Sfanta Biserica Soborniceasca praznuieste pe cel mai mare ierarh al Bisericii, pe stalpul cel de foc, pe gura cea de foc a Duhului, pe Marele Vasile, cum ati auzit poate azi, cantandu-se la dumnezeiasca Liturghie. El a fost cel mai ager la minte si cel mai sfant si mai prevazator cu mintea dintre ierarhi. Toate soboarele ecumenice si locale care s-au tinut, in diferite vremi si locuri, au tinut seama de autoritatea canoanelor lui.
Toti l-au citit, mii de sfinti si de ierarhi au pazit hotarele puse de el. Pentru ce? Sfantul Vasile a fost ochiul Bisericii si a ramas ochiul Bisericii pana la sfarsitul veacurilor. Unde s-a nascut? In Cezareea Capadochiei. Parintii lui s-au numit Vasile si Emilia. Tatal sau era din Pont, adica de langa Marea Neagra, unde e Turcia de astazi. Era unul din zece frati. Unul a murit si noua au trait. Dumnezeiescul Grigore de Nazianz, Cuvantatorul de Dumnezeu, zice de familia lui ca a binecuvantat-o Dumnezeu cu Marele Vasile, macar ca nici ceilalti copii n-au ramas mult mai jos decat dansul. Toti cei patru frati si cinci fete din familia lor petreceau cu sfintenie, cu cucernicie, cu milostenie si cu o buna asezare a sufletului. Deci o familie mare de sfinti a fost familia Sfantului Vasile (vezi Viata Sfantului Vasile cel Mare, 1 ianuarie).

Parintele Justin citind moliftele Sf. Vasile cel Mare 1 ian 2012 [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tbWmGAl4teo] continuare »

[vodpod id=Video.15338203&w=425&h=350&fv=]

DESCARCA

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Iubiti frati si surori de credinta in Domnul nostru Iisus Hristos,

La praznicul de azi, praznicul Schimbarii la Fata, indemnul Bisericii, indemnul Domnului nostru Iisus Hristos a fost cuprins intr-o cantare pe care fratiile voastre ati ascultat-o aseara la Vecernie, la Privegherea mare care s-a facut in cinstea acestui Praznic. Una din cantari, una din stihuirile de la Vecernie spune asa: “Veniti acum sa ne schimbam ca sa ne suim in muntele lui Dumnezeu si sa vedem Slava lui Hristos”.

Iubitii mei, Biserica voieste sa fim nu numai ascultatori a celor ce se spun despre Schimbarea la Fata, ci ne cere ca, iata, acum sa ne suim pe Tabor, acum sa vedem Slava lui Hristos! De altfel fratiile voastre, care participati la Sfintele Slujbe, sunteti constienti ca noi crestinii drept maritori traim aceste slujbe religioase. Praznuind, noi punem un suflet aparte in aceasta praznuire si anume noi ne facem contemporani cu evenimentele care sunt evocate si care sunt praznuite.

Insa aceasta suire pe care ne-o pretinde Biserica, aceasta vedere a Slavei lui Dumnezeu, cer duh fierbinte, cer cuget curat si cer zbor inalt. Ne cer ca la poalele muntelui sa lasam nu numai ce e pacatos, dar chiar si ceea ce e lumesc in general! Iata suntem acum in postul acesta, in Postul Adormirii Maicii Domnului. Un post este un rastimp de stradanie, dupa cum stiti, iar Biserica ne cere staruinta in praznicul acesta asezat la mijlocul postului, staruinta pentru schimbarea noastra la fata. Sigur ca e vorba despre schimbarea noastra sufleteasca la fata. Ce insemna asta, sa ne schimbam sufleteste la fata? Inseamna sa schimbam intai sentimentele noastre, si cu osebire ura! Ura cu toate formele ei: de la indiferenta, care e tot o ura deghizata, pana la ura atroce si fatisa. Toate acestea trebuie schimbate in iubire, trebuie ca noi sa ne confundam cu ceea ce asa de stralucit zugravea Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Corinteni, in acel imn minunat al iubirii despre care noi am vorbit zilele trecute. Sa ne schimbam deci inima, sa ne schimbam cugetele, iubitii mei, mintile, sa ne lepadam de idolii mintii, sa ne lepadam de prejudecati, sa ne lepadam de ignoranta, de nestiinta, sa ne lepadam de erezii si de toate ratacirile, pentru ca mintea noastra trebuie sa aiba un anumit rost: trebuie sa inseteze dupa adevar si sa ajunga, aceasta minte a noastra, asa cum au facut sfintii parinti, sa contemple tainele credintei. continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.999623&w=425&h=350&fv=]

DOWNLOAD

[vimeo=https://vimeo.com/25947512]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ptrbwSP2t5s]

Ce inseamna sa praznuim venirea Duhului? Duhul lui Dumnezeu ii duce pe cei care II primesc la desavarsirea care le-a fost menita. Inceputul e pocainta, mijlocul sunt ostenelile si nevointele pentru curatirea inimii de patimi, sfarsitul este sfintita si tainica impartasire cu Dumnezeu.

Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza si cu curatie se inalta, lumineaza-se intru unimea Treimii cu sfintenie de taina (Antifon, glasul 4)

Cincizecimea o praznuim si venirea Duhului, si taina cata, ca mare este si cinstita
(Stihira la Doamne strigat-am)

Praznuim venirea Duhului… Dar mai inainte oare nu era in noi Duhul? Da! Caci nu era inca Duhul Sfant, zice Evanghelia (In 7, 39), si oamenii traiau neavand Duhul, invata Apostolul (Iud. 1, 19). Iar Prorocul Iezechiil vedea starea duhovniceasca a neamului omenesc sub chipul unui camp plin de oase uscate foarte, dintre care, potrivit celei dintai preziceri, unele se impreunau numai fiecare la incheietura sa, pe altele erau deja vine, si crescuse carne, si pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era in ele (Iez. 37, 7, 6). Si iata pricina. Ca nu era inca Duhul Sfant, pentru ca Iisus nu era inca proslavit (In 7, 39). Duhul lui Dumnezeu Se departase de la om pentru calcarea poruncii, si suflarea vietii dumnezeiesti amortise in el dupa primirea suflarii facatoare de stricaciune a ispititorului. Iar cand Domnul ne-a impacat cu Dumnezeu prin moartea Sa si S-a proslavit prin inviere, inaltare si prin sederea de-a dreapta Tatalui, atunci s-a deschis iarasi intrare la oameni pentru Duhul lui Dumnezeu. Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor (Efes. 4, 8). Dumnezeu a insuflat in omul intai-zidit suflarea vietii dumnezeiesti; pacatul l-a omorat. Acum, Dumnezeu ii da omului Duh nou (lez. 36, 26), insufla in el suflare noua de viata, ca sa invie sufletul omorat de pacat. Si s-a implinit cea de-a doua prezicere a lui Iezechiil: „Proroceste despre Duhul, proroceste, fiul omului”… Si am prorocit, si a intrat intr-insii Duhul, si au inviat, si au statu pe picioarele lor multime multa foarte (Iez. 37, 9-10). Apostolii au fost cele dintai vase primitoare de viata de la El, si incepand de la cetele apostolesti, El S-a revarsat apoi peste toata faptura (v. stihira la stihoavna: Acum Duhul Mangaietor…) si, dand viata tuturor celor ce il primesc, prin toata pipairea darii, dupa lucrare intru masura fiecarui madular, a alcatuit si a intocmit marele trup al Bisericii, crescand intru toate intru El, si pe deasupra crescand cu cresterea lui Dumnezeu (v. Efes. 4, 15-16; Col. 2, 19).
Asadar, evlaviosi ascultatori, Duhul Sfant este pentru toti Viata si Facator de viata; prin El se cuvine sa se nasca de Sus oricine vine in lume; cu aceasta ne zidim intru om nou prin taiere imprejur nefacuta de mana (Col. 2, 11). Lucrarea tainica tot a Lui face viata noastra ascunsa cu Hristos in Dumnezeu (Col. 3, 3). Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza si cu curatie se inalta, lumineaza-se intru unimea Treimii cu sfintenie de taina (Antifon al glasului 4). continuare »

„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu… Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi..” (Matei 26, 26-28)

Iubitii mei frati,
Mare este sfanta zi de astazi. Ca mai inainte de patima Sa cea de buna voie, prea Bunul nostru Mantuitor a voit sa cineze pentru ultima data impre­una cu ucenicii Sai. Dar Cina aceasta nu este o simpla masa cu mancare, cu paine si vin. Cina cea de Taina este o mare taina, este o jertfa de dragoste, este prima Liturghie crestina savarsita de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taina este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de intalnire, de vorbire si de despartire a lui Hristos de ucenicii Sai, carora le da ultimele sfaturi si porunci.
Aici nu mai sunt multimi de oameni, nu mai sunt farisei, nici carturari iscoditori, nici bolnavi, nici minuni de vindecare. Ci singur Hristos, Mantuitorul lumii, inconjurat de cei doisprezece ucenici, sta in camara de taina, unde spala picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roaga, multumeste Tatalui, binecuvinteaza painea si vinul si le imparte, ca pe o Impartasanie, celor ce sunt de fata. Lipseste de aici insasi Maica Domnului, caci Cina are un caracter strict euharistic, iar foisorul inchipuieste altarul Bisericii, unde se jertfeste tainic Iisus Hristos de catre preoti si episcopi.
Numai Iuda tradatorul si vanzatorul este primit la Cina Domnului, din urmatoarele pricini: mai intai ca nu cumva sa se deznadajduiasca de a sa mantuire, daca nu ar fi fost primit la Cina. Apoi, ca sa nu-i sileasca libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, caci fiecare este liber sa creada si sa vina la Hristos sau sa se lepede si sa fuga de Hristos. Iuda a fost primit la Cina, desi a facut cel mai mare pacat posibil, ca prin aceasta sa ne arate Dumnezeu ca primeste la pocainta pe cel mai mare pacatos, de se va cai de pacatele sale. Iuda a fost primit la Cina, desi purta la sine argintii vanzarii, ca sa primeasca si el spalarea picioarelor, ca sa guste din Trupul si Sangele Domnului, si prin aceasta sa scape de satana, care il chinuia.
Daca Iuda s-ar fi cait de greseala sa si ar fi aruncat banii diavolului, atunci spalarea picioarelor, ca o spovedanie, l-ar fi curatit, iar Painea si Vinul ce i s-au dat, ca o Impartasanie, l-ar fi sfintit. Dar pentru ca nici de tradare nu s-a lasat, nici pe arginti nu i-a lepadat, spalarea si Cina nu i-au folosit nimic. Caci in clipa cand a intins mana in blid cu Hristos si a gustat cu nevrednicie din Painea Domnului, a si intrat satana in el si a fugit afara.
Un alt motiv pentru care Iuda a fost primit la Cina a fost acela ca sa fie aratat inaintea tuturor ca el este vanzatorul. Si, in sfarsit, a fost primit ca un semn de taina, ca intotdeauna intre slujitorii lui Hristos vor fi si tradatori, vor fi si vanzatori, vor fi si eretici, vor fi si ucigasi, vor fi si apostati, vor fi si iubitori de argint care vor sfasia camasa lui Hristos si vor incerca, fara de toiag, sa pastoreasca oile Domnului numai pentru bani. continuare »

[vimeo=https://www.vimeo.com/22498309]

Cititi si: Omilie la Duminica Floriilor a Sfantului Evloghie, patriarhul Alexandriei

[vimeo=https://vimeo.com/21257589]

Ascultati si: Predica Pr. Mihai Andrei Aldea – Despre sfintii ierarhi martirizati in perioada comunista- 20 martie 2011

Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Sfintelor Pasti, a fost instituita de catre Sinodul de la Constantinopol (843) ca sarbatoare ce subliniaza biruinta dreptei credinte asupra iconoclasmului si, in general, asupra tuturor ereziilor.

Iubiti frati! Cuvantul nostru din Duminica Ortodoxiei trebuie sa inceapa, in chip firesc, cu intrebarea: Ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar; Ortodoxia este proslavirea lui Dumnezeu prin adevarata Lui cunoastere si inchinare la El; Ortodoxia este proslavirea de catre Dumnezeu, prin daruirea harului Atotsfantului Duh, a omului care slujeste Lui cu adevarat. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie.

Nu este Ortodoxie in invataturile si filosofarile omenesti: in ele domneste stiinta cu nume mincinos, care e roada a caderii. Ortodoxia este invatatura Sfantului Duh, data de
Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire. „Cine voieste sa se mantuiasca, mai inainte de toate se cade lui sa tina credinta soborniceasca, pe care daca nu o va pazi omul intreaga si fara de prihana, fara nici o indoiala, va pieri pe veci”.

Comoara de mult pret este invatatura Sfantului Duh! Ea e predanisita in Sfanta Scriptura si in sfanta Predanie a Bisericii Ortodoxe. Comoara de mult pret este invatatura
Sfantului Duh! In ea e chezasia mantuirii noastre. De mult pret, cu neputinta de inlocuit, neasemuita pentru fiecare dintre noi e fericirea sortii noastre vesnice: tot atat de pretioasa, mai presus de orice pret, este si chezasia fericirii noastre vesnice – invatatura Sfantului Duh. Spre a pastra in noi aceasta chezasie, Sfanta Biserica insira astazi, in auzul tuturor, invataturile nascute si raspandite de satana, prin care se vadeste vrajmasia fata de Dumnezeu, care se impotrivesc mantuirii noastre si cauta sa ne-o rapeasca. Ca pe niste lupi rapitori, ca pe niste serpi aducatori de moarte, ca pe niste hoti si ucigasi, Biserica infiereaza aceste invataturi; pazindu-ne de ele si chemandu-i sa iasa din taramul pierzaniei pe cei amagiti de ele, ea da anatemei aceste invataturi si pe cei ce se tin de ele cu indaratnicie.

Cuvantul anatema inseamna indepartare, lepadare. Cand Biserica da anatemei o invatatura, asta inseamna ca invatatura cu pricina cuprinde hula asupra Sfantului Duh, si pentru mantuire este de trebuinta ca ea sa fie lepadata si indepartata cum este indepartata otrava de mancare. Cand este dat anatemei un om asta inseamna ca omul cu pricina si-a insusit cu hotarare invatatura hulitoare, lipsindu-se prin ea de mantuire pe sine si pe semenii sai, carora le impartaseste felul sau de a gandi. Cand cineva se hotaraste sa paraseasca invatatura hulitoare si sa primeasca invatatura pe care o tine Biserica Ortodoxa, el e indatorat, dupa randuielile Bisericii Ortodoxe, sa dea anatemei invatatura mincinoasa pe care o tinea pana atunci si care il tinea in pierzare, instrainandu-l de Dumnezeu, facandu-l sa ramana vrajmas lui Dumnezeu, hulitor al Sfantului Duh, partas al satanei. Insemnatatea anatemei este de doctorie duhovniceasca a Bisericii impotriva unei boli a duhului omenesc, boala care pricinuieste moarte vesnica. Pricinuiesc moarte vesnica toate invataturile omenesti care vara in credinta filosofarea proprie, scoasa din stiinta cu nume mincinos, din cugetarea trupeasca – aceasta mostenire de obste a duhurilor cazute si a oamenilor, in invatatura de Dumnezeu descoperita despre Dumnezeu. Filosofarea omeneasca amestecata in invatatura credintei crestinesti se numeste erezie, iar urmarea acestei invataturi – rea credinta. continuare »

Iubiti frati! Am intrat in limanul Postului Mare. Sa ne facem acum vreme pentru a ne cerceta pe noi insine cu luare-aminte si in amanuntime: usile pocaintei se deschid pentru noi mai larg! Locuitori ai sfintei manastiri! Ucenici indeaproape ai lui Hristos! Fii iubiti ai Bisericii, ce va aflati neincetat la sanii ei duhovnicesti! Ar fi trebuit ca noi sa nu avem nevoie de o vreme aparte pentru a lua aminte la noi insine, pentru a ne curati petele pacatelor prin marturisire si pocainta: ar fi trebuit ca toata viata noastra sa fie alcatuita din neincetata luare-aminte, din neincetata pocainta – daca viata noastra ar fi fost pe masura numelui nostru. Acel chip al curatiei la care noi trebuie sa ajungem este desavarsit. El este Domnul nostru Iisus Hristos. Dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, spune Apostolul, si voi fiti sfinti in toata petrecerea, caci scris este: Fiti sfinti, ca Eu Sfant sunt (I Petru l, 15-16). Nesfarsita fiind desavarsirea pildei de curatie pe care o avem inainte, alergarea pocaintei si curatiei e si ea nesfarsita. Chiar daca cineva a strabatut-o cu toata osardia si silinta de care poate da dovada omul, nici acela nu va putea ajunge la curatia desavarsita. Chiar daca ar trai mii de ani in pocainta necurmata, nici atunci nu ar ajunge la curatia desavarsita. Cei mai mari dintre sfintii monahi au recunoscut in pragul mortii ca pocainta lor era nu numai nedesavarsita, dar nici macar inceputa13. Iar noi, dupa neputintele noastre, care cresc si se inmultesc fara incetare, vom fi in ziua plecarii noastre din viata pamanteasca foarte departe si de acea sfintenie cu care ieseau din trupurile lor cuviosii nostri Parinti, vasele alese ale lui Dumnezeu, locuitorii pustiei – acum locuitori ai cerului pentru osardnica lor statornicie in pocainta din vremea calatoriei prin pustia vietii pamantesti.

Asa este! Cei care isi petrec viata in luarea-minte necurmata, care iau mereu seama la sufletul lor, care baga de seama in el lucrarea cea de multe feluri a pacatului, care se lecuiesc mereu de aceasta otrava prin pocainta, nu ajung la plinatatea vietii duhovnicesti. Ce sa mai spunem atunci de cei care traiesc in nepasare, care se afla in necurmata imprastiere, care nicicand nu se gandesc – sau se gandesc foarte rar, parca in treacat – la lucrul la care este cea mai mare nevoie sa se gandeasca: la mantuirea lor? continuare »

Evanghelia despre rugaciunea vamesului si fariseului

Luca 18:9-14

Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: “La ce-mi foloseste mie acest copac inalt, necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea.” Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac.

Tot la fel va alege si Dumnezeu intre doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a carui inima este plina de dreptatea sanatoasa a lui Dumnezeu.

Cei mandri, ai caror ochi sunt intr-una ridicati spre cer, in vreme ce inimile lor sunt lipite de pamant, nu sunt placuti lui Dumnezeu; sunt bineplacuti lui Dumnezeu numai cei smeriti si blanzi cu inima, ai caror ochi sunt plecati spre pamant, in vreme ce inimile lor sunt bogate intru cele ceresti. Ziditorul lumii alege oamenii care cauta la pacatele lor inaintea lui Dumnezeu, mai mult decat la faptele lor cele bune. Caci Dumnezeu este doctorul care vine la patul pe care sta fiecare dintre noi si intreaba: “Unde te doare?” Omul care foloseste de venirea doctorului, ca sa-i spuna despre toate durerile si slabiciunile sale, este intelept, dar omul care isi ascunde durerea si se lauda cu sanatatea sa, este nebun. Ca si cum doctorul viziteaza oamenii pentru sanatatea lor si nu pentru starea lor de boala! Marele Ioan Gura de Aur spune ca “Este rau sa pacatuiesti, desi aici se poate da ajutor; dar sa pacatuiesti si sa nu ingadui pacatul – aici nu se mai poate nici un ajutor.” continuare »

Sfantul Vasile cel Mare este bratul care lucreaza. Sf. Grigorie Teologul este capul care cugeta. Sf. Ioan Gura de Aur este gura care marturiseste.

Cateva extrase din predica:

Aceasta evanghelie (a lui Zaheu) este foarte importanta pentru viata noastra de zi cu zi, este extrem de actuala. Pentru ca vom vedea ca se adreseaza noua si societatii noastre si daca s-ar aplica comportamentul sau atitudinea lui Zaheu, atunci desigur nu va exista niciun fel de criza, nici morala, nici spiritual, nici economica… Iata solutia iesirii din criza. In primul rand toti cei care au furat, politrucii care au devalizat tara si au dus-o in haos si in ruina… Iata solutia hristica: sa dea inapoi jumate din ce-au furat, la saraci si daca au nedreptatit cu ceva pe ceilalti sa dea impatrit. Daca s-ar aplica aceasta decizie dumnezeiasca si mantuitoare a lui Zaheu nu am mai avea nevoie nici de Banca Mondiala, nici de FMI sau de alte organisme internationale, care nu fac altceva decat sa ne saraceasca si mai mult, in acelasi timp sa ne fure viitorul copiilor si sa ne faca viata un chin… Daca cei care conduc ar cugeta la aceasta evanghelie, am toata convingerea ca noi nu mai avem nevoie de niciun imprumut de nicaieri. Va imaginati cat s-a furat in 20 de ani? Ceva incredibil. Si daca de cand s-a furat s-ar da jumatate la saraci, imaginati-va ca in Romania nu ar exista o problema sociala, dar nici financiara si desigur nici economica. Solutia este Hristos. Partea de sfintenie si de redresare este Hristos. Din pacate, aceasta varianta hristica nu este luata in seama. Din pacate, aceasta este pentru ceilalti, nu pentru cei care isi aduna averi peste averi prin nedreptati si alte lucruri care fac viata din ce in ce mai grea… Sfintii Parinti spun ca omul care mereu se ingrijeste de averile materiale devine din ce in ce mai mic…  Insa totusi Dumnezeu pune la indemana natura. Omul poate sa foloseasca natura in sensul de a-L cunoaste pe Hristos. Noi L-am cunoscut pe Hristos prin Biserica. Ar trebui sa ne ingrijim de Biserica, as cum Zaheu s-a ingrijit de acel dud, intrucat prin Biserica lui Hristos ne-am botezat, am primit taina mirungerii, a euharistiei si celelalte sfinte taine… continuare »

[dailymotion id=xe5evv]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jpF1fdMwU6U]

[vodpod id=ExternalVideo.894985&w=425&h=350&fv=clip_id%3D7540518%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[GOOGLEVIDEO=https://video.google.com/videoplay?docid=-2481067585331814522&hl=en]

DOWNLOAD MPG

“ESTE MOMENTUL CA MANASTIRILE SA VORBEASCA !”

“Sa ne rugam lui Dumnezeu ca ierarhii sa dea hotararea cea buna. Indiferent insa de modul in care Sinodul va raspunde acestei provocari, noi stim din profetiile cuviosilor un lucru : ca inaintea sfarsitului lumii, multi dintre ierarhi se vor indeparta de dreapta credinta. Daca sfantul Sinod va zice crestinilor sa respinga actele de identitate cu microcipuri, va lua hotararea cea buna. Vom vedea in aceasta mana lui Dumnezeu, care ne arata ca mai dureaza, mai e mult pana va veni sfarsitul, pentru ca avem Sinod, avem ierarhi, care pastoresc poporul asa cum trebuie. Iar daca, Doamne fereste, ierarhii vor spune crestinilor sa primeasca aceste microcipuri ,atunci va fi asa cum a spus parintele Justin : vremea muceniciei.“

extras din predica la duminica “Fiului Risipitor”
15 februarie 2009, manastirea Petru Voda

Ortodoxia înseamnă frumuseţe, deplinătate, libertate. Ortodoxia SEDUCE.