Mitropolitul Augustin de Florina: Problema calendarului nu loveste dogma, dar ataca unitatea Bisericii. Sa revenim la vechea randuiala de dinainte de 1923

Mitropolitul Augustin de Florina in incercarea de a depasi sinodal dezbinarea produsa de schimbarea calendarului in Grecia

Biserica Eladei in fata problemei vechi-calendaristilor

– referat din 12 ianuarie 1995 –

Sfantul Sinod mi-a incredintat sa fac un referat despre problema vechi-calendaristica. Chiar daca in urma cu sase ani (1989) ca (arhiereu) sinodal am dezvoltat foarte mult tema aceasta, cu toate acestea nu numai ca nu s-a inregistrat nicio imbunatatire, dar mai mult mergem spre mai rau. Ne aflam inaintea unei schisme foarte primejdioase pentru unitatea Bisericii. Voi spune din nou cele necesare si Va rog, Preafericite si Inaltpreasfintitilor Parinti Sinodali, sa ascultati acest referat al meu precum si solutiile propuse in el.
Pururea pomenitul si inteleptul profesor Hristos Andrutzos, raspunzand la intrebarea despre chestiunea vechi-calendarista a spus ca in sens mai larg tema este pur astronomica. Si asa cum observa autorizatul profesor Dimitrios Katsis, „Nedesavarsite sunt ambele calendare, si cel iulian si cel gregorian, cu diferenta ca cel iulian pierde o zi la 128 de ani, iar cel gregorian pierde o zi la 3320 de ani” (vezi Θρησκευτική και ηθική Εγκυκλοπαίδεια – Enciclopedia religioasa si morala, Vol. VI, pp. 46-50).
Asadar, de vreme ce este vorba despre calendare nedesavarsite (imperfecte), sa-i lasam pe astronomi sa se certe si sa cada de acord. Altfel ni se potriveste observatia Apostolului Pavel „Tineti zile si luni si timpuri si ani?” (Galateni 4, 10). Valoarea unei sarbatori crestine nu consta in a tine sarbatorile conform recomandarilor astronomilor, ci in a patrunde in continutul mai profund al fiecarei sarbatori. Asa cum observa Sfantul Ioan Gura-de-Aur: Trebuie sa examinam nu cand vom sarbatori, ci cum vom sarbatori. Iar in Biserica Veche, asa cum invata Istoria bisericeasca, sarbatorile nu se tineau in aceeasi zi. Insasi sarbatoarea Nasterii lui Hristos, radacina tuturor sarbatorilor crestinatatii, intr-o zi se tinea in Apus si intr-alta zi in Rasarit. In timpul Sfantului Ioan Gura-de-Aur, aceasta mare sarbatoare s-a reusit sa fie adusa in aceeasi zi. Si aceasta impreuna-sarbatorire, asa cum observa Sfantul Ioan Gura-de-Aur in Omilia lui la sarbatoarea Nasterii lui Hristos, a fost un eveniment imbucurator. Cu toate acestea, si atunci s-au aflat unii crestini, care nu erau de acord si tulburau linistea Bisericii. Schimbarea calendarului nu loveste in dogme, in consecinta este posibil ca sarbatorile sa se tina in zile diferite. Dovada? Sarbatoarea Sfantului Ioan Gura-de-Aur de pe 14 septembrie s-a mutat pe 13 noiembrie. Iar sarbatoarea Sfantului Gheorghe se muta de multe ori in a doua zi de Pasti. Iar in ceea ce priveste sarbatoarea Pastelui, aceasta – printr-o hotarare a Primului Sinod Ecumenic, s-a stabilit sa se sarbatoreasca in prima Duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara. In ceea ce priveste celelalte sarbatori, acestea pot fi sarbatorite in diferite zile sau chiar sa fie mutate, in urma unei hotarari unanime a Patriarhiilor si a Bisericilor Autocefale ale Ortodoxiei.

Dar, din nefericire, hotararea schimbarii calendarului in Elada nu a avut loc in urma unei hotarari unanime a tuturor Bisericilor Locale ale Ortodoxiei. Iar curios este ca Hrisostomos Papadopoulos, ca arhimandrit si profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii din Atena, membru important al Comisiei desemnate de Venizelos pentru calendar, a hotarat ca nu este timpul pentru o astfel de schimbare. Din nefericire insa, el insusi, ca Arhiepiscop al Atenei, in urma presiunii revolutiei lui Plastira (Nicolae Plastira, 4 nov. 1883 – 26 iulie 1953, a fost in trei randuri prim-ministru in Elada n.tr.), a purces in 1923 la aceasta schimbare fara hotararea celorlalte Biserici Ortodoxe, iar schimbarea astfel facuta a provocat o mare furtuna in Biserica. Si este o realitate ca s-a folosit o violenta brutala pentru a impune disciplina celor care nu voiau sa se supuna. Cativa dintre ierarhi, ca pururea pomenitul Irineos al Kassandriei, au protestat. Dupa furtuna, o parte din crestinii ce apartineau Bisericii Eladei, si sub influenta unor monahi din Sfantul Munte, au proclamat revolutia si au reusit sa-i atraga pe multi la parerile lor. Astfel, s-a creat asa numita chestiune a vechilor-calendaristi, care chinuie Biserica deja de 70 de ani si mai bine si, din nefericire, inca nu mijeste ziua rezolvarii ei. Imi amintesc ca in istorica Manastire Longobarda din Paros, atunci, monahii erau gata sa paraseasca Biserica Eladei, dar Mitropolitul de atunci al Paronaxiei – Ierotheos, cu un argument inteligent, a reusit sa-i convinga. A vizitat Sfanta Manastire si s-a indreptat catre egumenie in prezenta Sfantului Egumen, Parintele Filotheos Zervakos. Cand a vazut ceasul manastirii, care indica o anumita ora, Ierotheos si-a scos din buzunar ceasul lui si zice monahilor:
– Ceasul vostru nu indica ora exacta, pentru ca eu imi fixez ceasul dupa observatorul din Atena.
Monahii, fara sa inteleaga sensul mai indepartat al actiunii episcopului, au acceptat observatia si au indreptat ora gresita a ceasului lor. Atunci, arhiereul le-a spus ca ceva asemanator s-a intamplat si cu schimbarea calendarului. Astfel, Sfanta Manastire nu a trecut in tabara vechilor calendaristi.
Dar, din nefericire, raul nu s-a oprit aici.
Sub influenta acelor monahi din Sfantul Munte, raul a avansat mai mult, iar monahii aghioriti au denuntat Biserica Eladei eretica, ridicand astfel calendarul la rang de dogma. Au dat tonul la ura impotriva episcopilor Bisericii. In zi de sarbatoare, asa cum mi-a povestit pururea pomenitul Mitropolit Teoklitos al Grevenelor, s-au napustit asupra arhiepiscopului Hrisostomos si cu foarfecele cu care tund oile i-au taiat barba. Si l-ar fi omorat, daca n-ar fi intervenit acel ierarh viguros. Raul insa a inaintat si mai adanc si a ajuns la culme, cand vechii calendaristi au proclamat Tainele Bisericii Eladei ca nule (lipsite de valabilitate) si au inceput sa reboteze pe crestinii care se duceau dupa ei!
Dar nu primeau doar mireni. In sanul lor erau primite si multe elemente clericale care nu erau in randuiala; care fusesera condamnate de catre Biserica Eladei pentru diferite fapte anticanonice. Si cel mai rau este ca vechii calendaristi au ajuns intr-un razboi intern intre ei si s-au divizat in multe tabere, fiecare sub propriul arhiepiscop, partizanii lor urandu-se de moarte. Nicidecum nu ne bucuram pentru asta. Este foarte dureroasa aceasta dezbinare. Unele familii s-au dezbinat: unii membri tin sarbatorile pe vechi, iar altii pe nou si se urasc intre ei, iar o multime de clerici ai vechilor-calendaristi, episcopi si preoti – daca se cerceteaza acrivia succesiunii apostolice – sunt lipsiti de hirotonie canonica. Lucrul acesta este groaznic, daca se are in vedere indemnul Sfantului Ioan Gura-de-Aur: „Lupta-te pentru canonicitatea hirotoniei tale ca pentru credinta”. Astazi, problema vechi-calendarista a luat mari proportii. Cu sase ani in urma Sfantul Sinod Permanent, compatimindu-i pe vechii-calendaristi m-a insarcinat sa contribui la o punte peste prapastia dintre noi si ei, dar si la o impacare a taberelor vechi-calendariste intre ele. Insa acea incercare a mea a esuat. Raman de neinduplecat pe pozitiile lor, batjocorindu-se intre ei.
Chestiunea vechi-calendarista, care – cum n-ar fi trebuit – a aparut in Biserica Eladei, aminteste de miscarea asa-numitilor vechi-credinciosi (lipoveni) ai Bisericii Ruse, a asa-numitilor rascolnici, care a rezultat din faptul ca Patriarhia Rusiei a indraznit sa corecteze greselile din cartile liturgice, greseli care proveneau din cauza traducerii gresite a textelor liturgice grecesti. Si de remarcat ca nu doar poporul simplu, ci si multi invatati apartin randurilor lor, printre care si cunoscutul Alexandr Soljenitan. Un fel de vechi-credinciosi sunt si vechii-calendaristi. Nu negam ca intre ei sunt si barbati minunati, ca si monahi care se disting prin morala si asceza. Centrul lor este Sfanta Manastire Esfigmenu din Sfantul Munte Athos, care sub conducerea curajosului egumen Eftimie, promoveaza o impotrivire viteaza, iar deasupra fortaretei a inaltat un steag ce are inscriptionat „Ortodoxie sau moarte!”.
Pentru ca „nu exista vreun rau din care sa nu iasa un bine” („tot raul spre bine”), dupa teoria pururea pomenitului Andrutzos, care afirma in Morala sa ca exista eterogonia scopurilor, nu trebuie sa trecem sub tacere ca prin lupta vechilor-calendaristi s-a reusit si ceva bun. Care este lucrul acesta? Ca din punctul de vedere al relatiilor cu statul, aceasta miscare – oricat de regretabila si sfasietoare-de-inima ar fi prigoana pe care a suferit-o – a izbutit sa creeze o Biserica, in care statul – care continuu intervine nu doar in cele externe, ci si in cele interne ale ei – nu intervine in amanuntele subiectului, pentru ca ea a intrerupt relatiile cu statul. Si nu ezitam sa amintim, ca avand legatura, faptul ca atunci cand, cu cativa ani in urma (1987), Biserica Eladei dadea o lupta impotriva imixtiunilor statului in treburile ei interne, multi vechi-calendaristi emotionati de scopul acelei lupte si uitand diferentele, s-au pozitionat solidari cu ea. Vechi-calendaristii au libertate si independenta economica. Pentru asta sunt demni de lauda clericii lor, pentru ca fara sa primeasca ceva din banul public reusesc sa supravietuiasca din contributiile benevole ale credinciosilor. Este asta un lucru mic? Statul de astazi nu este statul lui Constantin cel Mare. Este un stat care voteaza legi anticrestine si denatureaza morala crestinilor. De 150 de ani, Biserica este chinuita de interventiile statului. Dar aceasta constituie o tema pentru un alt referat, iar asupra acestuia am tratat pe larg in cartea noastra „O Biserica libera si vie”.
Totusi, este adevarat ca dincolo de diferentele celor 13 zile, vechii-calendaristi, in mijlocul modernismului care domina in secolul nostru, constituie o voce de protest, pe care ar fi pacat s-o ignoram si s-o respingem. La acest energic protest sa luam aminte toti si in mod deosebit Patriarhia Ecumenica. Lozinca vechi-calendaristilor „Respect pentru Sfanta Predanie a Ortodoxiei!”, are un mare rasunet in poporul nostru ortodox, care uluit si consternat aude ca Patriarhia Ecumenica pe de-o parte ii afuriseste pe fiii credinciosi ai Bisericii, iar pe de alta parte tolereaza actiuni scandalizatoare ale episcopilor din climatul Patriarhiei, care printre altele simpatizeaza cu ereticii si mai ales cu miscarea ecumenismului, pe care pururea pomenitul Iustin Popovici a caracterizat-o pan-erezie.

Ce trebuie sa se intample?
Raspundem curajos. Din nefericire aceasta simpla tema astronomica s-a impotmolit si este foarte spinoasa. Repet, nu loveste in dogma. Cu toate acestea, a atacat unitatea Bisericii, care trebuie sa fie pazita cu orice sacrificiu. Vechi-calendaristii, din nefericire, nu cedeaza. Raman neclintiti pe pozitiile lor, ii caracterizeaza zi de zi cu vorbe grele pe ierarhi, construiesc biserici unde liturghisesc clerici caterisiti de catre tribunalele bisericesti. E groaznic!
In sfarsit, exista parerea de a reveni la situatia dinaintea lui Hrisostomos Papadopoulos, chiar daca am fi caracterizati inapoiati. Mai bine sa fim caracterizati inapoiati, decat necredinciosi si eretici.
Iar pentru ca tema nu e cu putinta sa fie rezolvata unilateral de catre Biserica Ortodoxa a Eladei, sa urmarim rezolvarea acesteia de catre un Sinod Panortodox, la care sa participe reprezentantii tuturor Patriarhiilor Ortodoxe si ai Bisericilor Autocefale. Acest lucru este necesar pentru a se examina chestiunea canonicitatii hirotoniilor tuturor episcopilor si celorlalti clerici ai Bisericii vechi-calendaristilor, de fapt acesta va valida si va invalida. Indraznesc sa spun ca o multime dintre ei nu au fost hirotoniti canonic si ma tem ca vor reclama marea obraznicie de a ne calomnia ei pe noi ca anticanonici. Smerita mea opinie este ca pentru solutionarea chestiunii acesteia trebuie sa revenim la vechea randuiala de dinainte de 1923. Desigur, pentru convocarea unui Sinod Panortodox pentru rezolvarea acestei chestiuni, asa cum se prezinta situatia astazi, exista multe greutati. Dar sa cadem la Domnul cu smerenie si sa lucram in Adevar si in Dragoste.
Acestea am avut de raportat Sfantului Sinod Permanent in continuarea referatului meu din 1989. Si, plin de durere pentru intreaga situatie bisericeasca, vazand ca se adauga din ce in ce un nou material explozibil in lucrurile noastre bisericesti, indraznesc sa ma indrept catre Domnul cu o rugaciune din inima, o rugaciune luata din troparele Prohodului Domnului:

Pace Bisericii
Si mantuire poporului Tau
Daruieste-le prin Invierea Ta.

(sursa: PelerinOrtodox, traducere: Fratia Ortodoxa Misionara „Sfintii Trei Noi Ierarhi”)

18 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Din pacate, dupa cum spun si cei pe stil vechi, principalul motiv al separarii de noi este nu schimbarea calendarului (care a fost tot o miscare ecumenista) ci ecumenismul. Chiar daca am reveni la calendarul vechi, unirea cu ei tot nu ar fi posibila din cauza ecumensimului tolerat in Bisericile oficiale.

    Bogdan.

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    13 zile?nu cumva Duminica nu trebuie sa mai cada Duminica,si sa fie alta ziua DOMNULUI? Nu cumva este si asta o ticalosie a ciracilor satanei??????? cine este cel care a cerut-o si de unde vine ? o sumedenie de semne de intrebare!nu insinuez nimic,ci numai ma intreb .

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Bogdan, foarte corect. Nu este vorba despre astronomie, ci de erezia ecumenismului. Cu toţii ştiţi foarte bine enciclica patriarhului ecumenic din 1920 în care se explică foarte clar că motivul schimbării calendarului este apropierea dintre bisericile "surori".

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Ereticii stilisti din BOSV nu recunosc tainele BOR. Iata un text oficial de pe siteul slatioristilor :


    Despre botez

    Cu toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, după cuvântul Sfântului Vasilie cel Mare, din cel dintâi canon al său, a hotărât să fie primit, prin iconomie, botezul schismaticilor din Biserica Ortodoxă Română (de Stil Nou), adică numai cele trei afundări săvârşite în numele Sfintei Treimi. Însă, pentru a nu împiedica mântuirea multora, Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aplicat principiul iconomiei, aşa cum au făcut-o şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul I (Can. 8) şi de la Sinodul al-II-lea (Can. 7), precum şi Sfântul Vasilie (Can. 1). Pe baza acestor canoane, primim numai botezul schismaticilor (cele trei afundări), dar numai dacă acest botez este săvârşit după rânduiala Bisericii Ortodoxe (cele trei afundări complete şi în numele Sfintei Treimi). Deşi Sfântul Vasilie îi numeşte pe schismatici ca nişte „mireni şi lipsiţi de Dar”, totuşi primim cele trei afundări ale lor, atât pe temelia canoanelor mai sus numite, dar şi ţinând seama de multe minuni din Sfintele Scripturi, când afundările fiind făcute numai de mireni s-au dovedit a fi valide. În general, Biserica acceptă botezul făcut de mireni numai atunci când cel ce urmează a fi botezat se află în primejdie de moarte. Amintim în acest sens minunea din viaţa Sfântului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, care, copil fiind, boteza în joacă pe malul mării pe copiii de o vârstă cu el. Şi cercetând acest lucru Sfântul Patriarh Alexandru şi sinodul său, au hotărât validă taina sfântului botez săvârşit de copilul Atanasie, după rânduiala Ortodoxiei. Iar pentru că mărturisim împreună cu Sfântul Apostol Pavel „Un Domn, o Credinţă şi un Botez”, ca să nu ne facem călcători ai legii lui Dumnezeu, pe schismaticii botezaţi prin cele trei afundări şi în numele Sfintei Treimi, care se întorc la Biserica Dreptslăvitoare de Răsărit îi ungem cu Sfântul şi Marele Mir, după cum spune Sfântul Vasilie în Can. 1, sau Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea, în Can.7. Şi, pentru că prin iconomie Sfinţii Părinţi au primit botezul schismaticilor şi pe al nabatienilor (can 7 Sinod al II-lea) care urmau iudaiceştilor obiceiuri, serbând Paştele şi celelalte sărbători odată cu iudeii, dar se botezau cu botezul cel adevărat, tot prin iconomie şi prin tăria canoanelor de mai sus primim şi noi botezul schismaticilor.
    Dacă cei care vin la dreapta credinţă nu au botezul săvârşit prin cele trei afundări şi în numele Sfintei Treimi – fie ei schismatici, fie eretici – îi primim ca pe nişte nebotezaţi şi îi botezăm cu botezul cel adevărat al Bisericii Apostolice Ortodoxe, după care îi ungem cu Sfântul şi Marele Mir şi îi împărtăşim cu Sfintele Taine (Tâlcuirea Can. 46 şi 47 ale Sfinţilor Apostoli, notele 83 şi 84).

    Hotărâri sinodale

    Prin Can. 3 (Soborul al-II-lea Ecumenic); Can. 7 (Sinodul al III-lea Ecumenic); Can. 1 (Sinodul al IV-lea Ecumenic), Can. 1 (Sinodul al VI-lea Ecumenic); Can. 1 (Sinodul al VII-lea Ecumenic), Sfinţii Părinţi, îi caterisesc pe cei ce „introduc sau numai acceptă scornituri în materie de credinţă” (introducerea calendarului gregorian în uzul Bisericii; schimbarea datei Paştelui din 1926 şi 1929 şi prăznuirea acestuia la aceeaşi dată cu iudeii; reducerea sau chiar anularea postului Sfinţilor Apostoli; prăznuirea marilor sărbători ale Bisericii la aceeaşi dată cu catolicii, protestanţii şi neo-protestanţii). La aceste canoane ale Sfinţilor Părinţi, se adaugă anatemele patriarhilor celor patru Patriarhii ortodoxe (Alexandria, Constantinopol, Antiohia şi Ierusalimul), recunoscute şi publicate sub denumirea de Enciclice Sinodale (Sigilioanele patriarhale) din 1583, 1756, 1848, prin care cei ce au introdus sau numai au acceptat inovaţii în materie de credinţă (precum cele de mai sus), sunt caterisiţi de Sinoadele Patriarhiilor Ortodoxe şi numiţi „lipsiţi de Dar”. În conglăsuire cu Sfinţii Părinţi , care (prin ale lor canoane), şi cu Sinoadele Patriarhiilor Ortodoxe (prin anatemele enciclicelor sinodale) – îi numesc pe aceştia „caterisiţi şi lipsiţi de Dar”, aşa şi noi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România numim „caterisiţi şi lipsiţi de Dar” pe toţi cei care au primit inovaţii în materie de credinţă. Conform Can. 15 al celui Dintâi şi celui de al Doilea Sobor de la Constantinopol din anul 861, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se îngrădeşte pe sineşi şi nu acceptă comuniunea liturgică sau alte relaţii confesionale cu cei care din 1924 (în România) au primit schimbarea calendarului. În acest sens, pe baza canoanelor Sfinţilor Părinţi şi a deciziilor sinodale (de mai sus) ale marilor patriarhi ai lumii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România nu recunoaşte nici una dintre tainele Bisericilor aflate în schisma calendaristică, cu excepţia botezului. Nu recunoaştem hirotonie, jertfă euharistică, maslu, mirungere, cununie, spovedanie şi nici botez (dacă acesta din urmă nu este făcut după rânduiala Ortodoxiei. Acest lucru îl întărim prin faptul că Sfinţii Părinţi de la Sinodul Şase Ecumenic, în tâlcuirea Canonului 6 – nota 204, prin puterea pricipiului scumpătăţii, precizează că „toţi prezbiterii, ca şi episcopii ce se vor caterisi pentru arătate învinuiri (inovaţii în materie de credinţă n.ed) – unii ca aceştia nu pot nici a blagoslovi, nici a sfinţi, nici vreo altă sfinţită lucrare a face, nici a cumineca pe cineva (…) findcă în toate aceste sfinte lucrări se face împărtăşire de binecuvântare şi de sfinţenie, pe care ei nu o au”. Deci unii ca aceştia nu mai au putere de a mai săvârşi nici taine ale Bisericii, nici ierurgii şi nici altă lucrare de sfinţenie. ” ( am incheiat citatul slatioristilor )

    Asadar, stilistii hulesc pe fata harul din BOR, considera in mod oficial BOR schisma fara har. Deci, adevarul nu poate fi decat unul : ori noi avem har, ori ei.
    Ei au la baza intemeierii bisericii lor schismatice, neascultarea ereticului Glicherie, care nu a ascultat de sinodul BOR in 1924. Glicherie, din pricina neascultarii a ajuns sa fie caterisit de sf sinod. Glicherie s-a considerat nevinovat. Ce trebuia el sa faca in conformitate cu canoanele ortodoxe ?
    Iata ce spun canoanele :

    1062. -a). ” Daca s-ar afla vreun episcop prea iute de fire ceea ce nu ar trebui sa fie pentru un astfel de barbat si care s-ar porni cu manie impotriva vreunui prezbiter sau diacon, si l-ar scoate din Biserica, trebuie sa hotaram sa nu-l osandeasca prea repede si nici sa nu-l indeparteze de la impartasanie. Toti episcopii zisera: Cel osandit are dreptul a se adresa mitropolitului eparhiot, iar daca acest mitropolit lipseste, sa apeleze la mitropolitul vecin si sa se roage ca sa cerceteze situatia lui cu temeinicie, caci nu este drept ca sa nu i se asculte rugamintea”.
    b). “Iar acel episcop, care l-a indepartat pe drept sau pe nedrept este dator sa astepte cu rabdare pana se va face cercetarea si astfel hotararea lui, ori se va confirma, ori se va modifica dupa caz”.
    c). “Insa cel scos de la impartasire (suspendat) sa nu mai slujeasca pana ce nu se va judeca apelul sau, cu deplina cercetare si buna credinta. Iar daca unii dintre impreuna slujitori vor observa la el atitudine orgolioasa si trufasa, zicand el, ca sufera pe nedrept, ei sunt datori sa-l indrepte pe calea cea buna, cu sfaturi aspre, indemnandu-l sa se supuna si sa asculte. Caci, dupa cum episcopul este dator sa arate dragostea curata si bunatatea sufieteasca catre subalternii sai, tot asa si supusii sai sunt datori sa indeplineasca cu supunere sincera slujba lor fata de episcop”. Sard. 14. 1

    1071. -..”Daca vreun prezbiter ar fi osandit de propriul sau episcop, si fiind indemnat de trufie si mandrie, ar socoti ca el poate sa slujeasca lui Dumnezeu cele sfinte separat sau sa ridice alt altar contrar credintei si oranduielii bisericesti, unul ca acesta nu trebuie sa ramana nepedepsit..” Cart. 10.

    1072. -.”Daca vreun prezbiter ar fi osandit pentru purtarea sa, el are datoria sa apeleze la episcopii vecini ca acestia ascultand plangerea sa-l impace cu episcopul sau. Daca nu va face asa, ci cu ingamfare se va uni cu alti razvratiti, despartindu-se de episcopul sau, ar sluji cele sfinte, unul ca acesta sa fie dat anatemii si sa piarda locul sau; insa sa se cerceteze daca nu are para dreapta impotriva episcopului sau”. -Cart. 11.

    1079. -”Asijderea intregul sinod a hotarat ca cel ce a fost excomunicat din slujire pentru lenevirea sa, fie episcop sau orice fel de cleric, daca in timpul cat a fost excomunicat provizoriu ar indrazni sa se impartaseasca mai inainte de a fi fost judecat, unul ca acela sa fie socotit cum ca el insusi si-a adus asupra sa hotararea de condamnare definitiva chiar daca ar fi fost nedreptatit”. -Cart. 29.

    1085. -Cuodvultdeus, episcopul Centuriei, a fost dat in judecata sinodului, de potrivnicul sau. Acuzatul, fiind intrebat daca el se prezinta la instanta a raspuns ca da, insa nu s-a prezentat Ia proces si a raspuns ca nu se va mai prezenta niciodata. Sinodul a hotarat ca nici-un episcop sa nu mai aiba impartasire cu Cuodvultdeus pana ce nu se va termina procesul lui. EI sa nu fie scos din scaunul episcopal mai inainte de a i se termina procesul si aceasta o poate aprecia orice crestin (cu mintea sanatoasa).-Cart. 87.-rezum,

    1103. -De asemenea cu privire la prezbiteri si diaconi: “Daca vreun episcop manios, ceea ce n-ar trebui sa fie, s-ar porni cu asprime si iutime asupra vreunui prezbiter sau diacon si ar voi sa-l excluda din Biserica, el trebuie sa fie atent ca sa nu-l osandeasca pe nedrept sau sa-l scoata din slujba. Deci cel scos are dreptul de a merge le episcopii vecini, pentru ca ei sa-i asculte pricina si sa cerceteze cu grija, fiindca nu este drept ca sa nu fie ascultat cel nedreptatit; iar episcopul care l-a alungat pe drept sau pe nedrept, este dator sa primeasca cu rabdare cercetarea pricinei, de unde el va verifica daca hotararea lui a fost dreapta sau nedreapta”. (Sard. 14, citat ca drept niceean). -I-e.

    A asteptat Glicherie o judecata mai dreapta ? A facut el apel sa fie judecat de alti episcopi, traditionalisti, din BOR, sau din alte patriarhii, care sa il judece cu dreptate si sa il gaseasca nevinovat, dupa cum se pretindea ? Nu. El a continuat sa slujeasca, caterisit fiind. Ce prevad sf canoane in acest caz ? Asta : chiar si daca caterisirea ar fi fost nedreapta, datorita faptului ca a continuat sa slujeasca, fara a face apel la rejudecare, atunci caterisirea devine dreapta pentru motivul slujirii necanonice : ” Asijderea intregul sinod a hotarat ca cel ce a fost excomunicat din slujire pentru lenevirea sa, fie episcop sau orice fel de cleric, daca in timpul cat a fost excomunicat provizoriu ar indrazni sa se impartaseasca mai inainte de a fi fost judecat, unul ca acela sa fie socotit cum ca el insusi si-a adus asupra sa hotararea de condamnare definitiva chiar daca ar fi fost nedreptatit ”.
    Deci Glicherie a fost caterisit pe dreptate, in 1924. In continuare bosv a fost doar o adunare schismatica fara har. Cand Galaction Cordun s-a dus in 1955 la bosv a devenit eretic, si imediat a urmat caterisirea canonica a sf sinod asupra lui. Deci si dupa 1955 bosv a ramas tot adunare eretica. Spun stilistii ca in 1990 patr. Teoctist a anulat caterisirile facute din motive politice in regimul comunist. Da, dar caterisirile lui Glicherie si Cordun, nu au fost pe motive politice, ci pe motive canonice.
    Sf Ioan Gura de Aur si Ioan Damaschin au fost si ei caterisiti pe nedrept, dar pana nu au fost rejudecati si reabilitati, nu au mai slujit. Ei nu au facut biserica separata. Cei 40 de episcopi care au intrerupt comuniunea cu biserica, din motiv ca ierarhia bisericii l-a caterisit nedrept pe sf Ioan Gura de Aur, au fost omorati in chinuri, dar nu au fost niciodata socotiti de biserica mucenici, ci apostati. Asta e diferenta esentiala intre acesti doi sfinti nedreptatiti si ereticii stilisti.
    xxxx

    Nu l-a acceptat adminul. Daca vedeti vre-o greseala aratati-mi care este aia. Daca nu am gresit, ceea ce si eu cred, inseamna ca admin apologeticum iar are conceptii eretice, si anume, socoate botezul din bosv valid. Admin a copiat erezia asta de la stilistii bosv, care ( vezi citatul de mai sus preluat de pe siteul lor ), considera botezul BOR valid pentru ca e facut de mireni desprinsi din ortodoxie si e facut cu cele 3 afundari. Tot asa si admin considera ca botezul bosv ar fi valid – facut de mireni, si de aia ii considera pe stilisti in interiorul BOR !!! Insa asta e o alta erezie inventata de stilisti. Botezul schismaticilor nu poate da sfintire nici daca e facut dupa randuilala ortodoxa, prin cele 3 afundari. De ce ? Pentru ca schismaticii nu sunt niste mireni ortodocsi, care sa poata boteza in cazuri de urgenta, ci sunt mireni schismatici care nu mai pot boteza pe nimeni, nici macar in cazuri de urgenta. Plus ca botezurile facute de stilisti, nu pot fi considerate cazuri de urgenta, ci gesturi de intarire a nesupunerii si apostaziei lor.
    Daca ar fi adevarata erezia asta slatiorista, care nu are nici un fundament patristic, atunci pana si catolicii ar fi avut botez valid dupa 1054, cat timp l-au facut prin afundare, ba chiar si arienii, si multe alte erezii. Ooo, n-am mai auzit asemenea smecherii decat la teologii ecumenisti.

  5. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sunt vremuri deosebit de grele, nu zic nimic mai mult. E greu sa mai poata cineva sa stea fara greseala, sau cum spunea marele par Sofronie, mantuirea a ajuns un privilegiu infricosat. E greu sa il mai iubesti pe aproapele, sau chiar sa nu-l judeci, cu mult mai greu e inca sa-L mai iubesti pe Dumnezeu cu adevarat. Insa macar sa stim ca asta e directia si tot e ceva.

  6. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Si ca sa mai dau un argument impotriva stilistilor, ca sa se adune o droaie impreuna cu cele de pe alte bloguri : fiecare factiune stilista a caterisit BO ” oficiala ” cum ii zic ei. Dar BO contine mai multe patriarhii, si daca la caterisirea unui simplu diacon e nevoie de 3 episcopi cum prevad canoanele, la caterisirea unui preot nu pot fi mai putin de 6 episcopi, iar la caterisirea unui episcop e nevoie de 12 episcopi ( altfel nu e valida caterisirea ), apoi la caterisirea unui sinod al unei patriarhii ( de exemplu BOR ) e nevoie sa se adune un sinod ecumenic ( nu doar cativa episcopi ). Pe cand stilistii, mari canonisti cica, ce au facut ? Un singur episcop Galaction ( fac abstractie acuma ca si ala era caterisit canonic ), s-a apucat sa isi faca singur sinodul lui ( in loc sa ceara convocarea unui sinod ecumenic al tuturor episcopilor traditionalisti din lume si sa hotarasca SINODAL in privinta ereziei ecumenismului, asa cum o cere canoanele ) si sa cateriseasca cu sinodul lui toate patriarhiile din lume ( cand de fapt a caterisi mai multe patriarhii e doar in puterea unui sinod ecumenic ). TOTAL necanonic. Din start s-au incalcat trei ( chiar 4 ) hotarari canonice. Fiecare biserica stilista a actionat necanonic, in mod egoist, nerespectand principiul fundamental al sinodalitatii si puterea canonica limitata a fiecarui grad ierarhic sau a unui sinod local. Au actionat ridicand, fiecare, puterea asa-ziselor lor sinoade locale la rang de sinod ecumenic, exact ca papa, si atunci nici nu e de mirare ca acuma sunt asa de multe bisericute stiliste ” infailibile ”, cand stim ca infailibile sunt doar sinoadele ecumenice canonice. Asa ca ispita stilismului a facut sa se arate mandria multora.
    Cele 4 incalcari sunt :
    - Galaction era caterisit, nu mai putea hirotoni, caterisi
    - Galaction a hirotonit singur episcopi cand trebuia sa caute alti doi episcopi traditionalisti in lume ca sa poata hirotoni
    - a hirotonit fara aprobarea sf sinod, care era inca valid, nefiind caterisit de vre-un sinod ecumenic ( chiar si daca Galaction nu ar fi fost caterisit nu avea voie sa hirotoneasca fara aprobarea sinodului )
    - nu a cautat sa decida printr-un sinod ecumenic asupra ecumenismului, si a caterisit patriarhii intregi fara sa faca asta la un sinod ecumenic

    Tot ce s-a facut, s-a facut necanonic, din mandrie.
    Adam a cazut din pricina neascultarii. Stilistii daca ascultau de sf canoane nici nu cadeau in afara bisericii, si nici nu ajungeau sa se divida in zeci de factiuni schismatice, care ba se anatemizeaza reciproc vreme de zeci de ani, pentru tot felul de motive si mofturi, ba isi recunosc tainele. Daca in 1924 traditionalistii din toata lumea ar fi convocat un sinod ecumenic ca sa hotarasca in privinta ecumenismului, atunci si harul i-ar fi ajutat la sinod sa ia hotararea corecta si nu ar fi ajuns unii dintre ei in afara bisericii in schisme, si ar fi ramas si uniti. Dar daca nu au ascultat de canoane harul i-a parasit si au ajuns unde au ajuns.

  7. Dan Antonovici

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Fratilor, nu va mai certati pe tema stilistilor ca nu merita. Faceti exceptie de ce zic ei si nu mai ascultati tot felul de argumentatii chioare, un fir rosuu ii strabate de la un capat la altul: neascultarea si schisma. Nu demult am lecturat ce spune Parintele Argatu despre ei, va redau mai jos:

    "Am văzut, cum preoţii stilului vechi sunt îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, înconjuraţi de lumină, dar cuvintele de aur li se urcă până deasupra capului şi apoi coborau şi se aşterneau pe pământ, aşa cum cobora fumul din jertfa lui Cain, fiul lui Adam şi Eva, pentru că nu a adus jertfa din cele plăcute lui Dumnezeu. Deci şi Cain aducea slujbă lui Dumnezeu. Dumnezeu nu primeşte tot ce i se aduce. Să se ştie că ascultarea este socotită la Dumnezeu ca jertfa cea bună. Mântuirea vine numai prin Biserică şi ascultarea de ea. Înafara Bisericii nu este mântuire. Dacă te-ai botezat în Biserică şi ai crescut duhovniceşte în ea şi apoi te rupi şi-ţi faci separat Biserică, ca să ieşi de sub ascultarea ei, atunci ai făcut o biserică schismatică. La judecata Înfricoşată va trece Dumnezeu prin foc orice neascultare şi orice act de păcătuire. Dumnezeu nu este al dezbinării şi al neorânduielii, chiar dacă zici că slujeşti cu râvnă şi devotament, când faptele sunt ale neascultării şi dezbinării. Ce spune acolo la Evanghelie că vor zice unii la judecată: „Doamne nu Ti-am slujit Ţie, nu în numele Tău am scos diavoli şi li se va zice acestora, plecaţi de la Mine că nu vă cunosc pe voi!”(Mat.7,22-23)"
    in cartea "Raspunsuri duhovnicesti, editia a2a, pct.429,pg.233
    Pe Parintele Argatu si pe Parintele Cleopa i-ar manca, asa de mult ii urasc, pentru ca au avut curajul sa-i infrunte si sa le arate unde gresesc.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      @Dan ANtonovici
      multumim pentru ca ai amintit aceste cuvinte cu adevarat ale unui om ales de Dumnezeu.

  8. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @admin
    RiC chiar acum nu v-au facut nimic, ci v-au luat apararea. N-ai fost atent.
    Desigur, insultele tale le vor fi la Judecata lui Dumnezeu castig, ca le-au rabdat pe nedrept, fara indoiala le sunt de mare mare folos pt mantuire, pur si simplu ii imbrancesti pe scara virtutii, nici nu-ti dai seama ca de fapt ii iubesti mai mult decat toti cei care-i lauda. Pe mine nu ma iubesti cum ii iubesti pe ei.

  9. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @ingrid
    Frumoase cuvintele tale, inspirate cred din Sf. Nicolae Velimirovici. Insa, daca acestia aveau dragoste sau au avut vreodata, daca doreau mantuirea aproapelui, atunci puteau sa avertizeze personal, prin mail. Dar linsajul public le este mai caracteristic! Si astfel pierde toata lumea! Dar cine da raspuns pentru lumea care ramane smintita de aberatiile lor? Oare nu au contra cui lupta? Tocmai ca recurg la astfel de linsaje la adresa celor care lupta cum pot contra cipurilor, contra ecumenismului etc. dovedeste reaua lor credinta. Prea se cred o autoritate, cand de fapt sunt niste manipulati. Si-au transformat blogul intr-o taraba de rafuit cu cei considerati de ei inamici si se folosesc de cuvintele sfinte pentru a-si indreptati razmerita. Sa nu ne mai poarte de grija, ca ei sunt adevaratii schismatici si stilisti! Le convine oare ca i-am catalogat asa?

  10. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    1073. "- Daca vreun episcop ar cadea in greseli si nu se pot aduna mai multi episcopi, ca sa nu se intarzie prea mult, sa fie ascultat de 12 episcopi, iar prezbiterul de sase si diaconul de trei". -Cart. 12.

    1068. -"De acum incolo hotaram ca nici de doi nici de trei episcopi, ci de judecata sinodului tuturor episcopilor, dupa canoanele apostolice (l, 2, 74) sa se judece si cateriseasca un episcop prin judecarea celor mai multi se va dovedi mai temeinic gresalele celui vrednic de caterisire, fiind de fata si cel acuzat..". Sinod C-pol 2 (a.394).

    1056. -"Daca vreun prezbiter sau diacon caterisit de episcopul sau sau un episcop caterisit de sinod, ar indrazni sa apeleze la imparat, stiind ca el trebuie sa se adreseze episcopilor unui sinod mai mare si de la ei sa astepte hotarirea, fiindca el dispretuieste marele sinod si staruie pe langa imparat, unul ca acesta nu este vrednic de nici-o iertare, nici sa aiba drept de aparare si nici sa astepte vreo nadejde de reintegrare in viitor". -Ant. 12.

    In aceste canoane se arata ca la caterisirea unui episcop trebuie cel putin 12 episcopi, deci sinodul BOR nu poate fi judecat decat de un sinod mai mare, cel ecumenic. Iar un episcop caterisit de sinod, nu mai poate apela decat la un sinod mai mare, adica sinodul ecumenic. Deci Galaction nu isi putea rejudeca caterisirea decat la un sinod mai mare decat sinodul BOR care l-a caterisit. In plus asa-zisul sinod al lui Galaction, nefiind mai mare in grad decat sinodul BOR nu avea puterea sa cateriseasca patriarhia romana.

    888. -"Episcopul sa se hirotoniseasca de trei sau de doi episcopi. Iar daca a fost cineva hirotonit de un singur episcop sa fie depus si el si cel ce l-a hirotonit. Daca sileste nevoia insa ca sa fie hirotonit de un singur episcop, pentru ca nu pot fi de fata mai multi, din pricina persecutiei, sau alte asemeni pricini, sa aduca act de imputernicire de la mai multi episcopi". Const. Apost. VIII, 27.

    Galaction a hirotonit de unul singur fara nici o imputernicire de la alti episcopi. Alt canon incalcat.

    914. -"Trebuie sa se hotarasca aceasta, cand ne adunam pentru alegerea unui episcop si s-ar ridica oarecare acuzatii asupra candidatului. Dupa ce noi am facut tot ce trebuie, ar fi prea indraznet a se cerceta numai de trei episcopi, ci este necesar ca la acestia sa se mai adauge inca unul sau doi. Apoi in fata poporului eparhiei pentru care se va hirotonisi, mai intai se va cerceta persoanele acuzatilor (II, 6; Cart. 128,129,130), precum si acuzatiile insesi, apoi sa se infatiseze toate la judecata. Si daca in fata poporului se va dovedi curat, atunci sa se hirotoniseasca". -Cart. 50.

    Cand Galaction l-a facut ” episcop ” pe mireanul Glicherie, asupra caruia existau acuzatii ba chiar caterisire din partea sinodului, l-a hirotonit singur, cand trebuia sa mai aduca 3-4 episcopi.

    1067. -"...Dupa hotararea Sinodului de la Niceea (c.4), un episcop nu se poate hirotonisi de doi episcopi, ci de trei cu aprobarea mitropolitului...", s. C-pol I.

    Deasemenea Galaction trebuia mai intai sa rezolve problema cu sinodul BOR si apoi abia sa faca alti episcopi daca mitropolitul ii dadea binecuvantare.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      @Emanuel
      nu ca ar fi vina ta, dar chiar nu vreau sa mai aud de bosv. treaba lor, nu ai sa reusesti tu sa-i convingi. cine te crezi? sa ne rugam, ca Domnul sa-i lamureasca! Nu vezi cata tulburare se face si interpretare caracteristica doar facatorilor de rîcă... te ostenesti degeaba.. e o directie gresita... de mult a venit timpul cand nu trebuie sa mai lupti pentru a-i convinge pe cei din-afara Bisericii sa se intoarca la adevar, ci doar sa le spui o data, maxim de doua ori, altfel te risipesti si pierzi timp si energie pentru lupta cu lupul din stana in care esti si tu. Tot ce ai zis mai sus este important, insa altii nu au urechi sa auda si ochi sa vada. Daca intr-adevar vrem un rezultat, atunci sa ne rugam pentru ei, ca si cum am fi in locul lor. Atunci, NEGRESIT, Dumnezeu le va intinde o mana, NEGRESIT Maica Domnului va duce rugaciunea noastra mai departe la Fiul ei. Ceva se va schimba. In rest, e litera legii... "pierzare sufleteasca"!

  11. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Stiu ca pe cei din afara bisericii este aproape imposibil sa-i mai poti ajuta, pentru ca in afara bisericii mandria e la nivel dracesc, si acolo harul nu mai prea lucreaza. Tot ce am spus am spus pentru cei din BOR, care poate nu stiau acestea.

  12. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @ingrid @emanuel
    ca sa nu se sminteasca si alti oameni, nepricepand ce legatura au cu articolul aceste comentarii, le voi sterge... nu-i bai, le gasiti pe blogul lor, caci asa procedeaza, asemeni celui ce le sopteste, noteaza si nu uita ca i-ai certat... avea dreptate saccsiv cu acest adrian care e un turbat

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      @ingrid
      asa e... gata cu razboiul... sa fie dat uitarii si sa-l arda focul.. pacii

  13. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Daaa...subscriu la aceasta idee..preluata si foarte clar sintetizata de Dan Antonovici :

    " ...... Înafara Bisericii nu este mântuire. Dacă te-ai botezat în Biserică şi ai crescut duhovniceşte în ea şi apoi te rupi şi-ţi faci separat Biserică, ca să ieşi de sub ascultarea ei, atunci ai făcut o biserică schismatică. La judecata Înfricoşată va trece Dumnezeu prin foc orice neascultare şi orice act de păcătuire. Dumnezeu nu este al dezbinării şi al neorânduielii, chiar dacă zici că slujeşti cu râvnă şi devotament, când faptele sunt ale neascultării şi dezbinării "

    Si....ma gandesc cu groaza...sa ajung in fata Mantuitorului...si sa-mi spuna : " Nu te cunosc pe tine " ....cred ca...e cel mai cumplit fapt ce mi se poate intampla ....

    Ma gandeam...:
    " Poate ca...da...nu trebuia sa se schimbe nimic...trebuia sa continuie acel calendar vechi...iulian... totul trebuia sa curga...asa cum a fost lasat...dar.....daca Dumnezeu a hotarat sa ma nasc in acesta nou...sa primesc astfel Botezul...poate ca... nu intamplator l-am descoperit cand aveam 12 ani...si am inceput sa cred si sa-l iubesc din tot sufletul meu.... ; de atunci...am pornit pe acest drum...Dumnezeu m-a intarit...si , prin minunile pe care mi le-a revelat...m-a convins ca asta e un drum bun....pe care trebuie sa-l urmez....
    Da...poate ca..."celalalt drum"...da...apare mai bun...mai drept...logic...mai adevarat...dar...unde duce...? ce-o fi la capat...?
    Saccsiv spunea undeva ca..."drumul nu-i acelasi lucru cu destinatia..." ....Ei bine.. drumul meu....stiu !...cred ! ca duce ...spre m
    Mantuire !...Sigur.. depinde de mine...cum "merg"...pe acest drum...ca sa pot ajunge....Dar...stiu ce este la capat...! Dar...celalalt...? ...destinatia nu-mi apare conturata...Da...e posibil ca aceste doua drumuri ...sa zicem...paralele...in final...sa se uneasca...dar...daca nu ...? Cel mai bine e sa-mi continui drumul....! drumul meu...asa cum e...Si..daca cei care conduc convoiul...la un moment dat...vor coti la stanga sau la dreapta...eu stiu...ca... trebuie sa continui tot inainte..sa nu ma abat....sa merg pana la capat...ca sa ajung..."

    Doamne ! iarta-ne ! si...ajuta-ne...

    Sa aveti inima buna ! si...Dreapta Credinta !

  14. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    vad aici pareri de tot felul chiar si in contradictoriu din partea unor oameni avizatidar eu ca simplu mierean va spun ca schimbarea a plecat de la slujitorii bisericii nu de la popor.EU in familie cind vin sarbatorile am o mare problema deoarece tinem si pe nou si pe vechi.De la inceput ASCULTAREA trebuia sa primeze.MI-ar fi convent si mie sa fiu in rand cu majoritatea,caci asa nu-s nici in caruta nici in teleguta.SIgur schimbare calendarului nu-i de la Dumnezeu .M-am intrebat tot timpul care e bun si care rau,dar am ajuns la concluzia ca amandoua sant bune la nivel individual dar in familiile combinate apar probleme care cer compromis.N-am fost in stare sa-mi impun calendarul in familie probabil ca n-am fost suficient de credincios .Sa-mi spuna cineva cum ar trebui sa traiesc in acest compromis?Sant la varsta la care intrebarile mele devin mai profunde.As face o schimbare dar nu stiu care (poate la nivel individual)?Desi discutiile de mai sus sant profunde si la obiect sper sa-mi raspunda cineva

Leave a Reply to admin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*