Parintele Sofian Boghiu – Cuvant la Sambata lui Lazar. Cum a ajuns Maica Domnului in Muntele Athos

rostit vineri 23 martie 1990, seara la Utrenie

 Frati crestini,

Am sa va spun cateva lucruri despre Lazar. Inainte de asta am sa subliniez ca in Ierusalim, catre sfarsitul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a savarsit trei minuni mari, amintite de sfantul evanghelist Ioan, care au indarjit foarte mult pe dusmanii lui Iisus Hristos impotriva Lui. Minunile au fost asa: vindecarea orbului din nastere, vindecarea slabanogului de la Vitezda si invierea lui Lazar. Vedeau ca acest Iisus, profet sau invatator, cum ii spuneau ei, face niste minuni mari si dumnezeiesti, dar vroiau sa-L tagaduiasca. Cautau toate mijloacele sa dovedeasca ca nu El le-a facut, sau daca le-a facut, le-a facut cu puterea celui rau, cu puterea lui Belzebut. Cand a inviat insa pe Lazar, nu mai aveau ce sa spuna. Si atunci de necaz, de ciuda impotriva lui Iisus, cautau sa-l ucida si pe Lazar, ca nu cumva lumea care venea la Ierusalim in vremea aceea — erau sarbatorile Pastilor — sa se intalneasca cu Lazar, sa-l vada ca a inviat, sa spuna el cum a fost si cum a inviat si sa creada si mai multi in Iisus. Si spunea marele arhiereu, atunci, poporului, in sinedriul lor: „Voi nu stiti nimic. Acest Iisus atrage poporul la El. Vor veni romanii, vor ocupa tara aceasta si vom fi pierduti ca neam. De aceea trebuie sa-L pierdem pe acest Iisus” (Ioan 11,47:50.). Fara indoiala, si-au implinit planul, dar nu numai din cauza rautatii lor, ci pentru ca Dumnezeu insusi voise ca Iisus sa-Si dea viata pentru lumea intreaga, pentru popor.

Iisus inviaza cu adevarat pe Lazar din morti, indarjind si mai mult acest popor indaratnic si rau, si-Si urmeaza drumul Lui. Ca astazi, sambata aceasta a lui Lazar, maine are loc intrarea in Ierusalim — de fapt duminica, in mare alai. Dupa aceea Iisus intra in saptamana Patimilor.

Ascultand sfanta Evanghelie din seara aceasta, v-ati dat seama cine era acest Lazar: prietenul lui Iisus Hristos, el si cele doua surori ale lui, Marta si Maria. Iisus, cand avea putin ragaz sa iasa din cetatea in care au fost ucisi prorocii, Ierusalim, mergea la Betania. Betania este aproape de Ierusalim, trei kilometri numai. In aceasta familie Se simtea cu adevarat foarte bine, la acesti trei prieteni ai Lui. De data aceasta, Iisus Se afla undeva, cum s-a spus in Evanghelia sfantului Ioan, departe, pe langa Iordan. Si de acolo afla despre boala lui Lazar si dupa aceea despre moartea lui. Despre moartea lui, Iisus insusi spune apostolilor: „Lazar a adormit”. Ei credeau ca a adormit de oboseala. Iisus, vazand ca nu inteleg, le spune clar: „Lazar a murit… dar am sa ma duc sa-l scol”. Iisus socoteste moartea ca un somn si de aceea in limba greaca cimitirul se cheama kimitirion, adica loc de dormit, pentru ca mortii nostri care au murit de la inceputul lumii si pana acum, de fapt nu mor definitiv, deplin, ci adorm. Desi trupul acesta se desface, putrezeste, insa… ei adorm si vor invia in ziua cea de apoi. Se vor destepta, cum spune Iisus: „Ma duc sa-l destept“. Tot El, Iisus, va scula si pe ceilalti morti la sfarsitul veacurilor.

Si Iisus vine si este intampinat de Marta, apoi de Maria. El are niste stari de emotie, am spune noi, de miscare sufleteasca. Se apropie de mormantul lui si intreaba unde l-au pus. Ii arata unde l-au pus, Iisus porunceste sa se dea piatra la o parte si il striga: „Lazare, vino afara!” Si Lazar, asa cum era infasurat in giulgiurile in care erau inmormantati mortii lor, iese de acolo si Iisus porunceste sa-l dezlege. II dezleaga si Lazar se comporta ca un om inviat.

Ceva despre mormantul lui: si astazi se gaseste la Betania, cine a fost la Locurile sfinte l-a vazut. Acum este mai sus: [de-a lungul timpului] s-a depus fel de fel de moloz. Si intri in mormant, sunt niste trepte pana cobori la locul unde a stat Iisus. Este un pridvoras unde a stat Iisus. Langa pridvor, in fata lui, in loc de usa era o piatra rasturnata pe usa mormantului si inlauntru sunt niste locasuri, un fel de pat, insa ca un sicriu de piatra. In partea dreapta, cum intri in mormant, este locul unde a fost Lazar ingropat. Si piatra era pusa deasupra mormantului, deasupra acestei intrari. A dat piatra la o parte si Lazar a iesit de acolo, cum era infasurat, cu viata pe care i-o daduse Iisus prin porunca Lui si a venit afara.

Dupa aceea, aminteste tot evanghelistul Ioan, in Betania, cand a avut loc un ospat in casa lui Simon leprosul, era si Lazar la masa cu ei. Deci Lazar, dupa aceea, a mancat si a trait. A trait inca 30 de ani, din ceea ce stim noi. Cand au inceput prigoanele impotriva sfantului Stefan, Lazar a trebuit sa fuga din Ierusalim si a fugit in insula Cipru. A stat acolo ascuns, oarecum, de furia iudeilor, cu surorile sale, Marta si Maria. Iudeii cautau sa-l ucida pe Lazar: era o dovada a dumnezeirii lui Iisus Hristos, o dovada vie: „eu am fost mort si am inviat”; oricui spunea aceste cuvinte Lazar, erau o realitate pentru el. Cand au trecut apostolii Pavel si Barnaba prin Cipru, l-au gasit acolo si l-au sfintit episcop in Cipru. Si a trait sfantul Lazar inca 30 de ani, dupa invierea de catre Mantuitorul Hristos, ramanand ca episcop in Cipru, si anume in tinutul Larnaca.

La biserica de la Larnaca au fost si moastele lui ingropate. A fost o bisericuta mica la inceput, apoi biserica a fost refacuta intr-o biserica mai mare. Azi este o biserica foarte frumoasa la Larnaca, unde se afla moastele sfantului Lazar, am fost in ea. Au fost toate moastele lui acolo, insa intre timp au fost duse si la Constantinopol. A ramas numai cutiuta, un fel de sicrias de marmura, cu moastele lui puse in sfanta Masa din altar, la biserica veche. Cu toate tulburarile istorice care au fost si in Cipru si in alte parti, lumea nu a mai stiut ca acolo sunt moastele sfantului Lazar, in sfanta Masa. Abia in anul 1972, facandu-se niste restaurari importante in aceasta biserica, s-a descoperit si acest sicriu din marmura, cu o parte din moastele sfantului Lazar. Scrie acolo, nu in greceste, in alta limba: Lazar cel de-a patra zi, prietenul lui Iisus Hristos (…).

A fost o mare bucurie, pentru ca moastele lui au fost luate de acolo pe timpul lui Leon cel intelept si duse la Constantinopol. Au stat la Constantinopol pana in vremea cruciatilor. Dupa aceea cruciatii, care au furat foarte multe lucruri din Orient, au luat si aceste moaste ale sfantului Lazar si le-au dus in Marsilia. Si acolo au ramas, Dumnezeu stie unde mai sunt acum moastele lui. Insa din cauza acestor sfinte moaste de la Marsilia, apusenii au construit o istorie intreaga, ca Lazar a trait acolo dupa invierea sa. Ei spun ca Lazar, cand a fugit din Ierusalim, la Marsilia a fugit, nu in Cipru. Acum insa, cand s-au gasit moastele in sfanta Masa din Larnaca, au inteles si ei ca toata aceasta traditie a lor de la Marsilia nu este adevarata (…).

Multe persoane din Cipru, si mai ales din Larnaca, poarta numele lui Lazar. Foarte multe legende, multe istorioare, multe intamplari povestite, atribuite lui Lazar, se gasesc si astazi in Cipru. Una dintre aceste intamplari spune ca Lazar mergea obosit pe un drum prin Cipru si a intalnit un cetatean care avea un cos de struguri. L-a rugat sa-i dea macar un strugure, sa-si potoleasca setea. In treacat fiind zis, aceasta insula este foarte bogata, bogata in vii si livezi si monumente istorice foarte multe din adanca antichitate. Cetateanul cu cosul de struguri a spus: „n-am struguri, aici am niste sare”. [Lazar] a binecuvantat aceasta „sare”, cum a spus el si… s-au transformat strugurii in sare, iar via lui intr-un lac sarat. A fost o pedeapsa foarte meritata pentru neomenia lui.

O alta intamplare, povestita tot asa, din vremea cand traia sfantul Lazar in Cipru, e aceasta: Lazar vroia sa se intalneasca cu Maica Domnului, s-o revada. Trecuse multa vreme de cand plecase din Tara sfanta si n-o mai intalnise pe Maica lui Iisus Hristos. Lazar i-a trimis o barca mai mare, un fel de corabioara, din Cipru, pe celalalt tarm al Mediteranei, poate la Haifa, in care sa imbarce pe Maica Domnului si pe sfantul Ioan Evanghelistul, sa vina sa-i faca o vizita in Cipru. Si au pornit cu aceasta corabioara si au ajuns pe malul marii Egee, dincolo de Mediterana. S-a starnit insa o furtuna mare, si in loc sa ajunga la Larnaca, unde era Lazar, furtuna a dus corabia la Munte Athos. Muntele Athos era atunci o peninsula plina de idoli, de temple pagane, si locuitori, bineinteles. Si Maica Domnului le-a vorbit; cum le-au vorbit Maica Domnului si sfantul Ioan… incat foarte multi au fost convertiti la crestinism. Si de atunci se trage crestinarea Muntelui Athos — care dupa aceea a devenit republica calugareasca, cum stiti, socotit pana astazi ca Gradina a Maicii Domnului. De acolo Maica Domnului a venit in Cipru, l-a intalnit pe Lazar si i-a adus in dar doua manecute arhieresti, lucrate de ea. Maica Domnului era o foarte buna brodeuza. Ea lucrase si dvera, sau perdeaua de la Templul sfant din Ierusalim, cat a fost inca la Templu, ca vietuitoare. I-a facut cadou aceste manecute si un omofor, lucrat tot de mana sfintita a Maicii Domnului. Lazar, fara indoiala, a fost foarte bucuros, i-a multumit, si Maica s-a intors inapoi in Tara sfanta, iar Lazar a ramas mai departe in Cipru, pana la sfarsitul vietii lui.

Cam acestea v-am spus asa, in putine cuvinte, despre Lazar, despre care se spune ca in cele patru zile cat a stat in mormant, a fost in imparatia mortii, in imperiul acesta al mortii, si a intalnit foarte multe suflete nemantuite, pacatoase. Chinurile pe care le-a vazut acolo, in cealalta imparatie, a mortii, l-au crispat asa de mult, incat sfantul Lazar in cei 30 de ani cat a mai trait dupa invierea sa din morti, n-a ras niciodata. Asa incat dincolo, in imperiul mortii, este mare grozavie pentru cei care nu sunt mantuiti in aceasta viata. Amin.

(extras din Duhovnici romani contemporani – Parintele SOFIAN)