După ce Biserica Ortodoxă s-a implicat, într-o măsură evidentă, în susţinerea, de voie, de nevoie, a regimurilor comuniste, acum se trezeşte, dar nu complet – nici Gulliver nu era complet treaz când a părăsit ţara piticilor – şi părăseşte pe cei susţinuţi, prin simpla ieşire pe uşă, fără ca măcar s-o trântească, lăsându-i pe cei susţinuţi mai înainte să ciocnească pe mai departe ouăle la capătul gros cu adversarii lor, cei mai mulţi falşi adversari – şi chiar cu cei adevăraţi. Uriaşul iese din scenă, puterea mistică se retrage în cochilie ca melcul care poate dormi neîntors trei ani în căsuţa lui. Un ierarh a afirmat că ierarhiei nu-i este totuna cine conduce ţara şi această afirmaţie a fost socotită ca un act de bravură. Ar fi fost un act de bravură sub Ceauşescu, acum nu înseamnă nimic mai mult decât o slabă mişcare a degetului mic de la piciorul uriaşului. Astăzi adevărurile se spun tare, astăzi este vremea ca ceea ce s-a spus altădată la ureche să fie strigat de pe acoperişurile caselor.  «Ceea ce vă grăiesc, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case» (Mt.10 : 27).

Într-unul din cele Şapte Cuvinte Către Tineri, ale mele, din 1978, am spus acest lucru, ştiind că atunci era vremea rostirii de pe acoperişuri, dar ierarhia s-a temut şi cuvântul spus de un oarecare preot nu a rodit decât suferinţă pentru el, robie pentru popor, somn pentru uriaşul adormit. Astăzi Biserica trebuie să-şi rostească răspicat cuvântul. Relaţia mai mult sau mai puţin expresă a Bisericii cu şefii de stat ai ţării, amiciţiile personale ale unor ierarhii cu miniştrii şi cu primii miniştri ai guvernului, participarea preoţilor prin propagandă şi prin înscrierea formală în partidele politice au lăsat impresia unei binecuvântări acordate puterii de a jefui pe mai departe ţara şi neamul, de a introduce legi împotriva firii în stat, de a fi de acord cu toata corupţia care guvernează peste legea şi aşa destul de nefericită a nefericitei noastre ţări.

A pleca în felul acesta înseamnă, oarecum, a spune: «V-am susţinut destul, v-am ajutat să impuneţi ciocnirea ouălor la capătul dorit de voi, acum plecăm să ne vedem de treburile noastre». Plecarea Bisericii a fost puţin cam împleticită, trezirea nu era completă.

De mai multe ori l-am vizitat pe Mitropolitul Mladin al Ardealului. Poate şi el a dormit ca şi alţii, dar ne-a spus atunci ceva ce m-a fulgerat prin inimă. Eram mai mulţi de faţă, între care şi părintele Dometie, duhovnicul Sf. Mânăstiri Râmeţ: «Sub comunişti poţi să te înalţi cât vrei în sus, până la cer. Dar de îndată ce vrei să te întinzi pe laturi, eşti tăiat fără milă, într-o clipă». continuare »

Se spune că o minune durează 3 zilei, iar dacă ar fi să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în țara noastră am putea spune că așa este. Torționarii din România se plimbă nestingheriți, se bucură de pensie și își trăiesc bătrânețe foarte liniștiți, mai liniștiți chiar decât mulți bătrâni care au muncit o viață pentru stat, iar acesta îi batjocorește. Documente explozive, seziarea de la Institutul pentru Investigare a Crimelor Comusimului din România adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și altele vă sunt dezvăluite în cadrul ediției de astăzi a emisiunii “Sinteza ZIlei”.

În timp ce Regele Mihai primeşte de la statul român o pensie de 1.000 de lei, trei torţionari cunoscuţi au încasat pensii extrem de mari, la care cei mai mulţi dintre români nici nu pot visa.
Colonelul de Securitate Gheorghe Enoiu, supranumit şi „măcelarul de la Interne”, a încasat de la statul român o pensie de 60 de milioane de lei vechi (6.000 de lei noi).
De aceeaşi pensie s-a bucurat şi generalul de Securitate Nicolae Pleşiţă.
Torţionarul Alexandru Vişinescu încă dispune lunar de o pensie de 6.000 de lei.
Mihai Gâdea a prezentat în emisiunea  Sinteza Zilei o serie de documente impresionante care exemplifică supliciile pe care le-au suportat victimele torţionarilor Gheorghe Enoiu, Nicolae Pleşiţă sau Alexandru Vişinescu.
Printre metodele de pedeapsă menţionate în aceste documente se numără bătaia la tălpi, bătaia pe capre, metoda tapetului sau bătaia la testicule.

UPDATE: Parchetul militar NU va ancheta cazul Vişinescu. Ce se întâmplă cu dosarul torţionarului de la Râmnicu Sărat

Parchetul militar a anunţat, miercuri, că îşi declină competenţa în cazul torţionarului Alexandru Vişinescu, în cazul căruia Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a depus plângere penală, informează gândul.info.
Potrivit jurnaliştilor gândul, seful Parchetelor militare, procurorul militar Ion Vasilache, a explicat că, din 2007, competenţa pentru anchetarea acestor infracţiuni a fost mutată la Parchetul General.
Şeful parchetelor militare le-a declarat jurnaliştilor gândul că infracţiunile torţionarilor s-ar fi prescris, însă este contrazis de o lege din 2012 care spune că infracţiuni precum genocidul, omorul deosebit de grav nu se prescriu.
Parchetul militar şi-a declinat competenţa şi a trimis plângerea penală la Parchetul general, condus de Tiberiu Niţu.
Gândul.info mai scrie că Polonia, Ungaria, Israel şi Germania au demarat, după Al Doilea Război Mondial, adevărate campanii de identificare a torţionarilor nazişti. Iar după 20, 30 sau chiar 70 de ani, ofiţerii nazişti consideraţi responsabili de crime odioase împotriva evreilor sunt şi acum anchetaţi, judecaţi şi trimişi după gratii.

| video news