Pomenirea Sfantului Ignatie Briancianinov (30 aprilie). Cuvant despre citirea Sfintilor Parinti si necitirea cartilor eretice

Iarasi iti aduc, fiu credincios al Bisericii de Rasarit, cuvant de sfat nemincinos si bun. Acest cuvant nu e al meu: este cuvantul Sfintilor Parinti. De la ei vin toate sfaturile mele.
Pazeste-ti mintea si inima de invatatura mincinoasa. Nu vorbi despre crestinism cu oameni molipsiti de invataturi mincinoase; nu citi carti despre crestinism scrise de dascali mincinosi. Adevarul se afla in tovarasia Duhului Sfant: El este Duhul Adevarului. Minciuna o insoteste si o ajuta duhul diavolului, care este minciuna si parintele minciunii.
Cel ce citeste cartile dascalilor mincinosi intra negresit in partasie cu duhul viclean si intunecat al minciunii. Lucrul acesta sa nu ti se para ciudat si de necrezut: asa spun raspicat luminatorii Bisericii, Sfintii Parinti. Daca in mintea si sufletul tau nu este scris nimic, Adevarul si Duhul sa scrie in ele poruncile lui Dumnezeu si invatatura Lui duhovniceasca.
De ti-ai ingaduit a-ti mazgali de tot tablele sufletului cu felurite cugete si intipariri neduhovnicesti, fara a lua aminte cu intelepciune si fereala: Cine e scriitorul, ce scrie el?, curata cele scrise de scriitori straini, curata prin pocainta si lepadarea a tot ce este impotrivitor de Dumnezeu. Sa scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu.
Pregateste pentru acest scriitor minte si inima curata, vietuind cu evlavie si intreaga intelepciune: atunci, rugandu-te tu si citind sfintitele carti, pe nebagate de seama si in chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tau legea Duhului.
Nu-ti este ingaduit sa citesti alte carti despre religie decat cele scrise de catre Sfintii Parinti ai Bisericii Sobornicesti a Rasaritului. Acest lucru il cere Biserica de Rasarit de la fii sai.
Iar daca gandesti altfel si socoti porunca Bisericii mai putin intemeiata decat socotinta ta si a celorlalti de un cuget cu tine, atunci nu mai esti fiu al Bisericii, ci judecator al ei.
Ma numesti marginit, neluminat indeajuns, rigorist? Lasa-ma in marginirea si in celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a ramane, cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Rasarit, decat ca, avand toate parutele calitati, sa ma fac mai destept decat ea si, ca atare, sa-mi ingadui a nu-i da ascultare si a ma desparti de ea. Adevaratilor fii ai Bisericii de Rasarit le va face placere glasul meu.
Acestia stiu ca cel care voieste a primi intelepciunea cereasca trebuie sa lepede intelepciunea sa pamanteasca, oricat de mare ar fi ea, sa o lase deoparte, sa o taie, s-o recunoasca drept nebunie, asa cum este ea de fapt (I Cor. III,19).
Intelepciunea pamanteasca este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu: ea legii lui Dumnezeu nu se supune si nici nu poate (Rom. VIII, 7). Dintru inceput aceasta este firea ei; asa va si ramane pana ce va lua sfarsit, cand pamantul si lucrurile de pe dansul, iar dimpreuna cu ele si intelepciunea pamanteasca, vor arde (II Pt. III, 10).
Sfanta Biserica ingaduie citirea cartilor eretice numai acelor madulare ale sale care au mintea si simtirile inimii vindecate si luminate de Sfantul Duh, care pot deosebi intotdeauna intre adevaratul bine si raul ce se preface a fi bine si se ascunde sub chipul adevarului.
Marii bineplacuti ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputinta cea de obste a tuturor oamenilor, s-au infricosat de otrava eresului si a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toata ravna de impreuna vorbirile cu oamenii molipsiti de invataturile cele mincinoase si de citirea cartilor eretice. Avand inaintea ochilor caderea preainvatatului Origen, a lui Arie cel iscusit in certuri, a lui Nestorie cel bun de gura si a altor bogati in intelepciunea acestei lumi, ce au pierit din pricina nadajduirii in sine si a parerii de sine, ei au cautat mantuirea si au aflat-o in fuga de invataturile mincinoase, in ascultarea fata de Biserica pana si in amanuntele cele mai subtiri.
Pastorii si dascalii cei purtatori de Duh si sfinti ai Bisericii nu citeau scrierile ereticilor celor hulitori de Dumnezeu decat siliti de nevoia de neinlaturat a intregii obsti crestine. Prin cuvantul lor plin de putere, cuvant duhovnicesc, ei au infierat ratacirile, au vestit tuturor fiilor Bisericii primejdia ascunsa in scrierile eretice sub numele frumoase ale sfinteniei si evlaviei.
Eu si cu tine insa trebuie sa ne pazim neaparat de citirea cartilor alcatuite de dascali mincinosi. Oricine a scris despre Hristos, despre credinta si duhovnicia crestina fara sa fie madular al Bisericii de Rasarit, singura sfanta, poarta numele de dascal mincinos.
Spune-mi, cum este cu putinta sa-ti ingadui a citi orisice carte, cand fiecare carte pe care o citesti te poarta incotro voieste, te indupleca sa crezi in tot lucrul pentru care ii face trebuinta incuviintarea ta, sa te lepezi de tot ce are ea nevoie sa lepezi?
Experienta arata cat de pierzatoare sunt urmarile citirii fara dreapta socotinta. Printre fiii Bisericii de Rasarit cate idei despre crestinism nu putem intalni din cele mai tulburi, mai gresite, mai potrivnice invataturii Bisericii, mai defaimatoare ale acestei sfinte invataturi, idei insusite prin citirea cartilor eretice!
Nu te mahni, prietene, pentru preintampinarile mele, care sunt insuflate de faptul ca iti doresc binele cel adevarat. Tatal, mama, dascalul bun nu se infricoseaza, oare, pentru pruncul nevinovat si fara experienta, atunci cand el vrea sa intre intr-o camera unde printre lucruri bune de mancat se afla otrava multa?
Moartea sufletului e mai de plans decat moartea trupeasca: trupul mort are sa invieze si adeseori moartea trupului se face pricina de viata sufletului; dimpotriva, sufletul omorat de rau este jertfa a mortii vesnice, iar el poate fi omorat de orice gand care cuprinde vreun fel de hula impotriva lui Dumnezeu, pe care cei nestiutori nu-l baga nicidecum de seama.
Va fi o vreme, a proorocit Sfantul Apostol, cand invatatura cea sanatoasa nu o vor primi, ci dupa poftele lor isi vor alege lorusi invatatori sa le rasfete auzul, si de la adevar isi intoarce auzul, iar catre basme se vor pleca (II Tim. IV, 3-4).
Nu te lasa inselat de titlurile rasunatoare ale cartilor care fagaduiesc sa-i invete desavarsirea crestina pe cei ce inca au nevoie de hrana pruncilor; nu te lasa inselat nici de podoaba cea din afara a cartii, de vioiciunea, puterea, frumusetea stilului, nici de faptul ca autorul ar fi, pasamite, sfant, care si-a dovedit sfintenia prin numeroase minuni (aluzie, probabil, la sfintii apuseni ca Francisc din Assisi n. tr.).
Invatatura mincinoasa nu se da inapoi de la nici o nascocire, de la nici o inselaciune ca sa dea basmelor sale infatisarea adevarului si astfel sa otraveasca mai lesne sufletul cu ele.
Invatatura mincinoasa este deja, in sine, inselare. Ea amageste, inainte de cititor, pe scriitor (II Tim. III, 13).
Semnul dupa care recunoastem ca o carte e cu adevarat folositoare de suflet este ca a fost scrisa de un sfant scriitor, madular al Bisericii de Rasarit, incuviintat si recunoscut de Sfanta Biserica. Amin.

Sfantul Ignatie Briancianinov,Experiente Ascetice vol I Editura: Sofia Bucuresti 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim