Homeopații susțin că folosesc „principiul similitudinii”. Ce afirmă acest principiu?

Ipoteza similitudinii, numită și „principiul similitudinii” afirmă că simptomele unui bolnav pot fi tratate cu doze foarte mici ale acelor substanțe care, în doze mari, produc acele simptome. În lipsa bazei științifice, homeopații se străduiesc să acrediteze acest „principiu” prin analogii superficiale și sentimentaliste: „cel care seara face abuz de alcool, dimineaţa «se drege» tot cu alcool (dar în doză mult mai mică), dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire… Cum spune înţelepciunea populară: «cui pe cui se scoate!»”[1].

Aceste analogii superficiale sunt greşite din punct de vedere logic, deoarece nu îndeplinesc condiţia de izomorfism. De exemplu, faptul că „dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire” nu are nicio legătură cu încercarea homeopaților de a vindeca boli prin doze foarte mici de substanțe. Noua iubire trebuie să fie adevărată și puternică, nu diluată în stil homeopatic.

Văzând că nu reuşesc să argumenteze ştiinţific această ipoteză, unii homeopaţi au recurs la o măsură disperată: au îndrăznit să afirme că Hristos a întemeiat „principiul similitudinii”, „cu moartea pe moarte călcând”. Însă este o blasfemie a folosi Jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos pentru a justifica homeopatia. continuare »

[youtube=https://youtu.be/PGRzu78FVgE]

1 TV Bacău vă propune un interviu cu arhimandritul Justin Pârvu, Staretul mănăstirii Petru Vodă. Un dialog despre fiinţa românească, trecut, prezent şi viitor, din perspectiva  călugărului care a împlinit recent 93 de ani şi care este considerat ultimul duhovnic al neamului dintr-o generaţie de excepţie a monahismului românesc. Părintele Justin Pârvu a răspuns la întrebări diverse, legate atât de relaţia cu Dumnezeu într-o lume secularizată, despre misiunea politicianului, cât şi de cea a ziaristului, a vorbit fără echivoc despre Biserica zilelor noastre în raport cu nevoile oamenilor simpli şi, nu în ultimul rând, şi-a amintit de perioada celor 16 ani petrecuţi în închisorile din Aiud, Jilava sau în subterana de la Baia Sprie, pentru “păcatul” de a crede în Dumnezeu şi în misiunea neamului românesc.

| 1TV Bacau

Pelerinaj Ucraina
Lavra Pecerska Kiev si Lavra Poceaev

Telefon: 0757  663130;0755 850589; 0724  609080

              Ziua I-a:
Deplasare din Iaşi spre Kiev pe ruta Cernauti. Seara cazare la hotel (***) in Kiev.

               Ziua a II-a:
Deplasare spre vizitarea Lavrei Pecerska, care adăposteşte peste 120 de Sfinte moaşte. În cadrul Marii Lavre se vor vizita Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica „Sfintei Cruci”, peştera Sf. Antonie cu biserica subterană, a doua din lume, la o adâncime de 9 metri, peştera Sf. Teodosie întemeietorul Lavrei Pecerska.
M-rea „Sf. Mc. Flor” unde se află o icoană făcătoare de minuni, M-rea „Acoperământul Maicii Domnului”, M-rea „Feofania” unde se află un izvor cu apă tămăduitoare, M-rea „Intrarea Maicii Domnului” unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „ Caută la umilinţă”.
Cazare la hotel 3* în Kiev.

Ziua a III-a:
Mic dejun.
În continuare vom vizita M-rea „Sf. Treimi”(grădina botanică) unde se află moaştele Sf. Iona şi icoana făcătoare de minuni “Maica Domnului cu 3 mâini”. Deplasare spre „pustia Kitaevo” unde vom vizita M-rea „Sf. Treimi” din Kitaevo, unde se află moaştele Sf. Teofil, mânecuţele şi epitrahilul Sf. Serafim de Sarov. Continuăm pelerinajul în Kiev unde vom vizita: Catedrala „Sf. Vladimir” unde se află moaştele Sf. M. Mc. Varvara, Catedrala „Sf. Sofia”, Catedrala „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” construită în anul 1108. Tur panoramic al oraşului.
Cazare la hotel 3* în Kiev. continuare »

Părintele Atanasie Ştefănescu: Oameni şi fapte din vatra Aiudului

Sunt Alexandru Ştefănescu, actualmente monahul Atanasie de la mănăstirea Petru Vodă. Numele meu de „copertă” este Sandu Lăutaru, „Corăbieru”, pentru că sunt din Corabia. Vreau să consemnăm nişte elemente despre care n-au vorbit alţii. Avem cel puţin 250 de titluri de carte despre viaţa concentraţionară, cel puţin câteva zeci de periodice în care se descriu aceste lucruri. Aproape toţi fac sociologie: date, evenimente, activitate; nu descriu procese interioare. Eu vreau să spun de aceste procese interioare. N-am talent, n-am stil, n-am nimic – dar am o infor­maţie bogată şi vorbesc de lucruri despre care n-au vorbit alţii. Ofer acum o câtime din ceea ce am de spus. Dar aceste câtimi, legate, pot să formeze un tot, să exprime ideea despre care vorbesc. continuare »

Câteva şcoli din oraşul brazilian Vitoria da Conquista au inventat uniforma anti-chiul! Este metoda cu care părinţii pot afla unde e copilul lor in orice moment. Uniforma conţine un microcip similar celor folosite pentru găsirea animalelor pierdute şi sunt introduse in interiorul emblemei şcolii sau pe mânecă.

Uniforma funcţionează foarte simplu. Atunci când elevul intra in şcoală, senzorii îl identifică, trimiţând apoi un sms părintelui prin care este informat că odrasla lui se află in clasă. Uniforma poate fi chiar spalată si călcată fără ca cipul să fie deteriorat. Douăzeci şi cinci de şcoli din cele două sute treisprezece ale orasului, utilizează deja acest sistem.

“Acesta este un efort pentru ca niciun copil să nu fie în afara şcolii. În oraşul nostru, în această ţară, numai copiii care nu vor nu fac şcoală.”

Autorităţile din Brazilia au cheltuit aproximativ 670 de mii de dolari pentru acest proiect. Dacă uniformele vor avea succes autorităţile se gândesc să il extindă

Peste douăzeci de mii de elevi testează noul sistem anti-chiul desi, nu toti sunt incântaţi, dupa cum era de aşteptat.

| ghimpele

Cuvânt al Sfântului Justin Popovici la ultimul Paști pe acest pământ
(Paștile anului 1979, Mănăstirea Celie, Valievo)

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Și ne aduce nouă toate veșnicele adevăruri: adevăruri despre om, despre Dumnezeu, despre viaţă, despre dragoste și dreptate, despre păcat și moarte, despre rai, despre iad, despre biruinţa asupra morţii, asupra păcatului și asupra iadului, despre timp și despre veșnicie, despre Mântuitorul și mântuire, în general despre orice, care era indispensabil existenţei omenești, pentru viaţa cea veșnică în lumea lui Dumnezeu, văzută și nevăzută.

Da, toate aceste adevăruri se unesc cu unica atotadevărată Înviere a Domnului Iisus Hristos, pentru că aceasta este biruinţa asupra păcatului, asupra morţii și asupra diavolului, dar în același timp și certitudinea fiinţei omenești prin Aceasta despre viaţa veșnică. De aceea și Învierea Dumnezeului-Om Hristos, în realitate cuprinde în fiinţa ei întreaga mântuire, după cum de asemenea și întreaga viaţă a fiecărui creștin. Acesta este motivul că Învierea este unica biruinţă împotriva morţii, a păcatului și a diavolului. Numai cu Aceasta s-au înfăptuit toate, s-au arătat toate și s-au dat toate. La Aceasta se referă toată Evanghelia: Înviere = Mântuire, Evanghelie a Învierii = Evanghelie a mântuirii. Pentru aceasta Domnul cel Înviat este unicul Mântuitor, dar și Mântuitorul este unicul Care a înviat. Acesta este și motivul pentru care de Dumnezeu insuflatul Apostol Pavel întreaga Evanghelie o îndreptează spre Înviere și întreaga iconomie dumnezeiesc-omenească a mântuirii la faptul Învierii (se subînţelege că Învierea presupune în mod natural Crucea și moartea). Acesta este faptul pe care Apostolul îl are ca Evanghelie și îl predă ca Evanghelie. continuare »

Preşedintele Băsescu şi premierul Ungureanu au stat în casă în noaptea de Înviere, fiecare pe meleagurile de baştină. La fel a procedat şi fostul prim-ministru Emil Boc, informează România TV.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Bucuria sfântă a Învierii Domnului Hristos să ne ajute ca să mărturisim dreapta credinţă!
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5vnPysUY_uo]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=IC2-Hk37Zts] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fWYkYV1FNyI]

Bucurie sfântă ne-a fost dat să trăim astăzi, când la orele 14:24 am putut urmări în direct coborârea Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt al Domnului din Ierusalim.

Apologeticum vă vesteşte HRISTOS A ÎNVIAT! Paştele Domnului cu bucurie şi mântuire la tot poporul dreptcredincios!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=S3osZlUDSl8] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MesD4Mh3Ndo]

INTEGRAL[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VcIrQ0O1wRU]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=F0prZnvPlm8]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=myEzorrBgAQ] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=F1OoEluE47g]

Astăzi Domnul nostru Iisus Hristos este pe Cruce şi noi prăznuim , ca să cunoşti că Crucea este praznic şi sărbătoare duhovnicească.
Mai înainte Crucea era lemn de osândire, iar acum s-a făcut lucru de cinste.
Mai înainte era semn de osândire, iar acum pricină de mântuire.
Aceasta ni s-a făcut nouă aducătoare de nenumărate bunătăţi, ne-a izbăvit din înşelăciune, aceasta, întru întuneric şezând noi, ne-a luminat, aceasta, învrăjbiţi fiind noi cu Dumnezeu, ne-a împăcat, înstrăinaţi fiind ne-a împrietenit, departe fiind aproape ne-a adus.

Aceasta este surparea vrajbei, întărire a păcii şi vistierie de nenumărate bunătăţi. Pentru aceasta nu ne mai rătăcim în pustietăţi, căci Calea cea adevărată am cunoscut-o.

Nu mai petrecem afară de curţile împărăteşti, că am aflat Uşa.
Nu ne mai temem de săgeţile cele aprinse ale diavolului, că am aflat Izvorul.
Nu mai sântem în văduvie, că am aflat Mirele.
Nu ne temem de lup, că avem pe Păstorul cel bun, „Că Eu, sunt Păstorul cel bun”.
Nu ne cutremurăm de tiranul, că stăruim aproape de Împărat.
Şi pentru toate acestea prăznuim, săvârşind pomenirea Crucii. Căci şi Pavel a poruncit să prăznuim pentru Cruce. „De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi… ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului”. Apoi adăugând pricina, a adăugat : „Că Paştile noastre, Hristos, pentru noi S-a jertfit” (I Cor. 5, 8). continuare »

Sunt eterodocşii, adică toţi cei ce îşi zic creştini,
dar nu sunt ortodocşi, membri ai Bisericii?[1]

de Dimitrie Ţelenghidis[2],
Profesor al Facultăţii de Teologie
Universitatea Aristotelică din Tesalonic

Sub influenţa ecumenismului, încă din secolul trecut, se întreprinde sistematic o tentativă de înstrăinare a conştiinţei ecclesiologice a Bisericii Ortodoxe, ca întreg (ca pliromă).  Mai exact, se încearcă din ce în ce mai mult acceptarea unei teorii  denaturate despre ceea ce înseamnă Biserica.

În baza acestei percepţii, cum că Biserica ar fi divizată, toţi creştinii – adică toți cei ce au fost botezaţi indiferent de modul săvârşirii Sfintei Taine a Botezului, în numele Dumnezeului Celui în Treime – sunt consideraţi ca fiind membri egali ai Trupului lui Hristos (adică ai Bisericii). Iar acest lucru se doreşte să fie luat în consideraţie în ciuda diferenţelor dogmatice dintre aceşti creştini.

În consecinţă, indirect, prin această teorie despre Biserică se anulează propriu-zis caracterul mântuitor al dogmelor (adevărurile de credinţă descoperite de Dumnezeu), dogme formulate de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii.

Concomitent, îşi pierd definitiv însemnătatea atât anatemele şi afurisirile, precum şi Canoanele Sinoadelor mai sus pomenite. De altfel, așa se explică și faptul că s-a ajuns ca în Duminica Ortodoxiei fie să nu se mai citească în întregime anatemele, fie să nu se mai citească deloc Synodikonul Ortodoxiei. Încet, dar sigur, înaintăm spre o nivelare programată a Ortodoxiei cu erezia. De altfel, la evenimentele bisericești oficiale, ereticii sunt numiți fraţi întru Hristos cu ortodocșii sau, după caz, ortodocșii li se adresează cu ușurință, rostind titlul lor eccleziastic mincinos. Este limpede, ne găsim în mijlocul unui proces de omogenizare a diferitelor credinţe creştine. continuare »

Smochin de roade duhovnicești lipsit
Pe sinagogă Hristos o a vădit.
Hristos o blestemă și o usucă,
Boala ei de noi departe să se ducă!

În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dum­nezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: în veci să nu se mai facă rod în tine. Şi îndată s-a uscat smochinul».

Sinagoga iudeilor este asemenea unui smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul nevrednici. continuare »

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Paștilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.

 Istoric

Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: “…a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

Săptămâna Patimilor

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare. continuare »

S-a mutat la Viata cea fără de moarte Părintele nostru cel blând şi bun ca pâinea lui Dumnezeu, pătimitor în temniţele comuniste, Părintele Crăciun Oprea. Dumnezeu să îl odihnească cu sfinţii, alături de ceata martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste.

Astăzi, 8 aprilie, la praznicul Floriilor, Părintele Oprea Crăciun din satul Cinciş, Hunedoara, a trecut la Domnul,Cel  pe care L-a iubit şi mărturisit cu preţul vieţii sale. Chiar dacă răpus de boală şi încleştat de durerile trupului, Părintele nu a încetat până în ultima clipă să îi primească pe ucenicii săi cu voie bună şi zâmbetul pe faţă, ca şu cum nimic nu ar suferi. Bland si smerit ca mânzul asinei, Părintele parcă a intrat astăzi prin poarta cerească în Ierusalimul cel de sus, purtând inlauntrul sau pe Mantuitorul Iisus Hristos. Osana intru cei de sus, bine sa fie cuvantata intrarea sa in Împaratia Cerurilor. Amin.

Inmormantarea va avea loc marti, 10 aprilie, ora 12.30, in cimitirul din Cincis.

… Continuarea pe site-ul Atitudini

Să ne amintim cuvântul sfinției sale în legătură cu actele biometrice

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YRxw1es-OHw]

“Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iata, împaratul
tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar“

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30). continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=r9OYEFBwirc] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fRGAWD1PDbs]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=H5lWw_jMMXU]

Uram si noi pe aceasta cale Multi Ani inainte acestei reviste marturisitoare, care nu a scapat nici ea de prigonire, iar realizatorilor ei multa putere de munca, discernamant si mantuire! Multumim pentru misiunea ce au realizat-o pana acum.

Multumiri si d-lui Sebi Sufariu, realizatorul de la 1TV Bacau, pentru amabilitatea cu care ne-a daruit aceasta inregistrare. Domnul sa va calauzeasca pasii pe mai departe!