pot spune ce tulburare pot face acestia. Iar daca vrei sa faci o slujba în tihna, cel mai bine e sa îl scoti afara. Dar si ei, îndracitii, au mult folos din prezenta la slujba. Avem cazul de la Sihastria, din 1992, cînd o fata, Maria, care avea multime mare de draci, s-a tamaduit dupa 7 Sfinte Masluri si 9 Sfinte Liturghii.
Parintele Daniil era singurul slujitor la manastirea Tanacu. Pravila Bisericii spune ca preotul nu poate face singur Sfîntul Maslu, ci este nevoie de doi preoti, cel putin. În situatii de mare necesitate preotul singur poate face Sfîntul Maslu, Taina pe care Biserica o are pentru însanatosirea tuturor celor bolnavi, trupeste sau sufleteste. Asa încît ceea ce i-a ramas parintelui de facut era doar citirea rugaciunilor din Molitfelnic. Si pentru însanatosirea celor bîntuiti si stapîniti de duhuri necurate avem în molitfelnic mai multe rugaciuni, între care cele mai puternice sînt cele ale Sfîntului Ioan Gura de Aur si mai ales cele ale Sfîntului Vasilie cel Mare. Toti preotii pot sa citeasca aceste rugaciuni, ori de cîte ori li se cere. Parerea unui reprezentant al Patriarhiei ca Molitfele (Rugaciunile) Sfîntului Vasilie se citesc o data pe an, de 1 ianuarie, este cea mai mare minciuna posibila, de vreme ce în Molitfelnic scrie clar ca sînt pentru alungarea duhurilor necurate si tamaduirea bolilor. A, ca este obligatoriu (dupa tipic) sa se citeasca Molitfele de 1 ianuarie, acesta e un alt aspect. Deci nimic spectaculos în faptul ca un preot citeste Molitfele. Ba chiar laudabil, pentru ca arata ca îi pasa de durerea sufletelor crestinilor. Si nimic spectaculos în citirea Molitfelor, pentru ca îndrazneala cea mare a unui preot, care îl ridica în cinste mai mult decît orice împarat si stapînitor al lumii, este savîrsirea Sfintei Liturghii, adica aducerea pe Sfînta Masa a Facatorului si Ziditorului tuturor celor vazute si nevazute, adica a lui Hristos Dumnezeul nostru. Caci cu Dumnezeu ne împartasim în Sfînta Împartasanie. Si daca am îndrazneala de a savîrsi Dumnezeiasca Liturghie, nu am îndrazneala de a citi niste rugaciuni de alungare a dracilor?
Ceea ce într-adevar trebuie stiut este ca ura diavolului împotriva celor ce citesc Molitfele este foarte mare. Si orice citire a Molitfelor fara un pic de pregatire duhovniceasca se lasa cu mari ispite. Acesta este motivul pentru care majoritatea preotilor se tem sa citeasca Molitfele Sfîntului Vasilie cel Mare. Teama! Deci s-ar cuveni sa ne uitam cu atentie la cei ce citesc Molitfele, pentru ca acestia pot fi de doua feluri: ori niste crestini traitori si tematori de Dumnezeu, carora nu le este teama de draci, ori niste nebuni. Si cred ca am aratat mai sus ca parintele Daniil nu poate fi considerat nebun. Un nebun nu face o manastire din nimic si nu reuseste sa adune în jurul sau atîtea suflete. Si pentru ca am vorbit de pregatire, e bine sa stiti ca, dupa pravila, cel mai bine ar fi ca si preotul, si cel bolnav sa posteasca înainte de citirea rugaciunilor. Mîntuitorul le-a zis foarte clar Sfintilor Apostoli: “Acest neam [de draci] nu iese decît cu rugaciune si cu post” (Matei 17:24). Si am aflat din presa ca au postit cu totii: si fata, si parintele, si obstea. E bine ca au postit? Raspunsul cred ca îl aveti. Mai ales ca îmi aduc aminte de niste îndracite carora li se dadea mîncare de post, iar ele strigau: “Nu vrem, nu vrem! Dati-ne carne si vin!”
Dupa cele trei zile de post si rugaciune purtarea de grija a lui Dumnezeu a rînduit ca Irina sa-si revina. A fost deplin constienta si a vorbit cu maicile. Au dezlegat-o si i-au dat sa manînce. Toata lumea a fost bucuroasa ca Dumnezeu a ascultat rugaciunile facute la Tanacu. Dupa aceea au mers în gradina si s-au asezat pe iarba. Aici este momentul cînd a intrat în coma. M-am gîndit ca dupa zbuciumul avut în acele zile, la care daca adaugam postul ajungem repede la concluzia ca sora a fost vlaguita pur si simplu, prin faptul ca au mers si au stat la soare e cu putinta ca pricina caderii în coma sa fie insolatia. Asta e parerea mea si nu vreau sa fie însusita de nimeni, dar va pot spune ceea ce am trait pîna acum. De aici maicile au chemat salvarea. A fost dusa la spital în coma. La spital a murit.
Avem un alt aspect, daca se mai putea face ceva. Nu stim, aceasta doar Dumnezeu o stie. Din presa am înteles ca unii medici ar fi afirmat ca fata era deja moarta cînd au luat-o. Dar tot din presa am aflat ca i-au pus perfuzii. Or la morti nu le pui perfuzii, nu?
Moare un om care este posedat. Ce spune Biserica în astfel de cazuri? Pai e cît se poate de limpede: daca dracii sînt pricina mortii, si nu patimile în care te-ai aruncat de buna voie, atunci sulfetul acela este mîntuit. Hristos îl primeste împreuna cu Mucenicii, pentru ca a rabdat chinuri mucenicesti. Pacat ca în cazul de la Tanacu sora Irina nu poate sa vina si sa-si spuna si parerea sa. Cred ca ea ar fi fost omul cel mai în masura sa îsi dea cu parerea.
Cred ca am fost suficient de limpede în ce am scris pîna aici ca sa întelegem ca tot ce s-a întîmplat acolo a fost dupa pravila si nu s-au calcat întru nimic rînduielile Bisericii. Si atunci Dumnezeu le va purta de grija tuturor celor care au fost implicati în caz.
Tot ceea ce este pe lînga cele scrise mai sus tind sa cred ca este de la diavoli, care insufla mintile omenesti fara ca oamenii sa priceapa lucrul acesta atît de subtire. Afirmatii precum “drac de popa”, “criminalul cu barba rosie”, “maici idolatre”, “oameni inculti”, “practici medievale”, “teroare dupa metode inchizitoriale”, “maica crucificata”, “preot nebun si exaltat”, sau ca niciodata în istoria Bisericii nu s-a procedat astfel, sau ca Molitfele Sfîntului Vasilie se citesc doar pe 1 ianuarie, sau ca parintele Daniil nu era vrednic sa slujeasca ori sa citeasca rugaciuni, sau ca manastirea Tanacu este “eretica, nesfintita”, sînt cu adevarat spre rusinea celor ce le-au facut si vor da seama pentru ele. Sa nu credeti vreodata ca Dumnezeu se uita la etichete. El judeca dupa inima si plateste fiecaruia dupa vrednicie, indiferent daca este mirean, preot sau arhiereu.
Boala cea mare a neamului nostru este datul cu parerea. Nimeni nu se poate abtine sa dea mai departe ceea ce aude, fara sa înfloreasca, fara sa puna de la el, fara sa aiba contributia sa proprie. Cu cît o minte este mai slaba si mai bolnava, cu atît ceea ce aude si vede va fi dat mai departe mai deformat. Nu-mi revin dupa ce citesc articolele presei în cazul Tanacu si vad cum un caz nefericit a fost transformat de niste minti antihristice într-o crima abominabila, cu iz de inchizitie papistasa.
Alta boala a noastra este invidia, care se naste din mîndrie si care e mama razbunarii. Multe nu s-ar fi întîmplat si spus, mai ales în sînul Bisericii, daca am fi fost crestini, daca Evanghelia noastra ar fi fost cea propovaduita de Mîntuitorul Hristos si nu anti-evanghelia televizorului si a mass-mediei. Aici s-a vazut cît sîntem de departe de Hristos si cum ne lepadam de El prin faptele noastre. “Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Împaratia Cerurilor”, zice Iisus Hristos Dumnezeul nostru. Fericit esti, parinte Daniil, daca toata lumea te uraste, iar Hristos te iubeste!
Si sa zicem ca toata minciuna din presa nu ar fi minciuna, ci adevar (ceea ce sa dea Domnul sa nu fie!). Unde este, dar, Sfîntul Ioan Gura de Aur care sa zica si azi: “dati-mi un preot care a gresit, ca sa îl acopar cu haina mea”?

Manastirea Petru-Voda

Partea I : ORTODOXIA, ZI DE ZI

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-7017121808068184141&hl=en]

Partea a II-a : ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

[GOOGLEVIDEO=https://video.google.com/videoplay?docid=-5840015392666172596&hl=en]

SLAVĂ BUNULUI DUMNEZEU PENTRU NOUL MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI!

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-1709424636645885318]

Înregistrare din data de 11 Octombrie 2008

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=9Js9d88Rgho]

Părintele Proclu – Despre arătările demonice

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B6Vzl3fDZuc]

Asociatia Provita, Filiala Bucuresti a lansat astazi un material informativ despre vaccinul Gardasil/Cervarix. Acest vaccin va fi utilizat incepand cu luna octombrie 2008 intr-o campanie a Guvernului Romaniei de vaccinare a elevelor de 11-12 ani contra infectiei cu virusul HPV, (papilomavirusul uman) care poate duce la imbolnavirea de cancer de col uterin.

Materialul, realizat de personal de specialitate, are forma unui pliant pe care cei interesati il pot descarca si distribui, in format electronic sau tiparit (prin tiparire pe coli A4, fata-verso).

Descarcati de aici: [pliant color] [pliant alb-negru]

Distributia este libera si incurajata. Puteti modifica materialul dupa cum doriti, insa va rugam ca orice modificare sa fie insotita de inlocuirea datelor de contact originale de pe ultima pagina (ale Asociatia Provita, Filiala Bucuresti) cu cele ale persoanei/organizatiei care a facut modificarile.

Daca faceti parte dintr-o organizatie/grup local, va rugam de asemenea sa inlocuiti aceste date de contact.

Mai jos se regaseste textul acestui pliant:

——————————————————————————-
DACĂ AVEŢI COPII SAU INTENŢIONAŢI SĂ AVEŢI, ACEST MATERIAL VĂ PRIVEŞTE!

G A R D A S I L – U N – V A C C I N – P E R I C U L O S !

CE ESTE GARDASIL?
– Un vaccin cu scopul declarat de a preveni infecţia cu virusul HPV (papilomavirusul uman, care poate duce la cancer de col uterin) (1);
– A fost introdus recent în ţara noastră; începând cu octombrie 2008 se desfăşoară prima campanie de vaccinare la fete de 11-12 ani;
– În momentul de faţă există 2 tipuri de vaccin anti-HPV: Cervarix şi Gardasil (3);
– Frecvenţa infecţiilor cu HPV a crescut în ultimii 15 ani cu 500%, în SUA (5);
– Infecţia cu HPV este considerată o „maladie a viitorului” (6) .

LA CINE APARE INFECŢIA CU HPV?
În mod sigur nu apare la fetiţele de 11-12 ani, vizate de campania Guvernului României!
– Infecţia cu virusul HPV apare la femeile active sexual, nu la fetiţe!
– Obiceiurile sexuale sunt un factor determinant în infecţia cu HPV (9).

CÂND APARE CANCERUL DE COL UTERIN?
– Acest cancer apare după infecţia cu virusul HPV (unul din tipurile oncogene) pe un „col uterin receptiv” -adică deja afectat de boli cu transmitere sexuală (gonoree, candidoză, trichomoniază)-precum şi de alţi factori favorizanţi precum fumatul (7);
– Leziunile produse la nivelul colului uterin vor determina o modificare la nivelul genelor oncogene, provocând formarea cancerului; aceste modificări pot fi produse şi de către contraceptive orale precum şi alţi factori mai puţin cunoscuţi (8);
– Progresia de la infecţia iniţială la leziunile preinvazive şi, ulterior, cancer invaziv (cancer în fază tardivă), necesită o perioadă de chiar şi 10 ani sau mai mult (10).

CÂT DE EFICIENT E VACCINUL?
Nu se ştie încă!

– În momentul de faţă nu există încă date care să dovedească eficienţa vaccinării anti-HPV în prevenţia cancerului invaziv. Va trece încă destul timp până când astfel de date vor deveni disponibile, pentru că vaccinul se utilizează pe plan mondial de doar câţiva ani, în timp ce perioada de la infectarea cu HPV până la apariţia cancerului invaziv este frecvent de peste 10 ani (11);
– Din acelaşi motiv, există prea puţine date inclusiv despre efectele pe termen lung ale acestui vaccin (12).

CE ŞTIM SIGUR DESPRE VACCIN?

– Că vaccinul nu vindecă o infecţie deja existentă! (4);
– Că are efecte secundare!

CARE SUNT EFECTELE SECUNDARE?
– mâncărime, roşeaţă sau durere la locul injecţiei, febră, greţuri (13);
– şoc anafilactic şi epilepsie;
– paralizii;
– atacuri de panică şi tulburări circulatorii;
– stare de rău, dureri de cap şi de spate;
– căderea părului şi amenoree secundară (lipsa menstruaţiei);
– tulburări de sensibilitate, dureri articulare, erupţii pe piele, oboseală accentuată, ameţeli;
– lipsa poftei de mâncare, depresie;
– ameţeli, tremurături, parestezii (senzaţie de arsură) la picioare şi la faţă;
– meningită virală;
– deces (14).

CAZURI MORTALE: până în acest moment, în SUA s-au raportat 21 de decese posibil asociate cu Gardasil (16). Alte două decese s-au constatat în Germania şi Austria (15). De asemenea în SUA s-au înregistrat alte aproape 10.000 de efecte adverse, inclusiv 10 pierderi de sarcină (16).

Pentru motivele de mai sus, noi nu încurajăm folosirea acestui vaccin. Decizia vă aparţine.

DE CE ESTE GREŞITĂ ACEASTĂ PREVENŢIE (VACCINAREA)?

– Premizele de la care se pleacă pentru prevenirea cancerului de col sunt greşite; se crede că vaccinul va rezolva totul şi nu se iau în considerare cauzele directe ale infecţiei şi bolii: relaţiile sexuale de la o vârstă fragedă; partenerii multipli; contractarea bolilor cu transmitere sexuală (gonoree, etc.); fumatul; folosirea contraceptivelor orale, etc. Toţi aceşti factori favorizează producerea cancerului de col uterin.
– În locul eliminării cauzelor, riscăm să ne îmbolnăvim copiii (fetele) administrându-le un vaccin încă insuficient testat şi mai ales cu multe efecte secundare, despre care nu se vorbeşte.

TOTUŞI, CUM MĂ POT APĂRA DE INFECŢIA CU HPV/ CANCERUL DE COL UTERIN?

– Evitaţi factorii fazorizanţi de mai sus;
– Efectuaţi Testul Babeş-Papanicolau de două ori pe an, dacă aţi început activitatea sexuală (16).

DE CE AR APROBA GUVERNUL ADMINISTRAREA UNUI VACCIN PERICULOS?

Pentru că „este vorba despre bani”. Marile concerne farmaceutice acordă comisioane importante distribuitorilor de medicamente şi nu ar fi prima dată când statul lezează interesele cetăţenilor, preferându-le pe cele ale afaceriştilor.

AM AUZIT CĂ VACCINAREA CU GARDASIL ESTE “OBLIGATORIE”. ESTE ADEVĂRAT?

NU. Nici un vaccin nu poate fi administrat “obligatoriu”.

CUM ÎMI POT FERI COPIII DE ACEST VACCIN?

Orice părinte are dreptul de a refuza vaccinarea copilului său, semnând o declaraţie pe propria răspundere.

——–
Bibliografie:
1), 4), 12), 16) – Dr. Christa Todea Gross. Îndrumarul Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România. Editura Renaşterea, Cluj 2008, p. 331-335;
2), 5), 6), 7), 8) – Dr. Traian Ciucă. Boli transmisibile pe cale sexuală. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, p. 59, 66;
3), 10), 11) – https://medic.pulsmedia.ro/
9) – Dr. Genoveva Tudor. Bolile Homosexualilor – Un documentar medical la zi, Editura Christiana, Bucuresti 2005, pp. 102-103.
13) – https://sanatate.ele.ro
14) – https://www.sanego.de/Medikament_Gardasil
15) – Hans U. P. Tolzin, https://www.impf-report.de
16) – https://www.judicialwatch.org/documents/2008/JWReportFDAhpvVaccineRecords.pdf

MATERIAL INFORMATIV REALIZAT DE:

ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ ”PRO-VITA”
pentru născuţi şi nenăscuţi – Filiala Bucureşti
O.P. 1 – C.P. 410
Tel. 0728.673.673; fax 031 815.27.80
E-mail: [email protected]
Web: www.provitabucuresti.ro

https://apologeticum.ro/2008/11/24/dr-christa-todea-gross-fara-vaccin-exista-statistic-o-protectie-de-peste-99/

https://apologeticum.ro/2008/11/24/spuneti-nu-vaccinului-silgardgardasil/

https://apologeticum.ro/2008/11/22/pericolul-gardasil-pr-dr-pavel-chirila/

Ortodoxia înseamnă frumuseţe, deplinătate, libertate. Ortodoxia SEDUCE.

 

1.   V-aş ruga să ne spuneţi două cuvinte despre Mişcarea Focolarelor. Anul acesta Patriarhia noastră are ca reprezentant la întâlnirea episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor, care are loc în aceste zile la Beirut, în Liban,  pe PS Sofronie, episcop al Oradei. În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să „reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. „Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare”. (sursă: focolare.org)

Răspuns al IPS Serafim Joantă : Download

2. Cum comentaţi afirmaţia următoare, ce aparţine părintelui Arsenie Papacioc :
Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi dreptslăvitor, dreptcinstitor. Aceasta e părerea mea.

Părintele Arsenie Papacioc
Mănăstirea Sfânta Maria
Techirghiol mai 2008

Răspuns al IPS Serafim Joantă : Download

ÎNREGISTRĂRILE AU FOST FĂCUTE LA BISERICA SFÂNTA PARASCHEVA DIN TORINO, ITALIA, ÎN DATA DE 21 SEPTEMBRIE 2008. IPS SERAFIM S-A AFLAT ÎN ITALIA, CU OCAZIA ÎNTÂLNIRII ECUMENISTE ANUALE DE LA BOSE.

Mai jos redăm transcrierea răspunsurilor IPS Serafim:

1.   V-aş ruga să ne spuneţi două cuvinte despre Mişcarea Focolarelor. Anul acesta Patriarhia noastră are ca reprezentant la întâlnirea episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor, care are loc în aceste zile la Beirut, în Liban,  pe PS Sofronie, episcop al Oradei. În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să „reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. „Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare”. (sursă: focolare.org)

Răspunsul IPS Serafim Joantă :

“Deci eu cunosc indeaproape Miscarea aceasta a Focolarelor, care a luat nastere in 1943-1944, spre sfarsitul si in timpul celui de al doilea razboi mondial, printr-o tanara italianca, Chiara Lubich, care era originara din Trento. Ea era o fata foarte inteligenta, foarte dotata, tanara, avea vreo 18 ani, facuse o scoala, devenise invatatoare si a simtit ca ar dori sa-si traiasca viata in feciorie, in curatie, lui Hristos. Ea avea cateva prietene cu care a zis: “Haideti sa traim impreuna, intr-o casuta a noastra si toata ziua sa ne rugam, sa ne ducem la biserica, sa facem cat mai mult bine” si in momentele acelea, ca erau bombardamente, saracie multa in timpul razboiului, aceste tinere, erau vreo 3-4 la inceput, in frunte cu Chiara Lubich, traiau o viata de simplitate evanghelica, mergeau in fiecare zi la biserica, se rugau, posteau si incercau sa-i ajute pe oamenii care sufereau in fel si chip. Si idealul lor a fost acesta: iubirea de care ne vorbeste si pe care ne-o porunceste Mantuitorul Iisus Hristos, sa iubim pe semenii nostri ca pe noi insine si sa fim capabili sa ne jertfim pentru semenii nostri, sa ne dam chiar viata pentru ei. Atunci ele, desi erau sarace, ele insele nu aveau nimic, dar se rugau lui Dumnezeu in chipul cel mai simplu, vedeti, cum ar trebui si noi sa ne rugam.

Un parinte Roman Braga, daca ati auzit de dansul, care a facut multi ani in inchisorile din Romania si in anii 67-68, dupa ce a iesit din inchisoare, a fost expulzat din Romania, de fapt a fost trimis cu ceva treburi in Venezuela si din Venezuela s-a dus in Statele Unite si in Statele Unite a venit si sora dansului maica Benedictina, si impreuna cu maica Benedictina si cu Principesa Ileana a Romaniei, care a devenit intre timp maica Alexandra. Deci printesa Ileana, si ea plecata din Romania cu regele Mihai, a devenit in SUA calugarita, si impreuna cu parintele Roman Braga, cu sora dansului, maica Benedictina de la Man. Varatec, au facut aceasta manastire care exista si azi; mai tarziu, dupa 10-15 ani au mai facut o manastire, iar par. Roman traieste pana in ziua de azi, are 87 ani.

Eu l-am vizitat anul trecut in decembrie si parintele Roman Braga, va spun eu, e un om sfant, un om sfant, il imbratisezi cand il vezi, chipuri blande, luminate, extraordinar. Zicea el: “eu de cativa ani le spun credinciosilor mei: dragii mei, iubiti-L pe Hristos si vorbiti cu Hristos cum vorbiti cu cel din fata ta, cu prietenul, vorbeste cu Hristos, cere de le Hristos cele mai concrete lucruri: << Doamne, cum sa fac eu lucrul asta?>>, <<Doamne, calauzeste-ma, Doamne, fereste-ma, uite, ma duc la lucru, poate acolo cineva sau patronul e mai rau si Doamne imblanzeste-l…>> si in orice caz, fa-ti cruce asa deschis, chiar cu limba in gura si Dumnezeu te aude. Strigă catre Dumnezeu si Dumnezeu te aude! Fii singur cu Dumnezeu, fii sincer cu Dumnezeu, cere-i lui Dumnezeu si Dumnezeu face numai minuni cu tine.

Dumnezeu chiar aude, asa cum a auzit-o pe Chiara Lubich de nu stiu cate ori. Si zicea: ne rugam lui Dumnezeu: <<Doamne, e atata razboi, necaz, familii sarace, nu au cu ce sa se incalte..> si se ducea duminica la liturghie, la mesa si ii spunea lui Dumnezeu: <<Doamne, lui x ii lipsesc pantofi nr. 36>>. Si uneori, povesteste, ca atunci cand iesea din biserica, gasea pantofi exact numarul ala si altadata tot asa, nenumarate astfel de semne dumnezeiesti, ca ele erau simple, se rugau lui Dumnezeu din toata inima, ele credeau in puterea lui Dumnezeu, ele voiau sa faca bine si pentru altii, cine le mai dadea ce le dadea, ele dadeau mai departe, ca sa aiba altii care erau mai necajiti, cu copii. Deci, asa a luat fiinta aceasta miscare, a focolarelor, focolar vine de la foc, focul iubirii, caminul, sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa traiesti iubirea lui Dumnezeu, in familie, sot, sotie, copii, sa fie Dumnezeu prezent in noi si intre noi. Sa ne raportam mereu la Dumnezeu, s-o traim iubirea lui Dumnezeu, in mod concret, intre noi si s-o aratam si semenilor nostri, dupa aceea sa traim unitatea pe care o cere Dumnezeu de la noi, ca toti sa fie una.

Mantuitorul inainte de moartea Sa, in Evanghelia de la Ioan, cap.17, spune ca Mantuitorul s-a rugat in noaptea dinspre joi spre vineri, dupa Cina cea de Taina, ca toti care cred in el, sa fie una. Uite ca crestinii nu suntem una, suntem impartiti in atatea confesiuni, in atatea biserici, in atatea secte, ori trebuie sa tindem si sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa fim cu totii una. Iar fetele astea au zis asa, ca ele nu erau teoloage, sa-L traim pe Dumnezeu cu dragostea Lui, intre noi cu noi si sa ne rugam cu toti oamenii si toti crestinii sa fie una. Si mai mult decat atat, este interesant ca ele au citit acolo, cum Mantuitorul pe cruce si inainte, in gradina Ghetsimani, se ruga cu sudori de sange, cu atat intensitate, tarie, incat a transpirat sange. Va dati seama ce inseamna asta, de multe ori noi ne rugam asa din buze, numai asa cu mintea poate si nu simtim mai nimic; pai Mantuitorul a transpirat sange si pe cruce a zis Mantuitorul, cand era in chinurile cele mai groaznice, ca om: <<Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m-ai parasit?>> a simtit asa durerea, culmea durerii, s-a simtit parasit chiar si de Dumnezeu. Si atunci ele, au zis asa: “mare taina este aceasta a Mantuitorului Iisus Hristos, mort pe cruce, caci noi oamenii, in viata noastra, de multe ori ne simtim parasiti de Dumnezeu, suntem parasiti de oameni, parca nu mai avem nici un ajutor, nici o nadejde de la nimeni.” Si apoi, sa stiti, lucrul asta il vom face, cand murim cu totii, ne vom da seama, bine ar fi sa tineti minte ce va spun eu acuma, cand trecem din lumea asta ne vom da seama ca nu ne mai ajuta absolut nimeni si parca in clipa aceea, te simti parasit si de Dumnezeu, ca trebuie sa lasi viata aceasta cu care te-ai obisnuit o viata intreaga, si atunci Hristos care a trecut si el prin aceste momente ale despartirii de viata asta pamanteasca si trecem la cealalta viata, Hristos este cu noi, ne identificam atunci cu Hristos, dragii mei. Si ele au spus asa: “uite, asta sa fie idealul nostru: Hristos in mijlocul nostru, Hristos pe care sa-l traim concret in toate zilele, dragostea lui Hristos, unitatea intre noi si ne rugam pentru unitatea tuturor crestinilor si in necazurile si suferintele vietii sa ne gandim la Hristos abandonat pe cruce.”

Astea era principiile pe care ele le-au trait si de la 3 capete cate au fost la inceput, s-au facut 10, 20, 30, 50, 100, s-au inmultit in toata lumea si de vreo 30 de ani incoace sunt si multi episcopi din toate confesiunile si ortodocsi si catolici impreuna, catolici pentru ca ele erau catolice, bineinteles, si reformati si anglicani.

La initiativa unui episcop din Germania, Klaus […], cred ca a murit, acum cativa ani de zile, au zis, hai sa invitam din toata lumea pe episcopii care vor sa se apropie de miscarea asta, sa cunoasca si sa o propavaduiasca si ei in bisericile lor. Si asa s-a intamplat ca eu, in 1994, cand am venit in Germania, n-aveam absolut nici un sediu, n-aveam nimic, cum suntem cei mai multi care am venit aici si m-au primit catolicii in casa lor. Si interesant ca asa a randuit Dumnezeu, cei care tineau casa, institutul, ca era un institut, erau focolari. Prin ei am cunoscut Miscarea Focolara. Si ei mi-au zis de prima oara, din ‘94 deja, haideti la intalnirea episcopilor din toata lumea apropiati ai miscarii focolare. Si m-am dus cu dragoste, atunci am cunoscut-o pe Chiara Lubich, am cunoscut ceea ce ea spune, am citit ceva din ce scris ea si mi-am dat seama ca nu e nimic neortodox aici, sa-L iubesti pe Dumnezeu, sa traiesti in Hristos in toate zilele, sa te rogi pentru unitatea tuturor, sa faci numai bine, ca si noi invatam acelasi lucru. Si din ‘94 pana in anul acesta, ca sunt 13 ani, am fost in fiecare an la intrunirea aceasta. Anul asta nu m-am putut duce, ca-i chiar acum, la Beirut in Liban, pentru ca a trebuit sa vin aici, altfel m-as fi dus acolo, s-a creat intre acesti episcopi o fraternitate extraordinara, si noi acuma, stiti, la catolici, la protestanti, exista asa ceva, la noi nu exista, exista o simplitate, asa ceva mai copilaresc, ne fagaduim unii altora dragoste si ne dam multa dragoste si apoi se citeste cap. 17 din Evanghelia dupa Ioan si se canta la acest capitol si apoi noi in pactul asta de unitate, se spune asa: “noi, slujitorii lui Hristos, ne fagaduim unii altora sa-L iubim pe Hristos, sa ne apropiem de Hristos, sa ne iubim unii pe altii, sa iubim biserica celuilat cum iubim biserica noastra proprie“ si mie atunci mi se pare ca ce fac acesti acesti focolari este un lucru extraordinar, nu avem timp sa va spun acuma, ca ei au un proiect asa mare, o economie, asa se cheama, economia de comuniune. Au in toata Italia si nu numai in Italia, multi patroni, care la ideea lui Chiara Lubich, care a murit anul trecut, la 87 de ani, la ideea ei, patronii acestia, oameni credinciosi, din castigul pe care il realizeaza fabrica, intreprinderea lor, o parte il dau pentru saraci, pentru ajutorarea altora ca sa isi gaseasca un loc de munca, ceea ce este o idee extraordinara, nu este totul numai pentru tine, banul sa se intoarca in buzunarul tau, si alte lucruri extraordinare.

Asta vreau sa va spun ca Miscarea a Focolarelor e raspandita in toata lumea, chiar si aici in oras, sunt niste oameni draguti, saritori, generosi, respectuosi, ca unii poate cred ca daca ma duc la ei, ma convertesc, ma atrag la ei, ei nu vor sa te convertesti la catolicism, ei vor sa ramai la ceea ce esti, ortodox, dar fii ortodox convins, adevarat si traieste dragostea lui Hristos in biserica ta si fa bine in jurul tau. Asta cer ei. Este un lucru extraordinar. Deci aceasta este Miscarea Focolara”.

2. Cum comentaţi afirmaţia următoare, ce aparţine părintelui Arsenie Papacioc :
“Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi dreptslăvitor, dreptcinstitor. Aceasta e părerea mea”. (Părintele Arsenie Papacioc, Mănăstirea Sfânta Maria, Techirghiol mai 2008)

Răspunsul IPS Serafim Joantă :

Vreau sa va spun ca pe Parintele Arsenie Papacioc eu il cunosc personal din 1968, va dati seama, de 40 de ani. Parintele Arsenie a stat in inchisoare 14 ani, cand a iesit din inchisoare in 1964 a fost primit de Arhieepicopia Clujului, de episcopul Teofil  Herineanu si i s-a dat o parohioara acolo, pe langa Cluj si in 1967-68 a venit la manastirea Cheia, deci eu l-am cunoscut la Manastirea Cheia.

Parintele Arsenie este un sfant in carne si oase, cu atata dragoste, cu atata bunatate, cine se duce la el, pentru ca se duc oameni in pelerinaj cu sutele, are acuma 95 de ani, nu mai poate primi pentru ca e slabit acum la varsta asta, dar la usa dansului la manastirea Sf. Maria de la Techirghiol e plin de lume acolo, nu poti sa intri, numai sa astepti ceasuri intregi ca sa poti intra la Parintele Arsenie.

Si P. Arsenie care e un om al lui Dumnezeu, un sfant in carne si oase, cica ar fi afirmat aici ca cica “adevaratul crestin este un ascultator desavarsit fata de cele spuse de Hristos“. Clar, daca nu asculti de Hristos din toata inima ca nu esti adevarat crestin. Dar zice iar ca “Hristos este ortodox“, n-am mai auzit expresia asta, “pentru ca il cinsteste drept pe Tatal sau, ortodox inseamna a fi drept-slavitor, drept-cinstitor. Aceasta este parerea mea“. Deci, mie mi se pare acuma ca am numit ca Hristos este ortodox, un pic parca nepotrivit, dar, inca o data, el explica, pentru ca Hristos il cinsteste drept pe Tatal sau, caci Hristos a spus mereu “n-am venit sa fac voia Mea ci voia Tatalui Meu care M-a trimis“, “nu Eu spun aceasta de la Mine, ci Tatal cel ce M-a trimis Mi-a spus sa va spun“, deci Mantuitorul ca om, a fost ascultator desavarsit fata de Tatal si l-a cinstit drept pe Tatal. Si cum cuvantul “ortodox” inseamna drept-cinstitor, drept-maritor, ai putea sa spui ca Hristos a fost ortodox, in sensul acesta, dar nu in sensul ca Hristos e numai al ortodocsilor, el este al tuturor.

Iar P. Arsenie, sa stiti ca era asa un om larg la inima, sigur ca daca se ducea cineva si-i spunea parintelui Arsenie: “Parinte, vedeti, ca miscarea asta ecumenica, si asa, dialogul asta, duce la relativizarea credintei”, atuncea parintele sarea dintr-o data in sus. Nu se poate sa relativizam, nu se poate sa diminuam Ortodoxia, ortodoxia e adevarul lui Dumnezeu noi trebuie sa o pastram asa cum este, dar trebuie sa stim noi aici, ca in aceasta miscare ecumenica, dialog ecumenic, nu se pune problema targului credintei, nu se pune problema sa renuntam noi la ceva, sa primim de la altul ceva, nu se pune asa problema. Se pune problema ca toti sa avem aceeasi credinta pe care a avut-o biserica dintotdeauna de la inceput, iar Biserica noastra Ortodoxa a pastrat cu sfintenie, cu fidelitate adevarul de la inceput, de 2000 de ani. Biserica Ortodoxa este cea mai fidela Adevarului de la Sf. Apostoli, adevarului lui Hristos, a Sf.Parinti, intr-o continuitate absoluta pana in ziua de azi.

Si toata lumea recunoaste si protestantii recunosc asta si catolicii recunosc, si anume ca Ortodoxia este biserica cu continuitatea desavarsita. In Biserica Ortodoxa n-au fost reforme, nu au fost bulversari cum au fost aici in apus, aici in sec.16 a venit protestantismul si a dat totul peste cap, razboaiele religioase si asa mai departe. Istoria crestina in occident a fost mai tumultuoasa, cu razboaie cu reforme. In Ortodoxie nu au existat astfel de reforme si de aceea Ortodoxia pentru toate celelalte confesiuni este un punct de reper, de referinta: “Cum au pastrat ortodocsii acestia intr-o continuitate neintrerupta pana astazi Adevarul evanghelic? Inseamna ca noi putem sa ne inspiram si sa invatam ceva de la ortodocsi”. Iar noi, ortodocsii, cand suntem in discutii cu catolicii, cu protestantii, vedem ca si eu au niste parti pozitive, foarte frumoase pe care noi nu le avem. Iata, de pilda nu vedeti ca ei cand se aduna la biserica, cat sunt de disciplinati, cat sunt de atenti, cum vin de la inceputul slujbei pana la sfarsit, cum participa toti, canta toti, sunt toti prezenti in trup si suflet; noi vedeti, unu’ vine altu’ pleaca, unu’ face asa, si asa mai departe; daca am fi si noi ca ei, cu disciplina lor, Doamne, ce s-ar intampla in lumea aceasta, intelegeti?

Deci si noi putem sa invatam foarte mult de la catolici, foarte multe chiar de la protestanti si atunci in miscarea asta ecumenica, inca o data, fiecare vine si pune inainte ceea ce are el, identitatea lui, dar nu ca pierdem noi identitatea sau mai stiu eu ce, dar unii asa inteleg si atunci daca tu ii spui parintelui Arsenie, care nu stie, ca n-a fost aici in Occident, sa vada ce discuta ortodocsii cu catolicii si cu protestantii, daca tu ii spui parintelui Arsenie, pai vezi ca daca ortodocsii se duc si stau de vorba cu catolicii isi pierd identitatea lor ortodoxa, o sa-ti zica Parintele Arsenie ca nu se poate asa ceva, nu putem sa ne pierdem identitatea noastra, sa devenim altceva decat ceea ce suntem noi, prin traditia noastra de 2000 de ani. Dar suntem deschisi ca sa vorbim, sa transmitem din bogatia noastra, ii invatam si noi ce putem sa invatam pe altii si acesta este sa zicem asa duhul ecumenic din zilele noastre, deci nimeni sa nu se teama sau sa creada ca a te apropia de catolici sau de protestanti inseamna sa devii si tu catolic sau protestant, azi esti ortodox, maine esti catolic si asa…. Fiecare ramane… Focolarii spun aceasta foarte frumos: “draga, nu trebuie sa ne convertim unii pe altii, tu sa devii catolic pentru ca eu is catolic, sau tu sa devii ortodox ca sunt eu ortodox“. Nu, fiecare ne pastram identitatea noastra dar sa incercam sa-l traim pe Hristos asa cum trebuie, fiecare in propria sa confesiune.

Deci cred c-ati inteles, iar daca n-ati inteles spuneti, ca eu n-am nici un secret, sunt un om prin fire, parca asa m-a lasat Dumnezeu, sa fiu deschis si sa nu ma tem, ma duc in mijlocul catolicilor si aud si vad si-mi plac foarte multe din ceea ce au ei si cand vin catolicii la noi, le spun cu inima deschisa: “Fratiile voastre, biserica dvs. a suferit un punct istoric(?)” si ei primesc, ca nu le spun cu rautate, cu critica, intelegeti? Si daca le spun, mai cu seama la protestanti, de Luther-ul lor si cutare si cutare, incep sa rada ca eu le spun asa cu dragoste, zambesc, uite asa, ca ortodoxia a pastra unitatea, bogatia mistica, liturghia, s.a..m.d., la dvs.totul s-a imputinat, iar ce sa zica: “dar noi ne-am nascut in traditia asta, ce sa facem noi acuma??”, “am vrea sa devenim ortodocsi, dar dvs va rugati numai in romaneste si noi nu stim romaneste”.

Uitati, am face misiune buna daca ne-am ruga si noi in limbile lor, dar ei vin asa, stau putin, le place in biserica frumoasa, e cu icoane si cand incepem slujbele nu mai inteleg nimic. Si atunci ce sa ne facem, nu prea facem misiune, dar ma rog, poate Dumnezeu nici nu atsepta sa facem noi prozeletism, noi suntem deschisi, noi suntem aicea, poate ne-a adus Dumnezeu, ca noi ortodocsii, aici in Occident, cu timpul, cine stie ce s-ar putea intampla, Dumnezeu stie, daca noi suntem cu adevarat, ne manifestam cu adevarat ca ortodocsi, dar daca ne vad ei ca suntem asa o masa de oameni care n-au randuiala, n-au disciplina, ce sa invete saracii de la noi, vedeti, ar trebui sa fim si noi, sa invatam de la toti cate ceva si cand ii vedem pe altii disciplinati aranjati si ordonati, asa, n-o sa fim niciodata ca ei, dar macar sa tindem sa fim ca ei…”.

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=3020598050320537619&ei=2kTWSLvbIIiG2gKzgt20Ag&hl=en]

Pe site-ul oficial al Patriarhiei Române am citit o ştire îngrijorătoare: „Ediţia din acest an a Congresului Ecumenic al Episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor va debuta mâine, 17 septembrie, la Beirut, în Liban. La manifestarea care va avea loc în perioada 17-22 septembrie va participa din partea Bisericii Ortodoxe Române Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcop al Oradiei.”[1]

Pentru creştinii care nu ştiu despre ce e vorba, Mişcarea Focolarelor, întemeiată de Chiara Lubich, este o mişcare care promovează o unitate supraeclezială şi adogmatică între creştini (aşa cum se poate citi pe https://www.focolare.org/page.php?codcat1=300&lingua=EN&titolo=ways%20to%20dialogue&tipo=among%20christian%20Churches ).[2]

Există creştini care văd în dialogul ecumenist o tentativă de mărturisire a învăţăturii Bisericii Ortodoxe în faţa heterodocşilor însetaţi de adevăr. Activitatea Mişcării Focolarelor arată însă că adunările ecumeniste promovează un creştinism apostat. Iată o mărturie oficială, preluată de pe https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 , site care, aşa cum se prezintă, este „Vocea papei şi a Bisericii (catolice – n.n.) în dialog cu lumea”: „În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să «reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie». «Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare» (sursă: focolare.org)”[3] – https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 .

Promisiunea de a iubi celelalte aşa-zise Biserici ca pe propria Biserică e o erezie… Şi asta pentru că nu există decât o singură Biserică adevărată, cea ortodoxă, iar celelalte sunt eretice. Părintele Dumitru Stăniloae a spus clar: „Biserica Romano‑Catolică şi Bi­serica Ortodoxă nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, adică o singură Biserică. Deci, noţiunea de Biserici surori este im­proprie”[4]. Este improprie pentru că este străină învăţăturii Sfinţilor Părinţi, rezumată de Sfântul Fo­tie cel Mare, patriarhul Constantinopolului: „există doar o singură Biserică a lui Hristos, apos­tolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar ce­le­lalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răz­vrătiţilor“[5].

Cum poate un episcop ortodox să iubească o Biserică mincinoasă? Orice ierarh ortodox, înainte de a fi hirotonit, trebuie să facă următoarea mărturisire de credinţă: „Mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate canoanele celor şapte Sinoade Ecumenice şi ale celor loca­le şi învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi şi tradiţiile Sfintei Biserici ortodo­xe…“. Dar înainte de a mărturisi acestea, episcopul spune: „Tu­turor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!“[6]. Cum va putea deci un episcop ortodox să iubească Biserica catolică – care prin erezia Filioque răstoarnă învăţătura despre Sfânta Treime a celui de-al doilea Sinod ecumenic? Sau cum ar putea să iubească grupările protestante şi neoprotestante, în care este hulit cultul icoanelor, ca pe propria Biserică?

Da, Evanghelia ne cere să îi iubim pe toţi, fie că sunt ortodocşi, catolici, protestanţi, musulmani, evrei sau budişti. Dar tot Evanghelia ne cere să mărturisim Adevărul şi numai Adevărul, pentru că Adevărul este Hristos. Hristosul mărturisit la adunările ecumeniste[7] – cum este cea organizată de Mişcarea Focolarelor – nu este Hristosul Bisericii. Nu este Hristosul mărturisit de Sfinţii Părinţi. Este Hristosul mincinos pentru a cărui cinstire trebuie să iubeşti la fel de mult Biserica cea adevărată şi bisericile mincinoase…

***

Aşa cum cititorii mei ştiu, începând de la Sinodul care i-a iertat pe cei doi ierarhi care s-au abătut de la credinţa ortodoxă, slujind sau împărtăşindu-se de la eretici, nu am mai scris nimic pe blog… Nu am comentat decizia sinodului, deşi mulţi m-au îndemnat să fac asta. Motivul a fost că bănuiam că iertarea ierarhilor, care trecea cu vederea canoanele Bisericii, face parte dintr-un plan mai vast, de promovare a lor ca şi agenţi ai mişcării ecumeniste. Aşteptam însă o dovadă. Trimiterea PS Sofronie la această adunare care promovează apostazia e tocmai dovada aşteptată. În loc ca vlădica Sofronie să se pocăiască public pentru greşelile făcute – pentru că tot publice au fost şi greşelile, acesta merge în continuare pe drumul confuziei. Un astfel de pas îi şochează pe cei care, din neştiinţă, au crezut în aşa-zisa sa pocăinţă. Dar ceilalţi îl înţeleg ca pe un pas firesc, întrebându-se ce surprize ne mai rezervă viitorul…

E posibil ca, datorită reacţiilor ortodoxe la materialul postat de Radio Vatican, acesta să fie şters de pe site. Sau să apară o dezminţire, cum că ştirea privitoare la Pactul de unitate e falsă. Oricum, nu iese fum fără foc. Crezul principal al Focolarelor: „comuniune, comuniune, unitate” e potrivnic comuniunii în adevăr, la care cheamă Ortodoxia.

Sunt convins că ecumeniştii vor găsi justificări pentru această reabilitare pripită a PS Sofronie. Dar aceasta echivalează cu trimiterea unui doctor bolnav în mijlocul altor bolnavi. Dacă Sinodul B.O.R. ar fi considerat că Mişcarea Focolarelor are nevoie de o mărturie ortodoxă autentică, ar fi trimis un delegat asupra căruia să nu planeze suspiciuni. Nu pe unul a cărui pocăinţă pentru păcatul slujirii cu ereticii este îndoielnică…

[1] www.basilica.ro (16.09.2008)

[2] „Through that dialogue we already feel like a family: from different churches, we feel ourselves to be one Christian people, involving laity, ministers, and bishops, even though full and visible unity between our churches has yet to be achieved. This is not a dialogue that contrasts with or stands alongside the dialogue between the leaders of the Churches, but one in which all Christians can take part. This Christian people is a leaven in the ecumenical movement. It is our hope that the other forms of dialogue, like that of charity, of common service, of prayer, and of theology, may be strengthened by the «dialogue of life». And further, we hope that a constant problem, the reception by the people of the official theological dialogues, can be solved by a people that is ecumenically prepared”.

[3] Poate că în curând postarea respectivă va fi ştearsă de pe internet, invocându-se diferite motive. De aceea îi rog pe cititori să intre ei înşişi pe link-ul respectiv, pentru a se convinge cu ochii lor că materialul există…

[4] Ortodoxia şi internaţionalismul religios, Edi­tu­ra Scara, Bucureşti, 1999, p. 61.

[5] Mărturisirile Sfinţilor Părinţi împotriva ere­ziei numită ecumenism, p. 29.

[6] „Arhieraticon – adică rânduiala slujbelor săvârşite cu arhiereu”, E.I.B.M.B.O.R, 1993, p. 93.

[7] Despre acest Hristos mărturisit de ecumenişti puteţi citi extraordinara mărturie a lui David Williams, preot catolic convertit la ortodoxie -https://www.ortodoxie-catolicism.ro/8/am-ales-ortodoxia-david-williams/

articol de Danion Vasile

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-2079869359032096084&hl=en]