Dr. Christa Todea-Gross: Romania nu are nevoie de vaccinul antimeningococic

Vaccinul antimeningococic

1.)  Infectiile cu meningococi

Meningococii sunt bacterii care se gasesc la aproximativ  20% dintre oamenii sanatosi la nivelul tractului respirator. De obicei sunt bacterii inofensive si nu provoaca boli grave. Sunt insa si tulpini patogene care pot provoca boli grave precum meningite sau septicemie. La fel ca si pneumococii sau bacteriile Hib ( H.Influenzae tip b), prezinta in exterior o capsula care este foarte greu de distrus. In afara organismului uman, bacteriile nu supravietuiesc. De aceea, ele se transmit doar printr-un contact direct si intim cu omul bolnav, in special prin intermediul sarutului, prin saliva infectata. (Martin Hirte, Impfen, Pro & Contra, MensSana 2008, p. 235-236).

Sunt cunoscute 12 familii de meningococ, notate cu litere, cele mai frecvente fiind grupurile A,B si C. Fiecare grup cuprinde mai multe tipuri de meningococ, fiecare avand propriul antigen. Majoritatea infectiilor din Africa sunt date de grupul A. In Germania predomina cele din grupul B pentru care nu exista vaccin, iar grupul C este responsabil de doar 20% din infectii. In alte tari europene precum Spania, Cehia sau Grecia predomina tipurile de meningococ din grupul C, pentru care exista mai multe tipuri de vaccin. (ibidem, p.237)

Infectia  meningococica . Tablou clinic. Evolutie. Profilaxie

Incubatia, respectiv perioada de la infectie si pana la aparitia primelor simptome, dureaza in medie 4 zile, maxim 10 zile. La persoanele care vin in contact intim cu bolnavul, cu posibilitatea de a se fi infectat prin intermediul salivei, se face profilaxia cu Rifampicina (antibiotic). Nu este pericol de contaminare la cei care vin in contact cu bolnavul aflat in aceeasi piscina, sau la toaleta sau in curtea scolii (la elevi). (ibidem, p. 237-238).

Simptomele infectiei meningococice:

–          febra mare,

–          stare generala alterata,

–          dureri mari de cap (cefalee intensa),

–          rigiditatea cefei ( semn de iritare a meningelui),

–           eruptie tegumentara: pete rosii care, prin presiune nu se decoloreaza.

 Evolutia: in 7-10% din cazuri, chiar si sub tratament, evolutia este nefavorabila si duce la deces  (Theodoroiu 2007). La cei care supravietuiesc, pot ramane sechele grave de auz, vaz si la nivelul organelor interne.

Un tratament corect si precoce duce la vindecare in majoritatea cazurilor.

Factorii favorizanti ale infectiei meningococice

–          infectie virala,

–          tratament cu antibiotice,

–          fumat,

–          consum de alcool,

–          anotimpurile reci (iarna si primavara),

–          grupurile de risc: copii de 0-2 ani si adolescenti.

(Coryn-van Spaendonck 1999, EB 2003).

2.)  Vaccinul antimeningococic

a.)    Generalitati

– Pana in anul 1999 au existat 2 tipuri de vaccin, cu meningococi inactivati din grupurile A,C,W 135 si Y :Mencevac ACWY si Merieux. Aceste vaccinuri sunt administrate copiilor mici doar de la 18 luni, fiindca inainte de aceasta varsta nu este posibil un raspuns imunologic. (ibidem, p. 239).

– Incepand cu anul 2000, s-au sintetizat noi vaccinuri (conjugate) antimeningococice care sunt administrate sugarilor incepand cu luna a doua de viata: Meningitec ( firma Wyeth-Lederle), Menjugate ( firma Chiron Behring) si NeisVac-C ( firma Baxter). Aeste vaccinuri noi nu contin Thiomersal (mercur) dar contin aluminiu, responsabil de multiplele efecte secundare.  Mecanismul de actiune al vaccinului este asemanator celui anti-Hib: antigenul din vaccin ( meningococul) este conjugat cu toxina difterica, pentru a induce formarea de anticorpi la un sistem imun inca imatur precum cel al sugarului. Daca vaccinarea antimeningococica incepe in primul an de viata ( la sugar), este nevoie de doua-trei doze de vaccin (in functie de vaccin) iar daca se incepe in al doilea an de viata, este suficienta o singura doza de vaccin. (Pro & Contra, p. 239).

– Incepand cu vara anului 2006, in Germania  este recomandata de catre STIKO vaccinarea copiilor la varsta de 2 ani. Daca nu este respectat acest calendar, se recomanda vaccinarea pana la varsta de 18 ani. Vaccinarea sugarilor (sub un an) ii protejeaza doar de un grup restrans de infectii meningococice. Grupul C arata, incepand cu anul 2002,  o tendinta de crestere la toate grupele de varsta. (ibidem, p. 239-240).

b)  Eficienta vaccinului antimeningococic

– Eficienta vaccinului pe termen scurt a fost observat doar in Anglia, unde predomina tipul C. In Germania, unde predomina tipul B, nu s-a observat un asemenea rezultat.(ibidem, p. 240). Dar si in Anglia acest vaccin este in continuare foarte controversat.

– Eficienta vaccinului pe termen mediu si lung este indoielnica deoarece meningococii prezinta o mare variabilitate antigenica si schimba frecvent grupul din care fac parte. (AT 2001). Acest lucru s-a observat in Anglia deja din primul an de vaccinare (Hall 2001, AT 2001, Diggle 2005). Un alt aspect il reprezinta imunitatea specifica copiilor mici la care nivelul anticorpilor scade rapid si deja dupa un an de la vaccinare protectia fata de infectie devine nesigura. (Snape 2005). In cazul unei infectii menigococice, titrul mic al anticorpilor ramasi nu va putea opri boala (Spoulou 2007). Marea majoritate a infectiilor date de meningococii din gr C, nu sunt influentate de vaccin la copiii mici, motiv pentru care se recomanda o revaccinare la varsta adolescenta (lucru inca discutabil deoarece va necesita costuri ridicate).  In SUA, la ora actuala, vaccinarea copiilor sub 10 ani nu se face decat in cazuri speciale, din urmatoarele motive: eficienta este mult prea mica si pentru un timp prea scurt iar costurile sunt foarte mari. (MMWR 2008). Aici vaccinarea se face doar la varsta de 11-12 ani. (Pro & Contra,p. 241).

c)  Efectele  secundare ale vaccinului

Vaccinul antimeningococic este unul din cele mai greu tolerabile vaccinuri:

– In  Australia, apari efecte secundare  tot la al 3-lea vaccin ( Lawrence 2004);

– francezul Marc Girard, expert in vaccinuri, atrage atentia asupra ratei foarte crescute de reactii adverse locale ale vaccinului (scrisoare catre BMJ, 2006).

– 42 % dintre copiii vaccinati au avut reactii locale iar 2% au fost exclusi din studiu datorita unor reactii locale sau generale foarte severe. (Diggle 2006),

– tot al 2-lea sugar (0-1 an)  si tot la 5-lea copil mic (1-3 ani), devine foarte agitatdupa vaccin,

– la unul din 20 de copii vaccinati apare o cefalee intensa (DH 2000),

– sunt frecvente febra, tulburarile de somn, scaderea poftei de mancare, varsaturi si diaree,

–  uneori apari convulsii, colaps, dureri articulare, sangerari tegumentare sau reactii alergice, inclusiv socul anafilactic,

– au fost descrise si sindroame alergice grave ( angioedem, sindromul Stevens-Johnson, purpura Hennoch – Schönlein ), convulsii epileptice si encefalite (Py 1997, AT 2001, Lambert 2003),

– in Franta, in cadrul unei campanii de vaccinare, au fost inregistrate 7 cazuri severe de complicatii postvaccinale din 100.000 de vaccinati iar la alte 14 cazuri s-au observat complicatii neurologice. ( Laribiere 2005)

– in Marea Britanie, dupa introducerea vaccinului, a izbucnit un scandal legat de complicatiile postvaccinale. Aproape toate ziarele britanice scriau despre efectele secundare foarte frecvente ale vaccinului antimeningococic: ziarul Daily Express scria in 12.06.2001 despre alarma provocata de vaccinul antimeningococic la copii (“Children in Meningitis Jabs Aert”), avand in vedere ca mii de copii vaccinati sufera de reactii locale severe iar 12 au murit de complicatii grave. (Pro & Contra, p. 242) Cu toate acestea, Ministerul Sanatatii din Marea Britanie considera ca vaccinul este “foarte sigur” si ca doar la unul din 100.000 de vaccinati poate apare o complicatie severa, facand apel doar la masuri de precautie privind asocierea cu alt vaccin, aceasta fiind contraindicata. Ulterior s-a aflat ca expertul in vaccinuri al Ministerului Sanatatii era in relatii foarte bune si avantajoase cu cel putin una din companiile producatoare de vaccin antimeningococic. (Bright 2000),

– sindromul nefrotic (boala renala grava) este o alta complicatie a vaccinului  (Abeyagunawardena2003),dar survine rar,

– cele doua vaccinuri mai vechi – Mencevac ACWY si Merieux – duc frecvent la reactii locale, cefalee, dureri musculare, greturi si varsaturi. Uneori provoaca si reactii alergice, febra, tulburari de sensibilitate si convulsii epileptic,

– in SUA au fost descrise numeroase cazuri de sindrom Guillain-Barre (paralizii) dupa vaccinarea tinerilor cu Menactra ( un vaccin indreptat impotriva mai multor tipuri de meningococ). (MMWR 2006).

 Concluzie: avand in vedere frecventa scazuta a cazurilor de meningite meningococice la copii in tara noastra si cu posibilitatea profilaxiei cu antibiotice al contactilor, nu vad necesitatea introducerii unui vaccin antimeningococic atat de costisitor dar mai ales atat de greu tolerabil si cu atatea efecte secundare si complicatii severe care pot duce inclusiv la deces.

 Dr Todea-Gross Christa,

04.05.2011, Cluj-Napoca