Uniunea Europeana: o coalitie a iresponsabilitatii

Dar Uniunea Europeana nu este nici stat, nici nu e suficient de suverana pentru a impune propriile reguli; nicio natiune din zona euro nu respecta cerinta UE ca deficitele sa nu exceada 3% din Produsul Intern Brut.

Uniunea Europeana are un steag pe care nimeni nu-l saluta, un imn pe care nimeni nu-l canta, un presedinte pe care nimeni nu-l cunoaste, un parlament , la Strabourg, caruia nimeni (in afara de proprii sai membri) nu vrea sa-i incredinteze putere (putere care ar trebui luata de la parlamentele nationale), o capitala, la Bruxelles, a unei birocratii inchegate pe care nimeni nu o admira, nici nu o controleaza, o moneda care presupune ceva ce nu exista sau nu va exista curand – un guvern central european, si reguli de comportament financiar pentru ignorarea carora niciun stat mebru nu a fost penalizat. Moneda Euro presupune si promoveaza o fictiune – ca “Europa” ar deveni, cumva, impotriva vointei majoritatii europenilor, mai degraba o expresie politica decat una geografica.

Designul bacnotelor euro introduse in 2002 proclama o aspiratie utopica. S-au dus bancnotele colorate ale diferitelor natiuni, care prezentau imaginile eroilor nationali, oameni de stat, de cultura, artisti, imagini care celebrau evenimente unice, impliniri nationale. Odata cu euro, 16 natiuni au spus adio la toate acestea. Bacnotele reprezinta ferestre, porti si poduri care nu exista. Sunt de… nicaieri, ceea ce inseamna “utopie”. De la debutul integrarii europene din 1951, cu infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, a existat aceasta intrebare: va fi o Europa a statelor sau un stat al Europei? Euro este parte a tentativei de a crea un stat al Europei, un leviatan alcatuit din suveranitatile capitulate ale natiunilor Europei.

Daca banii reprezinta proza vietii, asa cum spunea Ralph Waldo Emerson, Euro reflecta indarjirea de a face viata europeana prozaica. Este o incercare de a sterge nationalitatile si de a subsuma politica economicului pentru a evada din istoria europeana (nn. cu origini crestine). Euro ii incanta pe deprimatii pentru care istoria Europei nu inseamna Chartres si Shakespeare, ci Holocaustul si Batalia de la Somme. Euro reprezinta diperarea culturala.

Presupune, deasemenea, un alt lucru ce nu exista. Cuvantul “democratie” incorporeaza cuvantul grec demos – popor. Asa cum manifestatiile violente ale demos-ului Greciei si replica dispretuitoare a demos-ului Germaniei au demonstrat, Europa ramane un continent al unor popoare distincte si nepasatoare. Nu exista un “popor european” unit prin aceleasi moravuri. Henry James ii scria lui William Dean Howells: “Omul nu este deloc unul singur”, oamenii nu sunt identici, interschimbabili, ”la urma urmei este nevoie de atat de mult ca sa devii american, francez, etc.” E inca adevarat si e inca periculos sa ignori asta.

Se spune ca, la doua decenii de la stergerea granitei politice Est-Vest, exista o granita culturala Nord-Sud. Insa problema datoriei cu care se confrunta Irlanda si, chiar in mai mare masura, Marea Britanie, contrazice aceasta distinctie. Datoria Marii Britanii, cea mai mare din Europa, este rezultatul unei cresteri a cheltuielilor guvernamentale de la 37% pana la 53% din PIB intr-un deceniu. Revista londoneza The Spectator spune ca nicio alta natiune europeana “nu si-a extins administratia atat de repede in acest deceniu sau in orice alt deceniu dupa cel de-al doilea razboi mondial”. U-ul din U.E., legatura unificatoare, este indisciplina. Din ce in ce mai mult, este si caracteristica unificatoare a U.S.A.

sursa: “In linie dreapta”