[youtube https://www.youtube.com/watch?v=3clKEJzobkk?feature=oembed&w=500&h=375] [youtube https://www.youtube.com/watch?v=pfxFJSox8tM?feature=oembed&w=500&h=375] [youtube https://www.youtube.com/watch?v=uAOtR9PPsZs?feature=oembed&w=500&h=375] continuare »
22 nov. – Prăznuirea Sfințitului Mărturisitor, Părintele Ioanichie Bălan. Interviu incendiar, actual pentru situația critică în care se află țara noastră acum
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=uAOtR9PPsZs]
Citiți și Părintele Ioanichie Bălan „exemplu de demnitate sub regimul comunist
VIDEO: Sa ne amintim de vorbele pline de adevar ale Parintelui Ioanichie Balan: Aceasta tara profund ortodoxa este incomoda Europei
[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=4086382910346847831] [googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-547234823161548742]
Sfintitul Marturisitor, Parintele Ioanichie Balan, de 4 ani in Biserica triumfatoare. Corespondenta sfintiei sale cu Parintele Gheorghe Calciu: Dupa ce ateii s-au ucis intre ei, cei ramasi ne conduc mai departe, sub o alta firma
P. Gh. Calciu: Din cand in cand, ne vin vesti din tara. Altfel decat cele politice. Altele decat scandalurile dintre cutare formatiune politica si cutare personaj; sau calomniile despre persoane, ori grupuri, toate de natura sa strice imaginea unui popor in fata strainilor care nu sunt mai buni decat noi, dar au fost mai favorizati de destin, pentru ca sunt natiuni mari, sau au fost asezate de Dumnezeu la alte rascruci geografice si istorice decat neamul nostru.
Vestea care mi-a parvenit foarte de curand este una duhovniceasca. Ea porneste de la Sfanta Manastire Bistrita si, dincolo de reprosul care imi este adresat cu blandetea monahala de catre Parintele Ieromonah Ioanichie Balan, contine mesajul unei iubiri fratesti si convingerea ca Dumnezeu nu abandoneaza un popor care se apropie de El tot mai mult, nu numai cu buzele. Redau scrisoarea integral:
„Mult iubite Parinte Gheorghe, de ce taceti tocmai acum cand este mai multa nevoie sa vorbiti? Atata lume va cunoaste si va doreste. V-am asteptat in tara si nu stiu (desi stiu) de ce nu reveniti acasa. Aici avem atat de mult de lucru! continuare »
Trei ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Ioanichie Balan – exemplu de demnitate sub regimul comunist
de Ieromonahul Cosma, manastirea Sihastria
Sf. Apostol Pavel indemna pe credinciosii din timpul sau: ,,Aduceti-va aminte de mai marii vostri si privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, urmati-le credinta”. Parintele Ioanichie Balan s-a nascut in ziua de 10 februarie 1930 intr-o familie cu mai multi copii din localitatea Stanita, Judetul Neamt. A urmat cursurile scolii primare si generale din localitate, apoi si-a continuat studiile la un liceu comercial. La finalizarea studiilor, atras de faima staretului Sihastriei, intra in obstea acestei manastiri, in toamna anului 1949, la putin timp dupa ce Parintele Cleopa Ilie, inconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis staret la Manastirea Slatina. Parintele Ioanichie (fratele Ioan) intra asadar in obstea acestei manastiri intr-un moment delicat din istoria ei. Pe de o parte obstea manastirii se injumatatise, fiind oarecum slabita din punct de vedere numeric dar si duhovnicesc, prin plecarea staretului si a celor mai importanti calugari la Manastirea Slatina. Pe de alta parte, in Romania se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere si discreditare sau chiar desfiintare a monahismului si a BOR.
Fratele Ioan Balan, fiind un om ,,scolit” pentru vremea respectiva[1] , a fost de un real folos Manastirii Sihastria, care, asa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost randuit, la putin timp dupa intrarea in manastire, sa se ocupe de cancelaria si aprovizionarea manastirii. Parintele Ioanichie, inca de la inceputul calugariei, a avut preocupari scriitoricesti. In arhiva manastirii se pastreaza date si insemnari referitoare la evenimente petrecute in istoria Sihastriei. Cele mai multe au fost consemnate de el. A fost calugarit de Staretul Ioil Gheorghiu, in luna aprilie 1953 la Manastirea Neamt, primind numele fostului staret si reorganizator al vietii monahale de la Sihastria, Ioanichie Moroi. In acelasi an a fost hirotonit ierodiacon. Intr-un raport al Securitatii din 18 februarie 1950 se mentiona: ,,La Manastirea Sihastria-Neamt se afla tanarul Ioan Balan, din Roman, fost functionar la un magazin de stat, in scopul de a se calugari. Stabiliti care este activitatea susnumitului, legaturile sale, intrucat a fost membru activ al Oastei Domnului, cu toate ca era functionar de stat”[2]. continuare »
Parintele Ioanichie catre ucenicul sau: “Sa nu taci! Sa nu taci! Scrie si vorbeste, ca eu nu mai pot nimic!”
Anul acesta, pe 10 Februarie, Parintele Ioanichie Balan ar fi implinit 80 de ani. Dar e mult mai de folos sa stim ca acolo unde este, cuviosul parinte ne vegheaza si ne lumineaza ori de cate ori gandurile noastre se intorc sau nu spre sfintia sa. Am cunoscut un Parinte Ioanichie uneori mult diferit de ceea ce stiu cei mai multi dintre noi. Desi neincetat lam necajit si i-am stat impotriva cand vorbeam despre carti si despre istorie, nu a incetat sa ma iubeasca si sa ma pomeneasca in rugaciuni pana in ultima clipa a vietii sale. Stiu si acum ca acolo unde este, degraba vine la rugaciune cand este chemat.
Prima data am auzit de sfintia sa prin anii ’80, dupa ce ii aparuse primul volum din cartea Convorbiri duhovnicesti. Titlul ma intrigase, dar cartea nu am apucat sa o citesc decat mult mai tarziu, pentru ca in acei ani se vanduse foarte repede. Am ramas in suflet doar cu imaginea unui parinte iubitor de Dumnezeu si de Sfintii Sai, care a reusit sa strapunga veacul comunismului si sa aduca la lumina lucruri tainice, nestiute de cei mai multi.
Am intrat in Manastirea Sihastria in 1996 si, cand l-am cunoscut, Parintele Ioanichie trecuse putin peste 66 de ani. Intalnirea cu sfintia sa a fost destul de spectaculoasa; doar privindu-ne am stiut ca avem fiecare de iubit ceva in celalalt, si aceasta iubire parinteasca a sfintiei sale continua si azi. Parintele Ioanichie a fost pentru mine marea revelatie a crestinului liber, care cunoaste bine lumea in care traieste, si care nu se teme decat de Dumnezeu si de pacat.
Cațiva ani de zile am fost sub ascultarea sfintiei sale. Lucram impreuna la carti – Vietile Sfintilor, cartile Parintelui Dimitrie Bejan – „Bucuriile suferintei”, seria de volume „Ne vorbeste Parintele…” si altele asemenea, intre care nu trebuie sa las de o parte Patericul romanesc, Vetrele de sihastrie romaneasca si cele doua carti de Pelerinaj la Mormantul Domnului si Pelerinaj la Athos –, care mi-au adus in foarte scurta vreme multa sporire duhovniceasca. Eram ca un burete care absorbea fiecare picatura de duh din ceea ce mi se dadea in fiecare zi.
Despre Parintele Ioanichie s-au mai scris randuri biografice si, prin mila lui Dumnezeu, i s-a dedicat si o carte. A intrat in Manastirea Sihastria in anul 1949, dupa ce, cu un an inainte, venind pe jos din satul sau, Stanita, de langa Roman, il cunoscuse pe Parintele Cleopa, care il uluise vorbindui despre tainele vietii duhovnicesti. Auzise despre batranul parinte, iar cuvintele sale i s-au infipt cu atat mai adanc in inima care dorea dupa Hristos. Venind in Sihastria, in 1949, a aflat ca Parintele Cleopa si multi alti cuviosi parinti au plecat la Manastirea Slatina, langa Falticeni. Ar fi vrut sa mearga si el acolo, insa Parintele Ioil Gheorghiu i-a spus: „Ramai, tatuca, aici, ca nu are cine sa scrie un act si nici sa socoteasca ale noastre”. A ramas, asadar, in Sihastria. Aici a impartit chilia cu actualul duhovnic al romanilor din Athos, Parintele Iulian de la Prodromu, de la care stim ca se nevoia cu multa barbatie, implinindu-si cu strictete canonul de sute de metanii in fiecare noapte. In Aprilie 1953 a fost calugarit si hirotonit diacon in biserica mare a Manastirii Neamt, asa cum insusi sfintia sa ne-a spus, intr-una din vizitele acolo.
Anii aceia i-au aprins inima spre pastrarea marturiilor de sfintenie pe care le auzea de la batranii manastirii. Nici nu avea cum sa nu fie impresionat, venind dintr-o lume care suferea de pe urma razboiului si a ocupatiei bolsevice, intr-una in care tot ce era de valoare se raporta la Hristos si la Sfintii Sai. Incepand cu 1955 si-a petrecut multe nopti dactilografiind la masina de scris paginile unui volum numit mai apoi „Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene”, volum impodobit cu fotografii lipite pe hartie, din locurile unde s-au nevoit marii Sfinti despre care vorbea. Acest volum era nucleul a ceea ce avea sa devina peste ani Patericul romanesc, Convorbirile duhovnicesti si Vetrele de sihastrie.
Daca astazi nu am avea aceste marturii stranse de Parintele Ioanichie, nu am sti mai nimic despre viata duhovniceasca din manastirile romanesti ale secolului 20.
Cititi integral in revista Atitudini, nr.9. Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.COM
Va oferim mai jos, fotografii foarte rare cu Parintele Ioanichie.