Cununa, coroana si basca. Imparatia voievozilor este specifica poporului roman, iar nu monarhia

Intr-un articol intitulat «A fi “bun roman” » Nae Ionescu afirma si intreaba “Ion Bratianu – tatal a construit statul nostru modern. Este acest stat in adevar romanesc ?”

“… tot ceea ce se intampla, se infatiseaza romanului cu un caracter de aparitie, as zice teofanie, de aratare, de vadire a unei lucrari transcognitive, care se savarseste in lume, peste noi, lucrare continuu creatoare, care se savarseste-n lume si la care ochiul omenesc e numai martor.”1

Iata o marturisire din care transpare o anumita lejeritate a romanului in fata istoriei . Fara  a ignora istoria, el o transcende cu demnitatea smereniei omenesti si o foloseste ca pe o treapta fara de care saltul in Imparatie este imposibil! Aparent romanul se lasa dus de curgerea apei indiferent la privirile dispretuitoare ale oamenilor dar atent la spranceana mirat-incruntata a lui Dumnezeu.

Vizibil, el e asemeni Izvorului lui Radu Gyr :

“Sprintenul izvor                                     Vazandu-l zdrobit
Din paduri adanci                                     De stancosii zimti
Alegand de zor                                           Eu l-am intrebat
A cazut pe stanci                                       Ce durere simti?

Despletita-n jerte                                       El mi-a dat de veste
Apa se pravale                                            Ca nimic nu-l doare
Rece e si fierbe                                            Cand menirea-i este
Stralucind cristale                                     Vesnic sa coboare

Numai cui s-a pus
Pravila si rand
Sa se-nalte sus
Singera cazand!”

Aflam in editorialul pe luna mai al revistei Rost “de ce sunt ortodocsii monarhisti”! Dl. Claudiu Tarziu face o comparatie intre monarhie si republica in urma careia conchide in stil naeionescian : “prin urmare, ortodocsi fiind, nu putem fi decat monarhisti”. Cu speranta ca nu il voi supara pe prietenul meu,  indraznesc sa afirm ca atat concluzia cat si argumentatia imi par limitative in timp si fortate in logica, parca-ti vine a zambi! E evident ca preferam monarhia, insa citindu-l pe Vulcanescu iti sare in ochi diferenta dintre sufletul romanesc si sufletul nemtesc! Ma refer la faptul ca monarhia a impus sufletului romanesc o muzica straina. Nu spun ca monarhia a fost rea, ci ca nu a fost romaneasca.

Scopul acestui articol nu este polemica ci dorinta de a cugeta la o forma de organizare fireasca neamului nostru, forma pe care o gasim in Imparatiile voievozilor nostri .

Priviti cununa voievozilor nostri deschisa spre cer si coroana inchisa a regalitatii. Regele apusean este “capul intors catre Dumnezeu al unui popor” dar coroana inchisa vadeste o spiritualitate care se inclina in fata lui Dumnezeu fara a se “aseaza in pulbere in fata Lui” .

Respectam coroana regala dar preferam cununa. Mantia regala e o haina istorica care nu ni se potriveste ea a fost croita in apus si a inceput sa se teasa la noi dupa moartea brancovenilor – domniile fanariote,  revolutia pasoptista, Cuza, Carol, … apoi desi cu opozitia unor regi, Regalitatea europeana si-a vopsit haina in rosu si si-a pus basca; au acceptat ideologia comunista la ei acasa si ne-au vandut la Yalta. Comunistii au incercat distrugerea noastra adica materializarea gandirii si sufletului romanesc.

Sufletul romanesc nu a pierit; el inca palpaie, iar Dumnezeu il poate face valvataie, numai sa vrem! Istoric insa, trecem peste mantia si coroana regala straina, o respectam, dar preferam camasa mortii, nu a mortii dorite ci a mortii acceptate. Ne lasam in mana lui Dumnezeu si nu ne este frica de oameni.

Privim moartea ca pe o trecere si ca pe o incununare a jertfei vietii noastre. Nu avem vocatia istoriei, ci a vesniciei (!) si daca tot dorim o organizare omeneasca, dorim sa o  facem pe restauratia jertfei! Dorim o ierarhie sociala, morala si daca vreti politica, cladita pe jertfa si meritele inaintasilor, a celor  care au luptat si au suferit. Nu dorim o coroana straina si cu atat mai putin o basca democrata, ci o cununa!

Spunem si noi astazi asemeni studentilor condusi de Valeriu Anania (I.P.S. Bartolomeu ) la Cluj in 1946 : Pana aici democratia! De aici Romania!

Sa nu credeti ca nu ne vom descurca singuri, ne-o spune tot Vulcanescu : « nu e oare stranie insa aceasta “trecere la fapta”, nu in virtutea imprejurarii ca “poti”, cum se-ntampla la toata omenirea Apusului, ci in virtutea starii in care “nu mai poti”? Romanul numeste aceasta stare  “amar” si ea il impinge la fapta. » – si intr-adevar acum nu se mai poate! Nu vom cere de la Dumnezeu o “lopata de rumena paine” ci sa se pastreze fiinta crestin ortodoxa romaneasca.