După cum reiese din conferința ținută de ”Ministrul de Externe” al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Volokolamskului, Ilarion, la Academia Teologică din Moscova

IMPAS CRITIC ÎN RELAȚIILE DINTRE FANAR ȘI MOSCOVA DATORAT DIVERGENȚELOR LA NIVEL ECLEZIAL

”Ministrul de Externe” al Patriarhiei Moscovei denunță Acordul de la Ravena, întrucât prin acesta s-a recunoscut (în absența reprezentanților Patriarhiei Moscovei) ”primat papal” al Patriarhului Ecumenic, prin acesta se plasează în afara Tradiției Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă nu există conducător suprem, ci ”întâiul între egali”. La obiecțiile Patriarhului Moscovei nu răspunde Patriarhul Constantinopolului însuși, ci asistenții săi, care se erijează în avocați ai ”primatului papal” în sânul Bisericii Ortodoxe a Răsăritului.

Relațiile dintre Patriarhia Moscovei și Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, se agravează, după cum reiese din conferința Președintelui Departamentului de Relații Bisericești Externe al  Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Volokolamskului, kir Ilarion, pe care a ținut-o în fața studenților de la Facultatea de Teologie din Moscova. Conferința aceasta a avut loc cu doar câteva zile înaintea întâlnirii Patriarhului Ecumenic cu Ereziarhul Papă de la Ierusalim. Întâlnirea dintre Patriarhul Ecumenic și Papă a avut loc pe 25 mai, iar conferința Mitropolitului Volokolamskului, pe 20 mai. În cadrul acestei conferințe, între altele, a arătat că:

• Modul în care se desfășoară dialogul teologic dintre ortodocși și papistași se aseamănă mai mult unei încercări de aderare a ortodocșilor la Papism (Mitropolitul Ilarion folosește termenul ”Biserica Catolică”).
• În acest sens lucrează distructiv față de Ortodoxie și în favoarea Papismului și demonica Uniație, care este dirijată de la Vatican.
• Dialogul dintre ortodocși și papistași a fost întrerupt pentru un număr de ani, tocmai pentru că s-a constatat și s-a recunoscut la nivel oficial caracterul periculos al Uniației pentru Ortodoxie, însă când a fost reluat a ”îngropat” în ”dulapurile” istoriei acțiunile Uniației, care este considerată de către papistași drept poarta de intrare în papism a creștinilor ortodocși neinițiați în dogmele și viața liturgică a Bisericii.
• Rolul distructiv al Uniației se dovedește acum cu claritate în Ucraina. Patriarhia Moscovei denunță rolul distructiv al Uniației în Ucraina.
• La Ierusalim, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a întâlnit, a purtat convorbiri și a luat decizii împreună cu Papa în calitate de Patriarh local al Bisericii Constantinopolului, iar nu în calitate de Patriarh Ecumenic, pentru că, prin întâlnirea de la Ierusalim și prin deciziile care s-au luat în cadrul acesteia, Patriarhul Bartolomeu nu a avut aprobarea celorlalți Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe. ”Patriarhul Constantinopolului se întâlnește cu Papa în calitate de lider al Bisericii Ortodoxe Locale a Constantinopolului, iar nu în calitate de lider al tuturor ortodocșilor, pentru că nici Biserica Rusiei, nici alte Biserici Ortodoxe nu i-au acordat competența de a se întâlni cu Papa în numele lor”.
• Mitropolitul Ilarion a explicat de ce Patriarhia Moscovei este de acord cu ”primatul cinstirii” pentru Patriarhul Ecumenic, dar contestă că acest primat este și unul al puterii, dat fiind că Patriarhul Ecumenic nu este decât ”primul între egali”.
• Mitropolitul Ilarion atacă direct Acordul de la Ravena (Italia) dintre papistași și ortodocși. Biserica Moscovei nu a fost prezentă la reuniunea care a avut loc la Ravena, unde, spre marea bucurie și satisfacție a papistașilor, a fost recunoscut primatul puterii pentru Patriarhul Ecumenic. Decizia de la Ravena, care în esență acordă Patriarhului Ecumenic primat papal, este în afara Tradiției Ortodoxe. ”În ce privește Biserica Ecumenică, în Tradiția Ortodoxă nu există nici un mecanism administrativ absolut: Biserica Ortodoxă Ecumenică este structurată ca o comunitate și societate comună a Bisericilor Ortodoxe locale, dintre care fiecare este independentă de celelalte în ce privește administrarea. Nu există un cap în Biserica Ortodoxă Sobornicească, care să fie considerat superior celorlalți și care să nu fie primul dintre egali”.
• Pentru aceste obiecții ale sale, Patriarhia Moscovei a cerut ”explicații” din partea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, dar acesta evită sistematic să răspundă. Răspund însă în locul lui diferiți Episcopi ai Patriarhiei Constantinopolului – după cum Mitropolitul de Volokolamsk numește de multe ori în textul conferinței Patriarhia Ecumenică, tocmai pentru a sublinia caracterul local al Bisericii Fanarului și al Patriarhului acestuia. Acești Episcopi de la Constantinopol susțin Acordul de la Ravena și declară că Patriarhul Ecumenic nu este egal între Patriarhi, ci este primul între ceilalți Patriarhi.
• Avertizează că Patriarhia Moscovei nu va participa la Sinodul Panortodox din 2016, dacă nu se va respecta înțelegerea cu privire la luarea deciziilor prin consimțământ unanim. Este vorba de înțelegerea la care au ajuns Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, care au participat la întrunirea Întâistătătorilor care a fost organizată la Fanar în martie a.c. ”De pildă, credem că toate documentele care urmează să fie aprobate, va trebui mai întâi să fie adoptate de către Sinoadele Bisericilor Ortodoxe Locale, care se impune să își dea acordul asupra loc. Doar atunci vom putea participa liniștiți la Sinodul Panortodox”.

continuare »

DEZVĂLUIRI ALE MITROPOLITULUI AL SPANIEI ŞI PORTUGALIEI, KIR POLICARP, DESPRE EVOLUŢIA DIALOGULUI CU PAPISTAŞII

Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii. continuare »

Preafericite Parinte si Stapane,

Sunteti cunoscut pe plan panortodox pentru profundul Vostru atasament fata de suprema si de catre Apostoli predanisita noua institutie a sinodalitatii in conducerea Preasfintei noastre Biserici Ortodoxe Universale Nedespartite, institutie pe care ati si aparat-o in timpul mult-daruitei Voastre slujiri arhieresti cu bun curaj si intru multa cunostinta.
Standu-ne inainte atat apropiata intrunire ordinara a Sfantului Corp al Respectabilei Ierarhii a Preasfintei noastre Biserici la inceputul lunii octombrie, cat si intrunirea din Cipru a Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si romano-catolici cu tema „Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericilor din primul mileniu”, cuget smerit ca este necesar ca tema sa se dezbata teologic de catre Respectabila Ierarhie a Preasfintei noastre Biserici si sa se formuleze o pozitie si o exprimare clara din partea acestui Sfant Corp, asa incat Inaltpreasfintitul nostru reprezentant, Mitropolitul Hrisostomos de Messinia, care se distinge prin pregatirea sa teologica, larga eruditie si dreapta judecata, sa fie intarit pentru redactarea finala a textului comun al intrunirii internationale in discutie.
Este un adevar istoric imbatabil ca niciodata Biserica in primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun primat de autoritate si de jurisdictie pe plan universal. Autoritatea suprema in Biserica din intreaga lume a fost exercitata intotdeauna doar de catre Sinoadele Ecumenice.
Conform acestora Preasfanta noastra Biserica nu accepta primatul papal dupa cum a fost inteles si interpretat de catre Conciliul I Vatican, care a proclamat pe episcopul Romei drept – chipurile – «interpret infailibil» al constiintei Bisericii cu posibilitatea de a se opune chiar si hotararilor unui Sinod Ecumenic, sfeterisindu-se tot asa cu „infailibilitatea sa” consfintita dogmatic si de catre Conciliul II Vatican si cu primatul jurisdictional revendicat peste intreaga Biserica, in mod arbitrar, antiscripturistic si anticanonic ia locul de-viata-Facatorului si Preasfantului Duh al Adevarului in trupul Bisericii, anuland astfel urbi et orbi institutia sinodala predata de Sfintii Apostoli ai Bisericii, dar si insasi prezenta si lucrarea Sfantului Duh in Ea.
Prearespectabilul patriarh ecumenic de Constantinopol – Noua Roma, Sanctitatea Sa Kiriou Kir Bartolomeu pe 1 octombrie 1997, din catedra oficiala a Universitatii Aristotelice din Tesalonic, vorbind despre erezia Filioque a declarat referitor la tema in dezbatere a Comisiei Mixte Internationale urmatoarele: „... Doar doua cuvinte rastoarna intregul edificiu al lumii, justificand infailibilitatea si autoritatea unui singur om pe pamant. Sentimentul libertatii cu care Hristos ne-a eliberat, nu permite Bisericii Ortodoxe Rasaritene sa accepte totala Ei supunere fata de vointa unui singur om, de aceea neaga justetea acestor doua cuvinte, deasupra carora acest singur om incearca sa-si intemeieze autoritatea” (Vol. «ΕΠΕΣΚΕΨΑΤΟ ΥΜΑΣ», Vizitele Patriarhale in Co-capitala, 1997-1999-2000, Ed. Sfintei Mitropolii de Tesalonic 2000, p. 275).

In cadrul intrunirii Comisiei Mixte Internationale va trebui cu siguranta sa se expuna patogeniile romano-catolicismului si in special inexistentul „oficiu petrin” al episcopului Romei, dovezile false si nelegitime asupra lui (donatiile pseudo-constantiniene, dispozitiile pseudo-isidoriene, pseudo-clementinele s.a.), asa-zisele marturii despre dreptul la apel (ekkliton) a episcopilor Bisericii catre Scaunul roman si asa-zisele marturii despre autoritatea romana in chestiunile credintei si interpretarii Scripturilor.
Avand in vedere ca potrivit memoriului din 13 ianuarie 2005, semnat de catre fericitul intru adormire predecesor al Vostru, Arhiepiscopul Atenei si a toata Grecia Kir Hristodulos, si de co-presedintele din partea ortodocsilor al Comisiei Mixte Internationale de Dialog, Inalt Preasfintitul Mitropolit Ioan de Pergam, Preasfanta noastra Biserica a proclamat clar prin Hotararea Permanentei Sfantului Ei Sinod din 12 ianuarie 2005 ca:
„1. …Uniatia (greco-catolicismul) constituie o abatere ecleziastica, dogmatica si nomocanonica, o violenta rapire si despartire a credinciosilor de Biserica-Mama Ortodoxa, iar de aici reiese ca numaidecat ea trebuie osandita si desfiintata.
2. In ceea ce priveste tema dialogului, Biserica Greciei cugeta ca trebuie in mod obligatoriu sa se continue dezbaterea asupra temei uniatiei, care nicidecum nu a fost epuizata, dat fiind ca ea continua inca sa existe si sa actioneze in dauna Ortodoxiei. Aceasta dezbatere, spre usurarea demersului dialogului, poate sa fie continuata in cadrul eclesiologiei sub prisma primatului”, si este necesar ca tema amintita sa fie dezbatuta pornindu-se  si de la alegerea, hirotonia si instalarea doar cu trei zile inainte in Atena a noului episcop greco-catolic de Karakovia, domnul Dimitrios Salahas.
Incheind cererea (mea) catre Preafericirea Voastra, semnez plin de  buna incredintare.

+ SERAFIM de Pireu

(primit via Ortodoxia GoogleGroup, traducere din limba greaca de ierom. Fotie, sursa: romfea.gr)