Foto: https://www.antena3.ro/actualitate/inedit/nicolae-ceausescu-terorizat-de-cifra-7-ce-superstitie-ciudata-avea-418862.html

Pe 26 ianuarie 1918 se nastea Nicolae Ceausescu.

Iata o amintire a Parintelui Adrian Fageteanu: continuare »

Mărturii din închisorile Aiud, Gherla, Canal

Părinte, când aţi fost arestat, de ce aţi fost acuzat?

Ei, faptul că ne rugam pentru binele creştinismului l‑au clasificat, după codul lor penal, ca activitate intensă contra clasei muncitoare. Am fost arestat la Căldăruşani, într‑un chip puţin mai romantic. Părintele stareţ de acolo mi‑a spus: „Părinte Adrian, eu trebuie să merg cu şareta până la Moara Vlăsiei – primul sat de la Căldăruşani, cel mai apropiat; înainte se numea Codrul Vlăsiei. Acuma‑i spune Moara Săracă. Înainte era Codrul Vlăsiei, unde veneau haiducii şi luptau împotriva fanarioţilor. Când prindeau un boier fanariot, cu caleaşca, cu bani, îi luau banii şi‑i dădeau la săracii români – aţi auzit, nu? Nu luau pentru ei. Între haiduci, cel mai celebru a fost cel de la Caracal, Iancu Jianu. Dar el era boier. Deci, el nu fura de la fanarioţi pentru el, că el avea bani şi moşie, el fura ca să dea la săraci, ani de zile, nu o singură dată! Deci, el avea oamenii lui, care‑i spuneau: „Uite, acuma a pornit de undeva o caleaşcă, un poştalion cu atâţia cai, un fanariot” – şi el ieşea acolo înainte şi îi lua banii şi dădea pe urmă la săraci. Nu la aceiaşi săraci. Ştiţi cumva o întâmplare de‑a lui? Cu vaca?

Nu!

Pot să vă spun. Unui ţăran i se spune câtă dajdie trebuie să dea, că s‑a pus de fanarioţi dajdie şi pe fumărit, şi pe oierit, adică ei spuneau că atâta era porunca fanariotului, mai ales a boierului, a voievodului fanariot, dacă tu aveai şapte oi, el spunea să dai dajdie zece oi, lâna. Câte hornuri ai la casă, pe fumărit – impozit! El spunea odată că vedea de aici câte hornuri ai, pe urmă de acolo… continuare »

Parinte, v-ati nascut pe 16 noiembrie 1912… Va rugam sa ne vorbiti despre parintii dumneavoastra, despre tatal dumneavoastra, preotul Mihail, si mama Aurora, din Deleni…

As putea sa va spun ceva…

Sa incepem cronologic, daca ati fi de acord.
De cand eram mic, sau de cand?
Da. Sau, daca stiti si despre stramosii lor, din Bucovina.

Da, va spun. Tatal meu s -a numit Mihail. El mi-a povestit odata, plangand, ceva din viata lui. La 5 ani i-a murit mama, iar la 8 ani i a murit tatal. Dar el avea un fratior cu doi ani mai mic ca el. Iar fratiorul plangea sa-i dea papa. De unde sa -i dea, daca nu avea nici tata, nici mama? Nici el n-avea ce manca, ce sa-i dea fratiorului? Si atunci, ce i-a venit in minte lui taica meu, cand era copil si el? Mi-a spus el, plangand, ca a cazut in genunchi la icoana Mantuitorului, si a vorbit cu Mantuitorul asa: „Doamne, Doamne! Tanti Ileana are vaca, matusa de dincoace de gard are capra, cealalta are cutare… Doamne, da mi si mie ceva, ca sa dau papa la fratior!” El spunea ca a cazut in genunchi la icoana Mantuitorului si a vorbit cu El, cum am vorbit eu, o data, cu Stefan Voda la Putna. Tot direct am vorbit, nu prin translator, si i-am spus: „Maria Ta, ce ai facut de i-ai putut birui pe tatari, pe unguri, pe mahomedani, pe toti, si noi, romanii de acum, suntem robii jidovimii?” Asa i-am spus lui Stefan, la mormant, copil fiind – elev de liceu. Directorul ne-a dus cu tot liceul in excursie la Putna. continuare »

Suprimarea biologica a adversarilor politici a fost un principiu pe care sangerosul dictator comunist, Stalin, l-a aplicat cu un feroce fanatism. “Mortii nu se pot apara si nici nu pot acuza”, spunea el cu ingamfare in repetate randuri. In lupta lor pentru izbanda unui ideal, comunistii au suprimat lesne si fara prea multe procese de constiinta, chiar si pe tovarasii lor din ilegalitate, deveniti prin cine stie ce imprejurari, incomozi noii oranduiri. Ceea ce a adus un plus de originalitate experienta inchisorilor din Romania a fost trecerea pe alte coordonate a crimei, dincolo de limitele ei biologice. Folosita cu sange rece si cinism, dar mai ales cu un sadism infiorator, in puscariile anilor ‘50, crima nu mai tintea trupul, ci sufletul.

Ideologii comunismului au considerat ca uciderea valorilor umane este mult mai utila. Reducerea individului la o treapta de animalizare totala, o dezumanizare definitiva, il transforma pe om intr-o pasta docila, maleabila, supusa tuturor capriciilor manipulatorului. Cand intre o bucata de fier inrosit supus modelarii si un om supus experimentului psihologic nu exista nicio diferenta, atat fierului cat si omului, li se pot aplica aceleasi metode de lucru pentru atingerea scopului urmarit. In virtutea unui asemenea rationament, despuiat de orice sentiment uman, asa s-a ajuns ca experimentul de la Pitesti sa devina un razboi al Infernului impotriva lui Dumnezeu, o lupta a diavolilor impotriva ingerilor, “o liturghie intoarsa pentru a inversa ordinea verticala a cerului, pentru a inlocui in sufletul victimelor ierarhia cereasca prin ierarhia diabolica”, asa cum spunea parintele Gheorghe Calciu, trecut si el prin ”Fenomenul Pitesti”. Un singur lucru n-aveau de unde sa stie comunistii atei: Omul apropiat de Dumnezeu are in el anumite forte interioare pe care nu i le poate distruge nimeni, nici macar el insusi, fiindca el, omul, nu-si apartine lui, si aceste forte din el marturisesc pe Cel Care l-a creat. Tinand seama de acest adevar, in inchisorile comuniste, dar mai cu seama in cea din Aiud, pentru cei inchisi acolo, tortura n-a reprezentat decat o usa prin care Hristos le-a facut intrarea in cer. De fapt chiar parintele Arsenie Papacioc a spus atat de frumos: ”Comunismul a umplut cerul de sfinti”. Pe acesti oameni, in majoritatea lor tineri, temnita i-a inteleptit, i-a transformat brusc in niste adevarati asceti cu trairi interioare profunde. Majoritatea marturiilor ne prezinta temnita ca pe o adevarata manastire, ca pe un loc in care au inteles mai bine ce este pacatul si ce inseamna adevarata pocainta. Asa au inceput urcusul duhovnicesc, printr-un examen sever al constiintei si printr-o perioada de constientizare a starii de pacatosenie. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=BY6CiONagN4]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PrJ3zo1Lqdo] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oQBAuaFL0Sc]

Sfintia sa a fost alaturi si de ceilalti mari duhovnici ai Romaniei, care intr-un glas ne-au sfatuit sa nu acceptam actele cu cip:

COMUNICAT: Sfanta Chinotita a Sfantului Munte Athos este impotriva obligativitatii actelor de identitate electronice si recomanda credinciosilor actele de identitate fara cip

Astazi, 27 septembrie 2011, parintele Adrian Fageteanu a trecut la cele vesnice. Sfintia sa era bolnav de mai mult timp, a tot fost prin spitalele bucurestene in acest an dar a murit intr-unul din ele. De data aceasta acuza afectiuni ale plamanilor.

Dupa un accident cerebral pe care l-a traversat in noiembrie anul trecut cu complicatii neurologice severe, Parintelui Adrian i s-au agravat si problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitand un tratament cu un antibiotic nou (si greu de gasit) la spitalele din Targu-Jiu si Bucuresti. In spitalul bucurestean ”Dr. Marius Nasta”, Parintele se afla internat de o saptamana pentru un asemenea tratament, el fiind adus intr-o stare in care el repira foarte greu. Anuntasem deja credinciosii sa vina sa-l viziteze si sa-i ceara o ultima binecuvantare, gandindu-ne ca se poate intampla orice. Joi i-am citit cateva rugaciuni pentru intarirea sanatatii, iar vineri dimineata, Parintele Adrian s-a impartasit cu Sfintele Taine. In doua zile s-a inzdravenit treptat, duminica respirand deja foarte usor. Ieri dimineata, in urma vizitei, medicul a considerat ca Parintele poate parasi spitalul, eliberandu-i biletul de externare, care ar fi trebuit sa aiba loc azi dimineata, dupa ora 8. Dar, in timp ce manca ajutat de Parintii Macarie si Mihai care-l ingrijesc de ani de zile, Parintele Adrian s-a savarsit din aceasta viata pamanteasca in urma unui stop cardio-respirator, fara durere. S-a lasat intr-o parte si ”s-a adaugat parintilor sai”.

Ultimele sfaturi pe care ni le-a dat Parintele Adrian duminica, la precedenta întalnire, au fost: ”Smerenia e cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Sa aveti smerenie. Si jetfelnicie. Iar de ai suparat pe cineva, sa-ti para rau si sa te împaci cu el.”. Sper sa ajute si altora. (Parintele Mihail)

Pe 16 noiembrie ar fi împlinit 99 de ani.

Maine, trupul sfintiei sale va fi depus la Manastirea Antim, iar apoi va fi dus la Manastirea Lainici, pentru ca sambata, la ora 12.00, sa fie inmormantat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Totul a inceput cu durerea unui batran calugar pentru incatusarea neamului sau in ceea ce i-ar putea fi ultima robie babilonica. Din strigatul sau de suferinta sfanta cei mai multi nu si-au putut insusi decat cuvintele, tema: durerea din care s-a ivit strigatul i-a ramas, parca, numai lui…

Si tocmai aceasta durere este cheia problemei… pentru ca numai din ea se iveste rugaciunea vie, inlacrimata, la care Dumnezeu da, fiecarui suflet, dupa starea si situatia lui, ca raspuns, solutia, calea smerita, ortodoxa, a iesirii din aceasta robie… Numai cel care ii poarta durerea si plansul il poate intelege pe parintele Justin, numai acela isi poate insusi, corect, duhovniceste, cuvantul sau… Adica doar cel care poarta ranile hristice ale aceleiasi sfinte iubiri de Biserica si de neam… Si cati dintre noi pot suferi, macar, sa le priveasca de aproape?

Apelurile parintelui Justin au fost, inainte de orice, chemari la o suferinta, la o strapungere a inimii, la Crucea iubirii care se poarta cu smerenie in agonia rugaciunii… Fara acestea, cuvintele lui isi pierd seva si sensul… Se usuca asemenea mladitelor desprinse de Vita care este Hristos…

Parintele Justin ne-a daruit cuvintele durerii lui pentru a ne lipi inima de aceasta durere sfanta…CA SA NE SFINTIM SI NOI PRIN EA! CA SA NE FACEM DIN EA UN BUN INCEPUT DUHOVNICESC!

PARINTELE JUSTIN A VRUT SA IMPARTA CU NOI PAINEA LACRIMILOR SALE, PAINE FRAMANTATA SI DOSPITA IN LUNGA SA PATIMIRE! Partasia la durerea sa e SINGURA legatura vie, duhovniceasca, nu intelectuala, cu sfintii din inchisorile comuniste!

Ne-a invitat, in scris, la cina sfintei sale dureri, si noi nu ne-am dus acolo, pana la Cruce, ci am ramas la arhondaric; dar am pastrat biletul, invitatia, ca sa ne facem un nume, dandu-ne drept prieteni ai sai, tovarasi ai sai de Cruce…

Noi am lepadat durerea lui si i-am luat doar cuvintele… Si le tot inmultim cu mintile noastre nesmerite si cu inimile noastre invartosate… si dam de mancare multimilor, pietre ca paini si serpi, ca pesti…

Sa ne mai miram de rezultat? Sa ne mai miram ca, pe acest subiect, se inmultesc doar muscaturile veninoase si lapidarile verbale ?

Si nu suferim nici sa ne pocaim si sa oprim tragica impostura… Asa ca toata serparia si toate pietrele se intorc, pana la urma, impotriva singurului rastignit al acestei drame: parintele Justin.

Si asa, dansului i se desavarseste martiriul. Iar noua…

Iarta-ne, Parinte Justin! Iarta-ne! Si rugati-va pentru noi, sa nu mai ramanem straini de durerea sfintiei voastre…

sursa: Oameni si…

Iertare si celorlalti Parinti, Stalpii Ortodoxiei romanesti: Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Adrian Fageteanu.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oQBAuaFL0Sc]

Transcriptul il gasiti AICI.

Vedeti si: Mari duhovnici si ierarhi spun NU actelor cu cip

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PrJ3zo1Lqdo]

„Deci sfatul meu: sa nu le primeasca nimeni. Sa nu primiti nimic din ce va dau astia, pentru ca sunt vicleni, vicleni, vicleni. Sa nu se primeasca ceea ce se da de acum inainte.

Lupta trebuie continuata… fara bravare. Ceea ce aveti in suflet numai Dumnezeu sa stie, nu dusmanii vostri. Mantuitorul spune : Cand veti fi prigoniti intr-o cetate, fugiti in alta“

CITITI posibilele scenarii ale vremurilor din Romania in viitorul apropiat.