Sfintii Inchisorilor – Nestematele din salba Sfintilor Romani

Noi, fie ca ne dam, fie ca nu ne dam seama, ne hranim din jertfa lor pentru ca si Romania de astazi, si lumea de astazi traieste datorita jertfei celor dinainte. Astazi este, sigur, la moda sa se alerge dupa placeri, dupa pofte, dupa distractii, iar jertfa este un lucru simpatic atunci cand apare in filme la televizor.

Fara femeile care acum 150 de ani sau acum 200 de ani stateau la cratita si isi cresteau copiii si se jertfeau, nici unul dintre noi nu ar mai fi astazi. Daca s-ar fi gandit si ele ca e mai bine sa aiba o viata usoara si ca nu are rost sa faca copii, mai ales ca erau vremuri cumplite, cu razboiae, cu amenintari, cu navaliri, noi nu am mai exista astazi. Tot neamul s-ar fi stins demult.

Cei care nu sunt prigoniti sunt cei care nu sunt ai lui Hristos. Daca cineva o duce bine si este lipsit de orice fel de prigoana sau de orice fel de incercare, de greutate si toata lume se poarta frumos cu el, omul acela este pe un drum foarte gresit.

parintele Mihai Andrei Aldea

10 Comments

  1. Nu ne hranim din jertfa nimanui parinte! sunt atatia tineri-oameni care au murit in razboaie fara ca nimeni sa le stie numele, jertfa inseamna sacrificiu durere,noi nu ne hranim cu asta,noua nu asta ne trebuie pentru a fi mai aproape de Dumnezeire.
    Femeile nu s-au jertfit cand si-au crescut pruncii,orice femela din orice regn animal isi cresc puii pana la o anumita varsta, e instinctul,cursul normal al naturii,femeia si-a crescut pruncii cu iubire nu cu jertfa. Si sincer la chestia cu “daca s-ar fi gandit si ele sa nu faca copii” m-ati amuzat teribil, oare ati uitat ca in vremurile acelea femeia era redusa la 0 si era proprietatea barbatului si trebuia sa i se supuna ca unui zeu?? Putea ea deci sa aleaga?? NUUUUUP!!! Deci nu evolutiei nu-i datoram nimic, e fireasca!
    Cum puteti sa spuneti ca cei neprigoniti si respectati de toata lumea sunt pe o cale gresita?? Eu as crede contrariul, cand lumea iti impartaseste sentimente sincere de respect si iubire inseamna ca esti pe calea divina Draga parinte ma simt dezamagita de cuvantarea dumneavoastra, nu propovaduiti credinta ci propovaduiti sacrificiul…jertfa…sa nu uitam de conotatiile jertfei in vremea lui Issac 😐 si daca atunci era de natura distructiva nici jertfa “moderna” nu se poate indeparta total de la inteles, In locul dvs as propovadui adevarul, fericirea si dragostea, cum de altfel o facea si Hristos! 😉

  2. @ bam
    Astazi ni se cere sa jertfim voia proprie si ideile noastre preconcepute, incercand sa ne ridicam mintea la Hristos si nu sa-L coboram pe Hristos la mintea noastra, reducandu-L la capacitatea noastra de intelegere. De vreme ce El Insusi a spus: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan XIV, 6), calea noastra este calea lui Hristos, aceea a jertfei, fie ca ne place, fie ca nu.
    Nu ne putem mantui “la loc caldicel si moale”. Cat despre respectul celorlalti sa nu cumva sa ni se urce la cap atata respect incat sa cadem in slava desarta, departe de calea mantuirii. Nu o spun eu, ci tot Hristos ne invata: “Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Si strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei VII, 13 – 14).

  3. @bam
    Dupa cum vorbesti, banuiesc ca te-ai identificat printre cei care astazi sunt “neprigoniti”.
    Personal, te sfatuiesc sa aprofundezi tainele credintei ortodoxe. Atunci vei intelege ce a spus parintele.

  4. Bam pune o problema grea. O problema care desparte ortodoxia de restul confesiunilor, mai ales de protestantism. Pentru ca acolo intalnim conceptia, derivata din principiul “Sola fide” (ne mantuim doar prin credinta), cum ca obtinerea unei bunastari, in toate sensurile cuvantului, presupune exisenta gratiei divine revarsate peste persoana respectiva.
    Din pacate, desi noi nu ne dam seama, suntem, la randul nostru, de mule ori, tributari acestei conceptii. Daca vi se pare ca nu, ganditi-va la cat de greu deosebim apale atunci cand ne gandim la menirea noastra pe aceasta lume. “Ce vrei sa devii?”, intrebi tanarul. “Pilot de aviatie”. “De ce?” “Fiindca imi place, sunt facut pentru asta!” Cati n-am gandit asa cand ne-am ales meseriile, punand conceptul de placere la baza alegerii. Cate filme “instructive” n-am vazut pe tema asta? Mai tineti minte cum a fost trimis Virgil Maxim la Liceul Pedagogic? “Tu ai sa slujesti tarii ca invatator”. Nu, “tie iti place sa predai, si trebuie sa faci in viata ce iti place, ca altfel te chinuiesti”.
    Parintele puncteaza, din pacate, extraordinar cand zice ca noua jertfa ni se pare simpatica in filme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 Comments
scroll to top