† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Cu cât oamenii resping viața cea firească, simplă, și înaintează spre lux, se mărește neliniștea omenească. Și cu cât înaintează în politețea lumească, cu atât se pierde simplitatea, bucuria și zâmbetul firesc al omului.

• Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
• Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
• Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.
• Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…
• Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiasca numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iarta-mă a spus și s-a mântuit.
• Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.
• Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
• Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.
• I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.
• Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.
• Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.
• O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.
• Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.
• Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.
• Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.
• Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.
• Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.
• Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad. Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.

Sfinte Părinte Paisie, roagă-te pentru întărirea noastră în Hristos pentru vremurile ce vor veni.

«Bine ai vestit pe cei dreptmăritori şi ai ruşinat pe cei rău credincioşi»

Minunea săvârșită de Sfânta Eufimia este cât se poate de actuală, mai ales că, în zilele noastre, se poartă un dialog teologic cu monofiziții anticalcedonieni, care are drept scop unirea acestora cu Biserica noastră Ortodoxă.

Prealăudata muceniță a lui Hristos, Eufimia, a pătimit în anul 288, în timpul domniei împăratului Dioclețian și a antipatului Priscus. S-a născut în Calcedon, fiind fiica lui Filófron și a Teodosianei. Întrucât Îl mărturisea fără ocolișuri pe Hristos și refuza să aducă jertfe zeilor, a fost trasă pe roată, aruncată în foc și chinuită în diverse alte chipuri. A fost chiar dată fiarelor sălbatice pentru a o sfâșia, însă sfânta a scăpat nevătămată. Fiind mușcată apoi de un urs, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Sfintele sale moaște au fost puse în raclă și îngropate într-un mormânt lângă Calcedon, unde au rămas timp de mulți ani, împrăștiind pretutindeni miros de bună mireasmă și săvârșind nenumărate minuni.

În zilele lui Teodosie cel Mic (410 d.H.), un ieromonah sărac la minte pe nume Eutihie, s-a făcut conducătorul ereziei Monofizitismului, susținând cu nerușinare că Domnul nostru Iisus Hritos are o singură fire și o singură lucrare, cea dumnezeiască. Drept pentru care a și fost caterisit de către sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului. Cu toate acestea, folosindu-se de eunucii atei ai împăratului, nu înceta să-și propovăduiască falsa credință, provocând tulburări în Biserică. După moartea împăratului Teodosie, pe scaunul împărătesc au urcat sfântul Marcian și sfânta Pulheria, care îndată au poruncit să fie convocat un sinod ecumenic, pentru a pune căpat ereziei lui Eutihie. S-au întrunit, așadar, 630 de episcopi, care au alcătuit ceea ce astăzi numim Sfântul și marele Sinod IV Ecumenic (Calcedon, 451). În cadrul lucrărilor acestui sinod, a fost condamnat și anatematizat Eutihie, dimpreună cu ucenicul său, Dioscor, precum și toți cei care propovăduiau falsa învățătură cum că Hristos are o singură fire și o singură lucrare.

Sinodul a decretat că Hristos are două firi perfecte – dumnezeiască și omenească – unite în persoana Logosului dumnezeiesc, în mod «neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit». Nu a existat nici un fel de absorbire, înghițire, amestecare, modificare sau împărțire în cadrul celor două firi, ci au rămas amândouă intacte, păstrându-și fiecare trăsăturile caracteristice. Cu alte cuvinte, între cele două firi s-a produs așa numita perihoreză (întrepătrundere). Prin urmare, conform dreptei învățături, Hristos a avut două firi perfecte – dumnezeiască și omenească – iar nu doar una, pe cea dumnezeiască. Putem vorbi, deci, de dyofizitism după unirea celor două firi, iar nu de monofizitism.

Întrucât însă ereticii nu se lăsau înduplecați de dogmele Sfântului Sinod, Sfinții Părinți au recurs la următorul procedeu: ambele tabere, adică ortodocșii și monofiziții, și-au notat învățătura de credință pe câte o carte, pe care au și pecetluit-o. Deschizând apoi racla unde se aflau moaștele sfintei Eufimia, au depus cele două cărți pe pieptul sfintei mucenițe. După câteva zile, deschizând din nou racla sfintei, au găsit cartea ereticilor aruncată la picioarele sfintei, iar cartea ortodocșilor, care conținea Definiția și hotărârile Sfântului Sinod Ecumenic, se afla în mâinile sfintei mucenițe. Mult s-au minunat atunci toți de una ca aceasta. Ca urmare a acestei minuni, drept-credincioșii s-au întărit în credința ortodoxă, dând slavă lui Dumnezeu, Celui ce face minuni preaînalte spre întoarcerea și pocăința celor mulți, iar ereticii monofiziți s-au umplut de rușine.

În amintirea acestui preaminunat eveniment, Biserica a compus următorul tropar închinat sfintei: «Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori şi ai ruşinat pe cei rău credincioşi, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniţă preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă». Sfintele sale Moaște izvorâtoare de mir au fost mutate din Calcedon la Constantinopol, într-o biserică ridicată în cinstea ei. După cucerirea Constantinopolului, au fost mutate în biserica Sfinților Apostoli, iar apoi în biserica Sfântului Gheorghe din Fanar, unde au rămas până în zilele noastre [1].

Minunea săvârșită de Sfânta Eufimia este cât se poate de actuală, mai ales că, în zilele noastre, se poartă un dialog teologic cu monofiziții anticalcedonieni, care are drept scop unirea acestora cu Biserica noastră Ortodoxă. Desigur, dialogul cu ereticii este o lucrare binecuvântată atunci când urmărește întoarcerea acestora în Biserica Ortodoxă. Din păcate, însă, nu toate dialogurile teologice au substrat ortodox, nici măcar un deznodământ ortodox. În special, în cazul dialogului cu monofiziții anticalcedonieni, se urmărește unirea acestora cu Biserica în niște condiții inadmisibile din perspectivă ortodoxă, drept pentru care s-a creat o atmosferă de neliniște generală. Mulți credincioși și-au exprimat nemulțumirea și împotrivirea fermă față de o unire care nu este fundamentată pe temelia autenticității și acribiei credinței ortodoxe.

Una dintre multele concluzii neortodoxe ale dialogului este că ruperea dintre ortodocși și anticalcedonieni se datorează unei neînțelegeri… În rest, avem aceeași credință. De asemenea, se urmărește publicarea unui întreg șir de cărți, prin care poporul ortodox să fie educat să creadă că monofiziții anticalcedonieni nu trebuie considerați eretici.

Pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor, oferim în cele ce urmează câteva dintre concluziile inadmisibile și rușinoase ale întrunirii de la Chambésy (1990) dintre ortodocși și monofiziți:

1) «Ambele familii (ortodocși și monofiziți) au păstrat dintotdeauna intactă credința hristologică autentică, precum și continuitatea tradiției apostolice, cu toate că au folosit în mod diferit termenii hristologici. Această credință comună și fidelitate continuă față de tradiția apostolică trebuie să constituie fundamentul unității și comuniunii».

2) Ambele Biserici (Ortodoxă și Monofizită) sunt de acord că anatemele care ne despart astăzi și condamnările din trecut trebuie anulate.

3) «Ridicarea anatemelor și anularea condamnărilor vor fi înfăptuite cu condiția ca Părinții și Sinoadele care au fost anatematizate și condamnate în trecut să nu fie eretice».

4) «Cele două familii bisericești (ortodoxă și monofizită) trebuie să-și revizuiască atât programa de studii teologice, cât și cărțile folosite în instituțiile lor, astfel încât să fie făcute modificările și adaosurile necesare» [2].

Dialogul teologic dintre ortodocși și anticalcedonieni (1964-1971, 1971, 1979, 1985-1993) a dus la publicarea Declarațiilor Comune (I – 1989 și II – 1990), în care se proclamă faptul că Hristologia anticalcedonienilor este în fond ortodoxă, în ciuda diferențelor de limbaj față de Hristologia Bisericii Ortodoxe. În baza acestei constatări, s-a propus ridicarea anatemelor pe care Sfintele Sinoade Ecumenice le-au aruncat asupra ereticilor anticalcedonieni, din moment ce se poate dovedi faptul că respectivii eretici au fost condamnați nu pe motiv de erezie, ci pentru că au provocat schisma anticalcedoniană în Biserică (adică din motive canonice).

Această poziție, care reprezintă rezultatul dezbaterilor teologice ale Comisiei Mixte de Dialog, nu este compatibilă cu învățătura ortodoxă, dat fiind faptul că, timp de cincisprezece veacuri, monofizitismul severian a fost unul din cele mai aprinse subiecte ale discuțiilor teologice purtate în timpul unor mari personalități precum Iustinian, Irákleios, Fotie cel Mare, Emanouíl Komninós. Este mai mult decât evident faptul că, de fiecare dată, monofizitismul a fost tratat ca atare, adică ca o problemă de natură dogmatică, iar nu canonică. Ba mai mult decât atât, conform sfântului Maxim Mărturisitorul, acesta reprezintă o formă de subminare a învățăturii triadologice și hristologice a Bisericii.

Poziția ortodoxă este cât se poate de fermă: ereziarhii Dioscor și Sever sunt eretici în adevărul sens al cuvântului. Hristologia propusă de ei este eretică, astfel că este imposibil de realizat unirea dintre ortodocși și anticalcedonieni, fără ca cei din urmă să renunțe la concepțiile lor monofizite și să-i condamne pe cei doi eretici pomeniți mai sus.

În anii 2000 și respectiv 2002, au fost susținute la Facultatea de Teologie a Universității Aristotéleion din Tesalonic două teze de doctorat, în care se promovează ideea că Hristologia ereziarhilor Dioscor și Sever este ortodoxă. E lesne de înțeles că cele două disertații nu urmăresc altceva decât consolidarea pozițiilor Dialogului teologic dintre ortodocși și anticalcedonieni, precum și susținerea unirii propuse de acesta. Cu alte cuvinte, se fac eforturi mari în direcția recunoașterii de către Preasfintele Biserici Ortodoxe a formațiunii monofizite ca fiind ortodoxă și a ridicării anatemei, sub pretextul că monofiziții au fost condamnați de către Sfintele Sinoade Ecumenice din motive canonice, iar nu dogmatice.

Este vorba despre următoarele două disertații: 1) lucrarea de doctorat a domnului Ilías D. Kesmíris, intitulată «Hristologia și politica ecleziastică a lui Discor al Alexandriei», Tesalonic, care conchide că Hristologia acestui ereziarh urmează linia hristologică trasată de sfântul Chiril și că acuzațiile de docetism și eutihianism nu sunt confirmate de izvoarele existente; 2) lucrarea de doctorat a domnului Ioánnis T. Nikolópoulos, intitulată «Hristologia lui Sever al Antiohiei și Definiția Sinodului de la Calcedon», Tesalonic 2002, în care, de asemenea, autorul încearcă să dovedească că Hristologia acestuia nu intră în contradicție cu cea a sfântului Chiril și, prin urmare, este ortodoxă. Ambele disertații au fost elaborate sub supravegherea lui Geórgios Martzélos, profesor de Dogmatică și președintele grupului ortodox din cadrul Comisiei Mixte de Dialog [3].

Drept răspuns la provocările de mai sus, prezentăm, în cele ce urmează, cele mai importante puncte ale învățăturii fericitului întru pomenire arhimandrit Geórgios Kapsánis, egumenul Sfintei Mănăstiri Grigoríou din Sfântul Munte, referitoare la anticalcedonieni:

a) Identitatea dogmatică a anticalcedonienilor a fost definită în totalul lucrărilor anti-severiane ale sfântului Ioan Damaschin și ale celorlalți Sfinți Părinți, iar nu numai în sintagma «rupți de Biserica Ortodoxă din cauza hotărârilor Sinodului de la Calcedon, însă fiind ortodocși în toate celelalte privințe». Sfinții Anastasie Sinaitul și Ioan Damaschin îi numesc monofiziți, explicând mai apoi întregul conținut al învățăturii lor dogmatice. De asemenea, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat o serie de argumente imbatabile, prin care dovedește caracterul eretic al Hristologiei severiane.

b) Controversata sintagmă a sfântului Ioan Damaschin «rupți de Biserica Ortodoxă din cauza hotărârilor Sinodului de la Calcedon, însă fiind ortodocși în toate celelalte privințe», interpretată prin prisma tradiției sinodale și patristice, certifică caracterul eretic al Hristologiei anticalcedonienilor. «Toate celelalte privințe» în care, conform sfântului Ioan Damaschin, anticalcedonienii sunt ortodocși se referă la subiecte străine de Hristologie. Pe aceeași tradiție patristică se bazează și constatarea că Hristologia severiană denaturează Hristologia sfântului Chiril.

c) Poziționările profesorilor Ioánnis Karmíris și Ioánnis Romanídis în favoarea ortodoxiei anticalcedonienilor au fost rezultatul unui entuziasm timpuriu și, de aceea, au fost înlocuite foarte repede cu îndoieli și circumspecții dintre cele mai serioase.

d) Opinia conform căreia Hristologia lui Dioscor este ortodoxă, întrucât, așa cum susține sfântul Anatolie, nu a fost condamnată din motive dogmatice, se dovedește a fi neîntemeiată. Declarația sfântului Anatolie a fost arbitrară, iar acest fapt este adeverit atât de Actele Sinodului, cât și de lucrările Sfinților Părinți de mai târziu. De asemenea, poziția conform căreia Hristologia lui Dioscor este ortodoxă, întrucât expresia «din două firi» este echivalentă din punct de vedere dogmatic cu expresia «în două firi», nu are nici un temei. Expresia «din două firi», deși e ortodoxă, indiferent dacă e asociată sau nu cu expresia «în două firi», nu reprezintă o garanție a faptului că nu se poate cădea din Hristologia ortodoxă în ceea ce numim Hristologie severiană. Deși Definiția inițială a Sinodului IV Ecumenic conținea expresia «din două firi», care a fost caracterizată de către episcopii participanți ca fiind ortodoxă, aceasta nu avea plinătatea dogmatică pe care a dobândit-o Definiția finală datorită expresiei «în două firi».

e) Atitudinea Părinților care l-au condamnat și anatematizat pe Dioscor exprimă conștiința întregii Biserici Ortodoxe, întrucât este vorba despre o hotărâre unanimă a tuturor Părinților, care au acționat «într-un singur cuget», iar nu despre voci izolate ale câtorva Părinți.

f) Sinodul mincinos convocat de anticalcedonieni a fost eretic, întrucât a ignorat Reconcilierile sfântului Chiril și a consacrat expresia eretică a lui Eutihie «două firi înainte de unire, o singură fire după unire».

g) Termenii «amestecare» (anákrasis), «confundare» (sýnhysis) sau «contopire» (fyrmós), termeni atribuiți anticalcedonienilor, reprezintă consecința Hristologiei severiane, care mărturisește credința într-o singură fire compusă (a lui Hristos). Terminologia dogmatică nu este asemenea celei pastorale, unde nu se pune atât de mult accent pe exactitatea cuvintelor. Întrucât a fost folosită de către Sfinții Părinți chiar și în cadrul anumitor Mărturisiri de Credință, terminologia dogmatică presupune un nivel maxim de acrivie, astfel încât să redea sensul exact al dogmei creștine. Expresia severiană «fără amestecare» nu exclude lipsa de sýnhysis, atât timp cât este mărturisită o singură fire compusă. Paralelismul dintre mărturisirea de credință și «metodele contemporane de dezbatere științifică» a problemelor dogmatice este sortit eșecului, fiindcă, adeseori, aceste metode de dezbatere intră în contradicție cu dogmele fundamentale ale credinței.

h) Ereticii care nu au fost condamnați din motive dogmatice poate că au o învățătură dogmatică întru totul ortodoxă, însă nu pentru mult timp, căci deseori cad în diverse erezii, «întrucât nu pot trăi uniți cu Biserica», așa cum observă sfântul Nicodim Aghioritul [4]. În cazul de față, însă, ereziarhii anticalcedonieni Dioscor și Sever au fost condamnați pentru învățături dogmatice concrete, iar nu pentru simple chestiuni canonice.

i) Ereziarhii anticalcedonieni s-au rupt de Biserică în baza unui criteriu «eclesiologic», adică prin hotărâre sinodală, ca urmare a negării Definiției Sinodului IV Ecumenic. De multe ori este mărturisită în scrierile patristice întrepătrunderea dintre credința ortodoxă, Sfintele Sinoade care au confirmat-o și condamnările celor care au negat-o.

j) Demonstrând astfel eroarea teoriei domnului Martzélos, ajungem la concluzia că, pentru a se înfăptui o unire – conformă cu Eclesiologia Ortodoxă – a anticalcedonienilor cu Biserica, aceștia trebuie să accepte Definițiile și hotărârile Sinoadelor Ecumenice IV, V, VI și VII. Asta înseamnă că trebuie să se lepede de Hristologia severiană, să accepte condamnările ereziarhilor Dioscor și Sever și să rupă comuniunea bisericească cu cei care rămân încorsetați în preceptele lor anticalcedoniene. Aceasta este tactica și experiența Bisericii. Știm că de-a lungul istoriei bisericești, au existat și încercări de unire care au eșuat, dar și încercări care au dat roade și au dus la restabilirea unității eclesiale. Orice altă tentativă de unire, care ignoră criteriile fundamentale enumerate mai sus din motive de iconomie, nu va face altceva decât să păgubească Biserica [5].

În anul 1990, la Chambésy, au fost recunoscute tainele eretice ale monofiziților. În cuvântul său din 26 octombrie 2009, rostit la New York, la adresa «ierarhilor» Comunității Armene, Etiopiene și Siriene, Sanctitatea sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, făcea următoarele declarații: «Dialogul teologic dintre cele două familii creștine – Biserica Ortodoxă și Bisericile Vechi-Orientale (monofizite) – a pus capăt, și în mod oficial, neînțelegerilor trecutului. Nu teologia este cea care ne desparte. Suntem uniți în datoria noastră de a pune bazele pastorale, liturgice și eclesiale pe care vom construi unitatea noastră din ce în ce mai mult» [6].

În anul 1990, la Chambésy, «reprezentanții ecumeniști ai Patriarhiilor au semnat un acord prin care monofiziții au fost declarați ortodocși. Ca urmare a acestui act, au fost reprimiți în «comuniune» de către Patriarhia Antiohiei și, parțial, de către Patriarhia Alexandriei. Ba mai mult decât atât: în Antiohia, ecumeniștii «ortodocși» îl recunosc și i se închină «sfântului» Dioscor, ucigașul Sfântului Flavian, iar în Toronto, creștinii mănâncă, beau și se roagă împreună cu ereticii monofiziți nepocăiți»[7].

Iată ce a declarat, pe 19 ianuarie 2011, Ieronim al II-lea, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecie, cu ocazia întrunirii sale cu președintele Armeniei, domnul Serzh Sargsyan: «Primul lucru pe care îl putem constata este că poporul armean a trecut peste toate necazurile întrucât și-a pus nădejdea în credința ortodoxă. Poporul dumneavoastră a rămas fără ipostas statal, al cărui loc a fost luat de către Biserică, care și-a asumat călăuzirea și sprijinirea poporului armean. Exact același lucru s-a întâmplat de-a lungul secolelor și cu poporul grec, care a găsit sprijin, acoperământ și ajutor în sânul Bisericii. Însă toate acestea au trecut, domnule președinte, iar astăzi trăim într-o altă epocă, care, la rândul ei, prezintă o întreagă serie de probleme și dificultăți. Cred că apartenența noastră comună la credința ortodoxă, asociată cu încercarea noastră de a trăi uniți toți Ortodocșii reprezintă o măsură care poate ajuta popoarele noastre să facă față problemelor actuale. Domnule președinte, ați spus mai devreme că valorile credinței ortodoxe au fost, sunt și vor fi întotdeauna de neînlocuit. Asemenea cuvinte, atunci când sunt rostite de oameni simpli, au importanța lor; însă când sunt rostite din gura președintelui unei țări vecine și prietene, așa cum este Armenia, capătă o însemnătate aparte. Vă rugăm și vă îndemnăm părintește să contribuiți și dumneavoastră, adaugând o piatră la edificiul unității tuturor ortodocșilor de pretutindeni» [8]. […]

Ne exprimăm, în final, dorința ca monofiziții anticalcedonieni să conștientizeze faptul că «părinții» lor au căzut în erezie, să realizeze dimensiunile rătăcirii în care se află, să se lepede de învățătura greșită propovăduită de căpeteniile ereziei lor, Eutihie, Dioscor și Sever și, într-un final, să se întoarcă în brațele Sfintei Biserici Ortodoxe, celei «Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească» [9].

Părintele Ánghelos Anghelakópoulos, preot paroh al bisericii Panaghía Myrtidiótissa, Néo Fáliro, Pireu

Note:
[1] Sfântul Nicodim Aghioritul, Συναξαριστής των δώδεκα μηνών του ενιαυτού (Sinaxarul celor douăsprezece luni ale anului), vol. I, ed. Orthódoxos Kypséli, Tesalonic 2003, pp. 155-156 și vol. VI, pp. 52-54.
[2] Acordul cu Monofiziții de la Chambésy (1990). Vezi și Chrístos Livanós, «Έλεγχος προκλητικής και εμπρηστικής εγκυκλίου του Φαναρίου» (Analiza enciclicei provocatoare și inflamatoare a Fanarului), în Theodromía, ian.-febr. 2010, 108-109; A doua Declarație Comună și propuneri către Biserici din partea Comisiei Mixte pentru Dialog, Geneva, sept. 1990; Pr. Theódoros Zísis, Η ‘Ορθοδοξία’ των Αντιχαλκηδονίων Μονοφυσιτών (‘Ortodoxia’ Monofiziților Anticalcedonieni), ed. Vryénnios, Tesalonic 1994, p. 28.
[3] Ierom. Loukás Grigoriatul, Διόσκορος καί Σεβήρος˙ οι αντιχαλκηδόνιοι αιρεσιάρχαι˙ κριτική δύο διδακτορικών διατριβών (Dioscor și Sever: ereziarhii anticalcedonieni. Critica a două lucrări de doctorat), ed. Sfintei Mănăstiri Grigoríou, Sfântul Munte 2003, pp. 15, 17, 23, 25.
[4] Sfântul Nicodim Aghioritul, Pidálion, pp. 160, 589.
[5] Arhim. Geórgios Kapsánis, Η ‘ιδεολογική’ ορθοδοξία των Αντιχαλκηδονίων˙ απάντησις σε απόψεις του καθηγητού κ. Γεωργίου Μαρτζέλου (Ortodoxia ideologică a Anticalcedonienilor. Răspuns la pozițiile prof. Geórgios Martzélos), ed. Sfintei Mănăstiri Grigoríou, Sfântul Munte 2005, pp. 80-83. Vezi și ierom. Loukás Grigoriatul, op. cit., p. 18; Dimítrios Tselenghídis, «Επιστημονική κριτική μιας διδακτορικής διατριβής» (Critică științifică asupra unei lucrări de doctorat), în Grigórios Palamás 792 (2002), 308-316; Pr. Theódoros Zísis, op. cit., p. 30; Είναι οι  Αντιχαλκηδόνιοι Ορθόδοξοι; (Sunt Anticalcedonienii Ortodocși?), Texte ale Sfintei Comunități a Sfântului Munte și ale altor părinți aghioriți despre dialogul dintre Ortodocși și Anticalcedonieni (Monofiziți), ed. Sfintei Mănăstiri Grigoríou, Sfântul Munte 1995.
[6] www.amen.gr/index.php?mod=news&op=article&aid=816.
[7] Frățietatea Eleno-canadiană Misionară Ortodoxă «Glasul Ortodox», «Συμπροσευχαί Ορθοδόξων με αιρετικούς μονοφυσίτας» (Rugăciuni comune ale Ortodocșilor cu monofiziții eretici), în Orthódoxos Týpos 8 (14.10.2011).
[8] «Arhiepiscopul Atenei, Ieronim al II-lea, i-a ‘botezat’ ortodocși pe Monofiziți, deși aceștia denaturează dogma hristologică referitoare la cele două firi ale lui Hristos», în Orthódoxos Týpos 1, 7 (4.02.2011) și Pr. Theódoros Zísis, «Οι Αρμένιοι δεν είναι Ορθόδοξοι, Μακαριώτατε» (Armenii nu sunt Ortodocși, Preafericirea voastră), în Theodromía XIII (ian.-febr. 2011), 3-8. Vezi și www.amen.gr/index.php?mod=news&op=article&aid=816
[9] Η αίρεσις των μονοφυσιτών αντιχαλκηδονίων˙ διηγήσεις από τους βίους των αγίων (Erezia monofiziților anticalcedonieni – povestiri din Viețile Sfinților), ed. Orthódoxos Kypséli, Tesalonic 1997, pp. 7-10, 24-28. Vezi și Ierom. Loukás Grigoriatul, op. cit., p. 18; Geórgios Martzélos, «Ορθοδοξία και αίρεση των Αντιχαλκηδονίων κατά τον άγιο Ιωάννη τον Δαμασκηνό» (Ortodoxie și erezia Anticalcedonienilor după sfântul Ioan Damaschin), în Theología 752 (2004), 593-609.

Citiți și Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost făcut de rușii bolșevici, sub conducere sionistă. La Pitești mare majoritate a ofițerilor au fost evrei

Aștept cu interes nume noi in procesele intentate fostilor tortionari comunisti, gen Marcusohn, Grunberg sau Brukner, altfel va crede lumea ca ne-am omorat intre noi.
Urmaresc cu atentie inceputul proceselor fostilor tortionari comunisti, in speranta, desarta insa, ca adevarul va fi dezvaluit. Adevarul profund ramane insa ascuns si tare ma tem ca acesta dezvaluire relativ brusca a unora dintre UNELTELE regimului rosu face parte dintr-un scenariu nebanuit de pervers.

In anii ‘50, majoritatea membrilor aparatului de partid si de stat din Romania erau straini de Neamul Romanesc, o proportie covarsitoare, de peste 90%, avand-o cetateni evrei, maghiari si tigani. Dau numai cateva nume reprezentative: Gheorghe Pintilie (n. Timofei Bodnarenko), general de Securitate, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului (1948-1963), Mihai Dulgheru alias Mişa Dulberger, şeful Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, Iosif Kisinevski, născut Jakob Roitman, Vasile Luca, născut László Luka, casatorit cu Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol (vicepresedinti ai Consiliului de Ministri din Guvernul Groza), Teohari Georgescu alias Tescovici Burăh (ministru de interne), Walter Roman, născut Ernő Neuländer, ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), redactor sef la Scanteia, ambasador în Statele Unite si la ONU, si nu in ultimul rand, Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg), subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) si secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961), vestit pentru dirijarea “fenomenului Pitesti”, adica a celui mai crunt experiment de tortura pshihica si fizica cunoscut vreodata in lume, actiunea sa fiind concentrata pe studentii si legionarii incarcerati la Pitesti si Aiud, cu alte cuvinte, pe cele mai puternice elemente romanesti.

Inchizand aceasta paranteza ma intorc in prezent si constat ca in aceste procese nu apare niciun alogen, in ciuda faptului evident ca acestia erau majoritari in aparatul de represiune comunist, procesele seamanand parca cam mult cu asa-zisul proces al comunismului initiat de Vladimir Tismaneanu, el insusi urmas de comunisti, parintii sai fiind Leonte Tismăneanu si Hermina Marcusohn, ambii membri marcanti ai Kominternului.

Ce se urmareste de fapt?

“Spalarea” comunismului de esenta straina, romanizarea fortata a acestuia si inducerea ideii (ventilata de GDS si Revista 22, via Soros) ca ideologia comunista nu a fost nociva din cauza internationalismului si ateismului promovat de ea, ci, culmea, datorita “nationalismului” lui Ceausescu. Se “imblanzeste” astfel indirect perceptia fata de Rusia, tot raul fiind transferat printr-o imbratisare fortata si perversa victimei, poporul roman, care “n’asa”, vorba lui Brucan, este “stupid people” si inghite pe nemestecate teoriile create in laboratoarele Noii Ordini.

| Mihai Tirnoveanu

– torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti de sioniști-

Cum a fost asasinată comandanta Cetăţuilor de Fete Legionare  (cf. „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă) Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului…

Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetăţui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morţii se învârtea sârguincios; veşti tragice soseau din ţara întreagă despre cei cuminecaţi în credinţa lor pe drumul cu Arhangheli.

Şi, într-una din zilele lunii Iulie, vestea uciderii Nicoletei şi cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viaţă ale ei, străbătu ca fulgerul toată suflarea românească. Secretul acestei tragedii, n-a putut fi păstrat. Până şi brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinţei Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei camionete-dube, între lopeţi şi târnacoape îngropătoare de alte vieţi tinere în pădurea Pantelimon, fusese transportată la Crematoriu.

– Nu moare mă! Nu moare!… Nu vrea să moară!…

În spatele Crematoriului, maşina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uşă dosnică ce duce în incintă. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:

– Actele de…

– Care acte? – îi tăie repezit întrebarea unul din agenţi. N-are nevoie dă ele un’ să duce… Cară-te…

– Da, dar ştiţi, corpul trebuie înregistrat…

– S-a făcut de delegaţii Prefecturii: Siguranţa Statului.  Ştim noi ce trebuie… Cară-te de-aici…

Pus în faţa autorităţilor „statului”, mecanicul deschise larg uşa şi se dă într-o parte, lăsându-i să intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliţie din Bucureşti şi agentul Iuliu Horvath.

Sacul atârna greu… Roşit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijă de colţuri, să nu se murdărească, şi au intrat în Crematoriu, cotind la stânga, pe  culoarul palid luminat.

– Stai aşa!… Las-o jos că m-am pătat. Să schimb mâna…

Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povară apăsătoare şi, în cădere, gura legată i se deschise. Capul Nicoletei se revărsă înafară, la viaţă parcă. Horcăia în sânge încercând să respire şi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmărmurite la vederea ei încă în viaţă… Era aproape de ora 23…

Puţin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza să moară, parcă în ciuda călăilor…

Dintr-odată, nu se mai auzi nimic. Se făcu linişte, o linişte mormântală şi apăsătoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimţite o lacrimă şi încercă iute să şi-o ascundă cu mâna.

– A murit!… Ai văzut?!… Ţi-am spus eu…

Din coşul cuptorului cu nr. 1, fumul albăstrui se răspândeşte ca o perdea subţire deasupra oraşului cufundat în noapte, vestind mişelia cea mare… O viaţă de cruciată se stinsese în flăcări, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep să se reverse deasupra pământului ca la o comandă şi trăsnetele lui Dumnezeu încep să  biciuie văzduhul cu fulgerări mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei…

Sfatul mişelnic, uneltit şi hotărât de putere împotriva tineretului creştin legionar, osândea hoţeşte la moarte. Rodul de aur al Ţării, păşea pe drumul spinos al calvarului şi mântuirii Neamului…

Notă: se pare că cenuşa ei s-a recuperat şi a fost adusă la mănăstirea Predeal în 1940. Se pare că regimul comunist de mai târziu va fi înspăimântat de mormintele martirilor, căci Securitatea se informa că la Predeal stareţul Dionisie Velea (mutat de patriarhul Justinian ca prim-slujitor la catedrala patriarhală) „a permis călugărului Nicandru Prodan să aducă legionari pentru şedinţe clandestine şi să adăpostească osemintele lui Nicoleta Nicolescu, ţinând slujbe speciale pentru ea”[1].

 din cartea Martiri şi mărturisitori români din secolul XX – Fabian Seiche

Într-un articol tradus şi publicat în Basarabia, Aleksandr Dughin îşi dă arama pe faţă cu privire la intenţiile strategiilor sale de expansionism pentru fosta URSS: “Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz.” scrie Dughin, care a fost luna trecută într-o vizită în România, în organizarea lui de Călin Georgescu, preşedintele filialei Clubului de la Roma pe Europa(nn. din care face parte si Dan Puric) şi al Centrului de Cercetări al Clubului de la Konstanz. Profesorul Aleksandr Dughin a fost dat recent afară de la Universitatea de stat Lomonosov după ce a afirmat că cel mai bun răspuns pe care ruşii pot să-l dea ucrainenilor este “”Ucideți, ucideți, ucideți! Punem punct oricăror altor discuții. Asta este poziția mea în calitate de profesor” (“Убивать, убивать, убивать! Больше разгoворов никаких не должно быть. Как професcор я так считаю”)”. “Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.”, mai spune ideologul lui Vladimir Putin în articolul citat, care prezintă şi o filmare cu activistul “euroasiatic” rus într-o postare intitulată CU MĂȘTILE JOS: DUGHIN DESPRE TRANSNISTRIA CA ”PĂMÂNT ȘI REDUTĂ A RUSIEI”. “De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova”, comentează Vlad Kubrick Iacov care publică şi o analiză a profesorului Ilie Bădescu intitulată Erorile ortodoxiei ruse, erorile lui Dughin, erorile lui Putin: Rusia – “buricul pamantului”. Profesorul Ilie Badescu despre Geopolitica, Ortodoxie si Romania Mare.

Fără alte comentarii ActiveNews preia integral articolul edificator al “Rasputinului lui Putin”, care pretinde în spaţiul public românesc ca respectă şi adoră România. Dar, din câte se pare, probabil fără români…

| activenews

continuare »

Chevron declară că a terminat explorarea la Pungesti!

Compania Chevron a anuntat printr-un comunicat de presă că explorarea gazelor de sist la Pungesti a fost finalizată. Conform avizului de mediu, dat doar pentru explorare, în acest moment compania ar trebui să-si demonteze sonda. Evident, asta nu se va întâmpla deoarece toate actiunile derulate de Chevron la Pungesti au fost de fatadă. Conform unor surse din interior, Chevron nu a urmărit altceva decât să demonstreze că explorarea este o operatiune inofensivă fată de mediu. Practic, acestia s-au prefăcut că explorează pentru a da un exemplu pozitiv în vederea montării celor 2800 de sonde planificate pentru judetul Vaslui. Altfel spus, tactica Chevron este simplă: vedeti că nu s-a întâmplat nimic periculos la Pungesti? Haideti să montăm si celelalte sonde!

Nu întâmplător, ultimii presedinti si premieri ai României au avut consultanti PR din SUA. În această tară sunt cei mai buni specialisti în manipularea opiniei publice. O astfel de manipulare a fost planificată de acum câteva luni, atunci când Chevron a întâmpinat rezistenta pungestenilor. Sefii acestei companii au realizat atunci că exploatarea gazelor de sist în România nu va fi asa simplă de făcut precum în Africa. (A nu se uita că Thomas Holst, cel care conduce operatiunile în tara noastră, vine aici după o altă misiune asemănătoare îndeplinită în Angola.) În aceste conditii, după scandalul de la Pungesti, Chevron nu si-a permis să forteze nota, chiar dacă în plan mai erau încă două sonde care trebuiau să fie ridicate imediat după cea de la Pungesti: una la Băcesti si cealaltă la Puiesti. Având în vedere că doar o singură sondă a adus grave prejudicii de imagine atât firmei Chevron cât si Guvernului României, era clar că trei sonde ar fi triplat aceste inconveniente. Opozitia puternică a pungestenilor si activistilor de mediu i-au convins pe sefii Chevron să adopte “planul B”. continuare »

Constantin Istrate (foto), al cincilea tortionar pe care Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (ICCMER) l-a identificat, recunoaste o parte din acuzatii si spune ca nu i-a batut pe detinutii de la Penitenciarul Gherla cu ciocanul, ci cu levierul.

“O parte dintre ele sunt adevarate, in cea mai mare parte sunt inscenari”, a declarat Istrate, fost loctiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla, pentru Digi24, referindu-se la faptele de care este acuzat.

De exemplu, el a negat ca ar fi folosit ciocanul pentru a bate un detinut, asa cum l-a acuzat Octavian Bjoza, fost detinut politic, explicand ca a folosit un levier.

“Dar nu cu ciocanu’ (…), ci am folosit un levier… Nu aveam ciomege, era interzis in puscarie orice forma de contondent”, a spus Istrate.

Al cincilea tortionar – Constantin Istrate, responsabil de moartea a peste 200 de detinuti

In varsta de 88 de ani, Constantin Teodor Istrate a detinut functii de conducere in Penitenciarul Gherla, incepand prin a fi comandant de pluton (oct. 1954 – 1956), apoi ajutor de serviciu al comandantului si loctiitor comandant pentru spate (1956 – iun. 1957), loctiitor comandant pentru paza si regim (1957 – dec. 1958 si 1 mart. 1959 – 1961), comandant (dec. 1958 – 1 mart. 1959).

Conform marturiilor obtinute de ICCMER, Constantin Istrate era unul dintre cei mai sofisticati gardieni. Astfel, el evita sa loveasca detinutii cu mainile sau cu alte obiecte pentru a nu se murdari de sangele lor, spun cercetatorii, preferand sa ii loveasca pe detinutii imobilizati la pamant cu cele mai grele ghete sau cizme pe care le avea.

Victimele tortionarului Istrate, marturii sfasietoare: Batai cu ciocanul la talpi, detinuti transportati cu camionul in saci

Conform probelor obtinute, Istrate asigura legatura cu serviciile secrete, dand informatii nu numai despre detinutii politici de la Penitenciarul Gherla, ci si despre colegii sai.

Judecătorii CCR au declarat neconstituţională legea Big Brother. Este vorba despre actul normativ care prevedea ca informaţiile despre apelurile telefonice şi traficul de date să fie stocate timp de 6 luni de operatorii de telefonie mobilă.

Conform unui comunicat al Curţii Constituţionale, cu unanimitate de voturi, Curtea “a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Decizia CC vine în urma ridicării în instanţă a excepţiei de neconstituţionalitate, scrie Mediafax.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională.

Potrivit Constituţiei, “dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Preşedintele Traian Băsescu a promulgat, în 12 iunie 2012, Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, cunoscută şi ca “Legea Big Brother”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.

Furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.

Legea privind stocarea datelor de trafic de telefonie şi internet mai prevede că organele de urmărire penală au obligaţia de a informa persoana ale cărei date sunt reţinute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu excepţia cazurilor în care persoana este implicată în acţiuni care periclitează siguranţa naţională.

| antena3

UPDATE 22.40 – Trei explozii violente au zguduit Ierusalimul, marţi seara, la puţin timp după ce sirenele au răsunat în oraş, potrivit unor jurnalişti ai AFP.

Sirenele au răsunat în jurul orei 19.00 GMT (22.00, ora României). La puţin timp după, trei explozii violente au zguduit Ierusalimul, potrivit aceleiaşi surse.

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a revendicat tirurile de rachetă lansate asupra oraşelor Ierusalim, Tel Aviv şi Haifa.

“Pentru prima oară, Brigăzile Ezzedine al-Qassam au atacat Haifa cu o rachetă de tip R160, Ierusalimul ocupat cu patru rachete de tip M75 şi (oraşul) Tel-Aviv cu patru rachete de tip M75“, au afirmat brigăzile într-un comunicat.

Sirene au răsunat şi în nordul Israelului, la Tel Aviv.

Mai devreme în cursul serii, sirenele de alertă au răsunat la Tel Aviv, la 60 de kilometri nord de Fâşia Gaza, după care o rachetă a fost interceptată de sistemul de apărare Iron Dome, potrivit armatei.

Autorităţile israeliene au deschis toate adăposturile antiaeriene de la Tel Aviv şi Ierusalim.

MAE recomandă evitarea deplasărilor în Israel şi Teritoriile Palestiniene

UPDATE 21.00: Brigăzile Ezzedin Al-Qassam, aripa militară a organizaţiei islamiste Hamas, au lansat rachete spre două baze militare din Israel, după o tentativă eşuată de pătrundere pe teritoriul israelian, informează AFP.

Grupul terorist anunţă că a lansat “zece rachete Katiuşa” spre baze militare din zona Zikim, în sudul Israelului.

Potrivit presei israeliene, patru islamişti palestinieni au fost ucişi de armata israeliană pe o plajă situată la 2,5 kilometri de frontiera cu Fâşia Gaza.

Ştirea iniţială 16.24
Israelul a autorizat mobilizarea a aproximativ 40.000 de rezervişti, în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâşia Gaza, scrie presa israeliană, citată de AFP.

Această decizie a fost adoptată de către Cabinetul de Securitate condus de către Benjamin Netanyahu, la câteva ore după ce armata a lansat o vastă operaţiune aeriană vizând mişcarea palestiniană Hamas, în Fâşia Gaza, cu scopul de a opri tirurile de rachete către teritoriul israelian.

“Hamas a provocat această situaţie tensionată şi membrii militanţilor palestinieni vor plăti un preţ mare pentru această nesăbuinţă“, a declarat, marţi, premierul Benjamin Netanyahu.

Mişcarea Hamas a lansat numeroase rachete spre Israel ca reacţie la uciderea adolescentului palestinian Mohammed Abu Khder în Ierusalimul de Est. Asasinatul pare a fi un act de răzbunare faţă de uciderea celor trei adolescenţi israelieni în Cisiordania. Cei trei adolescenţi israelieni – Eyal Yifrah (în vârstă de 19 ani), Gil-Ad Shaer (16 ani) şi Naftali Frenkel (16 ani) – dispăruseră pe 12 iunie în Cisiordania.

Paisprezece rachete au fost lansate din Fâşia Gaza între 2 şi 3 iulie, două căzând pe case din sudul Israelului, fără însă a provoca victime. În replică, aviaţia militară israeliană a efectuat 15 raiduri asupra unor poziţii islamiste din teritoriul palestinian.

Guvernul Israelului a promis “distrugerea” organizaţiei teroriste Hamas, care deţine controlul asupra Fâşiei Gaza, după asasinarea celor trei adolescenţi israelieni.

Citiți și: În Romania nu a fost Holocaust

Catre Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania:

Sunt profund revoltat si idignat fata de reactia si actiunea dumneavoastra de protest impotriva amplasarii unei placi comemorativa dedicata grupului anticomunist condus de catre Aurel Visovan in incinta Liceului “Dragos Voda” din Sighetu Marmatiei.
Tinerii care au suferit in inchisori, au fost torturati batjocoriti de catre tortionarii comunisti care in mare parte erau de religie mozaica. 

Dumneavoastra uitati sau va faceti ca uitati ca traiti intr-o tara europeana, o tara unde minoritatile etnice si religioase au cele mai multe privilegii si drepturi din Europa.

O companie din Statele Unite a anunţat debutul testelor clinice cu un microcip… contraceptiv. Să fie aceasta viitoarea revoluţie legată de controlul sarcinilor nedorite?
Compania se numeşte MicroCHIPS, localizată în  Lexington, Massachusetts şi a pus la punct un microcip implantabil, capabil să elibereze în organismul purtătoarei sale, în fiecare zi, la aceeaşi oră, timp de până la 16 ani, doza zilnică de contraceptiv. Fără bătăi de cap, fără posibilitatea de a uita, fără probabilitatea de a utiliza pilule necorespunzătoare calitativ, scriu cei de la Playboy. Dacă femeia respectivă doreşte să rămână gravidă, poate opri temporar administrarea contraceptivului, wireless, cu ajutorul unei telecomenzi. Sau, dimpotrivă, medicul curant poate decide creşterea dozei de contraceptiv, tot wireless. Microcipul poate fi implantat la nivelul abdomenului, sau sub un braţ sau aproape oriunde altundeva. Inclusiv în ceafă sau în frunte.
MicroCHIPS aşteaptă aprobările FDA pentru a porni studiile pre-clinice anul viitor şi se aşteaptă să aducă această tehnologie pe piaţă până în 2018.

| bzb

Prin proiectul de act normativ, propus de deputatul Bogdan Diaconu, era reglementată o procedură privind declararea drept indezirabilă sau, după caz, drept „persona non grata” a oricărei persoane de cetăţenie străină care promovează mesaje care aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României. Proiectul a fost respins cu 307 voturi, șase abțineri și numai trei voturi în favoarea proiectului, demonstrând larga complicitate a parlamentarilor din toate partidele cu acțiunile extremiste, în special, ale revizioniștilor maghiari.

Vă prezentăm lista deputaţilor care, în data de 3 iunie 2014, au trădat interesele nationale, votând, în plenul Camerei Deputaţilor, pentru legalizarea manifestărilor extremiştilor maghiari împotriva României.

1. Adăscăliţei Constantin PSD DA
2. Alexe Florin-Alexandru PNL DA
3. Amet Varol Mino. DA
4. Anastase Roberta Alma PDL DA
5. Andea Petru PSD DA
6. Andronache Gabriel PNL DA
7. Anghel Gabriela-Lola PP-DD DA
8. Antal István UDMR DA
9. Anton Marin – DA
10. Anuşca Roxana-Florentina PNL DA
11. Ardeleanu Sanda-Maria PDL DA
12. Arsene Ionel PSD DA
13. Avram Constantin PC DA
14. Avram Marian PSD DA
15. Axente Ioan PSD DA
16. Babuş Radu PSD DA
17. Balan Ioan PDL DA
18. Baltă Mihai PSD DA
19. Băişanu Ştefan-Alexandru PNL DA
20. Bălan Ion PSD DA
21. Bărbulescu Daniel-Ionuţ PSD DA
22. Bejinariu Eugen PSD DA
23. Benga Ioan PSD DA
24. Blănariu Valentin PP-DD DA
25. Boboc Valentin Gabriel PSD DA
26. Bode Lucian Nicolae PDL DA
27. Bogdan Gheorghe-Dănuţ PSD DA
28. Bogdănici Camelia-Margareta – DA
29. Bónis István UDMR DA
30. Borbély László UDMR DA
31. Bordeianu Dan PNL DA
32. Bucura-Oprescu Simona PSD DA
33. Budurescu Daniel-Stamate PNL DA
34. Buican Cristian PNL DA
35. Calimente Mihăiţă PNL DA
36. Caloianu Mario-Ernest PP-DD NU
37. Cazan Mircea-Vasile PNL DA
38. Călin Ion PSD DA
39. Cătăniciu Steluţa-Gustica PNL DA
40. Cernea Remus-Florinel – DA
41. Chebac Eugen PSD DA
42. Cherecheş Florica PNL DA
43. Chiriţă Dumitru PSD DA
44. Chirteş Ioan-Cristian PNL DA
45. Chirvăsuţă Laurenţiu PSD DA
46. Chiţoiu Daniel PNL DA
47. Cioată Cezar PC DA
48. Ciobanu Gheorghe PSD DA
49. Ciobanu Liliana PP-DD DA
50. Ciocan Dan PSD DA
51. Ciofu Tamara-Dorina PSD DA
52. Ciolacu Ion-Marcel PSD DA
53. Ciubotaru Lucian-Manuel PNL DA
54. Ciucă Liviu-Bogdan PC DA
55. Ciuhodaru Tudor PP-DD DA
56. Ciurariu Florin PNL DA
57. Cocei Erland PNL DA
58. Comşa Cornel-George – DA
59. Condurăţeanu Andrei-Răzvan PSD DA
60. Costin Gheorghe PNL DA
61. Covaci Dorel PSD DA
62. Cozmanciuc Corneliu-Mugurel PNL DA
63. Cristea Victor PSD DA
64. Cristian Horia PNL Abţinere
65. Cseke Attila-Zoltán UDMR DA
66. Culeţu Dănuţ PDL DA
67. Cupă Ion PNL DA
68. Cupşa Ioan PNL DA
69. Daea Petre PSD DA
70. Dalca Ştefan-Petru PP-DD DA
71. Delureanu Virgil PSD DA
72. Diaconu Adrian-Nicolae PSD DA
73. Diaconu Mihai-Bogdan PSD NU
74. Dima Toader PSD DA
75. Diniţă Ion PC DA
76. Dîrzu Ioan PSD DA
77. Doboş Anton PNL DA
78. Dobre Mircea-Titus PSD DA
79. Dobrinescu Traian PNL DA
80. Dolha Mircea PNL DA
81. Dolha Nechita-Stelian PNL DA
82. Donţu Mihai-Aurel PNL DA
83. Dragomir Gheorghe PNL DA
84. Dragomir Viorel Marian PSD DA
85. Drăghici Mircea-Gheorghe PSD DA
86. Drăguşanu Vasile-Cătălin PC DA
87. Dumbrăvanu Paul PNL DA
88. Dumitrache Ileana Cristina PSD DA
89. Dumitru Georgică PC DA
90. Dumitru Ioana-Jenica PP-DD DA
91. Dumitru Ovidiu-Ioan – DA
92. Emacu Gheorghe PSD DA
93. Enache Marian PSD DA
94. Enea Constantin-Cosmin PSD DA
95. Eparu Ion PSD DA
96. Erdei Dolóczki István UDMR DA
97. Fejér László-Ődőn UDMR DA
98. Fenechiu Cătălin-Daniel PP-DD DA
99. Firczak Gheorghe Mino. Abţinere
100. Florea Damian PC DA
101. Fonta Nuţu PSD DA
102. Frăticiu Gheorghe PSD DA
103. Galan Constantin PNL DA
104. Ganţ Ovidiu Victor Mino. Abţinere
105. Gavrilescu Graţiela Leocadia PNL DA
106. Găină Mihăiţă PSD DA
107. Gerea Andrei Dominic PNL DA
108. Gheorghe Florin – DA
109. Gheorghe Tinel PDL DA
110. Ghera Giureci-Slobodan Mino. DA
111. Ghiveciu Marian PSD DA
112. Gireadă Dumitru-Verginel PNL DA
113. Gliga Vasile Ghiorghe PSD DA
114. Grama Horia PSD DA
115. Grecea Maria PNL DA
116. Grindeanu Sorin Mihai PSD DA
117. Gudu Vasile PDL DA
118. Guran Virgil PNL DA
119. Gurzău Adrian – DA
120. Harbuz Liviu PSD DA
121. Hărău Eleonora-Carmen PNL DA
122. Holban Titi PSD DA
123. Hrebenciuc Viorel PSD DA
124. Hulea Ioan PSD DA
125. Iacob Ridzi Monica Maria PP-DD DA
126. Iacoban Sorin-Avram PSD DA
127. Ialomiţianu Gheorghe PDL DA
128. Iancu Iulian PSD DA
129. Iane Daniel PNL DA
130. Iane Ovidiu-Cristian PSD DA
131. Ibram Iusein Mino. DA
132. Ignat Miron Mino. DA
133. Intotero Natalia-Elena PSD DA
134. Ionescu Aurelian PC DA
135. Ionescu George PDL DA
136. Iordache Florin PSD DA
137. Irimie Vicenţiu-Mircea PC DA
138. Iriza Scarlat PSD DA
139. Ispir Raluca-Cristina PNL DA
140. Itu Cornel PSD DA
141. Kelemen Atilla-Béla-László UDMR DA
142. Kerekes Károly UDMR DA
143. Kereskényi Gábor UDMR DA
144. Khraibani Camelia PSD DA
145. Korodi Attila UDMR DA
146. Laza-Matiuţa Liviu PDL DA
147. Longher Ghervazen Mino. DA
148. Lubanovici Mircea PDL DA
149. Lupu Mihai PNL DA
150. Manda Iulian Claudiu PSD DA
151. Manea Victor-Gheorghe PNL DA
152. Marcoci Vlad PSD DA
153. Marcu Nicu PNL DA
154. Marcu Viorica PNL DA
155. Marian Ion Cristinel PP-DD DA
156. Marin Gheorghe PSD DA
157. Markó Attila-Gabor UDMR DA
158. Marocico Ion Mino. DA
159. Márton Árpád-Francisc UDMR DA
160. Máté András-Levente UDMR DA
161. Matei Călin-Vasile-Andrei PSD DA
162. Măduţa Flavius-Luigi PSD DA
163. Melinte Ion PSD DA
164. Merka Adrian-Miroslav Mino. DA
165. Mihai Aurelian – DA
166. Mihăilescu Ion-Bogdan PSD DA
167. Mincă Liliana PP-DD DA
168. Mircovici Niculae Mino. DA
169. Mironescu Răzvan Horia PNL DA
170. Mitrea Manuela PSD DA
171. Mitrea Miron Tudor PSD DA
172. Mîrza Gavril PSD DA
173. Mocanu Adrian PSD DA
174. Mocanu Vasile PSD DA
175. Mocioalcă Ion PSD DA
176. Mocioi Niculina PP-DD DA
177. Moisii Constantin PSD DA
178. Moldovan Ioan PC DA
179. Motreanu Dan-Ştefan PNL DA
180. Movilă Petru – DA
181. Muntean Mircia PSD DA
182. Munteanu Ioan PSD DA
183. Murgu Neagu PSD DA
184. Nassar Rodica PSD DA
185. Nazare Alexandru PDL DA
186. Neacşu Marian PSD DA
187. Necula Cosmin PSD DA
188. Negruţ Cornelia PC DA
189. Nica Nicolae-Ciprian PSD DA
190. Nichita Cristina PSD DA
191. Nicoară Romeo Florin PNL DA
192. Nicolae Alexandri PNL DA
193. Nicolae Florian PSD DA
194. Nicolăescu Gheorghe-Eugen PNL DA
195. Nicolescu Theodor-Cătălin PNL . Abţinere
196. Nicolicea Eugen PSD DA
197. Niculae Aurel – DA
198. Niculescu Dumitru PP-DD DA
199. Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae PSD DA
200. Nistor Gheorghe-Vlad PNL DA
201. Nistor Laurenţiu PSD DA
202. Nistor Marioara PSD DA
203. Niţă Emil PSD DA
204. Nosa Iuliu PSD DA
205. Oajdea Daniel Vasile PP-DD DA
206. Ochi Ion PSD DA
207. Oltean Ioan PDL DA
208. Orban Ludovic PNL DA
209. Oros Nechita-Adrian PNL DA
210. Palaşcă Viorel PNL DA
211. Palăr Ionel PNL DA
212. Paleologu Theodor – Abţinere
213. Pambuccian Varujan Mino. DA
214. Paul Maria-Andreea PDL DA
215. Păun Nicolae Mino. DA
216. Pârgaru Ion PNL NU
217. Peia Ninel PSD DA
218. Petrea Dorin Silviu PSD DA
219. Petrescu Petre PSD DA
220. Petric Octavian PSD DA
221. Podaşcă Gabriela-Maria PSD DA
222. Pop Georgian PSD DA
223. Popa Octavian-Marius PNL DA
224. Popa Radu Mihai PSD DA
225. Popeangă Vasile PSD DA
226. Popescu Dan-Cristian PDL DA
227. Popescu Dumitru-Iulian PSD DA
228. Popescu Florin Aurelian – DA
229. Potor Călin PSD DA
230. Preda Cezar-Florin PDL DA
231. Puşcaş Iacob PSD DA
232. Raeţchi Ovidiu Alexandru PC DA
233. Rădulescu Cătălin-Marian PSD DA
234. Rădulescu Constantin PSD DA
235. Rădulescu Romeo PDL DA
236. Răţoi Neculai PSD DA
237. Resmeriţă Cornel-Cristian PSD DA
238. Rizea Cristian PSD DA
239. Roman Cristian-Constantin PDL DA
240. Roman Gheorghe PSD DA
241. Roman Petre PNL DA
242. Roşca Lucreţia PSD DA
243. Roşca Mircea PNL DA
244. Rotaru Răzvan PC DA
245. Sava Andrei-Valentin PSD DA
246. Sămărtinean Cornel-Mircea PDL DA
247. Săpunaru Nini PNL DA
248. Săvoiu Ionuţ-Cristian PSD DA
249. Scarlat George PNL DA
250. Schelean Valeria-Diana PDL DA
251. Scutaru Adrian George PNL DA
252. Secară Florin Mihail – DA
253. Sefer Cristian-George PP-DD DA
254. Seres Dénes UDMR DA
255. Simionescu Adrian Constantin PSD DA
256. Smarandache Miron Alexandru PSD DA
257. Solomon Adrian PSD DA
258. Stan Ioan PSD DA
259. Stan Ion PSD DA
260. Stanciu Anghel PSD DA
261. Stanciu Zisu PSD DA
262. Stancu Ionel Mino. DA
263. Stănescu Alexandru PSD DA
264. Steriu Valeriu-Andrei PSD DA
265. Stoica Ştefan-Bucur PDL DA
266. Stragea Sorin Constantin PSD DA
267. Stroe Radu PNL DA
268. Surdu Raluca PNL DA
269. Surugiu Iulian-Radu PNL DA
270. Szabó Ödön UDMR DA
271. Şimon Gheorghe PSD DA
272. Şoptică Costel PNL DA
273. Şova Lucian PSD DA
274. Ştefan Viorel PSD DA
275. Ştirbu Gigel-Sorinel PNL DA
276. Taloş Gheorghe-Mirel PNL DA
277. Tararache Mihai – DA
278. Tămâian Ioan PNL DA
279. Tănase Răzvan-Ionuţ PSD DA
280. Tănăsescu Claudiu-Andrei PC DA
281. Tătaru Florin-Cristian PSD DA
282. Teju Sorin PNL DA
283. Teodorescu Cătălin-Florin PDL DA
284. Teodorescu Ioan Viorel PNL DA
285. Thuma Hubert Petru Ştefan PNL DA
286. Tiuch Cătălin PSD DA
287. Tîlvăr Angel PSD DA
288. Toader Mircea-Nicu PDL DA
289. Tocuţ Dan-Laurenţiu PNL DA
290. Traicu Rodin PSD DA
291. Tudorache Daniel PSD DA
292. Tudorie Violeta PSD DA
293. Tudose Mihai PSD DA
294. Tuşa Adriana Diana – DA
295. Ţigăeru Roşca Laurenţiu PNL DA
296. Ţîmpău Radu Bogdan PNL DA
297. Udrişte Gheorghe PDL DA
298. Uioreanu Elena-Ramona PNL DA
299. Uricec Eugen Constantin PSD DA
300. Ursărescu Dorinel PNL DA
301. Vainer Aurel Mino. DA
302. Varga Lucia-Ana PNL DA
303. Varga Vasile PNL DA
304. Vasilică Radu Costin PSD DA
305. Vizitiu Sergiu-Constantin PSD DA
306. Vladu Iulian PDL DA
307. Vlase Petru Gabriel PSD DA
308. Vlădoiu Aurel PSD DA
309. Voicu Mădălin-Ştefan PSD DA
310. Voicu Mihai Alexandru PNL DA
311. Vreme Valerian – DA
312. Vulpescu Ioan PSD DA
313. Weber Mihai PSD DA
314. Zamfir Daniel-Cătălin PNL DA
315. Zisopol Dragoş Gabriel Mino. Abţinere
316. Zlati Radu PNL DA continuare »

Guvernul Poloniei vrea sa pastreze controlul asupra companiilor importante si nu va mai derula vanzari de active la scara larga, urmand in schimb sa incurajeze dezvoltarea locala si internationala a acestora, a declarat un secretar de stat al Trezoreriei, citat de cotidianul Wall Street Journal.

Vanzarea de participatii la companiile de stat a ajutat bursa de la Varsovia sa intre in top 10 la nivel european in functie de capitalizarea companiilor listate, guvernul polonez fiind autorul unor oferte publice initiale mari. Astfel, listarea asiguratorului PZU a fost a doua ca valoare la nivel european in 2013, cu 1,99 miliarde de euro, in timp ce intrarea pe bursa a companiei miniere JSW a atras 1,35 miliarde de euro in 2011, pe locul patru in Europa in anul respectiv.

continuare »

Dorințe, intenții și planuri urzite în subteranele politicii negre încep să prindă contur și să fie asumate public.

Chestiunea moldovenească, în contextul evenimentelor din Ucraina, devine, din zi în zi, mai presantă și, de ce nu, tot mai îngrijorătoare pentru integritatea frontierelor României.

Dacă în scenarii anterioare se anticipa o Moldova Mare, integrată României, drept compensație pentru integrarea Transilvaniei la Ungaria, zilele acestea a fost readusă în atenție proiecția geopolitică “Republica Federală Moldova”.

Trei partide de extrema stângă (Partidul Regiunilor, Partidul Patrioților Moldovei, Partidul Socialiștilor), bașcanul Uniunii Teritorial Administrative Găgăuzia, Mihail Formuzal și Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, cunoscut pentru implicarea activă în politică, au semnat un pact privind crearea Mișcării Populare Moldova Mare.

Anterior, în luna iulie 2012 a fost lansat un balon de sondare a opiniei publice referitor la Republica Federativă Moldovenească. Se preconiza ca federația să includă cinci republici și o regiune autonomă. Proiectul era parte a unei așa-zise strategii de federalizare a țării elaborate de Mișcarea Moldova Federală. Se propunea ca cele cinci republici să poarte denumirile de: Republica Moldovenească de Est, Republica Moldovenească de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia, și Republica Bucovina, iar regiunea autonomă, “Ținutul Autonom Basarabia”. continuare »

Deși geografic este situat undeva în centrul județului Neamț , satul Homiceni – din comuna Bârgăuani nu a reprezentat un punct de interes pentru autorități sau afaceriști. Cel puțin nu până în ultima perioadă.
70 de suflete își duc veacul aici. Media de vârstă a sătenilor depășește 65 de ani. Sunt oameni simpli, cu frică de Dumnezeu, care nu vor altceva decât să-și trăiască zilele în voie bună. Dar cum nu toate poveștile au un final fericit, cei 70 de săteni sunt terorizați de societatea Prospecțiuni SA, care își trimite oamenii și utilajele pe terenul localnicilor, sp le tulbure liniștea:
„Vin și vor să ne devasteze satul! Pe mine m-au băgat în toți sperieții! Au venit cu mașinile de la Prospecțiuni (…) Mai avea un sfert de metru și era să-l calce pe soțul meu! Nici nu au stat de vorbă, să ne explice măcar ce vor de la noi”, ne mărturisește vizibil speriată o bătrână din Homiceni.
Din spusele sătenilor, lucrările de explorare comandate de Romgaz și executate de Prospecțiuni SA în satul Homiceni se desfășoară pe proprietatea lor privată, deși sătenii nu și-au dat acordul. “Noi, cu orice preț, nu-i primim în satul nostru!” Spun ferm aceștia.
Cum obține Prospecțiuni SA acordul sătenilor?
Metoda 1: Angajații Prospecțiuni SA amenință bătrânii să iscălească documentele pentru a avea frâu liber:
„M-au amenințat să iscălesc! A zis că acolo sunt gaze de șist! N-am ieșit la poartă, mi-era frică!” (săteancă, 75 ani)
Și fiindcă amenințările n-au avut succes,
Metoda 2: „Care iscălește, primește bani în schimb, asa ne-au zis! Au insistat, veneau-plecau, veneau-plecau de la poarta mea!”, afirmă un alt sătean din Homiceni.
Reprezentanții companiei de prospecțiuni precizează că desfășoară o activitate perfect legală. Dacă a mitui și a amenința sătenii pentru obținere de semnături este legal, atunci vai de Justiția Română! Fie asta, fie mint cei 70 de locuitori ai satului Homiceni, majoritatea trecuți de vârsta a doua.
Sătenii au fost asigurați de către primar că nu există absolut niciun pericol. Tot primarul, care inițial a stabilit împreună cu sătenii că fără permisiunea lor, Prospecțiuni nu are ce căuta in satul Homiceni, s-a întors 180 de grade: „A zis că oamenii ăștia sunt chemați de Culiță Tărâță și el nu se poate pune rău cu Județul!” a conchis unul dintre săteni.

| ziarpiatraneamt

In luna noiembrie a anului trecut consilierii locali din Puiesti au votat in unanimitate interzicerea explorarii si exploatarii gazelor de sist pe teritoriul comunei. La fel ca si in cazul celorlalte comune care au actionat similar, Prefectura Vaslui a cerut in instanta anularea hotararii, aratand ca “autoritatile locale nu se pot pronunta asupra exploatarii zacamintelor din subsol, acestea fiind in proprietatea exclusiva a statului”.

Compania Chevron a obtinut de la Consiliul Judetean Vaslui, la inceputul lunii aprilie, autorizatia de construire pentru sonda de explorare a gazelor de sist ce urmeaza a fi amplasata in extravilanul localitatii Puiesti. Eliberarea autorizatiei de construire la Puiesti s-a facut dupa ce Chevron obtinuse, pe 30 ianuarie 2014, acordul de mediu pentru explorarea gazele de sist in extravilanul localitatii respective. Compania petroliera a depus solicitarea pentru obtinerea acordului de mediu la Puiesti in toamna anului trecut, iar pe 20 decembrie 2013 a avut loc si dezbaterea publica pe marginea proiectului, sedinta care s-a desfasurat, pe o perioada de doua ore, printre huiduieli si fluieraturi ale localnicilor si activistilor de mediu.

Sonda de explorare de la Puiesti va fi amplasata la 1,4 kilometri de cea mai apropiata localitate si la 300 de metri fata de paraul Tutova. Suprafata luata in concesiune de compania petroliera este de aproximativ doua hectare.

Pe langa procesul cu Puiesti, Prefectura a castigat la Tribunalul Vaslui alte 12 procese intentate consiliilor locale care au interzis explorarea si exploatarea gazelor de sist pe teritoriul comunelor respective, CL Bacani si CL Pungesti atacand cu recurs sentintele instantei vasluiene. In schimb, au existat si trei consilii locale, respectiv Alexandru Vlahuta, Suletea si Pogana, care au avut castig de cauza in instanta pe aceeasi speta, insa Prefectura Vaslui le-a atacat la Curtea de Apel Iasi.

Compania Chevron detine patru acorduri de mediu in judetul Vaslui pentru explorarea gazelor de sist, in localitatile Silistea – Pungesti, Paltinis – Bacesti, Popeni – Gagesti si Puiesti. De asemenea, compania petroliera a obtinut, in baza acordului de mediu si a altor avize de la alte autoritati, si doua autorizatii de construire pentru amenajarea platformelor pe care sunt sau urmeaza a fi montate sondele de explorare de la Silistea – Pungesti si Puiesti. Pana acum, Chevorn a inceput lucrarile de foraj in comuna Pungesti, la inceptul lunii mai.

| ziare.com

Guvernul german vrea să INTERZICĂ exploatarea gazelor de şist cel puţin până în 2021
“Nu va exista în Germania exploatarea gazelor de ştist prin metoda fracturării hidraulice, în scop comercial, în viitorul apropiat”, a declarat vineri ministrul Mediului, Barbara Hendricks.
Aceasta, împreună cu ministrul Economiei şi Energiei, Sigmar Gabriel, ambii de orientare social-democrată, au definit principalele prevederi legislative legate de problema zăcămintelor de şist.
În Germania există o opoziţie foarte puternică faţă de fracturarea hidraulică, metodă care constă în crearea de fisuri subterane în care sunt pompate apă şi substanţe chimice sub presiune, pentru extragerea şi captarea gazelor.
Temerile sunt legate de poluarea care ar putea fi provocată de substanţele chimice utilizate, în special pânzei freatice.
Reprezentanţii industriei susţin pe de altă parte că gazele de şist ar permite reducerea costului energiei din Germania, unul dintre cele mai ridicate din Europa, precum şi a dependenţei de importuri, mai ales în contextul crizei din Ucraina.
Cei doi miniştri iau în serios îngrijorarea populaţiei, a spus Hendricks, potrivit căreia protejarea sănătăţii şi a apei potabile este o prioritate absolută.
În 2021 va fi realizat un raport privind stadiul cunoştinţelor şi tehnologiei existente, iar Parlamentul va analiza din nou legea. Până atunci, testarea zăcămintelor de şist va fi autorizată doar în anumite condiţii.
Asociaţia pentru protecţia mediului Bund a calificat proiectul drept un pas mic în direcţia bună, dar vrea şi interzicea explicită a testelor.
Fracturarea hidraulică pentru extragerea de gaze din zăcămintele convenţionale, care are loc de 60 de ani în Germania, va rămâne posibilă în principiu, dar va fi însoţită de reguli suplimentare, de exemplu legate de caracteristicile produselor utilizate.
De fapt, toate proiectele de fracturare convenţionale se află într-un punct mort, nicio autorizaţie nefiind acordată în ultimii ani.
“Dacă aceste planuri se vor concretiza, nu va mai exista producţie de gaze naturale în Germania, care va fi dependentă în totalitate de importuri”, a declarat vineri preşedintele federaţiei producătorilor de petrol şi gaze WEG, Josef Schmid.
Germania nu deţine zăcăminte importante de gaze, cu excepţia câtorva din nordul ţării.
“În schimb, avem gaze de şist suficiente pentru asigurarea necesarului energetic al Germaniei pentru o perioadă de 10 ani, poate chiar mai mult”, a spus joi directorul general al grupului BASF, din industria chimică, Kurt Bock, un susţinător puternic al gazelor de şist.
Propunerile prezentate vineri de cei doi miniştri social-democraţi necesită acordul conservatorilor din coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel.
Proiectul nu se va concretiza într-o nouă lege, ci într-un amendament la legea minelor şi cea a apelor.
Hendricks consideră că modificările pot fi adoptate înainte de sfârşitul acestui an.

| realitatea.net

Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început, şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi înţelegerii, Duhul mângâierii şi puterii lui Dumnezeu – El e adevăratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş.

Iar în ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor, există din fericire un document scris – scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusalim, apostolii au scris vestitele cuvinte: Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă să fie aşa şi pe dincolo (Fapte 15, 28). Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de oricare alta, Lui I se rugau, pe El îl chemau, Lui I se supuneau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L cheme pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui I se supun necondiţionat. Dar nu numai mai-marii bisericeşti, ci şi mai-marii lumeşti din ţările ortodoxe, miniştrii şi aleşii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, şi cu asta au început lucrarea lor sinodală sau parlamentară. Acelaşi lucru l-au făcut şi-l fac mai-marii din învăţământ. Ştiţi că la începutul anului şcolar ei merg cu elevii lor să îl cheme pe Duhul Sfânt. Şi Atotbunul, Atotputernicul şi Atotînţeleptul Duh Sfânt toate le îndrumă, toate le întăreşte, toate le insuflă: şi Biserica, şi statul, şi educaţia. Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dictator pământesc, ci ca un tată – prin înţelepciune şi dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi.

Iar dumneavoastră ştiţi că în greceşte cuvântul „papa” înseamnă părinte, tată. Aşadar, în înţelesul corect din punct de vedere istoric şi moral Duhul Sfânt este tatăl nostru, este papă al nostru. Şi la ce i-ar mai trebui Bisericii Ortodoxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii – taţii – pământeşti? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: Şi tată (a se citi: papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9).

Pace dvs. şi sănătate de la Dumnezeu!

| de  Episcop Nicolae Velimirovici în cartea
Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi- scrisori misionare

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YWef_3UQASk]

Clipul acuză pe basarabenii care se opun integrării în UE ca fiind sălbatici, habotnici religios și care nu înțelege “benefiicile” aduse de Uniunea Evreopeană. În plus se afirmă că europenii “au frică de Dumnezeu”, de aceea promovează agresiv căsătoriile homosexuale. Iar la final se termină cu un mesaj mincinos: Uniunea Europeană garantează dreptul la cultură și tradiția fiecărui popor. O MARE MINCIUNĂ, va spunem noi, dragi frați din Basarabia, care trăim de 7 ani cu jugul pus de homosexualii din Parlamentul evreopean. Ne-au trimis în țara noastră toate blestemățiile de obiceiuri păgânești, iar tradițiile noastre pier de la an la an. Integrarea în UE este echivalentă cu predarea țării unui dușman de moarte, la fel de rău și parșiv ca Rusia. Cereți UNIREA cu Țara Mamă, singura soluție pentru care au luptat toți eroii acestui neam românesc!