Dar Uniunea Europeana nu este nici stat, nici nu e suficient de suverana pentru a impune propriile reguli; nicio natiune din zona euro nu respecta cerinta UE ca deficitele sa nu exceada 3% din Produsul Intern Brut.
Uniunea Europeana are un steag pe care nimeni nu-l saluta, un imn pe care nimeni nu-l canta, un presedinte pe care nimeni nu-l cunoaste, un parlament , la Strabourg, caruia nimeni (in afara de proprii sai membri) nu vrea sa-i incredinteze putere (putere care ar trebui luata de la parlamentele nationale), o capitala, la Bruxelles, a unei birocratii inchegate pe care nimeni nu o admira, nici nu o controleaza, o moneda care presupune ceva ce nu exista sau nu va exista curand – un guvern central european, si reguli de comportament financiar pentru ignorarea carora niciun stat mebru nu a fost penalizat. Moneda Euro presupune si promoveaza o fictiune – ca “Europa” ar deveni, cumva, impotriva vointei majoritatii europenilor, mai degraba o expresie politica decat una geografica.
Designul bacnotelor euro introduse in 2002 proclama o aspiratie utopica. S-au dus bancnotele colorate ale diferitelor natiuni, care prezentau imaginile eroilor nationali, oameni de stat, de cultura, artisti, imagini care celebrau evenimente unice, impliniri nationale. Odata cu euro, 16 natiuni au spus adio la toate acestea. Bacnotele reprezinta ferestre, porti si poduri care nu exista. Sunt de… nicaieri, ceea ce inseamna “utopie”. De la debutul integrarii europene din 1951, cu infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, a existat aceasta intrebare: va fi o Europa a statelor sau un stat al Europei? Euro este parte a tentativei de a crea un stat al Europei, un leviatan alcatuit din suveranitatile capitulate ale natiunilor Europei. continuare »