† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

[dailymotion id=xxtuu4]

Recent, un site de știri din Moldova a difuzat un reportaj despre un eveniment care a avut loc duminica aceasta (24 februarie) la catedrala centrală a mitropoliei Moldovei. Este vorba despre botezul a 8 copii (4 – 17 ani) de la gimnaziul-internat nr. 3 din Chișinău, săvîrșit de mitr. Vladimir.

Însă, din păcate, pentru încă o dată, mitropolitul Vladimir Cantarean personal, în catedrala mitropolitană, a săvîrșit în loc de Sfînta Taină a Botezului – Taina prin care (împreună cu Taina Mirungerii) un om ar urma să devină mădular al Bisericii lui Hristos – o profanare (spurcare) a acestei Taine, înșelîndu-i viclenește pe copilașii sinceri care au venit la biserică nu să primească cărți, bomboane și bani, dar Botezul cel adevărat, făcut cu 3 afundări complete. Ca aceste spuse să nu rămînă vorbe nedovedite, Milostivul Dumnezeu (Cel Carele ”nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”) a rînduit ca prin mass-media să se adeverească spurcăciunea săvîrșită de înșelătorul Vladimir care a declarat cu satisfacție că a hotărît ca pentru acești copii să facă o excepție așa încît acest ”botez” să-l facă gratis, așa ca la o promoție de reduceri a unui magazin care oferă servicii (”divine”). continuare »

Ziua de Purim o are în centru pe Estera din Vechiul Testament, fiind exponentul femeii revoluţionare – simbol al mişcării feministe. Cine doreste sa se lamureasca in detaliu, să revadă cartea Estera, din care va afla ca, in luna Adar, a douasprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au macelarit 75.000 de persi din elita, pe care ii considerau dusmani personali. A doua zi, au sarbatorit cu mare veselie aceasta ucidere. Ne punem intrebarea: „Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii (unde se canta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mana, ci anume un macel. […] Internationala a avut scopuri mondiale. continuare »

Este vorba de acad. prof. dr. Sorin Dumitrescu şi d-na Silvia Radu. Deşi este binevenită şi cu efect intervenţia celor doi, ne punem întrebarea: doar atâţia oameni de cultură sunt în stare să apere tradiţia bimilienară a poporului român? Dar să nădăjduim că vor mai vorbi şi alţii şi mai ales preoţii la predicile lor, mâine în faţa sfintelor altare. Cât priveşte poziţia Patriarhiei, mereu întârziată, credem că nu se va face auzită de această dată.
Aveţi mai jos mărturisirea celor doi artişti, pe care bunul Dumnezeu să-i întărească!

Acad. Sorin Dumitrescu: “Cerem statului român anchetarea directorului MŢR şi a celorlalţi autori ai profanării”

Cine ne vrea etrusci? Muzeul Ţăranului Român profanat de homosexuali! Care este motivul pentru care M.Ţ.R e ţinta mişcării gay? Nimeni nu-şi  aduce aminte ca M.Ţ.R să fi organizat o segregaţie sexuală, să fi interzis vreunuia din membrii declaraţi ai orientării gay să-i viziteze sălile şi să-i asculte discursul muzeal. Nu există şi n-a existat vreodată o interdicţie marcată oficial printr-o plăcuţă sau afiş public, care să fi blocat vreunui gay intrarea în spaţiul muzeal.

N-a existat nici o măsură a conducerilor instituţiei M.Ţ.R, care să oblige vreun homosexual minoritar să se legitimeze, să prezinte documente care să-i dee în vileag orientarea sau să cumpere biletul de intrare mai scump! continuare »

Credinciosul: Părinte, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic că noi, creştinii, trebuie neapărat să ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine?

Preotul: Este bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine. Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa:

Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).

Iar cât priveşte deasa sau rara împărtăşire cu Sfintele Taine, să ascultăm pe marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, care în această privinţă ne vorbeşte aşa:

Mulţi cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”. Apoi zic: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar o dată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă[1].

continuare »

Părintele Justin: Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor. Legionarii au luptat împotriva socialismului, iar hitlerismul era tot un soi de socialism, nu era compatibil cu învăţătura legionară. Germanii ar fi vrut să pună mâna pe această mișcare ca să o compromită şi ca să poată ei cuceri pe români şi apoi mai departe, dar nu au reuşit. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism? La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia.

Pentru evrei, gestul lui Gafencu de a-l salva pe Wurmbrand a fost mai degrabă o slăbiciune şi o dezonoare că s-a lăsat salvat de un creştin, fiindcă pentru evrei noi suntem spurcaţi. Pentru ei bunătatea este o defecţiune morală. Noi sau ei suntem rasiştii? Dar diavolul nu poate să recunoască niciodată sfinţenia lui Hristos. Ei tot timpul vor încerca să denigreze prezenţa noastră în istorie, luptând pe toate căile şi cultural şi religios şi militar. Cititi interviul integral pe site-ul ATITUDINI.

Vedeți aici textul complet al memoriului şi adresa Institutului Elie Wiesel

Lista organizaţiilor civice şi a personalităţilor care s-au alăturat memoriului în favoarea lui Valeriu Gafencu iniţiată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, în ultimile zile, în timp ce aproape 1000 de români au semnat petiţia on-line. Vă invităm să o faceţi şi dvs.!

Arhimandrit JUSTIN PÂRVU, Stareț al Mănăstirii Petru Vodă
FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU, Preşedinte – Coriolan Baciu
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI, Preşedinte – Marcel Petrişor, scriitor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI, Valentin Cantor
FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII, Lucia Hossu Longin
Dan Puric, actor
Răzvan Codrescu, publicist
FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR, Ioan Şuţă
ASOCIAŢIA ROST, Preşedinte Claudiu Târziu
FUNDAŢIA ARSENIE BOCA, Irina Popescu
FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI, Marcel Bouroş
Laurean Ţoţa, antreprenor, Bucureşti
ASOCIAŢIA ORTODOXIA TINERILOR, Preşedinte Emil Bălan
MIŞCAREA NAŢIONAL CREŞTINĂ (BASARABIA), Preşedinte Sergiu Laşcu continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TzAC5tGJ_Nk]

Papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă demisia începând cu 28 februarie, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Papa Benedict al XVI-lea susţine că nu mai are “forţele” necesare pentru a conduce Biserica din cauza vârstei sale. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat un “nou Papă pentru Paşti”.

“Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la ora 20.00 (21.00 ora României), la 28 februarie. Atunci va începe perioada «sede vacante» (locul vacant)”, a precizat purtătorul de cuvânt Federico Lombardi, într-un anunţ fără precedent în istoria Bisericii Catolice.

În anunţul în latină, tradus ulterior de către Vatican, Benedict al XVI-lea, în vârstă de 85 de ani, a spus că a “ajuns la certitudinea că forţele (sale), din cauza vârstei (“ingravescentem aetatem” în latină), nu mai sunt apte pentru a exercita adecvat ministerul” de Papă şi Episcop al Romei.

El a făcut acest anunţ într-o sală a Palatului Apostolic, în cursul unui consistoriu, la Vatican, pentru canonizarea martirilor din Otranto

“În lumea de astăzi, supusă unor schimbări rapide şi agitată de probleme de mare importanţă pentru viaţa credinţei, pentru a conduce barca Sfântului Petru şi a propovădui Evanghelia, forţa corpului şi a spiritului sunt la fel de necesare”, a spus Papa. continuare »

Pelerini la ziua Părintelui Justin [youtube=https://youtu.be/aNZ_nfAQ9tQ]

Maicile de la Petru Vodă cântându-i Părintelui Justin[youtube=https://youtu.be/zxkQWW0IGBA]

Cuv. mitr. Teofan la aniversarea Părintelui Justin, rostit de arh. Nichifor [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=iOwnB2i387E] continuare »

Despre un text neîntemeiat canonic, apărut în „Tipicul Bisericesc zilnic – 2012”, şi 2013

Cine vrea să compromită Mitropolia Moldovei și Bucovinei? Cine vrea să facă sminteală în rândul binecredincioșilor? Căci de sminteală este vorba atunci când se trece un text eretic sub egida unei mitropolii ortodoxe. Textul este intitulat „ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ ÎN DATE”, are caracter ecumenist și apare în Tipicul Bisericesc zilnic – 2012.
După datele referitoare la Nașterea, Botezul, Propovăduirea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și la propovăduirea Sfinților Apostoli, textul îl prezintă pe ereticul Origen, care „a lăsat o operă de aproape două mii de titluri”, fără a se menționa în acel loc faptul că a fost eretic.
Apoi este menționată nașterea la Mecca a lui Mahomed în 570 și refugiul său la Medina în 622, însă nu se menționează nimic despre Sfântul Ierarh Marcu Evghenicul, mare luptător împotriva ereziilor papale.
Din text aflăm că în anul 809, la sinodul de la Aachen, a avut loc „fundamentarea biblică, patristică și teologică a adaosului Filioque și introducerea lui în Crez”. Cum se poate fundamenta biblic și patristic o erezie? Nu este vorba nicidecum de fundamentare biblică și patristică, ci de înșelătorie papistășească.
Textul mai arată că în anul 867 a avut loc „schisma dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie al Constantinopolului. Enciclica lui Fotie către patriarhii orientali, în care combate practicile și învățăturile latine”. În primul rând, se folosește exprimarea „Fotie” și nu „Sfântul Ierarh Fotie”, fapt care poate induce ideea că era un ierarh oarecare, nu un Sfânt Ierarh. Această idee falsă facilitează înțelegerea greșită a schismei „dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie”. Se induce ideea unei simetrii de tipul: schismă între A și B egal schismă între B și A, relativizându-se adevărul. Trebuie să se știe că Sfântul Ierarh Fotie a condamnat ereziile papale, nu doar niște „practici și învățături latine” oarecare. continuare »

Despre poetul, prozatorul si publicistul Mihai Eminescu in viziunea Bisericii, despre raportarea sa la invatatura crestina, precum si abordarea vietii si operei sale din perspectiva credintei crestine…

Studiul operei eminesciene, si cand spunem asta nu ne gandim numai la poezie, ci la intreaga productie literara pe care o gasim consemnata in manuscrisele sale, in articolele aparute in presa timpului, ne descopera o personalitate cu o neostoita sete de cunoastere, dornica de a-si insusi tot ceea ce oferea gandirea omeneasca in cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. “Nu e ramura de stiinta, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum zicea, o “particulara slabiciune”, si cand se infigea odata in vreo chestiune, citea un intreg sir de carti privitoare la ea…” Ar fi interesant un scurt voiaj prin gandirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra crestinismului si pe perspectiva din care evalua omul.

Ion Slavici avea dreptate. Cursurile audiate de Mihai Eminescu la Viena si Berlin sunt dovada unei preocupari pentru dobandirea unei culturi enciclopedice. Drept, economie politica, stiinte financiare, filologie, istorie moderna si geografie, fizica, medicina si filozofie sunt domeniile care pentru Mihai Eminescu prezentau un interes deosebit. Nu degeaba cartea lui Constantin Noica il prezenta pe cel nascut la Ipotesti ca “omul deplin al culturii romanesti”. continuare »

REVOLTĂ! Medicii de familie spun “NU” inscripţionării şi distribuirii cardului de sănătate

Rugăciunea Căpitanului

Ai grijă Doamne de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i. Odihneşte-i.
Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştin-legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a neamului meu românesc întru nadejdea învierii lui. Amin.

In 1936, Ion Mota si Vasile Marin, fruntasi ai Miscarii Legionare, impreuna cu alti 6 camarazi (preotul ortodox Ion Dumitrescu-Borsa, secretarul general al Legiunii, printul Alexandru Cantacuzino, diplomat de cariera,inginerul Gheorghe Clime, comandantul Corpului Muncitoresc Legionar, avocatul Nicolae Totu, economistul Banica Dobre si generalul Gheorghe Cantacuzino), s-au inrolat voluntar in armata nationala a generalului Franco, pentru a sprijini lupta poporului spaniol impotriva brigazilor internationaliste sprijinite de Moscova, formate din anarhisti si comunisti, care incercau sa constituie un capat de pod al bolsevismului in extremitatea vestica a continentului european.

Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! (…) Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Matuitorului! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea mainii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata in care vor fi pierdut pe Hristos!

Asa explica Mota, in Testamentul sau catre parinti, sensul sacrificiului sau.

Cei doi legionari au cazut ucisi de un obuz, la 34 si respectiv 33 de ani, in ziua de 13 ianuarie 1937, in localitatea Majadahonda, de langa Madrid, in timpul unei ofensive de respingere a unui atac motorizat comunist. Aducerea in tara a trupurilor celor doi mucenici ai Neamului Romanesc a durat aproape o luna de zile, ei fiind inmormantati crestineste in ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucuresti, sediul central al Miscarii Legionare, unde a fost ridicat un mausoleu in onoarea lor. Monumentul a fost mai tarziu dislocat si distrus de comunisti, astazi nemaistiindu-se nimic despre ramasitele pamantesti ale celor doi eroi. continuare »

O elevă dintr-un liceu din Texas care a susținut că legitimaţia sa de elevă are “semnul fiarei”, pentru că a fost echipată cu un cip de identificare de tip rfid, a pierdut despăgubirea cerută tribunalului federal pentru suspedarea din liceu sub motivul că a refuzat să poarte legitimaţia în jurul gâtului.

Dispozitivele de identificare pe bază de radio frecvenţă (RFID) sunt în SUA ceva obişnuit pentru această eră electronică, fiind folosite în pașapoarte, permise de bibliotecă și carduri de plată. În cele din urmă acestea vor trebui să înlocuiască codurile de bară de pe produse. Acum, școlile din întreaga Americă le adoptă încet..

Liceul în cauză, din San Antonio, a început să folosească tehnologia RFID ataşată fiecărui elev la începutul semestrului, în toamna lui 2012. Legitimaţia de elev are un cod de bare asociat cu numărul de securitate socială al studentului, precum și un cip RFID prin care se monitorizează mișcările elevilor din campus, de când ajung şi până pleacă.

Aflată în al doilea an de studenţie, Andrea Hernandez a fost notificată în luna noiembrie de către conducerea liceului că ea nu va putea să-și continue participarea la cursuri dacă nu poartă legitimaţia în jurul gâtului. Eleva, care în mare parte obiecta pe motive religioase, a spus că v-a căuta un alt liceu, care nu recurge la etichetele RFID. continuare »

• Cerere individuală către autorităţi
• Cere individuală către episcopi
• alternativa fara card

SEMNAŢI PETIŢIA ONLINE

Aceste documente trebuie trimise prin posta, cu confirmare de primire sau depuse direct (pentru cei care au posibilitatea aceasta), cu pastrarea dovezii (chitanta, numar de inregistrare) către

CERERE

 Subsemnatul/Subsemnata…………………………………………………………………cetăţean român, domiciliat în ………………………………………………………………………., plătitor până în prezent a contribuţiei la fondul de asigurări de sănătate (deci asigurat conform legii), din motive  bazate în principal pe libertatea credinţelor religioase, pe  libertatea gândirii şi a opiniilor şi pe libertatea conştiinţei( drepturi fundamentale care nu pot fi îngrădite sub nicio formă), precum şi din dorinţa de a mi se respecta dreptul la viaţă intimă şi privată, (toate fiind drepturi fundamentale garantate prin Constituţia României)  vă aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc să primesc un card electronic de sănătate ,cu cip,  ca dovadă  de asigurat şi nu doresc să  mi se întocmească un dosar electronic, cerând dreptul la alternativă (document non-electronic) , pentru a beneficia în continuare de serviciile medicale garantate prin lege. SUNT CONTRIBUABIL CORECT LA FONDUL DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi  îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi considerat asigurat ( conform art 211 al Legii 95/2006 actualizată, calitatea de ” asigurat”  o au „toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară(…),care fac dovada plăţii contribuţiei la fond” , iar aceasta calitate  şi” drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România ”).

Cititi restul in interiorul documentelor.

ARTICOLUL 29 din Constituţia României:

De la 1 ianuarie 2013 toti cetatenii Romaniei, care au calitatea de asigurat in prezent, pentru mai beneficia de servicii medicale gratuite(consultatii, retete compensate, internari etc) vor fi constransi sa accepte cardul de sanatate, caci atat timp cat nu s-a oferit alternativa pentru cei care din diverse motive vor dori sa refuze cardul, nu putem sa consideram situatia in sine decat una de constrangere.
Intr-o tara care se vrea democrata, se incalca cu nonsalanta drepturi fundamentale prevazute in Constitutie. Se pare ca se aplica politica faptului implinit, toate protestele anterioare ale societatii civile fiind cu desavarsire ignorate.
Singura alternativa care ne-a ramas este de a expedia prin posta, cu confirmare de primire, aceste notificari, catre institutiile mentionate si oriunde mai crede fiecare (scrisori deschise catre cotidiene nationale sau locale sau catre orice alt for care ar putea lua act de aceste notificari si ar avea un cuvant de spus). continuare »

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim! continuare »

Cititi si:

• Acatistul Sfântului Voievod Corneliu – Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc
• Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, foarte actual, despre politicianismul românesc
• Extraordinara marturie a lui Emil Cioran despre apostolul si voievodul Corneliu Zelea Codreanu
• Marturisitorul Corneliu Zelea Codreanu – Semne minunate dupa moarte despre sfintenia sa
• Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu
• 72 de ani fara Capitan. De ce a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu?
• Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele Arsenie Boca si Corneliu Zelea Codreanu
• VIDEO: Parastas la 71 de ani de la asasinarea Capitanului Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu

Scrisoare trimisă din temniţă de Corneliu Zelea Codreanu (cu o lună înainte de a fi asasinat) către camarazii săi aflaţi în libertate.

Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea. „Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”. În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă-nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut de la nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s-ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v-am spus. În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”. Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu
Vineri 28 Octombrie 1938

– Însemnari de la Jilava –

Marti, 19 Aprilie.

E ora 9 seara. Condus de un capitan de jandarmi si de un plutonier, cobor scarile dela Consiliul de Razboiu.

Afara duba. De câte ori vad acest instrument, mi se înacreste sufletul.

Se deschide usa si urc. înauntru întuneric. Desprind umbrele a patru soldati, «încarcati armele», aud comanda plutonierului. Plecam. Trecem prin strazi luminate. La un moment dat îmi dau seama ca ma aflu pe podul dela Izvor, în dreptul casei D-lui General, unde, pâna acum câteva zile, fusese sediul nostru. Si va mai fi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

O apucam la stânga si apoi dealungul, pe Cheiul Dâmbovitei. Ma duc la Vacaresti, îmi zic. Si trec strazile una dupa alta.

La un moment dat simt ca am iesit afara din Bucuresti. Nu mai aud sgomote de trasuri, masini si tramvae si nu mai vad lumini, prin crapaturile dela ferestruica. continuare »

Primul cuvant catre tineri: CHEMARE

„Cuvantul cel dintai l-am facut, o, Teofile,
despre toate cele pe care a inceput Iisus a le face si a le invata” (Fapte 1, 1)

A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat. El nu te striga din istorie, ci din adancul propriei tale fiinte. Cuvintele acestea, rostite si scrise aici, sunt din strafundurile tale, pe care nu ti le cunosti. Ti-a fost poate rusine sau teama sa cobori in adancul tau si sa le descoperi. Ai crezut ca in tine zace o fiara, un mormant al instinctelor din care se ridica strigoii inspaimantatori ai patimilor, si nu ti-ai vazut fata de inger, caci tu inger esti. Daca nu ti-a spus-o nimeni pana acum, ti-o spune Iisus, si marturia lui este adevarata, caci nimeni nu L-a dovedit vreodata de minciuna. Ce stii tu, tinere, despre Hristos? Daca tot ceea ce stii ai invatat la scoala, la orele de ateism, ai fost frustrat cu rea-credinta de un adevar – de singurul Adevar care te poate face liber. Ce stii tu despre Biserica lui Hristos? Daca tot ceea ce stii se reduce la Giorano Bruno, despre care ti s-a vorbit la educatia asa-zis „ateist-stiintifica”, ai fost privat in mod neomenos de lumina adevaratei culturi, de stralucirea spiritualitatii, care este garantia libertatii tale de om. Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”? Daca nu le-ai auzit niciodata, cine si cu ce drept ti le-a interzis? Cine ti-a interzis sa stii ca exista o cale mai buna, mai dreapta si mai simpla decat cea pe care ratacesti orbecaind acum? Cine ti-a pus valul peste ochi, ca sa nu poti vedea lumina cea minunata a dragostei propovaduite si traite de Iisus pana la ultimele ei consecinte? Te vad pe strada, prietene, tanar si frumos, si deodata, totul se schimba in tine, fata ta se schimonoseste, instinctele iti rabufnesc in afara, ravasindu-ti fiinta ca o dezlantuire de stihii, si devii violent… De unde ai invatat violenta, tinere? De la cine? Ti-am vazut mama blanda si cu ochii in lacrimi, ti-am vazut tatal cu fata impietrita de durere – si am stiut ca nu de la ei ai invatat-o… Atunci, de unde? Pleaca-ti urechea si asculta chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afara, pentru violenta ta nesabuita, te asteapta tribunalele si inchisoarea, unde sufletul tau poate fi iremediabil ucis. Te-am vazut cu durere inaintea tribunalelor, unde faptele tale capatau dimensiuni de oroare. Te-am vazut speriat, sau cinic, sau bravand – si toate aceste atitudini ale tale imi aratau cat de aproape de marginea prapastiei te aflai; si m-am intrebat, inca o data, cine este vinovat pentru caderea ta. Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei gasi consolare pentru fiinta ta ravasita, numai in ea vei afla certitudinea; fiindca numai in Biserica vei auzi glasul lui Iisus spunandu-ti cu blandete: „Fiule, iertate isi sunt tie greselile tale, pentru ca mult ai suferit. Iata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai gresesti”… Nimeni nu ti-a scris vreodata cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ti s-a vorbit de ura de clasa, de ura politica, de ura si mereu de ura. continuare »

Naţionalismul

– Cum vedeţi problema asta a naţionalismului?

– Eu personal sunt naţionalist şi cred că tradiţia unui neam îşi pune pecetea pe fiecare, fiindcă altfel n-am sta în locul acela. Îşi pune o pecete. Dacă eşti român, ai un anumit fel de a judeca lucrurile. Limba ta este dulce şi graiul tău e frumos. Şi rugăciunea e altfel. Şi toate lucrează in aşa fel ca să te mântuiască. Dacă tu le respingi, înseamnă că ai refuzat misiunea neamului tău şi toată această comoară pe care Dumnezeu a pus-o în popor pentru mântuirea ta. Iar dacă o faci intenţionat, cum au făcut comuniştii şi cum fac astăzi masonii, spre distrugerea credinţei şi a sufletelor, să ştii că Dumnezeu nu te va ierta. Şi dacă neamul întreg face acest lucru, se pierde.

– Deci există, să zic aşa, păcate împotriva neamului?

– Fără îndoială că există. Toate marile trădări faţă de Biserică, faţă de popor, renunţările la valori, toate sunt păcate împotriva neamului.

– Credeţi că tinerii de astăzi trebuie să-şi recupereze identitatea naţio­nală pentru a propăşi spiritual? Şi cum?

– Da, trebuie. Dacă pe lângă credinţă, ai şi cultură, e şi mai bine. Unii din tinerii noştri, este adevărat, n-au cultură, şi atunci sunt şi neculturali, şi necredincioşi. Dar majoritatea au, şi atunci pot fi salvaţi prin cultură. Adică dacă tânărul iubeşte într-adevăr literatura, istoria, poezia, are o sensibilitate şi aşteaptă altă săgeată, săgeata credinţei. Mulţi oameni culţi s-au convertit. Acestea sunt tainele lui Dumnezeu. Oricum, El a dat talanţi fiecăruia şi ni-i va cere înapoi. continuare »

I. LA INTRAREA ÎN BISERICĂ A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Chiar înainte de arătarea lui Hristos au încetat prorociile. Născuta şi adusă în biserică, prunca cea preacurată Il vesteşte pe Hristos. Ce este lumina lui Hristos şi cine intră în ea?

Prăznuim acum Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care Biserica o numeşte mai-înainte-închipuire a bunei voiri a lui Dumnezeu şi propovăduire a mântuirii oamenilor. Luceafărul, mergând înaintea soarelui, prin arătarea sa vesteşte că soarele se va ivi grabnic: Preasfânta Fecioară, Prunca de Dumnezeu aleasă, prin intrarea sa în Templu mai înainte îl vesteşte pe Hristos tuturor, prin această lucrare strigându-le tuturor cu mare glas: „Iată vine, vine Izbăvitorul tuturor, Cel făgăduit şi aşteptat, Soarele Dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru!”

Inaintea acestei rânduieli a bunei voiri dumnezeieşti a mers noaptea, iar oamenii şedeau în întuneric şi în umbră. Doar în poporul lui Israil risipeau puţintel acest întuneric făgăduinţele proroceşti, apărând din când în când la orizontul lor duhovnicesc ca nişte stele ce luminează întunericul nopţii. Făgăduinţele acestea au început încă din rai, îndată după cădere, şi de atunci s-au repetat tot mai des, lămurind tot mai mult puterea aşteptatei izbăviri de la Dumnezeu şi arătându-L tot mai limpede pe împăratul, Prorocul, Preotul după rânduiala lui Melhisedec Care avea să vină, cu toate împrejurările arătării, facerii de minuni, învăţăturii, morţii, învierii, înălţării la cer şi şederii Sale de-a dreapta Tatălui. Aceasta a fost, fără doar şi poate, o Cale a Laptelui în noaptea umbrelor Vechiului Legământ. Chiar înainte de venirea Domnului, prorociile au încetat, aşa cum înaintea zorilor se ascund stelele. Şi după cum în zori până la urmă rămâne numai luceafărul, luminând şi prevestind grabnica arătare a soarelui, asa si aici lumina Preacurata Pruncă născută si adusă în Templu, care L-a prevestit pe Hristos.

După aceea, S-a arătat şi însuşi Soarele dreptăţii, a împrăştiat întunericul şi i-a luminat pe toţi. Acum însuşi Hristos Domnul luminează cu lumină deplină lumea creştinească şi pe fiecare om care vine în lume. Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina! A prevăzut această fericire a noastră Sfântul Pro-roc Isaia şi, mângâindu-1 pe Israil, a prezis: că va fi în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului, fi casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor, şi se va înălţa mai presus de dealuri; şi vor veni la dânsul toate neamurile, şi vor merge neamuri multe, şi vor zice: „veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui Iacov, şi ne va vesti nouă calea Sa, şi vom merge pe dânsa, că din Sion va ieşi legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim” (Is. 2, 2-3). Muntele acesta este Biserica lui Hristos. Toate neamurile s-au adunat în ea şi încă se mai adună. Le-a atras şi le atrage setea de lumină duhovnicească. Intrând în Biserică, ele îşi îndestulează această sete, aflând în legea creştinească tot ce poate căuta şi dori sufletul. în rândul celorlalţi şi noi, ruşii, am venit, am primit legea lui Hristos şi am mers după El. Acum şi noi întru lumina feţei lui Dumnezeu umblăm şi întru numele Lui ne bucurăm! continuare »

Filantropia diaconală a Bisericii Ortodoxe în contextul mondialismului
Abordare din punct de vedere al Teologiei Sociale
(Acest subiect a fost titlul conferinţei pastorale de toamnă, ţinută de pr. Mihai VALICĂ la sediul protoieriei Câmpulung Moldovenesc pe 15 oct. 2012, articol apărut în nr. 26 al revistei ATITUDINI)

1. 1. Introducere

A apărut „omul de tip social” sau „teologia socială” întrucât s-a produs o despărţire între teologie şi viaţă. Teologia Socială încearcă să reîncreştineze valorile sociale de azi, care sunt în parte un rezultat al educaţiei creştine, să le redea valoarea hristică şi eclesială, să refacă Trupul tainic al lui Hristos sau să invite cel puţin la dialog şi colaborare „socialul”, adică societatea civilă, medicală, culturală, ştiinţifică, etc., care nu este angajată religios, sau care nu ţine cont de valorile morale ale Teologiei.

Unii Sociologi[2] şi teologi[3] susţin unanim, că pentru omul social sau post modern[4] pentru a-i reda chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, adică „omul-complet”, cu nevoile sale spirituale, religioase, culturale, etc., este nevoie de o abordare teologică complexă, care să cuprindă atât dimensiunea socială, ştiinţifică, academică, cât şi cea teologică într-o conlucrare şi unitate deplină.

În acest sens este nevoie de o Teologie pastorală vie, misionară, neprozelită, practică, contribuind astfel ca socialul să nu cadă liber spre secularism, ci meținerea lui în Trupul Tainic al lui Hristos cu valoare eshatologică și mântuitoare[5].

1.1. Filantropia diaconală între istorie, ”persecuția” bunăstării și mondializare

Este cunoscut faptul că perioadele de persecuţie și prigoană sunt cele în care cunoaștem cel mai profund teama, durerea, nesiguranța și nedreptatea, dar și fericirea interioară pe măsură, dată de harul lui Dumnezeu[6]. Istoria ne arată că vremurile (g)rele au fost pentru Biserică perioadele cu cea mai intensă creștere a solidarității creștine și de rodire duhovnicească, numite chiar” secole de aur ale Creștinismului”.

Există un har peste har al vremurilor (g)rele, pe care Dumnezeul îl rânduiește celor aleși. În vremuri de prigoană, lipsă și persecuție, definindu-te în opoziție cu ceea ce este în afară, ajungi mai puternic pe dinăuntru, prin harul, împreună lucrarea cu Dumnezeu și alegerea făcută de tine pentru Dumnezeu și pentru slujirea aproapelui prin slujire filantropică. continuare »