La Paris, un preot român prigoneşte rezistenţa anti-cip

Fratilor ortodocsi ! Dati slava lui Dumnezeu ! Prigoana impotriva noastra a inceput, asa cu a si proorocit parintele Proclu cu doua saptamani in urma ! “Va incepe prigoana in Biserica. Ai «nostri» ii vor prigoni pe ai nostri. De fapt ai lor ii vor prigoni pe ai nostri”. E timpul sa strangem randurile si sa fim uniti. Cutitul incepe sa se apropie de os. Suntem alaturi in rugaciune fata de fratii nostri din Franta si ii asiguram ca parintele Iustin se va ruga pentru ei. Iata ce i-au trimis prin mail fratelui Danion Vasile, acesti marturisitori din Franta.

În februarie 2009, sora mea, Ioana, la sfârşitul Sfintei Liturghii, i-a cerut Părintelui Târziu, superiorul Bisericii libere de la Paris, ce se află (încă) sub omoforul arhiepiscopului Natanaël din SUA, să-i informeze pe credincioşi de pericolul documentelor biometrice. Preotul s-a înfuriat peste măsură, a ţipat în sfânta biserică şi a refuzat să ia poziţie. Sora mea l-a atenţionat că e păstor de suflete şi că va da socoteală de oiţele pierdute. Preotul i-a replicat că : „Femeia nu are voie să vorbească în biserică!” şi a adăugat că el poate să doarmă linistit.
Duminică, 8 martie, în Duminica Ortodoxiei, am distribuit cu sora mea, în faţa bisericii, peste 400 de fluturaşi dubli conţinând cele două apeluri ale Sfinţiei Sale Justin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă, şi această operaţie nu a suscitat nicio reacţie negativă din partea superiorului bisericii. Este adevărat că era prezent IPS Iosif, care a prezidat şedinţa comitetului de „dialog”, al cărei scop este trecerea fără zgomot a bisericii libere de la Paris în sânul primitor al Patriarhiei. Domnii consilieri se pare că au avut marele curaj să emită câteva condiţii, printre care recunoaşterea victimelor comunismului, dar niciunul nu a îndrăznit să ceară IPSfinţitului, ca o condiţie preliminară, informarea poporului şi luarea unei poziţii clare împotriva documentelor biometrice, aşa cum s-au pronunţat alţi ierarhi din Sfântul Sinod în ţară.
Ieri, 15 martie, distribuiam, în faţa bisericii, cu sora mea şi o altă persoană, paşnic, ca şi duminica precedentă, materiale descărcate de pe Apologeticum, mai precis manifestele Părinţilor Pârvu şi Baştovoi precum şi „Instigarea” la rugăciune pentru parlamentarii chemaţi să voteze a doua zi în Senat. De asemenea, strângeam semnăturile celor care refuză documentele biometrice. La un moment dat, ne trezim cu Părintele Constantin Târziu, care a părăsit Sfânta Liturghie pentru a ne porunci să ne îndepărtăm, altfel cheamă poliţia! Peste două minute (comisariatul este f. aproape), debarcă patru poliţişti care ne cer să ne îndepărtăm câţiva metri, dar nu ne interzic continuarea distribuirii. Le-am explicat, calm, că, de-a lungul anilor, toată lumea a avut dreptul să împrăştie materiale în faţa bisericii fără nicio problemă. Ne-am deplasat câţiva metri şi ne-am continuat operaţia chiar dacă un consilier parohial şi un alt individ au încercat să ne oprească.
La sfârşitul slujbei, Preotul Târziu a ieşit să vad o expozitie BRÂNCUŞI improvizată în faţa bisericii şi, foarte enervat, m-a ameninţat brutal: „O să-ţi dau o lovitură!…” şi, aplecându-se asupra unei cruci de pe masă, mi-a spus cu răutate : „-Eşti (ca) un drac, o să-ţi zdrobesc capul!…” Uluit, am repetat tare aceste ameninţări ca să le audă lumea, dar superiorul bisericii nu a negat (admitea deci implicit că le-a proferat) şi cred că o cameră video a înregistrat scena. Era prezentă multă lume. I-am spus hotărât preotului: „N-o să poţi stopa acţiunea noastră. Tatăl meu a fost omorât de comunişti! Oamenii trebuie şi vor afla adevărul în privinţa documentelor biometrice”. (Tatăl meu fost găsit complet ars în pat în decembrie 1983. În afară de pat, nu s-a găsit alt obiect ars. S-au găsit doar câteva din oasele tatălui meu şi o parte din ţeasta capului. Nu-i mai puţin adevărat că participasem la foarte multe acţiuni anticomuniste de la sosirea mea în Franţa, în decembrie 1981. Sora mea cea mare a fost internată cu forţa la spitalul nr. 9 din care a ieşit handicapată pe viaţă! Pe mine erau să mă omoare în bătaie când am încercat să trec frontiera! Eram trei la frontieră: ne-au bătut, legaţi fiind, până au obosit. Cu patul puştii, cu pumnii în cap, cu bocancii peste tot corpul. Era să-mi pierd un ochi. Plini de sânge, ne-au plimbat pe străzile Timişoarei ca să-i sperie pe oameni).
Preotul a chemat din nou poliţia, o altă echipă a sosit imediat şi ne-au cerut să încetăm distribuţia, altfel ne îmbarcă la comisariat. Le-am explicat că nu am făcut nimic rău şi că am intenţia să depun plângere la poliţie împotriva preotului pentru ameninţări. Neavând posibilitatea să cer pe cale ierarhică măsuri contra preotului care m-a ameninţat în mod nedemn de o faţă bisericească şi care a insultat-o şi pe sora mea cu fraza: „Ce creier ai!”, m-am decis să merg la comisariat unde s-a luat notă de intenţia mea de a depune plângere împotriva nevrednicului.
Am aflat că preafericitul Daniel va veni în curând la Paris şi va fi plimbat cu caleaşca de la biserică până la Notre Dame sau Sainte Chapelle. Patriarhul român ar plănui să (re)sfinţească biserică liberă a Românilor din Franţa, biserică sfinţită şi preasfinţită prin lacrimile şi suspinele amare ale nenumăraţilor exilaţi şi luptători anticomunişti români – dintre care mulţi au murit cu speranţa că România va fi, într-o zi, cu voia lui Dumnezeu, din nou liberă. Cu adevărat liberă. Nu sub talpa unui cip. Jandarm absurd şi dictator apocaliptic la poarta libertăţii umane şi-a veşniciei dumnezeieşti.

[polldaddy poll=1466500]