† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
ZIUA va ofera, in exclusivitate, extrase dintr-un aviz solicitat de Comisia Europeana-Comitetul Economic si Social European (CESE) al UE cu privire la “Identificarea prin frecvente radio in Europa: etape spre realizarea unui cadru politic”, pe care vi-l oferim integral in versiunea on-line a ziarului. Raportul trateaza cadrul mai larg al tehnologiei RFID, cea care este folosita in cadrul pasapoartelor electronice si admite ca “pe de-o parte, poate aduce beneficii greu de imaginat civilizatiei noastre tehnologice, iar pe de alta parte poate reprezenta cea mai mare amenintare cunoscuta la adresa libertatii si a vietii private”. O alta recomandare a CESE este ca “inainte de alegerea sistemelor RFID si instalarea aplicatiilor RFID, este necesara o examinare detaliata a costurilor si beneficiilor acelor riscuri specifice legate de securitate si de protectia vietii private” si “in cazul in care se autorizeaza aplicatii RFID, instalarea acestora trebuie sa fie pe deplin transparenta pentru toti cei implicati”, ceea ce la noi a lipsit cu desavarsire. Reteaua de urmarire globala Intre Concluziile si Recomandarile Comitetului privind “capcana biometriei” se afla: “Daca RFID nu este foarte atent controlata, ar putea, totodata, sa incalce intimitatea persoanei, sa distruga libertatile cetatenesti si sa ameninte securitatea persoanelor si a intreprinderilor. Codul electronic al produsului da posibilitatea oricarui obiect de pe Pamant sa aiba un numar de identitate propriu. Instalarea RFID necesita crearea unor uriase baze de date, care sa contina datele de pe etichetele unice. Aceste inregistrari pot fi asociate cu date de identificare personale, in special tinand seama de extinderea memoriilor si a capacitatii de prelucrare a calculatoarelor. Etichetele pot fi citite de la distanta, nelimitandu-se la raza vizuala, de catre dispozitive de citire care pot fi incorporate invizibil in aproape orice mediu in care se aduna mai multe persoane. Dispozitivele pot fi si incorporate in dale de podea, tesute in covoare, mascate in cadrul usilor sau ascunse in sertare, ceea ce face practic imposibil ca o persoana sa stie cand este scanata. Daca identitatea personala este asociata cu numerele unor etichete RFID unice, persoana poate fi localizata sau i se poate elabora profilul fara ca aceasta sa stie sau sa-si dea consimtamantul. Astfel, se poate construi o retea de dispozitive de citire si urmarire a etichetelor RFID strategic amplasate. Acest lucru nu trebuie permis. Necesitatea imperativa de a proteja viata privata si anonimatul trebuie sa constituie miezul recomandarii adresate de Comisie statelor membre.” Dispozitivul RFID poate reprezenta cea mai mare amenintare cunoscuta la adresa libertatii si a vietii private – Comisia Europeana – Comitetul Economic si Social European
de Victor RONCEA, ziarul ZIUA
Traiasca Legiunea si Capitanul!
de ce nu se pune si problema permiselor de conducere?vreau sa obtin permisul de conducere dar nu in formatul nou.un raspuns va rog
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Tinand cont de povestea drobului de sare a lui Creanga solutia temporara e o cusca Faraday. Pentru cei care au sarit de Maxwell si ecuatiile lui din cauza ca respectivul avea si un demon, numit demonul lui Maxwell, daca pasaportul biometric e invelit in folie de aluminiu nu il mai citeste nici Cucu Zbengu, facandu-l inutilizabil din punct de vedere al monitorizarii persoanei.
Pentru detalii: http://howto.wired.com/wiki/Make_a_Faraday_Cage_Wallet
Ce este fascinant, de fapt straniu, in toata povestea asta, e ca nici Victor Roncea, nici altii nu prezinta solutia simpla a custii Faraday.... Chiar nimeni din intregul grup "anti" nu vede solutia practica sau popularizarea solutiei practice sau anularea "functionalitatii" de monitorizare nu e interesanta pentru nimeni din grupul "anti"-chip...
In cazul Comisiei Europene e de asteptat ca simpla solutie a foliei de aluminiu sa nu fie vazuta. E vorba de politicieni... Neasptata e insa lipsa solutiei practice in cadrul lumii "anti"-chip... :D. Probabil multi interpreta asta ca pe un ecva ascuns in spatele agendei anti-chip... Eu spun ca e vorba de necunoasterea fizicii banale. Probabil daca in toata discutiile ar fi fost invitati si niste ingineri specialisti in RFID sau antene lucrurile nu ar fi ajuns pe panta hilarului
Traiasca Legiunea si Capitanul!
lunatice...cand ne vor introduce cipuri in corp cum vom mai scapa de urmarire?....da-ne o metoda la fel de simpla....
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@ioana: tot o cusca Faraday... Toate la timpul lor.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cei care cunosc doar "fizica banală" fie ştiu că lucurile nu se limitează la asta, fie nu. "Lunaticul" e din ultima categorie.
RFID a apărut în vremea Celui de-al doilea război mondial. Erau folosite pe avioane (ele însele uriaşe "cuşti Faraday") pentru ca radarele să deosebească automat avioanele amice de cele inamice. Odată cu unda radar se emitea un semnal radio "cheie", la care dispozitivul RFID emitea un semnal de identificare. Cuştile Faraday sunt interesante, într-adevăr, prin posibilităţile de ecranare oferite, dar aceste posibilităţi au nişte limite. Betonul armat, de pildă, se constituie el însuşi, prin armătura metalică, într-o cuşcă Faraday, limitând de multe ori semnalul radio al unor dispozitive. Dar nu total şi nu al oricăror dispozitive. La fel şi o maşină, mai ales aflată în ploaie, acţionează ca o cuşcă Faraday, apărând şoferul şi/sau pasagerii de trăznete. Dar nu blochează şi, de pildă, semnalul GSM. Este o largă problemă cea a lungimilor de undă pe care o cuşcă Faraday le poate ecrana.
Paşapoartele biometrice româneşti dispun - ce bine e să nu vorbeşti până nu te informezi! - de o cuşcă Faraday în care se află chipul, cuşcă având o fantă minusculă. Pe acest lucru se bazează şi reprezentanţii Direcţiei Paşapoarte când susţin că chipul "este sigur", că nu poate fi citit decât deschis şi aşezat pe cititor. Lucrurile însă nu stau chiar aşa.
Există mijloace de a străpunge apărarea unei cuşti Faraday, mai ales când este de dimensiuni atât de mici. Suntem aici în aceeaşi situaţie ca cea a cuirasatelor şi artileriştilor din secolul XIX. Unii specialişti se străduiau să realizeze cuirase (armuri pt. nave) cât mai impenetrabile, alţii (artileriştii) să realizeze proiectile şi tunuri care să spargă acele cuirase. Întotdeauna cuirasa poate fi învinsă, chiar dacă mijloacele nu sunt la dispoziţia publicului larg. Un tanc, de pildă, nu poate fi străpuns de o piatră sau o săgeată, de un buştean sau un bolovan, de o sabie sau o suliţă. Mai mult, nu poate fi străpuns nici măcar de un glonţ dintr-o armă obişnuită. Dar poate fi străpuns de proiectile puternice. Asta înseamnă că cel care are tancuri nu poate fi contracarat de un om obişnuit ci doar de cineva care poate dispune de mijloace puternice de răspuns.
Aplicând acelaşi principiu la RFID, constatăm că mijloacele de supraveghere în masă nu sunt la dispoziţia masei, ci a "elitelor" (financiare). Ele pot plăti dispozitive care să anuleze "măreţele" cuşti Faraday de sub 0,05 mm folosite în MRD-uri. De asemenea, este extrem de uşor ca aşa cum impun RFID-ul prin lege să INTERZICĂ prin lege folosirea unor mijloace de ecranare (a se vedea dispozitivele de detecţie radar, interzise în multe ţări şi alte asemenea legi). Odată dată o asemenea lege - declarată "anti-teroristă", desigur - "buzunarul Faraday" va fi imposibil de folosit legal. Deci nu reprezintă o soluţie acceptabilă, într-o societate normală. (sigur, poate fi folosit de fugari sau alţii asemenea, dar nu de fiecare cetăţean în parte)
În plus, această soluţie este viabilă doar pe un site ori în închipuirea unor oameni cu puţină cunoaştere asupra realităţilor RFID. Chiar în documentul amintit de Victor Roncea se vorbeşte despre "internetul obiectelor" şi despre urmărirea prin etichetele RFID de pe produse, lucru ce scapă cu totul din vedere superoptimiştilor care se încred în "buzunarul Faraday". Concret, codul de bare de pe obiecte va fi înlocuit pretutindeni de etichete RFID microscopice, citibile de cititoarele RFID de astăzi de la distanţe de până la 10 m (în viitor, desigur, performanţele de citire vor fi mai bune). Pe fiecare pantalon sau cămaşă, pe fiecare şiret sau pantof, pe fiecare ciorap, batistă şamd va exista o etichetă RFID unică. Urmărirea va fi extrem de uşor de făcut, iar ecranarea "Faraday", imposibilă. (sigur, o soluţie ar fi să îşi cumpere fiecare un scaner RFID şi să caute să identifice în fiecare obiect minusculul chip RFID, pentru a încerca să-l neutralizeze... lucru care poate fi, de asemenea, declarat ilegal şi aspru sancţionat!) Deci singurul răspuns eficient la introducerea RFID este cel legal.
De altfel, ca să crezi că se cheltuie sute de milioane de euro pentru un sistem de identificare şi supraveghere pe care îl anulezi cu o foiţă de staniol - şi eşti lăsat în pace să faci aşa ceva - trebuie să fii, într-adevăr, tare copilăros.
Mai mult, problema nu se limitează, nici pe departe, la urmărirea deplasării persoanei "la centimetru". Oricum aceasta se realizează şi prin etichetele RFID de pe maşini, haine, genţi, curele şi alte obiecte. Dar mai sunt şi problema furnizării şi folosirii datelor personale, problema identităţii persoanei, problema puterii acordate sistemului şi a autorităţii pe care acesta şi-o arogă şamd.
Sunt multe asemenea probleme vitale, fiecare dintre ele având trebuinţă de o cercetare foarte serioasă din care să izvorască o înţelegere profundă, cu adevărat duhovnicească.
Abordările pripite, rezolvărie "deus ex machina" nu ajută cu nimic, delicat spus.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Pr, discutia este despre pasapoarte,in acest moment si amdat un link la un experiment in care unul din DUT-uri este chiar un telefon mobil. Poate ca ar mult mai bine sa experimentati chair dumneavoastra...
Cheltuitul banilor pe tehologii inutile nu e ceva nou... Unii se aleg cu banii si altii cu iluzia ca au facut ceva. Cazul M2 Bradley e un bun inceput...
Iar cu tancul... e greu sa vanezi muste...