Apusul catolic nu este Bisericã, nu au harul Duhului Sfînt pentru cã L-au hulit în Filioque , nu au continuitate apostolica deoarece s-au rupt de Una Biserica Ortodoxa a lui Hristos , nu au taine nici preotie pentru suma de erezii emise incepind de la 1054, nu au botez nu au sfinti nici moaste pentru cã au încãlcat predaniile Sfintilor Parinti ai celor 7 Soboare Ecumenice.

Rugãciunile în comun si “Sãptãmîna de rugãciune ecumenicã” sunt o încãlcare a Sfintelor Canoane ale Sfintilor Pãrinti si atrag Biserica si credinciosii într-o mascaradã ce pregãteste Marea Trãdare. Deja “alesii” cer unire, ceea ce înseamnã cã manipularea de la nivel prea-înalt a dat roade si cã în constiinta neamului a intrat si roade viermele apostaziei.

Acum Apusul cere unitate, adicã “revenirea” ortodocsilor la cele ale papismului, dar pentru cei creduli, orbi si învîrtosati chemarea este o înselare masonicã ce îndeamnã spre cele ale sinelui si a “drepturilor” umanitãtii apostate.

Considerãm toate aceste întruniri inter-religioase si apropieri liturgice ca o mergere pe marginea unei prãpãstii. Cãderea în apostazie va veni atunci cînd Sinodul Român va recunoaste Catolicismul drept Bisericã (egalã în drepturi si împãrtãsind aceleasi taine si dogme) si va semna Tratatul de Unire cu Apusul. Atunci adevãrata Bisericã va trebui sã facã ce a fãcut si în timpul Sf. Maxim Mãrturisitorul, Sf. Fotie al Constantinopolului, Sf. Marcu Eugenicul, Sf. Visarion si Sofronie: sã liturghiseascã tainic în catacombe si sã propovãduiascã deschis neamului adevãrata credintã.

ADEVÃRATA FAȚÃ A PAPISMULUI

Papismul este religia cu 666 de fatade pentru cã are o proprietate deosebitã: nu contestã Dumnezeul niciunei alte religii si primeste pe toti la sine cu o conditie: recunoasterea primatului si infailibilitãtii.

Chiar dacã Clinton e desfranat, ucigas si eretic, papistasii nu vãd un impediment în acestea, atît timp cît si presedintele se “redreseazã” electoral si catolicismul îsi extinde suprematia în stil american.

Introducerea scenelor liturgice cu specific local sunt savoarea messelor catolice din tãrile idolatre. Chiar si pentru unii dintre cardinalii de mai jos este o scenã ineditã. Fiecare este chemat sã-si laude dumnezeul, Hristos sã astepte putin! Slavã lui Dumnezeu cã a ridicat de la ei cele sfinte. Aici i-a adus numai trufia mintii lor de a crede nãscocirile ce contrazic Sfintii. Aici vom ajunge si noi ortodocsii de-i vom primi pe latini în Bisericã.

Chiar dacã sãrutã Coranul, se îmbrãtiseazã cu Dalai Lama sau primeste pecetea hindusã, papa rãmîne acelasi om care stie de ce le face: zideste Noul Babel în chip crestesc prin tolerantã, reconciliere si drepturi umaniste, spre a cîstiga desarta slavã a acestei lumi trecãtoare si a pregãti împãrãtia antihristului. Este acelasi sãrut al Iudei chiar si cînd papa îmbrãtiseazã Ortodoxia.

Pentru “fratii” evrei catolicismul are o evlavie deosebitã, încît a ajuns sã-si cearã iertare de la acestia pentru “crimele de rãzboi” ale crestinãtãtii. Dar pentru sacrificarea atîtor sfinti ortodocsi români cînd îsi va cere papa iertare? De ce nimeni nu vorbeste despre aceasta? Am uitat sau ne e fricã? Sau poate se asteaptã ca ortodocsii sã facã metanie papei pentru “rãzvrãtirea” unor cuviosi ca Ioan, Visarion, Sofronie, Oprea?

Iubitilor frati, cînd veti vedea “urîciunea pustiirii stînd în locul cel sfînt” sã stiti cã sfîrsitul e aproape.
Cînd veti vedea pe catolici, anglicani si ortodocsi slujind la acelasi altar, sã stiti cã a început Marea Apostazie.