† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Ieri, 13 decembrie 2009, in ziua praznuirii Sfantului Apostol Andrei (stil vechi) – crestinatorului pamanturilor noastre, peste 200 de enoriasi ai bisericii Sf. Cuvioasa Parascheva si a altor sfinte lacase din capitala Moldovei, au mers in centrul Chisinaului, in Scuarul Europei pentru a inalta o Cruce in locul menorahului pus acolo vineri de catre iudei.
In prezenta unor inalti demnitari moldoveni si a catorva diplomati straini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sarbatoririi de catre confesiunea iudaica a asa-zisei „Hanuca”. De altfel, autorizarea de catre primarie a acestei actiuni cu caracter religios, evident sfidatoare la adresa majoritatii crestinesti a Republicii Moldova, este cel putinprovocatoare.
In acelasi timp, e de mentionat faptul ca astazi nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grabit deja sa eticheteze inaltarea Sf. Cruci in centrul capitalei unei tari ortodoxe mass-media liberala, ci un act de marturisire de catre crestini a credintei si a dreptului lor primar in viata statului al carui element constituant primordial sunt.
Fiind contactate de catre grupul de initiativa, organizatiile iudaice au refuzat sa ia asupra sa raspunderea pentru instalarea obiectului si au respins cererea de a-l evacua. In consecinta menorahul a fost, in mod organizat, scos de la locul de cinste si transportat la monumenul Sfantului Stefan cel Mare, unde a fost demontat si pus la picioarele Domnitorului.
„Noi suntem o tara ortodoxa si Stefan cel Mare a aparat-o de tot soiul de jidovi, dar ei au venit si au pus menora. Este o faradelege, o ingaduinta a puterii de stat de astazi, care a permis asa ceva intr-o tara ortodoxa. Eu fac apel, daca sunteti ortodocsi, sculati-va si spuneti cuvantul vostru” – a spus parintele protoiereu Anatolie Cibric.
sursa si mai multe fotografii la toaca.md
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Curaj ,demnitate si marturisire ortodoxa a poporului de pe cealalta parte a Prutului !Ortodoxia ne uneste si ne va uni pe veci!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfîntul Vasile cel Mare
Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfâşie dinăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vătăma mult, înşelându-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apără cineva de ei. Ce lucru îndrăzneţ nu au făcut aceşti înnoitori? Din această pricină, i-a despărţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au făcut mincinoasă adunare… Totuşi, trebuie să cunoaşteţi că, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe mulţi împreună cu voi care apără Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, care au alcătuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei.
Una este crimă care se pedepseşte acum cu asprime: nepăzirea Predaniilor Părinţilor. Să luptăm până la sfârşit … nu pentru bani, nu pentru slavă, ci pentru a dobândi de obşte comoară credinţei sănătoase şi să rămânem luptându-ne…
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ (+1960)
“Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaimă aceste sfinte canoane, numindu-le «bariere ruginite». Canoanele insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare a Toată Lumea si zic: «Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.»
Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cui se supun cei care atacă la suprafaţă ecumenismul, secularizarea şi întreg tacîmul de erezii contemporane, continuînd în acelaşi timp să rămînă cuminciori sub ascultarea celor căzuţi în aceste eresuri şi crezînd (invocînd o mincinoasă iconomie) că Duhul Sfînt acoperă în continuare slujirea eresiarhilor ? Hristos, prin Sfinţii Săi – Stîlpi ai Ortodoxiei, adevereşte limpede şi fără ocolişuri: “Dacă cineva vă învaţă, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade [Sinoadele adunate în numele şi duhul lui Hristos, nu în numele lui Antihrist şi a duhului său ucigător de Adevăr], să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte“ şi “vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti”.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
IPS Nicolae Corneanu şi-a recunoscut, în urmă cu câţiva ani, relaţia cu Securitatea
31 IULIE 2007
Patriarhul Teoctist a murit, luni, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărut după o operaţia de prostată
Patriarhul Teoctist a murit, luni, la ora 17.00, în urma unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaţiilor apărute după o operaţie de prostată Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, ar putea asigura locotenenţa patriarhală, până la alegerea noului patriarh de către Adunarea Naţională Bisericească.Când scaunul de Patriarh devine vacant, locotenenţa patriarhală îi revine de drept primului ierarh eparhiot, cu cea mai mare vechime în scaun, adică în hirotonie. În caz de impediment sau refuz, următorului, şi aşa mai departe. Astfel, locotenenţa ar putea fi asigurată de IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, care nu va mai putea candida, ulterior, pentru scaunul de Patriarh, potrivit Statutului BOR.
Mitropolitul Banatului a recunoscut, în urmă cu mai mulţi ani, din proprie iniţiativă, relaţia de colaborare cu Securitatea şi s-a căit pentru acest episod din trecutul său. După 41 de zile de vacantare, se va convoca Sinodul pentru desemnarea candidaţilor pentru scaunul de Patriarh. Candidaţii pentru slujirea de Patriarh sunt desemnaţi, de regulă, din rândul mitropoliţilor. Devine primul candidat desemnat cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul de voturi valabil exprimate. La fel se procedează şi pentru următorii candidaţi. În caz că nu se întruneşte majoritatea absolută, se repetă scrutinul. În caz de paritate, decid sorţii. Alegerea noului Patriarh se va face în aceeaşi zi în care au fost desemnaţi candidaţii.Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române devine candidatul care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă niciunul dintre candidaţi nu obţine această majoritate, se organizează o nouă votare, la care participă primii doi candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit majoritatea absolută. În caz de paritate, decid sorţii.
Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu: O lume care are nevoie de schimbare
Postat pe data: 2 Iunie 2008
(fragment din prelegerea rostită la cea de-a VIII-a Întâlnire Naţională a Tinerilor Catolici – Timişoara)
Noi nu numai că nu ne iubim vrăjmaşii, dar nu ne iubim nici între noi. E nevoie, din acest punct de vedere de o percepţie critică a situaţiei în care ne aflăm. În broşura, pe care cu toţi o avem la îndemână [editată cu ocazia Întâlnirii Naţionale a Tinerilor Catolici 2001 - n.r.), am citit un îndemn, adresat mai ales tinerilor, - acela de a avea curajul să critice realităţile negative, să critice chiar şi realităţile din Biserica proprie, pentru că Biserica, nu doar instituţie dumnezeiască, aşa cum este, ci ca şi instituţie omenească, e formată din oameni şi poate şi ea greşi. Este de datoria voastră, a tinerilor, întotdeauna mai entuziaşti şi mai curajoşi, de a spune ceea ce nu este bine. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 89. Vă mărturisesc că, fără să fi avut prilejul de a organiza întâlniri atât de importante ca cea de astăzi, am încercat întotdeauna să aflu ce se spune în preajma mea, în special opinia tinerilor. Nu o dată am auzit din partea lor cuvinte destul de aspre, prin care arătau anumite deficienţe constatate de către ei. De fiecare dată mi-am dat seama cât de important era ceea ce auzeam din partea lor. Şi astăzi cred că în toate bisericile, din toate ţările şi continentele, glasul tinerilor e necesar pentru a spune nu numai cele bune şi doar pentru a aplauda. Este frumos şi plăcut acest fapt, dar trebuie spus şi ceea ce nu este bine, pentru că, oameni fiind, putem greşi, iar datoria noastră de creştini este de a fi sinceri unul faţă de celălalt, de a avea dragoste unul faţă de celălalt şi de a ne ajuta unii pe alţii, chiar şi atunci când e vorba de a îndrepta unele erori.
Sigur nu este simplu de a ne ajuta chiar şi atunci când este vorba de a îndrepta unele erori. E nevoie de curaj, pentru că sunt greutăţi care înspăimântă. Şi este omenesc acest lucru. Şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos, ca om, când a intrat în grădina Ghetsimani, s-a înspăimântat. Unele din puţinele cuvinte rostite în momentul deciziei din grădina Ghetsimani, s-au referit la frică, teamă, ştiind ce avea să urmeze, ştiind că peste câteva minute Iuda avea să-l trădeze şi avea să fie luat, arestat, judecat şi chinuit. A fost un moment în care Isus s-a înspăimântat, aşa cum ne relatează Sfintele Evanghelii. Dar nu numai ca Dumnezeu, ci şi ca om a reuşit să treacă repede peste acest sentiment al fricii.
Şi-n această privinţă, ca şi-n multe altele, ne poate fi exemplu: să nu ne fie frică de reacţiile care se pot produce ca urmare a unor atitudini pe care le-am adoptat, chiar atunci când e vorba de Biserica căreia îi aparţinem. Desigur, e nevoie de mult cumpăt, de judecată, de multă raţiune pentru ca răul real, măsura realistă prin care îl dezvăluim, să fie şi cea cu care, tot în mod realist, îl putem îndrepta.
Există în societatea actuală o tendinţă generalizată de a critica, de a vedea mereu răul şi nu binele. Fără a dori să stigmatizez societatea românească, aş putea afirma că aceasta este una din caracteristicile sale. Nu acest lucru trebuie să-l facem noi. Totuşi, cu multă judecată, cu multă obiectivitate e bine să vedem răul care există şi să contribuim, cu entuziasmul pe care doar tinerii îl pot avea, la îndreptarea relelor care există pe toate planurile (pe plan social, plan cultural, politic şi nu mai puţin pe plan bisericesc).
Material preluat de pe http://www.intc.cnet.ro/timisoara_resurse.asp
Luând aminte la cuvintele Mitropolitului Nicolae, şi în mod special la îndemnul „Este de datoria voastră, a tinerilor, întotdeauna mai entuziaşti şi mai curajoşi, de a spune ceea ce nu este bine”, tinerii ortodocşi au dat o replică imediată gestului mitropolitului de a se împărtăşi la ereticii greco-catolici, primind împărtăşirea din mâna nunţiului apostolic. Vom vedea dacă ierarhul va primi sau nu îndemnul tinerilor de a se pocăi pentru fapta sa…
Danion Vasile
Notă: La aceeaşi întâlnire a Tinerilor Catolici, Mitropolitul Nicolae a dat un interviu (care se poate citi pe http://www.intc.cnet.ro/timisoara_resurse.asp?marturia ), în care, la întrebarea „Care credeţi că ar fi pasul, pe care ar trebui să-l facă tinerii, pe calea ecumenismului, pentru a realiza fraternitatea despre care vorbeaţi?”, a răspuns: Personal, nici nu m-aş gândi atât de departe, la ecumenism. E foarte frumoasă, însă, ideea de a exista relaţii ecumenice între tinerii diferitelor biserici. Cred, că la ora actuală e nevoie de ceva mai mult, şi anume de frăţietate. Să nu uităm faptul că suntem cu toţii fraţi şi surori între noi, avem unul şi acelaşi Dumnezeu, unul şi acelaşi Isus Cristos, astfel încât nu putem continua diviziunile de până acum. Pentru a fi convingători în faţa oamenilor, trebuie să fim uniţi. Din acest punct de vedere, ecumenism e încă foarte puţin, fiindcă acest fapt se referă la bunele relaţii dintre biserici. Noi dorim să fim nu numai în bune relaţii unii cu alţii, ci să fim ca şi fraţi, având acelaşi Dumnezeu. De aceea, pentru a-l mărturisi pe Isus Cristos trebuie să avem astfel de relaţii unii cu alţii, încât mărturia noastră comună să fie aceeaşi. Nu putem avea mărturii diferite, aşa cum se spunea pe vremea apostolului Pavel, ‘nu poţi fi al lui Pavel, al lui Chifa …, ci doar al lui Cristos’. Pentru noi astăzi, aş putea spune că, nu putem fi nici ai Răsăritului, nici ai Apusului, ai Nordului sau ai Sudului, ci doar ai lui Cristos.”
Din punct de vedere ortodox o astfel de mărturie este greşită. Noi, ortodocşii, suntem ai lui Hristos, fiind ai Bisericii Răsăritului, ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Ortodocşii care nu consideră că e importanţă apartenenţa la acest Trup, sau că e la fel de importantă precum apartenenţa la diferitele confesiuni heterodoxe, se leapădă de Hristos…
Eparhia Reformată a Ardealului are un nou Episcop 1 / 162
05.02.2001, Cluj-Napoca (Viaţa Cultelor)
La 30 ianuarie ultim, la Cluj-Napoca a avut loc instalarea oficială a noului Episcop al Eparhiei reformate a Ardealului, doctor în Teologie Papp Geza. Adunarea generală eparhială l-a ales în această demnitate la 12 decembrie 2000, mandatul de episcop fiind valabil de la 1 ianuarie 2001, ne-a informat secretarul eparhial, Pr. Gergely Janos. Până la această dată Episcopul reformat al Ardealului a fost dl Kalman Csiha (n. 1929), ales în 1990, în prezent pensionar.
La ceremonia instalării au participat Întâistătătorii Bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania, şi anume Episcopul Laszlo Tokes (Eparhia reformată de pe lângă Piatra Craiului - Oradea), Episcopul Mozes Arpad (Eparhia evanghelică S.P.) şi Episcopul Szabo Arpad (Eparhia unitariană), precum şi Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Feleacului şi Clujului, Î.P.S. Bartolomeu Anania, şi Arhiepiscopul ad personam greco-catolic de Cluj-Gherla, Î.P.S. George Guţiu. Administraţia clujeană a fost reprezentată de viceprimarul Boros Janos, iar autorităţile de stat de prefectul Vasile Soporan. Au asistat liderii UDMR, Marko Bela - preşedinte şi Takacs Csaba. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, E.S. Ijgyarto Istvan, şi respectiv consulul general la Cluj-Napoca, Alfoldi Laszlo, au fost prezenţi la eveniment. Noul Episcop a promis, în jurământul depus în faţa enoriaşilor, că va conduce Eparhia reformată a Ardealului în spiritul Evangheliei şi va întări disciplina, mai ales în privinţa respectării canoanelor. Dr. Papp Geza s-a născut în 1954, a absolvit cursurile Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca, iar din 1998 a fost preot paroh în acelaşi oraş. Eparhia reformată a Ardealului are în componenţă 16 protopopiate, cu 512 parohii şi aproape tot atâtea diaspore şi filii, acestea din urmă neavând propriul lor preot şi adesea nici biserică. Eparhia are deocamdată numai 510 preoţi, care slujesc în 659 de biserici şi în 41 de case de rugăciune.
Unde este Ortodoxia pseudo-ierarhilor BOr sau din Patriarhia Moscovei???
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Bravo lor.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cinste poporului ortodox de peste prut.Bravo lor ca au procedat asa.Slava lui Dumnezeu
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Ortodoxia inca mai are strajeri, nu dintre cei mari si suspusi ci dintre cei micuti dar cu inima mare. Aceasta Biserica nu poate fi "decapitata" deoarece "Capul" ei nu se afla in lume ci de-a dreapta Tatalui, in cerurile preainalte, iar "trupul", adunarea credinciosilor, prin El se uneste.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Gest minunat si pilduitor al fratilor nostri de peste Prut!
Cum era de asteptat, autoritatile de la Chisinau sunt de partea jidanilor. Si la Bucuresti, jidanii se bucura de multa simpatie din partea autoritatilor. Nu pot sa uit cat de marcat era basescu la o comemorare a holocaustului ce a avut loc la noi cu ceva vreme in urma. Cand ar fi trebuit sa condamne ca fiind total neindreptatite si jignitoare astfel de manifestari pe teritoriul romanesc! Dar, deh, jidan la jidan trage...
Zilele trecute l-am vazut si pe geoana participand la sarbatoarea evreilor, in niste imagini televizate! Alaturi de alte personalitati ale vietii noastre politice, culturale, artistice, etc.
Ce-ar mai fi de spus?!...Halal!...
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Slavă Domnului că mai există astfel de oameni! Avem de învăţat de la ei!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Curajul Credintei
In Tara Mucenicilor de azi, o femeie rusineaza pe organele intunericului de la Miazanoapte
In vremea revolutiei din Rusia, cand vrajmasii credintei erau mai salbatici decat fiarele impotriva celor sfinte, atunci cand era oprit cu pedeapsa de moarte ca nimeni sa nu poarte Sfanta Cruce la gat, a avut loc urmatoarea intamplare, pe care mi-a povestit-o un preot care a fost de fata.
In zilele acelea de groaza si de salbaticie nemaipomenita mergea cu trenul spre Tiraspol o femeie evlavioasa. Cu toata amennitarea bolsevicilor si cu toata grozavia pedepselor care astepta pe cei nesupusi ordinelor, evlavioasa femeie nu s-a sfiit nicidecum de legea stapanirii, ci purta totdeauna o Cruce mare de aur la gat. Aceasta era arma ei si acoperamantul si mangaierea ei. Era mai bucuroasa sa moara, decat sa lepede semnul cel de mantuire. Dar saraca, fiind obosita a adormit in tren. In vremea aceea un mare pungas, care sta aproape, i-a scos incetisor Crucea care se zarea sub haina, fara sa simta femeia. Cand s-a trezit ea din somn, prima ei grija a fost sa caute Crucea la gat. Vazand ca lipseste, a inceput sa planga si sa intrebe cine i-a luat Crucea.
Neafandu-se hotul, ea a tras semnalul de alrma. Numaidecat a venit conductorul intreband cine a tras alarma si ce s-a intamplat? Atunci femeia, fara cea mai mica sfiala a declarat ca i s-a furat Crucea de aur pe care o purta la gat. Conductorul a ramas uimit si nu stia ce sa creada. In vremea aceea nu indraznea cineva sa poarte la el lucruri sfinte si mai ales sa reclame ca a pierdut o Cruce. Dupa putina gandire, functionarul a zis catre femeie, in auzul tuturor: „ Daca tu, in vremea asta de prigoana indraznesti sa porti cruce la gat si nu te sfiesti ca sa reclami pirderea ei, pentru curajul tau se cuvine sa opresc trenul si, facand perchezitie, sa-ti caut Crucea pe care o cinstesti atat de mult.”
Si, intr-adevar, a oprit trenul si facand cercetare a aflat si i-a dat inapoifemeii cinstita ei Cruce. Iata o pilda de barbatie care ne invata curajul credintei. Rusine sa le fie celor care in vremuri de pace nu indraznesc a-si face semnul Crucii in fata boierilor si nu marturisesc credinta lor la vreme de intrebare. [...]
Curajul credintei a inspaimantat de multe ori si pe cei mai salbatici prigonitori din Rusia. De 40 de ani incoace siragul mucenicilor si marturisitorilor din Rusia nu s-a curmat deloc. Si in ziua de astazi, in partile inghetate din Siberia, unde sunt dusi la munca silnica cei binecredinciosi –adica ortodocsii- , chinurile mucenicesti urmeaza regulat. Sunt unii dintre credinciosii condamnati, care nu voiesc sa lucreze in zile de sarbatori si in Duminici. Pentru asta li se opreste hrana si sunt batuti fara mila, dar ei rabda toate cu multumire, pentru porunca lui Dumnezeu. Altii dintre condamnati NU VOR SA LUCREZE DELOC PENTRU STAPANIRE (socotind ca este stapanirea lui antihrist), pentru asta sunt chinuiti pana la moarte cu batai, cu foame cu frig, fiind lipsiti de adapost si de hrana. Toti acestia intra in randul noilor mucenici, care uda mereu pomul Sfintei Credinte si imblanzesc mania lui Dumnezeu care este pornita asupra lumii necredincioase de astazi.
Mai sunt apoi o multime de ravnitori ai credintei, care traiesc ascunsi prin padurile cele nestrabatute din Siberia si Caucaz. Ei duc o viata aspra ca si Sfintii Parinti din vechime, iar Milostivul Dumnezeu ii acopera ca sa nu fie descoperiti de Stapanire. Apoi clericii si mirenii care nu asculta de „Biserica” lui Alexie (este vorba de Patriarhia Moscovei pastorita la acea data de „patriarhul” Alexei I. Patriarhia Moscovei a apostat de la Ortodoxie atunci cand Mitropolitul Serghie a facut pact cu Comunistii.-n.n), se aduna in locuri ascunse sub pamant in catacombe si fac slujbe. Acestia fac parte din Biserica libera a Catacombelor si au astazi 10 arhierei si multime de preoti, care se poarta mireneste la aratare. Prin rugaciunile lor ne miluieste Dumnezeu si pe noi nevrednicii, care nu avem nici o sila si totusi ne poticnim spre cele desarte si nu purtam grija de mantuire.
(fragment extras din cartea „Din Ierihon catre Sion. Trecerea de la pamant la Cer.” –Invataturi exprimate prin poezii forte umilicioase si proza plina de lumina, cu continut dogmatic si moral., Editura AMD, Bucuresti, 2009, pp. 321-323.)
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu'mi vine sa cred ceea ce citesc!!!!!
Si toata lumea cautioneaza asa un gest ridicol!
Credinta e un concept liber si intim, si Republica Moldova a fost un teritoriu unde toate credintele s-au amestecat si s-au succedat.
Nu reusesc sa inteleg violenta cu care se respinge orice credinta diferita de csrestinismul ortodox. Cum moldovenii au DREPTUL sa creada în Sf. Nicolai, la fel au evreii DREPTUL sa creada in Moise.
In ce fel o Menorah poate sa fie amenintatoare pentru ortodocshi? Oare credinta voastra e atit de fragila ca nu m-ai aveti loc in inima sau in creier si pentru ceva mai mult?
Toata "moralitatea" aceasta de doi bani, mai degraba i-mi aduce aminte de ochelarii care se pun la cai si la magari ca sa mearga drept înainte si sa nu sa se uite nici la dreapta nici la stînga.
O imensitate de moldoveni pleaca in straintatate unde cauta un locas crestin sa celebreze un Paste, o casatorie, sa vada o slujba, o cruce. Si cind nu gasesc, construiesc: in Paris, in Milan, in Toronto.
Inchipuiti-va ce revolutie s-ar incepe daca Franta, Canada, Italia ar decreta ca "fiind o tara si un popor catolic/protestant/etc" darîmam toate bisericile ortodoxe, aruncam la gunoi toate crucile si nu va vrem pe voi, crestini ortodocsi la noi în tara. Iar daca nu va place, plecati!!!
Acuma gînditi-va la minoritatea evreiasca, care nu geneaza pe nimeni, majoritatea traind in Moldova de generatii, dupa ce au fost vinati de toate regimele si exterminati in toate formele. Persoana ceea, familia ceea care are si ea nevoie de un cult spiritual, sa-si pastreze credinta, sa-si pastreze traditiile, cum se simt ei?
Nu vi-e rusine de incapacitea voastra de a vedea mai departe decit virful nasului vostru? Citi din voi se pot lauda cu o cultura bogata daca nici nu doriti sa invatati, sa aflati, sa va instruiti si sa cautati un sens?
Asa o atitudine a avut-o si Hitler si Stalin si Mussolini, si departe am ajuns cu ideologiile lor. De mult nu am fost confruntata cu o "politica" culturala si nationala atit de anti-semita.
Am considerat mereu Moldova si moldovenii ca oameni toleranti, umanisti, primitori si generosi. As vrea astazi sa regasesc aceste valori.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Vica,
De la Moise si pana astazi pierzi cateva detalii esentiale. Nu le pot enumera pe toate aici. Ia o Biblie si citeste, apoi compara cu talmudul.
In Basarabia nu era vorba de dreptul la credinta ci de ideea de a-ti pastra propria credinta cu simbolurile ei in spatiul priopriu atata timp cat nu este acceptata in alta parte, mai ales ca acea "alta parte" reprezinta majoritatea poporului unei tari. Instalarea unui simbol religios intr-un spatiu care are deja o semnificatie religioasa total diferita, este perceputa pe buna dreptate ca o ofensa.