Pericolul vaccinurilor nu a trecut. Despre patologia societatii vaccinate

Ca medic, am con­statat o explozie de patolo­gie diversa in cadrul gen­er­atiei tinere in ciuda pro­gre­selor med­i­cinii, progre­selor din dome­niul igienei, ali­men­tatiei sau con­for­tu­lui. Radioac­tiv­i­tatea aeru­lui, polu­area solu­lui, stre­sul, ali­men­ta­tia pot fi fac­tori pro­mo­tori ai diferitelor forme de can­cer din ultimii ani.

Dar mul­ti­tudinea de boli aparute la copii nu este ca urmare a polu­arii vac­ci­nale? Tot mai multi copii se plang de: alergii, aste­nie mar­cata, gripe frecvente, rinite, tul­bu­rari de somn si gastro-intestinale.

Copiii pot mostenii anu­mite virusuri mute ce nu se man­i­festa in con­di­tii ele­mentare de igiena si nutri­tie, deci nu este nevoie de pre­venire a bolilor prin vac­cinare; ci pot dobandi imu­ni­tate  nat­u­rala man­i­fe­s­tand boala. Dar daca se vor vac­cina, prin per­tur­barea sis­temu­lui imu­ni­tar se pot „destepta” acesti virusi „muti”, generand diverse boli ca: scle­roza in placi, cancere.

Se prac­tica vac­cinarea oblig­a­to­rie in tar­ile lumii a 3-a fara sa se tina cont de starea imuno­log­ica  a fiecarui indi­vid (este extrem de per­icu­los, se intro­duc virusi vii sau aten­uati in organ­is­mul frag­ilizat d.p.d.v. imunitar).

VARIOLA: a fost erad­i­cata nu ca urmare a vac­ci­narii ci ca urmare a cresterii nivelu­lui de trai (cele mai multe cazuri erau in Africa si Asia, si oricum epi­demia era in declin cand au inceput  cam­pa­nia de vac­cinare). La vre­mea respec­tiva (1947 – 1979) vac­cinarea a provo­cat mai multe imbol­naviri decat var­i­ola insasi. Pro­fe­sorii  I. Alek­sandrow­icz si B.Halibokowski de la Acad­e­mia  de Sti­inte Cra­covia au pub­li­cat in „The Lancet” 1967: „vac­cinarea anti­var­i­ola provoaca leucemii”. Dr. B. Duper­rat din Spi­talul Saint– Louis pub­lica in „La Presse Med­icale” din 1955: „vac­cinarea anti­var­i­ola provoaca explozie de leucemii”.

Pro­gra­mul OMS de elim­inare a var­i­olei nu a reusit decat dupa oprirea vac­ci­nar­ilor. Timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vac­ci­narii anti­var­i­ola desii nu mai erau amenin­tati de boala naturala.

BCG (vac­cine anti-tbc efec­tuat la nastere)

Dr. Scohy in revista „Des Clefs pour vivre” in august 1994 afirma: „S-a con­statat agravarea post­vac­cin a predispozițiilor pato­log­ice la rino­farin­gite, otite, bron­site, larin­gite si deschide calea terenu­lui artritic si a reumatismelor”.

Dupa un studiu, facut in India 1979, s-a rapor­tat de catre OMS:

– Vac­cinarea BCG nu are efect pro­tec­tor in primii 7.5 ani dupa vaccinare;

– Vac­cinarea BCG este deja con­tes­tata de 50 de ani; vac­cinarea BCG reprez­inta de fapt inoc­u­larea unei tuber­cu­lozei chiar aten­u­ata ce va evolua pana la 6–9 luni. Urma­torul vac­cin se face de obi­cei la 2 luni adica in plina tuberculoza.

De exem­plu un vac­cin tetra­coq contine:

– Tox­ine bacilu­lui Lof­fler;
– Tox­ina bacilu­lui Nico­lair;
– 5 mil­iarde de bacilli de Bortetella per­tu­sis in faza I hemo­lizati;
– > 100.000 virusi polio tip I inac­ti­vati cu for­mol;
– > 100.000 virusi polio tip II inac­ti­vati cu for­mol;
– > 300.000 virusi polio tip III inac­ti­vati cu formol;

Aceste doze sunt strict ace­leasi, indifer­ent de greu­tate, varsta, stare de imu­ni­tate. Se aplica sug­aru­lui de 3 kg ca unui adult de 80 kg fara a se ver­i­fica daca pacien­tul poate suporta aceste otravuri, virusuri sau bacilli.

ATPA(vaccin impotriva tetanosului)

Pro­fe­sorul Tis­sot in 1947 a afir­mat: „Se stie ca un bol­nav vin­de­cat de tetanos nu este nicio­data imu­nizat con­tra unei a doua infec­tarii iar serul com­er­cial­izat este inefi­cace (poate crea chiar o stare de anafi­laxie in cazul unei a doua infec­tii) si pro­duce si col­ibaciloza. Pre­venirea tetanosu­lui se face prin curatirea si igi­en­izarea buna a plagii infectate.

DTTAB (vac­cin impotriva dif­teriei, tetanos, febra tifoida). Sta­tis­tic, s-a con­statat ca deter­mina nefrite, afec­tiuni hepat­ice, iar la 6 luni dupa vac­cin se poate con­stata alta boala de febra tifoida. Pro­duce moarte subita la sugari.

Vac­cinul con­tra tusei convulsive:

Pro­fe­sorul Dick de la spi­talul Mid­dles­sex, autori­tate mon­di­ala in materie de imunolo­gie, declara in 1973 in Tele­graph: „Vac­cinul mul­ti­plu impotriva tusei con­vul­sive si a dif­teriei poate provoca infir­mi­tatea a numerosi copii, provo­cand lez­i­uni cerebrale”.

Dr. Pilette citeaza in Survie in 1975 ca „vac­cinul mul­ti­plu impotriva tusei con­vul­sive si a dif­teriei poate provoca apari­tia poliomielitei”.

Dr. Gor­don T. Stew­ard a afirma ca in Glos­gow 30% din cazurile de tuse con­vul­sive apar la paci­enti vaccinati.

Vac­cinul R.O.R (ruje­ola, oreion — rubeola)

S-a con­statat in SUA in 1990 o crestere con­stanta de ruje­ola in ciuda unei mari acoperiri vac­ci­nale. Din surse ofi­ciale mor­tal­i­tatea este de 20 de ori mai mare decat a aceleia inreg­is­trate inain­tea intro­duc­erii vac­cin­u­lui, datorate pneu­moniei  rujeolice.

Virusurile lente ce se gas­esc in toate vac­cin­urile si mai ales in vac­cinul antiru­je­olei se pot ascunde  in tesu­turile umane si pot aparea mai tarziu ca si com­pli­catii: ence­falite, scle­roze mul­ti­ple, ataxie, retard mintal, menin­gita asep­tica, DZ, hemi­pareze, sin­drom REYE. Tipatul ascu­tit este expre­sia unei ence­falite post­vac­cin ce atrage o per­tur­bare a maturizarii ner­voase iar mai tarziu sa dez­volte deficit de aten­tie, tul­bu­rari de com­por­ta­ment, autism.

Potrivit O.M.S: Sansele ca ruje­ola sa fie con­tac­tata de cei vac­ci­nati sunt de 15 ori mai mari fata de cei nevac­ci­nati. Efecte post­vac­cin ROR: artrite, parestezii pe traiec­tul nervilor per­iferici pot aparea cu intarziere pana la 2 luni dupa vac­cinare si de aceea par­in­tii nu recunosc simp­tomele ca fiind cauzate de vac­cin. Par­in­tii copi­ilor din Marea Bri­tanie refuza sa-si vac­cineze copiii cu ROR  intru­cat un nou studiu a con­fir­mat pro­duc­erea autismu­lui si a bolii Crohm la cei vaccinati.

Dr. Helmke afirma ca la mai multe luni dupa vac­cinare impotriva oreionu­lui se poate declansa  dia­betul zaharat.

Vac­cinul ROR de tulpina URABE a fost retras de pe piata la 15 sept 1992 in Ger­ma­nia si Marea Bri­tanie ca urmare a apari­tiei cazurilor de menin­gita si a bolii Crohn.

Daca bolile copi­lar­iei se man­i­festa nat­ural, se doban­deste o rezis­tenta la afec­tiuni cu car­ac­ter  ered­i­tar cum ar fi ast­mul sau eczemele. In acest sens, cerc­eta­torii englezi si amer­i­cani au con­statat ca  femeile care au man­i­fe­s­tat nat­ural oreion in copi­larie nu dez­volta can­cer ovar­ian la maturitate.

Vac­cinul impotriva Hepatitei B

Pro­duce dezor­dini imu­nitare, hepatite ful­mi­nante, menin­gite, nevrite optice, con­vul­sii, epilep­sii. In 1994 Pas­teur – Merieux pus­ese la punct un vac­cin anti­hep­atic B prel­e­vat pe cul­turi de celule  can­ceroase de ovar de ham­ster si ast­fel se putea trans­mite indi­vidu­lui vac­ci­nat si oncovirusul (virusul raspun­za­tor de cancer).

Virusul anti­gri­pal

In ian­uarie 1977 Ziarul National Inquirer acuza pe ofi­ciali, guver­nul si pro­mo­torii aces­tei cam­panii de vac­cinare con­tra gripei ca au tre­cut sub tacere riscurile evi­dente si cunos­cute cre­ate de vac­cinare, ence­falite, parkin­son, artrite, astm, pso­ri­azis. Ace­lasi aspect se pub­lica in British Med­ical Journal.

Virusii vii intro­dusi in organ­is­mul nos­tru sub forma vac­ci­nala se pot recom­bina cu virusi sau  retro­virusi defec­tivi (care nu se man­i­festa) care exista deja in organ­ism si pot gen­era un virus hib­rid deosebit de per­icu­los. O exper­tiza real­izata de INSERM (Insti­tu­tul National de sanatate – Franta) recunoaste ca efi­cac­i­tatea vac­ci­nala vari­aza intre 40–80%. In Elve­tia au aparut de 23 ori  mai multe capuri de par­al­izii de nervi faciali decat au fost rapor­tate ante­rior (Mutsch 2004).

Vac­cinul antipo­lio – a fost prel­e­vat pe rinichi tumoral de maimuta si deci per­soanele vac­ci­nate au con­tac­tat virusul SV40 can­ceri­gen care nu moare ca urmare a formolizarii.

Vac­cinul antipo­lio SABIN – prel­e­vat pe rinichi de maimute verzi (orig­inare din Africa) con­t­a­m­i­nate cu virusul STLV3 – pre­cur­sorul virusu­lui HIV de la orig­inea boli SIDA. Con­form OMS poliomelita par­a­lit­ica este prin­ci­pala cauza de infir­mi­tate in tar­ile lumii a 3-a  si o per­soana din 10 moare din cauza ei.

De ce vac­cinul antipo­lio SABIN este inca admin­is­trat copi­ilor cand Dr. Jonas Salk, care a preparat primul vac­cin antipo­lio din lume, arata ca vac­cinul este cel care cauzeaza cele mai multe  cazuri de poliomielita.

Vac­cinul DTP (diftero-tetano-pertusis) – se admin­istreaza la 2, 4, 6, 12 luni cu un rapel la 2 ani si 6 luni. Dupa sta­tis­tici 2/3 din dece­sele de moarte subita la sug­ari au fost ca urmare a vac­ci­narii DTP.

In SUA copiii vac­ci­nati impotriva tetanosu­lui si a DTP con­tacteaza alergii cron­ice de 2 ori mai mult decat copiii nevaccinati.

Inter­val	Vac­cin	Efecte
0–4 ore	Toate vac­cin­urile	Anafi­laxie, alergii
0–3 zile	Tuse con­vul­siva	Ence­falopatie, tar­div – DZ
0–28 zile	Tetanos	Plexus-brahialis-neuritis
5–15 zile	ROR	Ence­falita, tar­div, trombocitopenii
7–30 zile	Rube­ola ROR	Pur­pura trombocitopenica
7–42 zile	Rube­ola	Artrita cron­ica, tar­div, boala Crohn

Dr. Buchewald in lucrarea sa „Non­sen­sul Vac­ci­narii” din 2002 afirma cat­e­goric: „Vic­to­ria impotriva epi­demiei nu a fost cas­ti­gata de vac­cin­uri ci de rezul­tanta imbunatatir­ilor aparute in dome­niul tehnic, social, igienic si mai ales nutri­tional. Ipoteza ca vac­cin­urile stau la baza declin­u­lui bolilor infec­tioase este un mare nonsens”.

Dr. Keis Gaublomme – presed­in­tele Aso­ci­atiei Inter­na­tionale „Vac­cine Dam­age Pre­va­tion” a dez­valuit mecan­is­mele bolilor autoimune ce apar in urma diferitelor vaccinari.

Virusurile nu prez­inta efecte secun­dare tipice si ime­di­ate, intru­cat vac­cinul slabeste sis­temul imu­ni­tar al pacien­tu­lui si face sa iasa la suprafata aspectele vul­ner­a­bile struc­turii genet­ice ale individului.

Dr. Scott Mumby (mem­bru al Soci­etatii Regale de med­i­c­ina, mem­bru fonda­tor al Soci­etatii Bri­tan­ice pen­tru nutri­tie si alergie) afirma ca vac­cinarea este un asalt delib­erat asupra sis­temu­lui imun aflat in dez­voltare. Sanatatea copi­ilor in crestere este slabita prin vac­ci­nari mul­ti­ple intro­duse prin pro­gramele de vaccinare.

In SUA s-au primit anual de catre sis­temul fed­eral guver­na­men­tal de raportare a reac­ti­ilor adverse la vac­cinare aprox­i­ma­tiv 11000 recla­matii privind reac­ti­ile adverse la vac­cinare si se reporteaza 200 decese anual si dis­func­tion­al­i­tati per­ma­nente depen­dente de vaccin.

Imunologi de seama ca Shoen­field (2001) si Tich­ler (2004) vorbesc despre latura miz­er­abila a vac­ci­nar­ilor. Ca sub­stante de lega­turi din com­pozi­tia vac­cin­urilor sunt: Alu­miniu, Mer­cur, THYMEROSAL ce stau la baza declansarii bolilor ca: scle­roza in placi, can­cere, leucemii, tul­bu­rari gastro-intestinale.

CONCLUZII

Vac­cin­urile duc la izbuc­nirea bolilor autoimune (DZ, scle­roza in placi, boli reumat­ice, col­ita ulcero-hemoragica la per­soane pre­dis­puse genetic sau pot influ­enta nefa­vor­a­bil evo­lu­tia lor (Fourneau 2004, Wraith – 2003).

In Ger­ma­nia nu mai este oblig­a­to­rie vac­cinarea la copii de cativa ani, intru­cat s-au rapor­tat anual inva­lid­i­tati grave post­vac­cin 1995–2004 din­tre care 60% au fost despagu­bite.

Toate sta­tis­ti­cile inter­na­tionale dovedesc diverse fal­si­fi­cari intru­cat vac­ci­nar­ile au fost sustinute din interes si igno­ranta a fenomenelor postvaccin.

Se chel­tu­i­esc mai multi bani pen­tru pro­pa­ganda vac­cin­u­lui decat pen­tru cerc­etarea lor pe ter­men lung. Pen­tru a insela opinia pub­lica si cor­pul med­ical, fab­ri­can­tii de vac­cin­uri arata curba descresca­toare dupa intro­duc­erea vac­cin­u­lui, dar de fapt boala infec­tioasa era in scadere put­er­nica inainte de vac­cinare iar intro­duc­erea aces­tora a deter­mi­nat izbuc­nirea unor epi­demii ale bolii impotriva careia tre­buia sa se imunizeze.

Daca se mai con­tinua vac­cinarea va aparea in cat­eva decenii o patolo­gie noua, cea a soci­etatii vac­ci­nate (a spus acum 31 ani Dr. Del­oge in lucrarea sa „Ten­dencer de la med­i­cine contemporane”).

Rog a se medita asupra  numaru­lui cres­cand de cazuri de can­cere si DZ.

Prin­cip­iul vac­ci­nar­ilor oblig­a­torii n-ar fi tre­buit accep­tat nicio­data de guverne pen­tru ca el con­travine prin­cipi­ilor ele­mentare ale drep­turilor omu­lui.  Este vorba de nere­spectarea  opiniei si lib­er­tatilor individuale.

Actul vac­ci­nal a devenit o psi­hoza si un ade­varat act de cred­inta in atot­put­er­ni­cia med­icala!

BIBLIOGRAFIE

1. Kauf­mann (R. E.) si Janeway (M.), citati in arti­colul lui Pilette, La poliomyélite [Poliomielita — n.tr.], in Survie, 1975, pag. 26;
2. Mon­ta­nari (G.): Stato di male epilet­tico susseguente a prima e sec­onda iniezione antipo­lio con vac­cino tipo Salk [Starea de rau epilep­tic suc­ce­siva primei si celei de a doua injec­tii antipo­liomielitice cu vac­cinul de tip Salk — n.tr.], in „Min­erva Med­ica”, nr. 54, august 1963;Baguley (D. M.) si Glas­gow (G.L.): Sub­a­cute Scle­ros­ing Panen­cephali­tis and Salk Vac­cine [Panence­falita scle­rozanta sub­a­cuta si vac­cinul Salk — n.tr.], in „The Lancet”, 6 octombrie 1973;
3. Hin­ton (G. G.) et coll.: Paral­y­sis After Oral Poliomyelitis Vac­cine [Par­al­izia Dupa Vac­cinul Antipo­liomielitic Oral — n.tr.], in Cana­dian Med­ical Asso­ci­a­tion Jour­nal [Jur­nalul Aso­ci­atiei Med­icale Cana­di­ene –n.tr.], nr. 87, octombrie 1962;
4. Boji­tiov (S.) et coll.: Encéphalo-myélo-polyradiculonévrites par suite de l’utilisation du vac­cin antipo­liomy­cli­tiquc de Sabin a germe vivant [Ence­falo– mielo-poliradiculonevritele   ca   urmare   a   uti­lizarii   vac­cin­u­lui antipo­liomielitic Sabin cu ger­men viu — n.tr.], in „La Presse Med­icale [Presa Med­icala — n.tr.]”, nr. 72, 11 ian­uarie 1964;
5. Orstavik (I.) et coll.: Par­a­lytic Poliomyelitis in Nor­way Since the Intro­duc­tion of the Triva­lent Oral Vac­cine [Poliomielita par­a­lit­ica in Norve­gia de la intro­duc­erea vac­cin­u­lui oral triva­lent — n.tr.], in Bull.OMS, 1971;
6. Aaby, P., Jensen, H., Gomes, J., Fer­nan­des, M., Lisse, I.M.: The introduc­tion of diph­the­ria  tetanus-pertussis vac­cine and child mor­tal­ity in rural Guinea-Bissau: an obser­va­tional study. Int J Epidimiol 2004, 33 (2): 374–380;
7. Aaby, P., Ves­sari, H., Nielsen, J., Ken­neth, M., et al: Sex dif­fer­en­tial effects of rou­tine immu­niza­tions and child­hood sur­vival in rural Malawi. Ped Infect Dis J 2006, 25 (8): 721–727;
8. 8. Albon­ico, H., et al.: Febrile infec­tious child­hood dis­eases in the his­tory of can­cer patients and matched con­trols. Med Hypothe­ses, 1998c, 51 (4): 315–320;
9. 9. Bach, J. F.: The Effect of Infec­tions on Sus­cep­ti­bil­ity to Autoim­mune and Aller­gic Dis­ease (Review). N Engl J Med 2002, 347: 911–920;
10. Bar­low, W.E., Davis, R.L., Glasser, J.W., Rhodes, P.H.: The risk of seizures after receipt of whole-cell per­tus­sis or measles, mumps, and rubella V vac­cine. N Engl J Med 2001, 345 (9): 656–661 Barr, R., Limp, K.: Fact Sheet Measles. Autism inde­pen­dent UK, 1999.
11. Bergfors, E., Bjorkelund, C, Troll­fors, B.: Nine­teen cases of per­sis­tent pru-ritic nod­ules and con­tact allergy to alu­minium after injec­tion of com­monly used aluminium-adsorbed vac­cines. Eur J Pedi­atr 2005, 164(11): 691–7;
12. Bernsen, R.M.: Child­hood asthma and allergy: the role of vac­ci­na­tions and other early life events.EUR,Medical,Dissertations,2005.https://repubeur.nl/publications/med_hea/mh3/229957523/
13. Böh­lke, K., Davis, R.L., Marcy, S.M., Braun, M.M., et al.: Risk of anaphy­laxis after vac­ci­na­tion of chil­dren and ado­les­cents. Pedi­atrics 2003, 112 (4): 815–820;
14. Bur­mistrova, A.L., Gor­shunova, L.P., Ebert, L.: Change in the non-speci-fie resis­tance of the body to influenza and acute res­pi­ra­tory dis­eases fol­low­ing immu­niza­tion diphtheria-tetanus vac­cine diphtheria-tetanus vac­cine. Zh Mikro­biol Epi­demiol Immuno­biol 1976 (3): 89–91;
15. CDC (Cen­ters for Dis­ease Con­trol and Pre­ven­tion): Thiom­er­sal in vac­cines: a joint state­ment of the Amer­i­can Acad­emy of Pedi­atrics and the Pub­lic r Health Ser­vice. MMWR 1999, 48 (26): 563–565;
16. 16. CDC (Cen­ters for Dis­ease Con­trol and Pre­ven­tion): Overview of vac­cine safety. 2003. https://www.cdc.gov/nip/vacsafe/
17. Ciz­man, M., et al.: Asep­tic menin­gi­tis after vac­ci­na­tion against measles* and mumps. Pedi­atric Infec­tious Dis­ease Jour­nal 1989, 8: 302–308;
18. DuVer­noy, T. S., Braun, M. M.: Hypotonic-hyporesponsive episodes reported to the Vac­cine Adverse Event Report­ing Sys­tem (VAERS), 1996–1998. Pedi­atrics 2000, 106 (4): E52;
19. EURODIAB ACE Study Group: Vari­a­tion and trends in inci­dence of child-hood dia­betes in Europe. Lancet 2000, 355: 873–876;
20. Far­well, J.R., Dohrmann, G. J., Mar­rett, L.D., Meigs, J.W.: Effect of SV40 virus-contaminated polio vac­cine on the inci­dence and type of CNS neo­plasms in chil­dren: a population-based study. Trans Am Neu­rol As-soc, 1979, 104: 261–264;
21. Fisher, M.A., Eklund, S.A., James, S.A., Lin, X.: Adverse events asso­ci­ated with hepati­tis B vac­cine in U.S. chil­dren less than six years of age, 1993 and 1994. Ann Epi­demiol 2001, 11 (1): 13–21;
22. Grif­fin, M.R., et al.: Risk of seizures and encephalopa­thy after immu­niza­tion with the Diphtheria-Tetanus-Pertussis vac­cine. J Am Med Associa­tion 1990, 263: 1641–1645;
23. Har­ri­son, B. J., Thom­son, W., Pep­per, L., Ollier, W.E.: Patients who develop *   inflam­ma­tory pol­yarthri­tis (IP) after immu­niza­tion are clin­i­cally indis­tin­guish­able from other patients with IP. Br J Rheuma­tol 1997, 36 (3):366–369;
24. Her­nan, M. A., Jick, S. S., Olek, M. J., Jick, H: Recom­bi­nant hepati­tis B vac­cine and the risk of mul­ti­ple scle­ro­sis: A prospec­tive study. Neu­rol­ogy 2004, 63:723–772;
25. Hornig, M., Chian, D., Lip­kin, W.I.: Neu­ro­toxic effects of post­na­tal thiom­er­sal are mouse strain depen­dent. Mol­e­cul Psy­chi­atr 2004: 1–13;
26. Jef­fer­son, T, Rudin, M., Di Pietran­toni, C.: Adverse events after immu­ni­sa­tion with aluminium-containing DTP vac­cines: sys­tem­atic review of the evi­dence. Lancet Infect Dis 2004, 4 (2): 84–90;
27. Lee, R., Robin­son, J.L., Spady, D.W.: Fre­quency of apnea, brady­car­dia, and desat­u­ra­tions fol­low­ing first diphtheria-tetanus-pertussis-inactivated polio-haemophilus influen­zae type B immu­niza­tion in hospita­lized preterm infants. BMC Pedi­atr 2006: 6: 20;
28. Miller, E., Andrews, N., Stowe, J., Grant; A., et al: Risk of con­vul­sion and asep­tic menin­gi­tis fol­low­ing measles-mumps-rubella vac­ci­na­tion in the United King­dom. Am J Epi­demiol 2007, 165 (6): 704–709;
29. Mont­gomery, S.M., Mor­ris, D.L., Pounder, R.E., et al.: Paramyx­ovirus  infec­tions in child­hood and sub­se­quent inflam­ma­tory bowel dis­ease. Gas­troen­terol­ogy 1999, 116 (4): 796–803;
30. Petrik, M. S., Wong, M. C, Tabata, R. C, Garry, R.F., Shaw, C. A.: Alu­minum  adju­vant linked to gulf war ill­ness induces motor neu­ron death in mice. Neu­ro­moleeu­lar Med 2007, 9 (1): 83–100;
31. Valer­ian, V: Devel­op­men­tal neu­ro­bi­ol­ogy con­traindi­cates vac­cine par­a­digm. The mech­a­nism of encephalitic dam­age from vac­cines. 2000, http ://www. trafax. org/vaccine/myelin.html;
32. Ver­straeten, T, Davis, R.L., DeSte­fano, F., Lieu, T.A., et al.: Safety of thiomersal-containing vac­cines: a two-phased study of com­put­er­ize health main­te­nance orga­ni­za­tion data­bases. Pedi­atrics 2003, 112 (5): 1039–1048;

arti­col din revista Ati­tu­dini, nr. 10, de  Dr. Mihailescu Gavriil