Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia
Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2056, p. 1, 7.

NOUĂ MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA PANEREZIEI ECUMENISMULUI

După cum se știe, ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși” a întocmit și publicat în anul 2009 <<Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului>>, care a devenit deja istorică prin ecoul pe care l-a avut, fiind semnată de un mare număr de arhierei, clerici și monahi și de mii de credincioși ortodocși din toată lumea. Trezirea duhovnicească pe care a provocat-o a fost impresionantă. În vremea din urmă ne gândeam că, după trecerea atâtor ani, ar fi nevoie de o înnoire și o întărire a acelui text și, iată, ca un răspuns și dar de la Dumnezeu, ne-a parvenit un text excepțional de <<Mărturisire>>, pe care l-a întocmit și l-a publicat Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte, ce aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Textul, semnat de toți monahii Schitului, peste treizeci la număr, dimpreună cu întâistătătorii și duhovnicii lor, a circulat în România și a adus bucurie creștinilor, dar și furie și oprobriu din partea ecumeniștilor.

Acest text, tradus în limba greacă, a fost acceptat și apreciat de ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, care îl semnează prin reprezentanții ei și și-l asumă ca al ei propriu, și se va bucura, dacă va fi semnat în continuare și de alți clerici și monahi, ale căror semnături le așteptăm la [email protected].

Urmează textul Mărturisirii:

MĂTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și am crezut în mod ortodox, suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, care este doar Biserica Ortodoxă, adică mădulare ale Trupului lui Hristos, care are drept Cap pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos. continuare »

Este una dintre cele mai insemnate personalitati ale monahismului ortodox care au vietuit pe meleagurile noastre, innoitor al vietii duhovnicesti din manastirile din Moldova (dar si din Oltenia si Muntenia prin ucenicii sai), iscusit traducator al scrierilor Sfintilor Parinti din limba greaca in limbile slavona si romana, adept fervent al metodei isihaste a „rugaciunii lui Iisus”, cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski.

Se naste la 21 decembrie 1722, ca al 11-lea copil din cei 12 ai protoiereului Ioan din Poltava si ai presbiterei Irina, si va primi la nastere numele de Petru. La frageda varsta de 4 ani va ramane orfan, iar din tinerete va simti o puternica atractie spre viata monahala, caci tanarul Petru era tacut si cu blandete in purtari, ca unul ce zabovea adesea asupra paginilor din Vietile Sfintilor. Insa va urma cativa ani la Scoala manastireasca Bratska, ca elev extern, si cu aceasta ocazie va cerceta bisericile din imprejurimi, cu deosebire Lavra Pecerska. De mult folos ii va fi si intalnirea cu mitropolitul Antonie al Moldovei, care probabil ca a fost decisiva in hotararea tanarului de a imbratisa viata monahala.

Astfel, la varsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon, insa nu se cunoaste numele schitului in care el a fost tuns rasofor. De-a lungul catorva ani, plin de nazuinta pentru desavarsirea evanghelica, Platon va trece prin cateva manastiri ucrainiene, si va poposi in cele din urma, impreuna cu alti 3 calugari, la schitul Dalhauti (jud. Vrancea), unde acolo se aflau cativa nevoitori care aveau si preocupari carturaresti. De aici, Platon va ajunge la alt schit, Traisteni, unde a auzit, pentru prima data, de pravila si rugaciunile facute la Sfantul Munte.

Venind la schit staretul Vasile, de la Poiana Marului, si vazandu-l pe Platon, il va lua cu el la Poiana, unde Platon va primi ascultarea de a copia intr-un manuscris lucrarea Desiderie. De la Poiana Marului, Platon va fi trimis la schitul Carnu. Astfel, in decurs de 4 ani, cat a umblat pe la schiturile romanesti, Platon a putut culege destule invataturi duhovnicesti de la stareti, duhovnici si sihastri. De aceea, dornic de desavarsire, va lua hotararea de a merge la Muntele Athos, astfel ca in data de 4 iulie 1746, la varsta de 24 de ani, va intra in manastirea Pantocrator din Sfantul Munte, unde se aflau si cativa calugari slavi. Negasind un parinte duhovnicesc s-a hotarat sa locuiasca singur. continuare »