În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spoved­im, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Continuarea pe site-ul ATITUDINI.

Citiți și: Părintele Justin Pârvu: „Nu cred că unirea Basarabiei cu România e posibilă prin UE”

În comuna Belceşti din judeţul Iaşi au fost sfinţite duminică, 27 iulie 2014, troiţa şi fântâna care amintesc de vrednicul de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. Acestea se află pe locul unde părinţii părintelui Justin au avut pământul, între localităţile Munteni şi Coarnele Caprei. După cum ne-a relatat părintele Constantin Săndulache de la Parohia Ruşi – Belceşti, Protopopiatul Hârlău, în acest loc, părinţii vrednicului duhovnic au găsit loc prielnic şi au săpat o fântână. De atunci şi până astăzi, toţi locuitorii comunei Belceşti ştiu de acest loc şi au ca punct de reper „Fântâna lui Pârvu“. Acest loc este căutat de mulţi credincioşi, mai ales că s-a renovat fântâna. Prin sprijinul acordat de primarul comunei Belceşti, Constantin Ciobăniţă, al binevoitorilor şi al părintelui Constantin Săndulache, s-a realizat o frumoasă troiţă în amintirea părintelui Justin. Evenimentul religios s-a bucurat de prezenţa unui număr mare de credincioşi, arătând astfel dragostea şi evlavia lor pentru mărturisitorii credinţei lui Hristos. Slujba de sfinţire a troiţei şi fântânii a fost urmată de Parastasul pentru părintele Justin. La final, părintele Nicolae Crăciun, protopop al Protopopiatului Hârlău, a mulţumit celor care au prilejuit acest eveniment, precum şi rudelor părintelui Justin prezente la acest moment duhovnicesc. „În ziua pomenirii Sfântului Pantelimon în conuna Belceşti a fost o zi de sărbătoare. Întreaga comunitate, compusă din cele opt parohii ortodoxe, împreună cu preoţii parohi şi cu autorităţile locale au adus mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Cu toţii ne-am exprimat bucuria pentru că Dumnezeu a îngăduit că vrednicul de pomenire arhimandrit Justin Pârvu, care a păstorit ca stareţ Mănăstirea Petru Vodă, a vieţuit printre noi. Aceasta, mai ales pentru faptul că părintele Justin, deşi s-a născut în ţinuturile Neamţului, a copilărit pe meleagurile Belceştilor. Părinţii cuvioşiei sale, ca mulţi alţi români din din zona munţilor Neamţului, au fost împroprietăriţi în această zonă cu pământ. Astfel, în comuna Belceşti s-a format satul Munteni. Aici, marturisea părintele Justin, părinţii Gheorghe şi Ana (n.r. părinţii părintelui Justin) veneau împreună cu pruncii lor de primăvară până în toamnă pentru a munci pământul şi pentru a culege roadele“, a amintit părintele Constantin Săndulache.

[youtube=https://youtu.be/gLmW2vjNBb0]

UPDATE: FOTO: Decernarea titlului de cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț, Cuviosului Părinte Justin Pârvu

Părintele Justin Pârvu a devenit, cum era şi de aşteptat, cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, oraş în care numele Părintelui Justin a rezonat în inimile multor români, care l-au iubit şi îndrăgit pe bunul Duhovnic încă din anii’70 şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. În acest timp fiecare primar, mulţi consilieri, medici şi profesori, oameni obişnuiţi treceau pragul smeritei chilii a Duhovnicului din munţii Neamţului, pentru a cere sfat, putere şi binecuvântare.

Părintele Justin spunea că românii ortodocşi din Piatra Neamţ au o dăruire aparte faţă de Biserică şi se dedică cu mult spirit de jertfă şi entuziasm slujirii aproapelui. Aceşti „inimoşi” ai ortodoxiei, cum îi numea Părintele Justin, au dovedit astăzi, prin acordarea titlului de cetăţean care le onorează oraşul, că dragostea lor faţă de Părintele Justin merge până dincolo de hotarele morţii, către Dumnezeu, acolo unde în veşnicie Părintele lor Duhovnic veghează şi se roagă pentru mântuirea sufletelor lor.

Anunţăm pe această cale că, prin mărinimia cetăţenilor vrednici ai oraşului Piatra Neamţ, ucenici ai Marelui Duhovnic, duminică, 20 iulie, de prăznuirea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, va avea loc o slujbă de pomenire în cinstea părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, susținută la strană de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Slujba de pomenire se va săvârşi, împreună cu Sf. Liturghie, la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, unde preot paroh este Părintele Prof. Vasile Păvăleanu. Tot în această biserică se va decerna şi titlul de cetăţean de onoare, după care invitaţii sunt rugaţi să participe la o agapă frăţească, organizată de familia Ouatu George, un fidel ucenic al Părintelui Justin.

Toţi cei care doresc să ţină aprinsă făclia credinţei ortodoxe, aşa cum ne-a predat-o Părintele nostru Justin, sunt invitaţi să participe la acest eveniment comemorativ în memoria Părintelui Justin. Pentru noi Părintele Justin este un rug aprins al ortodoxiei nemţene.

Biserica “Sfântul Ioan Botezătorul” – Mărăţei 1 din Piatra Neamţ se află pe Strada Privighetorii 1.

| atitudini.com

Consilerii locali ai municipiului Piatra Neamţ au aprobat în şedinţa festivă de vineri, 27 iunie – dedicată Zilelor oraşului Piatra Neamţ, în unanimitate, ca Părintele Arhimandritul Justin Pârvu să devină, post mortem, „Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ. Iniţiativa i-a aparţinut primarului Gheorghe Ştefan, la propunerea directorului Bibliotecii Judeţene K.T. Kirileanu.

„Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre, ca recurs la demnitate şi memorie”, se arată în motivaţia ataşată hotărârii Consiliului Local prin care părintele Justin a primit, post mortem, titlul de “Cetăţean de onoare” al municipiului Piatra Neamţ.

continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=BN59aFRWzhk]

Vedeți și: VIDEO DVD: Înmormântarea Părintelui Justin, cu momente din viața sa povestite de monahul Teodot

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=8AB6peEimdE]

“Nu acceptați deformarea (învățăturilor) Părintelui Justin!”

“Cei care au îngropat moaștele Sfântului Gheorghe Calciu s-au lepădat de predania Părintelui Justin!”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=SCfEcMhjsjI]

Care e primul lucru care vă vine în minte când vă gândiţi la părintele Justin Pârvu?

Forţa sa. Avea o forţă extraordinară, a fost cu adevărat puternic. Nu era un om simplu, ci un om foarte citit, cunoscător a toate lucrurile, foarte priceput. Părintele Justin a venit la Petru Vodă în toamna lui ’91. Pe atunci locul era pustiu, şi-a petrecut iarna ’91-’92 într-o chiliuţă de scânduri de doi metri, în care bătea vântul printre şipci. Singurul care i-a ţinut companie a fost un dulău ciobănesc, alb, cu numele Bălan. Apoi, din primăvară, au început să apară părinţii călugări şi să pună bazele obştii. Eu am venit în toamna lui ’92 şi am avut şansa să-l am în preajmă mai bine de două decenii. Era o bucurie să fii alături de un astfel de Om.

Dincolo de bândeţe, cât de dur era părintele Justin?

Cum să nu fie?! Dur a fost şi Mântuitorul: „Du-te şi fă şi tu asemenea“. Noi vedem lucrurile destul de greşit. A fi dur înseamnă a nu accepta compromisuri, a nu accepta să te laşi rănit, a arăta siguranţă celor din jur, a prezenta aşa, ca un fel de sclipire de putere. Nu-i nimic rău în a fi dur.

Duritatea părintelui Justin nu era goală, era o duritate în iubire. Iubirea înseamnă totala părtăşie cu cel de lângă tine.

În ce mod v-a schimbat părintele Justin perspectiva asupra ortodoxiei?

Părintele Justin a fost închis mulţi ani la Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi la Aiud, a făcut muncă silnică în minele de la Baia Sprie. Părintele mi-a adus înţelegerea a ceea ce au suferit cei din închisori şi a suferinţei transformate în martiriu. Până a ajunge în Petru Vodă, cunoştinţele mele despre prigoană erau foarte pale.

Alături de părintele Justin am înţeles cu adevărat ce înseamnă Biserică luptătoare. continuare »

† 16 iunie 2013 – 16 iunie 2014

Un AN de SFINȚENIE CEREASCĂ.
România – un AN fără Părintele Justin

Ce face România acum, la un an după ce Părintele nu mai e în mijlocul ei? În primul rând – tace!

La început a plâns, acum… tace! Şi când trăia Părintele, mulţi din cei ce ar fi fost în drept să vorbească, tăceau. Şi îşi argumentau tăcerea, învinovăţind pe ucenicii Părintelui Justin, sub eticheta de „fanatici”, „infiltraţi”, „securişti”, „nebuni” şi „aroganţi”, cu care nu voiau să se însoţească în luptă. Din cauza mănăstirii Petru Vodă, spuneau aceştia, ei nu puteau mărturisi. Iată că Petru Vodă a tăcut şi ea. Ce s-a întâmplat? Au prins curaj super-rafinaţii intelectuali care aruncau cu pietre în mănăstirea Petru Vodă? Nu s-a întâmplat nimic. Nicio voce nu s-a făcut auzită, nicio acţiune nu s-a concretizat. Nu zic aceasta spre a-i judeca, cu siguranţă şi noi am greşit. Zic aceasta că poate vor conştientiza ce a însemnat Părintele Justin pentru neamul nostru şi Biserică şi măcar acum, în al 11-lea ceas, să fim uniţi, aşa cum a lăsat şi Părintele ca rugăminte testamentară: unitate, pocăinţă, ascultare şi rugăciune.

Ce mai face România acum fără Părintele? Suferă şi este lovită din toate părţile. De la copiii de la Pungeşti care plâng, şi poate sunt singurii care au mai strigat, că pământul gliei li se fură de sub picioare şi li se otrăvesc izvoarele… până la bătrânii pensionari care sunt lăsaţi să moară în spitale, pentru că statul român nu mai are bani de investit în medicamente, dar performează sistemul de supraveghere prin cipuri. Ce se întâmplă cu acea ţară în care pruncii ei gândesc mai mult decât conducătorii ei? Ce se întâmplă cu acel neam în care pruncii lui vorbesc mai mult decât învăţătorii lor? Să nu ni se ia via şi să se dea altor lucrători! Insecte şi animale dăunătoare există de când lumea, dar unde sunt lucrătorii viei?

Să rămânem uniţi în jurul Bisericii, aşa cum ne-a sfătuit Părintele Justin, Biserică ce şi ea este atacată din ce în ce mai aprig, atât din exterior, cât şi din interior. Din exterior, prin toate canalele media care au ordin să terfelească imaginea Bisericii, singura credibilă de altfel în faţa societăţii de azi. Din interior prin lucrarea vicleană a ecumenismului, mai mult de natură politică decât religioasă, prin care se urmăreşte lepădarea noastră de credinţă, de Harul lui Dumnezeu care a grăit prin Sfinţii Părinţi şi sfintele Soboare ecumenice. Lepădându-ne de învăţătura sfântă a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi, ne lepădăm de harul care a lucrat prin ei.  (Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.)

Cu prilejul pomenirii de un an de la trecerea la cele veşnice a Părintelui nostru Justin Pârvu, mănăstirea Paltin Petru Vodă vă invită să participaţi duminică, 15 iunie, la simpozionul duhovnicesc dedicat Părintelui Justin Pârvu şi martirilor din temniţele comuniste.

Pe 16 iunie se împlineşte un an de când Părintele Justin nu mai este printre noi cu trupul, părăsind lumea aceasta materialnică, mutându-se la Împăratul veacurilor, la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Parastasul de un an de zile se va oficia sâmbătă, 14 iunie, în prezenţa Înalt Preasfinţitului Mitropolit Teofan, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la mănăstirea de călugări Petru Vodă.

Duminică, 15 iunie, începând cu orele 13.00, mănăstirea Paltin Petru Vodă organizează un simpozion închinat memoriei Părintelui Justin Pârvu şi martirilor din temniţele comuniste. La acest simpozion vor participa şi vor lua cuvântul, în primul rând, cei ce au trăit şi pătimit alături de Părintele Justin calvarul temniţelor comuniste, foşti deţinuţi politic sau reprezentanţi ai familiilor lor, printre care:

• Constantin Străchinaru, fost deţinut politic, coleg cu Părintele Justin la Periprava,
• Doamna Maria Trifan, fiica Bădiei Traian Trifan,
• Ilie Tudor,
• Măriuca Vulcănescu, fiica savantului Mircea Vulcănescu,
• familia Preotului Martir Ilarion V. Felea
  şi alţi distinşi invitaţi.

După încheierea simpozionului vom merge în procesiune cu făclii aprinse, prapuri şi cântări duhovniceşti către mormântul Părintelui Justin, situat în mănăstirea de călugări Petru Vodă, unde vom săvârşi o slujbă de pomenire, atât la mormântul Părintelui Justin, cât şi în cimitirul mănăstirii unde odihnesc osemintele mai multor martiri ai temniţelor comuniste.

Cu dorul în suflete de Părintele Justin şi cu simţământul datoriei de creştini şi de fii ai neamului românesc, încercăm smerit să ducem mai departe memoria sfinţilor şi martirilor noştri, aşa cum ne-a învăţat o viaţă întreagă Părintele nostru drag.

Toţi cei care vor ca memoria Părintelui Justin şi a mărturisitorilor din temniţele comuniste să fie dusă mai departe, sunt rugaţi să participe alături de noi la acest înălţător eveniment comemorativ.

Cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii! Amin!

Părintele Justin citind rugăciunea I la Vecernia Cincizecimii 2012

| atitudini

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=I5bYVDL2Aqg]

Pentru mai multe imagini cu chilia amenajată ca muzeu, vizitați galeria de pe site-ul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.

Duminică, 1 iunie, la prăznuirea Sf. Mucenic Iustin Filosoful, Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la un eveniment comemorativ închinat memoriei Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu.

Evenimentul se va desfăşura conform programului:

Sâmbătă seara, începând cu ora 20.00 (ora Bucureştiului), se va oficia slujba de Priveghere închinată Sf. Mc. Iustin Filosoful, unde vor susţine cântările la strană corul de muzică psaltică Byzantion, împreună cu maicile m-rii Paltin.

Duminică dimineaţă, între orele 8.00-12.00 se vor săvârşi Ceasurile, Acatistul, încununate de Sf. Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi, în biserica mănăstirii Paltin, iar cuvântul de învăţătură va fi rostit de Părintele Profesor Mihai Valică.

După agapa frăţească unde sunt invitaţi toţi închinătorii sa ia parte, vom merge la chilia Părintelui Justin, în care a petrecut ultimii ani din viaţă, unde se va săvârşi un trisaghion. După care cu toţii ne vom îndrepta spre mormântul Părintelui Justin din mănăstirea de călugări Petru Vodă, unde vom oficia parastasul întru veşnica pomenire a Părintelui nostru Arhimandrit Justin Pârvu. Tot aici, la piciorul crucii, celui ce a fost supranumit „duhovnicul neamului românesc”, vom înălţa rugăciuni către Domnul pentru pacea a toată lumea şi ocrotirea neamului nostru românesc. Căci aşa cum spunea Părintele Justin, într-unul din ultimele sale cuvinte: „Nimic nu ne-a mai rămas, decât să ne jeluim peste mormintele Părinţilor noştri”.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi cu rugăciunile Cuviosului nostru Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de urgia ce va să fie şi ne învredniceşte să Te mărturisim pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, întru curăţia inimii şi blândeţea cugetului smerit. Amin!

Slujbele vor putea fi ascultate în direct la Radio Paltin.

| atitudini

[youtube=https://youtu.be/PLMf0gPq-Ag]

Cea mai grozavă şi funestă săptămână a fost în jurul lui 14 mai. Una din cele mai cenuşii pagini din istoria românească… Circulau pe atunci maşini foarte luxoase. Intraseră în circuitul ţării noastre nişte autocare noi, maşini poloneze, foarte elegante la suprafaţă, dar înăuntru era totul închis şi nu se vedea nimic. Lumea se obişnuise… Eh, maşini poloneze!… Dar acolo erau numai şi numai deţinuţi politici. Pentru că arestările, care se făceau noaptea, erau foarte multe, rămâneau deţinuţii de transportat şi dimineaţa cam până la opt, nouă. Interesul era ca aceste maşini să nu se oprească pe la securităţi pentru că se demasca ce conţin.
Încă o treabă foarte interesantă!… În partea de sud-est a oraşului se auzeau împuşcături pe care ei le mascau, zicând: „armata face manevre”. Erau cunoscute aceste manevre ale armatei. Se făcea o manevră în Roman, se mai făcea la două, trei săptămâni una în Iaşi, în sfârşit, în diferite oraşe. Ce era cu împuşcăturile acelea? Aduceau aici noaptea familii întregi din comuna Bosancea, din zona Bucovinei. Bosancea, o comună de mare rezistenţă unde şi ruşii au fost dezarmaţi şi acum venise momentul de răzbunare împotriva bosăncenilor. Au făcut gropi comune în Piatra Neamţ, pe dealul Balaurului şi acolo aduceau cu maşinile, noaptea, familii întregi, le mitraliau şi le aruncau în gropile comune. Dimineaţa era totul nivelat, cu iarbă şi flori şi nu se ştia ce e acolo. În 1951 s-au făcut de către popa Nicolae săpături pe dealul Balaurului, însă securitatea a oprit să se mai continue săpăturile.
În noaptea dinspre 15 mai 1948 beciurile securităţii erau pline. Nu mai încăpeau arestaţii nici în beciuri, nici în poduri. N-aveau nici miliţieni de serviciu şi atunci au dresat câini. Au băgat deţinuţi în podurile securităţii şi la fiecare doi, trei deţinuţi era câte un câine lup. Într-adevăr, dacă mişcai erai sfâşiat de animalul acesta. Aşa spuneau şi caralii: „Dacă mişcaţi, riscaţi să vă rupă mâna, să vă spargă capul, să vă-nghită cu tot cu oase”.
Şi am stat 48 de ore nemişcat cu faţa în jos în podul securităţii din oraşul Roman. După 48 de ore am coborât la anchetă. Ancheta era făcută de un evreu al securităţii, Davidovici Solomon, foarte inteligent care a colaborat cu Doina Constantin. El era informatorul Securităţii şi juca şi rol de activist în FDC. Aşa că ziua umbla prin internate, prin şcoli, pe la ţară şi racola tinerii în Mişcarea Legionară. Era foarte apreciat şi căutat pentru că fusese arestat de Antonescu. Dar lumea nu şi-a dat seama cum de e liber de vreme ce fusese condamnat la 15 ani! Securitatea pusese mâna pe el: „Te eliberăm, dar ne faci serviciile”. A făcut serviciile Securităţii câţiva ani de zile şi apoi a fost găsit pe străzile oraşului Cluj mort, cu faţa în jos, în uniformă de securist. Ăştia l-au eliminat pentru că ştia prea multe.
Aşa s-a început prigoana în acea noapte de 14-15 mai 1948. Au fost peste 10.000 de tineri arestaţi, anchetaţi, condamnaţi în lunile august, septembrie şi în octombrie repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.
Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: „Intră aici, banditule!” Şi asta era scânteia şi celula mea.
Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: „Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe”. Şi într-adevăr aşa a fost.

Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.

Parintele Justin Pârvu – Despre cinstirea Sfinților din Inchisori

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZYhqt6wK88Y]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=FSrxjCr8CDw]

„Cartea lui Ciprian Voicila „Sfintii de langa noi – Intamplari, portrete, reflectii” este un puzzle incantator de eseistica urbana, file de pateric contemporan, exercitii de admiratie si uluitoare minuni. O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre. Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se asaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi. In deruta generalizata a lumii de astazi, Ciprian ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit… Cartea aceasta este ca o floare pe caldaramul unei lumi agitate. Cine se va opri, o vedea! Miracolele se intampla intotdeauna langa noi.” Laurentiu Dumitru

Cartea poate fi achiziționată de la Libraria Sophia.

Scrisoare despre părintele Justin Pârvu
 
Dragă cititorule,
 
Îţi scriu cu anticipaţie pentru că marile dureri nu pot fi împărtăşite decât prin scris. Scrisul îţi oferă şansa de a‑ţi pune în ordine stările haotice pe care ţi le provoacă suferinţa, de a le organiza.
 
Astăzi a trecut la Domnul un om care se afla în contact permanent cu noi toţi şi cu Dumnezeu, deopotrivă. Singurul om care făcea legătura între România şi Dumnezeu. Afirmaţia poate să ţi se pară prea tare şi prea emotivistă. Dar am un argument solid: acest om avea conştiinţă creştin‑ortodoxă şi, deopotrivă, conştiinţă de român, o situaţie destul de rar întâlnită astăzi, când fie întâlnim creştini cosmopoliţi, alergici la cuvinte ca „român” sau „România”, fie găsim naţionalişti neduşi la biserică.
 
Părintele Justin a fost un paradox întrupat: în el s‑au întâlnit eroul, dar şi călugărul, românul autohton şi creştinul universal. A păşit în Lumina veşnică a lui Hristos o personalitate cu totul de neegalat: martir pentru Hristos şi pentru neamul românesc, pătimind 16 ani de temniţă grea. Cel mai căutat duhovnic, după moartea părintelui Cleopa. Omul care a readus la suprafaţa istoriei recente a României şi a conştiinţei creştinilor viaţa mucenicilor secolului XX, îngropaţi zeci de ani în uitarea comunist‑democratică. Omul care s‑a opus, suferind oprobriul multora, noului sistem concentraţionar – global, de această dată, care nu suportă refuzul, nici răsuflarea caldă a vieţii neîndosariată electronic. Omul care a îndrăznit – cum puţini mai au curajul să o facă – să se opună prin cuvânt încercărilor de dizolvare a identităţii Ortodoxiei. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AqhBWTy0Evg]