† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Mai jos vedeti un protest si un indemn la unitate alaturi de Parintele Justin, sub forma unui clip video trimis de un comentator al blogului nostru.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=mkXFOTr9maA]

Comentariile urmatoare au fost postate la articolul denigrator al site-ului Hotnews. Insa acestea au fost scoase de pe site (cu precizarea: Nota redactiei: Comentariile la acest articol au fost inchise.), atunci cand au vazut solidarizarea oamenilor cu parintele Justin si sanctionarea acuzelor nefondate ale centrului fantomatic de monitorizare al antisemitismului. Pentru ca banuiam ca se va intampla asa ceva, le-am salvat pe majoritatea dintre ele si le puteti citi mai jos:

Multa Sanatate Parintelui Parvu! (Duminică, 20 februarie 2011, 3:45) de alex

Da stimatilor, traiti intr-o lume in care mai exista si ROMANI. Repede ati inceput sa dati cu pietre. Si cu ce a gresit Parintele Parvu, ca e adeptul romanismului, ca s-a opus bolsevicilor in inchisoare pana la sange? In alta ordine de idei, m-am tot gandit ce s-ar fi intamplat daca nu rusii castigau razboiul, si nu sunt singurul convins ca acum Romania ar fi fost inscrisa pe o alta traiectorie. Centrul pentru Combaterea Antisemitismului nu are decat sa oracaie… Comunismul cine l-a instalat la noi, nu Ana Pauker si cu gasca de evrei? Mai are rost sa contabilizam cati evrei a deportat Antonescu si cati romani au omorat dupa aceea evreo-comunistii? Precizez ca nu simpatizez deloc cu legionarii si nu sunt antisemit, dar nu are omul voie sa asculte mai nou cantece legionare ca sare comitetul pentru combaterea lui peste..

piktor [anonim] i-a raspuns lui akabond007 (Duminică, 20 februarie 2011, 12:50)
vorbesti ca sa te afli in treaba amice; cum ai dedus tu ca comunismul e sora cu legionarismul? ai citit ceva despre miscarea legionara? ai incercat sa afli cine-au fost si ce-au facut intr-adevar? (nu ce spun comunistii ca au facut!!!) ai ascultat macar cantecele si cuvantul parintelui? ce ai gasit rau in ele??? sau ai sarit in sus cand ai auzit de cuvantul cheie… inchisorile politice comuniste au fost pline de legionari – Pitesti, Aiud sunt locuri cum n-au mai fost pe pamant de la inceputul lumii dar sa dam cu pietre suntem toti buni! am auzit ca s-a reinfiintat partidul comunist, ai comentat ceva atunci?

BRAVO (Duminică, 20 februarie 2011, 16:40) MIKE [anonim] i-a raspuns lui piktor
Sunt un roman pana in adancul sufletului meu, sunt nepot de fost legionar, nu sunt adeptul miscarilor nationaliste de dreapta, dar ca si bunicul meu sunt pentru restabilirea adeavrului istoric. Pacat ca sunt persoane aici care nu au habar de istorie si nu stiu ca de exemplu MISCAREA LEGIONARA a fost absolvita la Procesul de la NURNBERG de crime de razboi. Deci sa nu se mai asocieze LEGIONAR cu NAZIST. Cat despre arhimandritul JUSTIN PIRVU, MONUMENT AL SPIRITUALITATII ROMANESTI , ar trebui ca sa-i sarutam mainile pentru spiritul curat al sfintiei sale. continuare »

Cu multumiri pentru alaturarea in aceasta lupta, va invitam sa cititi articolul d-nei Emilia Corbu:

Este clar ca dupa scandalul regizat maicutelor de la manastirea Petru Voda nu mai exista libertate de exprimare. Aveti grija ce cantati in baie!

De la firul rosu la …

Protestul acelui obscur centru de monitorizare se inscrie intr-o serie de acuzatii de antisemitism si fascism niciodata dovedite dar vanturate strategic ori de cate ori se atinge intr-un fel istoria Miscarii Legionare. Asa s-a intamplat si cu expozitia ,,Destine de Martiri,, cu filmul ,,Portretul Luptatorului la Tinerete,, cu interviul lui Ion Cristoiu la ,,Profesionistii,,. Cazul cantecului de la Petru Voda aduce o noutate. S-a trecut din mediul public la cel privat. Si, desi s-a invocat de zeci de ori ca Miscarea Legionara nu a fost catalogata drept fascista in urma Procesului international de la Nurberg, acuzatiile continua. De ce oare? Cui folosesc? Cat de indreptatite sau adevarate sunt? Nu stim.

Latul istoriei

Toate aceste proteste, bobarnace, scrisori, jalbe de acuzatii antisemite vor fi indosariate, numarate, declarate si vor intra in istorie. Se va spune ca in perioada, sa zicem 2000-2010, in Romania au avut loc atatea manifestari antisemite, insemnand expozitii, interviuri, manifestari artistice, graffiti pe garduri cu autori necunoscuti sau cunoscuti, in care au fost implicate si institutii ale statului, personalitati, pam-pam…Si ca la atatea proteste nu s-a primit nici un raspuns. Si, de aceea se impune pastrarea, finantarea si extinderea retelei de cercetare, monitorizare a antisemitismului prin centre, institute etc. Si cum traista de bobarnace se umfla pe zi ce trece, ea poate fi trantita si pe masa internationala. De ce, nu? Si, pe baza lor, Romania poate fi sanctionata sau conditionata de forurile internationale.
Aceasta este procedura in orice sistem democratic.

Ce-i de facut?

Ei bine, dragii mei, civilizatia contemporana prevede ca dreptatea sa fie stabilita de justitie. Judecatorii sunt cei care hotarasc daca o acuzatie este intemeiata sau nu. Nu raspunsurile unuia sau altuia, persoana fizica sau juridica, ci instanta de judecata, fie romaneasca, fie europeana.

Cititi mai departe

„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii…” [34; 169].[1]

„Sa invieze Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii sai”

Sangele Mucenicilor este Samanta Bisericii

Troparul, glasul al treilea:

Biruitor al diavolilor,
izgonitor al puterilor intunericului,
cu blandetea ta ai mostenit pamantul
si imparatia din Ceruri;
mijloceste, astfel, la Milostivul Dumnezeu,
ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Viata

Sfantul neomartir Filumen s-a nascut in 1913, ca fiu al lui George ai al Magdalenei Hasapi si frate geaman al Arhimandritului Elpidios.

Chiar daca parintii sai proveneau din Orounta, din Mitropolia Morphou, ei traiau in parohia Sfantul Sava din Nicosia, de vreme ce tatal sau avea propriul han si o brutarie in acest oras. Impreuna cu fratele sau Elpidios, aveau multa ravna pentru rugaciune ai citirea vietilor sfintilor, in special ii impresiona viata Sfantului Ioan Calivitul/ Colibasul, care a avut un asemenea impact asupra vietii lor, incat au ajuns sa-ai doreasca viata monahala. De asemenea, pe langa mama lor, bunica Loxantra i-a influentat spre invatarea cailor Bisericii si spre formarea unei constiinte cu adevarat crestine, ortodoxe.

La varsta de 14 ani, cei doi frati au plecat spre M-rea Stavrovouni, apoi spre Ierusalim, unde au urmat liceul. Dupa terminarea liceului in 1939, Elpidios a slujit ca preot in diverse locuri si a trecut la Domnul pe 29 noiembrie 1983.

Filumen a ramas la Ierusalim, iar in 1979 a fost numit purtator de grija al Manastirii Fantana Sfantului Iacob. Pe cand traia acolo, pe 29 noiembrie 1979, Sfantul slujea Vecernia si a fost ucis cu un topor de evrei sionisti.

Mucenicia

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfantului Apostol Matei), in timpul unei ploi torentiale, ucigasii au navalit in manastire si l-au macelarit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, inchipuind o cruce. Cu o lovitura de-a lungul, i-au despicat chipul, cu alta lovitura de-a latul i-au taiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au taiat in bucati degetele mainii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o data. Erau degetele cu care facea semnul Crucii.

Ucigasii nu s-au multumit sa-l macelareasca pe monahul cel fara de vina, ci au continuat apoi sa profaneze si biserica. A fost distrusa o troita, au fost imprastiate si murdarite vasele sfintite, si intreaga biserica a fost pangarita intr-un chip inspaimantator.

Autoritatile israeliene au declarat pe moment ca poarta o investigatie, pentru a-i identifica pe cei vinovati, dar nici pana astazi nu a fost anuntat vreun rezultat.

Cand Alexandra, sora dupa trup a parintelui Filumen, si copiii ei au aflat, la Atena, despre moartea infricosatoare a fratelui si unchiului lor iubit, au reusit sa vorbeasca la telefon cu parintele Elpidie, un alt frate al parintelui, aflat in Sfantul Munte Athos. Insa, inainte ca ei sa apuce a-i da de veste despre tragicul eveniment, acesta le-a spus: „Stiu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunandu-mi: «Frate, ma omoara, ma omoara! Dar sa nu te revolti, caci mor pentru Hristos!»”.

Marturia monahului Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Ellisville, Mississippi:

„…In saptamana de dinainte, un grup de sionisti fanatici venise la manastire, la Fantana lui Iacov, pretinzand ca este un loc sfant al iudeilor si cerand sa fie inlaturate toate crucile si icoanele… Grupul a plecat proferand amenintari, jigniri si obscenitati pe care crestinii din zona le aud in mod regulat.

Dupa cateva zile, pe 16/29 noiembrie, in timpul unei ploi torentiale, un grup a navalit in manastire; [Parintele Filumen] isi pusese deja epitrahilul pentru vecernie. Taierea in bucatele a celor trei degete cu care facea Semnul Crucii arata faptul ca a fost chinuit, pentru a-l face sa se lepede de credinta sa crestin-ortodoxa. Chipul ii era despicat in forma de Cruce. Biserica si cele sfinte au fost pangarite. Nimeni n-a fost arestat pentru aceasta, niciodata.

fragmente dintr-un interviu aparut in Orthodox America

Canonizarea la numai 5 ani de la martirizarea sa

Pe 8 ianuarie 1985, Preafericitul Patriarh Diodor al Ierusalimului, care se gasea in cimitirul Sfantului Sion pentru inmormantarea pururea-pomenitului Arhiepiscop Clavdie al Perlei, a dispus deschiderea mormantului parintelui Filumen. Un fior de emotie i-a strabatut pe cei adunati, clerici si mireni, cand sicriul a fost scos si deschis. Toti au vazut intreg, dupa cinci ani de la infricoaata mucenicie, trupul parintelui Filumen. Ramasitele pamantesti nu aveau obisnuitul miros greu. Se distingeau si acum urmele loviturilor prin care fata ii fusese zdrobita. Preafericitul Patriarh a randuit ca Sfintele Moaste sa fie mutate in Biserica Sfantului Sion. El a declarat ca problema recunoasterii oficiale a sfinteniei parintelui Filumen revine Sfantului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului.

29 noiembrie 2009 a fost o zi istorica in orasul palestinian Nablus: la biserica ortodoxa a Fantanii lui Iacov a avut loc proslavirea intre sfinti a noului-mucenic Filumen, egumenul Manastirii „Putul lui Iacov”, proclamandu-se asezarea numelui sau in Sinaxarul Bisericii Dreptslavitoare. Preafericirea sa Patriarhul Theofil al III-lea al Ierusalimului a slujit Dumnezeiasca Liturghie, impreuna cu episcopii Bisericii Ierusalimului, cativa arhierei din Biserica Ciprului si o delegatie a Bisericii Ruse. Au luat parte mii de pelerini si inchinatori. Moastele sfantului se pastreaza in biserica in care a marturisit pentru Hristos. Data sa de praznuire este 29 noiembrie, ziua cand a mucenicit.

Marturii despre sfintenia sa

In acele zile de dupa mucenicie, s-a imbolnavit Arhiepiscopul Iordanului, Paladie. A suferit un accident vascular cerebral si i-a paralizat partea dreapta. A stat in spital o saptamana. Intr-o seara, parintelui Sofronie i s-a aratat in vis mucenicul Filumen si i-a spus: «Sa te duci la Vladica si sa-i spui ca sunt si eu pe aici». Parintele Sofronie s-a sculat a doua zi ai, convins fiind ca a primit o porunca, a luat degetul parintelui sau si a plecat la spital. In timp ce episcopul dormea, l-a insemnat cu degetul, in chipul crucii, pe partea dreapta, de la cap pana la picior. Apoi, episcopul s-a trezit si era bine… Cand am aflat minunea, l-am cautat pe episcopul Paladie si l-am intrebat daca este adevarat. Mi-a raspuns: «Eu nu stiu, dormeam. Am adormit suferind din cauza acestui accident cerebral, si m-am trezit sanatos. Mi-au spus ca, in timp ce dormeam, a venit parintele Sofronie si m-a inchinat cu degetul sfintitului mucenic Filumen»”, istoriseste Arhiepiscopul Paladie.

Parintele Iustin, care i-a urmat Sfantului Filumen la biserica de la Fantana lui Iacov, a fost izbavit, dimpreuna cu sfanta biserica, tot printr-o minune a inaintasului sau. Iata cum s-a intamplat: in timp ce dormea, parintele Iustin l-a visat pe parintele Filumen: „Scoala-te repede – i-a spus acesta – este ora slujbei!” S-a trezit si a vazut ca era inca devreme pentru slujba, dar nu s-a mai culcat la loc. In timp ce statea pe pat si isi punea ciorapii, dintr-o data l-a impins de la spate parintele Filumen, spunandu-i: „Coboara in biserica! Dar pe usa din stanga, nu pe cea din dreapta”. Parintele Iustin s-a insemnat cu semnul crucii ai a inceput sa se roage, fara sa priceapa ce se intampla. Noul mucenic al lui Hristos i s-a aratat din nou. De aceasta data, parintele Iustin i-a vazut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta cand traia. „Nu te indoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus. Parintele Iustin a chemat indata cainii, pe care ii avea ca paznici, a aprins reflectoarele si s-a grabit catre biserica. Deodata a vazut larg deschise cele doua usi ale bisericii. Inspaimantat si rugandu-se cu cutremur – cumplita clipa! – coborand pe usa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atentie, a ajuns la proscomidiar si in dulapul micut a zarit o bomba cu ceas! A alergat la telefon si a chemat politia. In scurt timp a ajuns si un echipaj al armatei din Nablus, oras aflat in apropiere. Imediat a intrat in biserica un specialist pirotehnist, care i-a zis parintelui: ,,Nu vad nici o fereastra! Trebuie sa aruncam bomba, pentru ca peste putin timp va exploda!” Luminat de Domnul, parintele Iustin s-a repezit la ferestruica din absida altarului, de deasupra Sfintei Mese. A dat la o parte obiectele sfinte si s-a urcat pe Sfanta Masa. Soldatul i-a dat repede bomba si parintele a aruncat-o afara. S-au trantit apoi la pamant si peste putin timp a avut loc explozia.

Arhimandritul Filumen a fost pazitorul Manastirii Ortodoxe grecesti de la Fantana lui Iacov, din orasul Nablus, in Cisiordania (West Bank). A vietuit in sfintenie si a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, insufletit de o ravna arzatoare pentru Ortodoxie.

Virtutea sa il scotea in evidenta printre monahii ai preotii Tarii Sfinte. Se cunoaste ca cu putina vreme inainte de mucenicia sa, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanti iudei fanatici (sionisti), care i-au cerut sa inlature Crucea ai icoanele din preajma Fantanii lui Iacov, deoarece este un loc sfant al religiei lor, iar ei nu primesc sa se roage in prezenta unor astfel de simboluri ale crestinismului. Parintele a refuzat sa faca asa ceva, sustinand ca Fantana lui Iacov este de secole a crestinilor. Atunci, a fost amenintat ai i s-a spus sa paraseasca acel loc sfant sau va suporta urmarile.

monahul Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Mississippi: “As vrea sa afirm ca daca nu l-as fi cunoscut pe noul sfintit mucenic Filumen, poate mi-as fi pierdut credinta. Eram necajit, precum multi altii, pentru ca Adevarul este slujit atat de rau. Propasesc tot felul de greseli. Noi, clerul, suntem rareori pastori buni, si cei ce-l cauta pe Dumnezeu nu sunt multi, in vreme ce ereticii si sectarii atrag la ei multimi, fara a conta cat de rele sunt invataturile si vietuirea lor. Reusesc sa merg mai departe doar tinand inaintea ochilor mei chipul Parintelui Filumen.”

Sa-l cinstim cum se cuvine

Parintele Filumen a fost jelit de toti cei care l-au cunoscut, deoarece era un duhovnic bun si sfant. Patriarhul l-a numit „inainte-mergatorul saracilor”. Si asa si era. Sfintele sale moaste sunt izvor de har si binecuvantari, si au tamaduit pe multi de bolile lor. Trupul sau izvoraste mir si cei ce intra in biserica simt buna-mireasma raspandita de sfantul mucenic.

Cei desavarsiti mostenesc Imparatia Cerurilor. A indurat pentru putina vreme martiriul si se afla acum intre sfintitii si cuviosii mucenici. Cu ale lui sfinte rugaciuni, sa ne invrednicim si noi de Imparatia cea cereasca! Sfinte al lui Dumnezeu Filumen, roaga-te pentru noi!

Troparul, glas 5

Vietii Samarinencei urmand, parinte, lui Hristos Datatorul de viata ai urmat bucurandu-te si Fantana lui Iacov pazindu-o, ai castigat desfatarea raiului in chip luminat, in zilele din urma, prin luptele muceniciei, sfintite Filumene, lauda cea noua a dreptslavitorilor.

Fie ca Dumnezeu, pentru rugaciunile Noului Sfintit Mucenic Filumen, sa ne invredniceasca pe noi si pe ortodocsii prigoniti ai Tarii Sfinte, ca sa rezistam valului de violenta impotriva crestinilor, ce se ridica, amenintand sa ne copleaeasca, si fie ca El sa ne daruiasca taria si harul de a marturisi Credinta cu barbatie si ravna fierbinte.

surse:

• Buletinul informativ nr. 46, al Departamentului de relatii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, aparut in Orthodox America, aprilie-mai 1984;
• revista Familia Ortodoxa
• (Povestirea muceniciei si a minunilor a fost preluata din cartea „Noul Sfintit Mucenic Filumen”, Editura Egumenita)

Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.

Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.

Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti.  Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.

Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.

(preluat din revista Atitudini, nr 5).

Inchizitia ric

Iata, ca dupa doua zile de tacere, nefartatii de la razboi pentru cuvant au luat cuvantul, dupa ce au testat bine pulsul si reactia cititorilor. In loc sa vina cu un cuvant de aparare al marelui duhovnic, sub masca duhovniciei, il ataca indirect pe Parintele Justin, prin ucenicii lui, ca sa para ei mari viteji si eroi ai Ortodoxiei. Ei, care nu au trecut in viata lor pe la mrea Petru Voda si care in nenumarate articole poarta sambetele m-rii Petru Voda, ei stiu mai bine decat toti ce se intampla si care sunt dedesubturile marelui conflict din M-rea Petru Voda.

Ce se intampla de fapt? Pentru ca fac pe ei de frica si nu au avut curajul sa ia apararea legionarilor care au dat atatia sfinti, iau o pozitie nici la margine, nici la centru, nici la dreapta, nici la stanga, nu cumva sa deranjeze pe cineva. Si chiar daca ar fi gresit faptul ca s-a postat pe net filmarea, cu ce ajuta ultraortodoxul lor articol, ei care indraznesc sa ii ia la puricat si pe Sfintii Parinti? Cui aduce mare beneficiu ca lovesc cu pietre in bietele maicute care din cate am aflat, dupa o noapte intreaga de priveghere inchinata Sf.  Mucenic Haralambie, i-au cantat Parintelui Justin, printre altele si Imnul Tineretii legionare, imn ce a sustinut o intreaga miscare de reinviere romaneasca?

Dar poate ca maicile s-au gandit la o conotatie duhovniceasca a cantecului. Oare nu avem sabia Duhului si gloante duhovnicesti?  Oare Parintele Justin nu este el insusi un „Capitan” al M-rii Petru Voda? Unde vad ei o idolatrizare a Capitanului Zelea Codreanu? Dar e ceva nefiresc salutul Traiasca Regele, Capitanul! sau Traiasca Voievodul Stefan cel Mare! Sau cand cantam in biserica Pe Stapanul si Mitropolitul nostru…. Oare este idolatrizare? Sa fim seriosi! Sau pesemne ca le-o fi frica de gloantele maicutelor.

Nu are voie calugarul sa cante in afara spatiului liturgic cantece patriotice? Ca doar acelea ce erau pana la urma? Dar mrea Putna nu au facut inregistrari cu cantece patriotice? Au facut, dar nu au folosit cuvantul magic – legionar. Dar legionarii nu erau patrioti, si inca crestini? Ce acte monstruoase au facut acesti legionari? Noi nu vrem sa canonizam miscarea legionara intreaga, e o idee absurda, pentru ca doar persoana se canonizeaza. Dar cum poti sa denigrezi un cadru de formare al unor viitori sfinti? Oare Radu Gyr, Eliade, Tutea nu erau crestini autentici, dar care nu s-au dezis niciodata de Codreanu si miscarea legionara? Pai Valeriu pana la sfarsitul zilelor sale l-a elogiat si respectat pe Codreanu, dupa cum au facut-o toti cei ce au ramas neclintiti in inchisorile comuniste. Acesti frati din pacate contribuie si ei la rastalmacirea si modifcarea Istoriei poporului roman. Revenim in curand cu acte de mare eroism si sacrificiu crestin ale Garzii de Fier, ale adevaratilor marturisitori ai Garzii de Fier, si nu a celor intrusi sau nepocaiti.

Si niste intrebari pentru nefartatii ric-ari si ric-osi: Canonizarea depinde de ce scrieti voi pe blog? Iar a-ti da viata pentru cineva nu este aceasta o porunca? Ca e copilul tau, ca e parintele tau, ca e capitanul tau? E vreo diferenta? Poate ca ar trebui sa propunem Armatei desfiintarea functiei de capitan, ca sa nu ramaneti voi in confuzie. Luati o pauza! Poate reveniti cu picioarele pe pamant!

Patriarhia Romana nu este institutie de stat

In legatura cu materialul de presa intitulat Capitanul Zelea Codreanu renaste pe You Tube cu voia duhovnicului Iustin Parvu, aparut sub semnatura domnului Vlad Stoicescu, in cotidianul Evenimentul Zilei din 21 februarie 2011, precizam urmatoarele:

Este regretabil faptul ca unii jurnalisti nu cunosc modul de organizare specific al Bisericii Ortodoxe Romane si treptele de responsabilitate din interiorul acesteia. Astfel, acestia confunda Patriarhia Romana cu o institutie de stat si transfera spre Patriarhie orice responsabilitate locala, ignorand autonomia si responsabilitatea eparhiilor (arhiepiscopii si episcopii).

La Patriarhia Romana nu s-a primit pana astazi, 21 februarie 2011, niciun protest privind cazul mentionat in articolul citat mai sus.

Potrivit principiului autonomiei eparhiale, manastirea Petru Voda (judetul Neamt) se afla in jurisdictia canonica a Arhiepiscopiei Iasilor. Prin urmare, Arhiepiscopia Iasilor este singura autoritate bisericeasca abilitata sa cerceteze si sa ia masurile care se impun in caz de indisciplina canonica si administrativa in unitatile bisericesti din subordinea sa.

In orice caz, Patriarhia Romana nu initiaza si nu promoveaza miscari rasiste, xenofobe, antisemite sau de invrajbire pe motive religioase ori etnice deoarece aceste sunt contrare Evangheliei iubirii fata de toti oamenii.

sursa: basilica.ro

*  miercuri, 23 februarie 2011, ora 18.00
Casa de Cultură – Suceava

*  joi, 24 februarie 2011
Iasi

* vineri, 25 februarie 2011, ora 16.00
Casa de Cultură – Vatra Dornei

* sâmbătă, 26 februarie 2011, ora 15.00
Casa de Cultură – Rădăuţi

Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului(comunicat care nu a aparut nicaieri oficial, ci doar pe site-ul hotnews, mai nou un site de lupta antiromaneasca). Mai intai felicitam pe maicile de la Petru Voda pentru curajul si ravna lor in a aduce in atentia romanilor cantecele legionare, dintre care „Sfanta tinerete legionara” a marelui marturisitor legionar Radu Gyr, care impreuna cu sute de alti camarazi ar trebui degraba canonizati de BOR. Miscarea Legionara a dat neamului nostru cei mai multi sfinti romani si marturisitori. Poate datorita acestei dumnezeiesti scoli de formare a unor caractere iubitoare de Dumenzeu si neam mai suntem noi romanii astazi ingaduiti si miluiti de Dumnezeu.

Cifrele si statistica patimitorilor romani care au marturisit impotriva comunismului – de sorginte evreiasca – la noi arata: 500 000 de martiri si marturisitori romani care au patimit in cele 200 de lagare si inchisori din tara noastra, dintre care 75% au fost legionari.

Manastirea Petru Voda este inchinata acestor sfinti care au fost ajutati de Sf. Arhanghel Mihail. De altfel Miscarea se numeste si Legiunea Arhanghelului Mihail, iar manastirea Petru Voda are hramul pe langa Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfintii Martiri si Marturisitori romani din temnitele comuniste. Asadar, gestul de a-i canta Parintelui Justin Parvu – care a indurat 17 ani de temnita sub regimul comunist, format in cea mai mare parte din membri de origine evreiasca – ni se pare un gest firesc, binecuvantat de Dumnezeu. In fond noi, ca si crestini, avem dreptul sa cantam orice cantare prin care se lauda Dumnezeu si prin care se aduce neamul in slujba Lui. Acestea au fost de altfel si unele din principiile de baza ale Miscarii Legionare.

Maine, poimaine acesti fii ai diavolului, cum i-a numit Insusi Iisus Hristos pe evreii care L-au rastignit, vor latra ca si Evanghelia este antisemita, asa ca sa nu fim lasi si tradatori ai lui Hristos si ai neamului pentru 30 de arginti, adica pentru imprumuturile evreimii care de fapt sunt bani furati tot de la noi.

Dar avem o intrebare:

De cand evreimea se intereseaza de spiritualitatea ortodoxa si de cand avem nevoie de aprobarea lor pentru a ne practica credinta in Biserica? continuare »

Declaratiile si Memorandumul d-lui MIHAIL ENESCU, fost Consul General al Romaniei, in Germania, la sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial:

„1. Platforma politico-diplomatica, in vederea unei explicatii cu Invingatorul, a inceput sa fie pregatita din vreme, inca din Decembrie 1944. Atunci nu mai incapea nici o indoiala cum se va sfarsi razboiul. Presedintele Guvernului National si Ministerul de Externe mi-au lasat mana libera.

2. In scopul mentionat era indispensabila recunoasterea de catre guvernul german a unei Misiuni Reprezentative a Guvernului National Roman, ceea ce am obtinut in Martie 1945, sub titlul misiunii de Consulat General pentru intregul Reich.

3. La jumatatea lunii Aprilie 1945, in calitate de reprezentant al Guvernului National Roman, cu titlul de Consul General pentru intreaga Germanie si insotit de Misiunea Diplomatica Consulara formata din Maria Bucur ca secretara si Dinu Paul ca atasat stagiar, am urmat Secretariatul de Stat al Ministerului de Externe si corpul diplomatic la BAD GASTEIN.

4. Cu o scrisoare l-am rugat pe Vasile Iasinschi, in drum spre Tara impreuna cu Corneliu Georgescu, sa vina la BAD GASTEIN.

5. Din intamplare a venit la Bad Gastein si gen. Platon Chirnoaga, insotit de comandorul Eugen Baila. Au aderat si ei la planul de explicatie cu Invingatorii.

6. L-am anuntat la Ministerul de Externe german pe Vasile Iasinschi – ca Presedinte ad-interim al Guvernului National Roman si ministru de Externe, in lipsa titularilor, iar pe gen. Platon Chirnoaga – ca ministru de Razboi si pe comandorul Baila – ca director de cabinet al Ministerului de Razboi.

7. La apropierea trupelor americane de Bad Gastein, Ministerul de Externe german a comunicat prin radio autoritatilor politice si militare americane compozitia corpului diplomatic, inclusiv Misiunea Guvernului National, pe langa care erau atasati ca personalitati: presedintele ad-interim V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga – ca ministru si comandorul Baila – ca director de Cabinet.

8. Chiar in ziua de 5 Mai, cand s-a anuntat la radio prima data pregatirea capitularii Germaniei, am inceput redactarea unei expuneri despre pozitia Garzii de Fier, din care nu lipseste, cum se vede, nici problema evreiasca.

9. Dupa capitularea Germaniei, Misiunea Diplomatica Consulara a Guvernului National Roman a fost internata intr-un hotel din Bad Gastein, odata cu Corpul Diplomatic: V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga, comandorul Baila, la care s-au adaugat si prof. Ion Singeorgiu si Vladimir Cristi. Ei nu au fost deranjati si nici cercetati de nimeni.

10.Trec peste amanunte. La 25 Septembrie 1945, o parte din membrii Corpului Diplomatic ai tarilor din est a fost internata in campul de concentrare american pentru „criminali de razboi“, „Markus W. Orr“ (dupa numele primului soldat american cazut la debarcarea in Europa) de la Glassenbach la Salzburg. Misiunea Guvernului National a fost pusa in libertate.

11. La 29 Octombrie 1945 am fost arestat impreuna cu Maria Bucur, intr-o inscenare cu adevarat spectaculoasa, de un grup format din agenti speciali ai Politiei de Stat austriece, veniti de la Viena, de altii in uniforme iugoslave si ceho-slovace, comandat de C.T.C. din Bad Gastein. La intrebarea de ce sunt arestat, mi s-a raspuns ca din ordinul reprezentantului de Stat din Washington, al Guvernului Roman sprijinit de celelalte guverne ale tarilor din est. Am fost internat impreuna cu Maria Bucur in lagarul de „Criminali de razboi“ de la Glassenbach.

12. La arestare mi-au fost confiscate toate actele, printre care si Memorandumul despre Garda de Fier. Memorandumul a fost inaintat autoritatilor americane din Austria, cu sediul atunci la Salzburg (in asteptare a fi transferati la Viena) si de acolo a fost indrumat la Comisia Instructorie de pe langa Tribunalul International de la Nürnberg, care avea sa decida soarta celor cercetati ca eventuali „criminali de razboi“. Acest Memorandum a facut oarecare impresie, dupa cum am aflat mai tarziu.

13. Dupa aproape 4 luni, pe la jumatatea lunii Februarie 1946, V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga si comandorul Baila au fost anuntati sa se prezinte in ziua urmatoare cu bagajele la C.T.C., fiindca vor fi internati la Glassenbach.

14. In noaptea de 15 Iulie 1946 a sosit de la Nürnberg la Glassenbach un ofiter american cu 400 de formulare ale Comisiei Instructorie de pe langa Tribunalul International. Intre aceste 400 de formulare se gaseau si cele destinate noua, Misiunea Guvernului National, cu persoane atasate: V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga si comandorul Baila. Rostul acestor formulare de la Nürnberg era sa stabileasca identitatea acelora in sarcina carora nu se gasisera vini pedepsibile si nici nu apartineau organizatiilor culpabile colectiv de „crime de razboi”, “contra umanitatii“ sau „colaborationism“.

15. In Aprilie 1947 am fost eliberati – Misiunea Diplomatica Consulara si comandorul BAILA, iar o luna mai tarziu, si ceilalti: V. Iasinschi si gen. Platon Chirnoaga.

16. Odata cu exonerarea noastra de orice culpa, Comisia Instructorie de la Nürnberg a scos din cauza si entitatile pe care le reprezenta Miscarea Legionara: Guvernul National si Armata Nationala. Aceste entitati nu sunt culpabile nici de „crima de razboi”, nici de „genocid”, nu sunt nici „fasciste”, nici „naziste”, nici ,,colaborationiste”.

Dupa cum este bine stiut, instructia e secreta si nici nu se publica actele si deciziile ei. S-au publicat, insa, darea in judecata si sentinta de condamnare de catre Tribunalul International de la Nürnberg, a altor organizatii. Astfel, in afara de partidele Fascist si National-Socialist, de SA si, mai ales, de SS, au fost condamnate pentru „crime razboi“ si „contra umanitatii“, pentru „fascism“, „nazism“ si „colaborationism“, mai toate miscarile nationaliste din Europa: „Rex“ a lui Leon Degrelle, „Ustasa“ croata, „Crucile cu sageti“ – maghiara, „Hlinka“ – Garda slovaca etc.

Numai Miscarea Legionara si miscarea „Strajnicii“ – bulgara (dupa modelul legionar), a profesorului CANTARGIEF, au ramas in afara de asemenea condamnari.

continuare »

O mare minciuna. Dam exemple de evrei legionari sau simpatizanti:

– Ana-Maria Marin, sotia lui Vasile Marin, mort in Spania;

– Catalin Ropala (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii batalionul de la Sarata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve. Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).

– Vasile Noveanu, medic, sef al judetului Arad, ministru al Statului National Legionar; alti trei frati ai sai: Nicodim, Mihai si Arthur;

– Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti.

– Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian in Jurnal: „Aderca, pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila“. (Fior Strejnicu, „Crestinismul Miscarii Legionare”, 2001, p.67, 195).

– Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie in inchisoare datorita legionarilor. Povestea lui este o „dubla indragostire: de Neamul Romanesc si de Biserica Ortodoxa”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramuresului. Securitatea analiza in 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel: „Lucrarea reprezinta rememorarea efectiva a detentiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o intre 1960-1964… De la inceput trebuie spus ca autorul nu face nici un secret, ci dimpotriva declara limpede lipsa oricarei aderente si simpatii fata de comunism. In mod cu totul surprinzator, mai ales tinand seama de originea etnica a autorului [evreu], cei mai umani si cumsecade oameni intalniti in inchisori sunt legionarii, colegii de celula care l-au ajutat in grele ocazii…”).

Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Alexandru Cantacuzino, consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu): „Sunt unii ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana. Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in mistica crestina. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice [cum facea Blaga in tinerete, pentru care Dumnezeu e Marele Anonim, o esenta impersonala, de-a dreptul panteista!].

Dar, ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare, este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care, toate impreuna, ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna…

“Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala (Nae Ionescu). Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia”.

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Cititi si:

• Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste
• Mistica legionara si esenta ei profund spirituala

Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba omeneasca nicicand n-a putut cuprinde in mai putine cuvinte, mai simplu si mai profund toata tragedia omului, peste care El revarsa un ocean de iubire si intelepciune. Toti ne recunoastem in acest fiu risipitor, cazut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pana la „rangul” unui porcar decazut si cu sufletul in zdrente.

Tatal i-a respectat partea de avere, desi o avea in dar. I-a respectat darul libertatii, in baza caruia omul poate sui nebanuitele trepte ale desavarsirii, dar poate cobori si pana la cea mai grozava desfigurare morala.

„Cina cea de taina” – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani. A cautat mult un model pentru Iisus. In sfarsit l-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalti apostoli i-a gasit mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime – daca nu chiar sa fie – modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, rautatea si tradarea.

Aproape se implineau cei 12 ani de cand incepuse tabloul, cand iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. Il plateste ca model si-l aduce in trapeza manastirii, unde zugravea „Cina cea de taina”. Era model de Iuda: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredinta. Pictura se apropia de sfarsit. In sufletul lui „Iuda” se petrecea o framantare cumplita; cand, deodata, opreste pictorul si-i spune: „Tot eu am fost model si acum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus !” Leonardo a strigat speriat: „Tu, esti acelasi?!” continuare »

In pilda fiului risipitor (Luca 15:11-32), Mantuitorul Iisus ne-a dat o inchipuire a dragostei adevarate, a dragostei dumnezeiesti.

Dragostea nesfarsita a lui Dumnezeu pentru oameni se vede in indelunga Sa rabdare, marea Sa iertare si marea Sa bucurie. Rabdarea, iertarea si bucuria sunt cele trei mari chipuri ale dragostei dumnezeiesti, chipuri fara de care orice dragoste nu ar fi o dragoste adevarata.

Acela care nu are rabdare cu noi cand gresim, acela nu ne iubeste. Nici acela nu ne iubeste care nu ne iarta atunci cand ne pare rau pentru greseala noastra. Si cel mai putin dintre toti ne iubeste acela care nu se bucura de indreptarea noastra. [Sf. Nicolae Velimirovici]

Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.

Parintele care avea doi fii este Tatal nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizeaza pe crestinii buni si ascultatori de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe crestinii rai si neascultatori, asemenea lui.

Din ceata crestinilor ascultatori fac parte toti fiii Bisericii lui Hristos care împlinesc cu sfintenie poruncile Lui. Acestia merg regulat la slujbele Bisericii, se roaga ziua si noaptea, asculta de Dumnezeu si de pastorii rînduiti, nasc si cresc copii în frica Domnului, se spovedesc si se împartasesc cu Sfintele Taine regulat, duc viata smerita si fac milostenie la cei saraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvîntare si cu rugaciune. De aceea Dumnezeu le ajuta în toate.

Nu asa însa se întîmpla cu crestinii neascultatori si robiti de pacate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre acestia fac parte cei ce nu merg Duminica la biserica, cei ce-si ucid copiii, betivii, hulitorii de Dumnezeu care înjura de cele sfinte, desfrînatii, lacomii, zgîrcitii, si mai ales mîndrii, în frunte cu sectele, ca ce sunt sectantii, decît crestini razvratiti, mîndri si neascultatori care nu vor sa asculte de Biserica întemeiata de Hristos, ci îsi fac legi si dogme, dupa mintea lor, asemenea fiului mai tînar din Evanghelie. Toti acestia sunt cazuti din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biserica, de Sfinti si se cearta pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explica dupa voia lor. Dar cine cade din ascultare si din Biserica, acela cade si din Dumnezeu. [Parintele Cleopa] continuare »

Vesti bune!
Dragul si sfantul parinte Arsenie Papacioc se simte bine si ieri urma sa fie externat. Sper ca acest lucru s-a intamplat si parintele va putea sa ne povatuiasca mult timp de acum inainte si sa ne lumineze calea spre cautarea adevarului si a mantuirii.
Sa ne rugam pentru sanatatea sfintiei sale!
Dumnezeu sa-l ocroteasca si sa-i daruiasca zile multe!

sursa: Lupta pentru Ortodoxie

De la inceput, Miscarea Legionara s-a asezat sub semnul transcendentului divin. In jurul unei icoane, purtata in temnite si constituind mereu prilej de inaltare si intarire sufleteasca, s-au inchegat primele legaminte si primele increderi in rodnicia actiunii incepute. Loviti din toate partile, neintelesi nici de fratii lor, izolati, acesti ctitori ai luptei nationale au avut intotdeauna un punct de sprijin neclintit in credinta lor. Atunci cand erau mai persecutati, cand viata lor era pusa la grea incercare, ei au ingenuncheat si s-au rugat in fata altarului.

Cum s-ar putea explica neinteleasa, sublima lor intransigenta, perseverenta lor, drumul lor luminos, implacabil, niciodata cu meandre, daca nu prin gratia cereasca pe care au invocat-o intotdeauna? Prin increderea lor nezdruncinata, nepusa la indoiala niciodata, ei exprima prima miscare politica romaneasca contemporana autentica. Pentru ca actiunea legionara isi are radacinile adanc infipte in sufletul autohton, in credinta stramoseasca, in traditia si trairea adevarat romaneasca. Asa se explica jertfa lui Mota si Marin, asa se explica faptul ca Legiunea este singura organizatie politica romana care a putut produce eroi si martiri…

Spiritul legionar este diametral opus aceluia care intelege totul, dar nu poate adera la nimic; care stie totul, dar nu poate infaptui nimic. Spiritul legionar este opus aceluia care vorbeste facand apologia moralei si traieste imoral care se exprima in numele unor sentimente pe care nu le cunoaste, in numele unor idei care nu au nici o aderenta cu sufletul sau. Spiritul legionar este, intr-un fel o reflectarea in realitatea sociala a cuvantului „Ortodoxia nu se invata, ci se traieste”.

In pasajele citate din cartea Sefului Legiunii revine ca un laitmotiv cuvantul “traire”. Cultura si transfigurarea interioara sunt singurele care pretuiesc… Legiunea vrea o schimbare a omului in sensul revenirii la om. Alungand pozitivismul, scientismul dezolant, materialismul ateu, spiritul legionar vrea intoarcerea la credinta, la divinitate. Un stat care sa se desavarseasca sub semnul crestin, prin suflet crestin, iata revolutia legionara.

„Telul final nu este viata, ci Invierea”. Dar invierea este posibila si in viata aceasta, invierea intru spirit. Destinul specific al omului este traire pe plan divin si spiritual. Omul nu poate gasi un sens vietii si existentei, decat realizand gandul lui Dumnezeu in lume. continuare »

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange^“ (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota. continuare »

Valeriu alaturi de Ion Ianolide au elaborat niste principii de traire crestina, urmand a fi dezvoltate in libertate. Planul este acesta [pentru viata in lume, nu in manastire]:

1. Trairea in lume, fara a fi din lume.
2. Respectarea primelor doua voturi monahale: ascultarea si saracia de bunavoie.
3. Inlocuirea celui de al treilea vot, al fecioriei, cu votul „servirii” sau „slujirii” lui Hristos. Trairea in lume face deosebit de dificila, uneori imposibila, pastrarea puritatii trupesti si sufletesti.

Scopurile principale ale acestui ordin:

a. Activitatea de apostolat, de raspandire intensa a invataturii crestine.
b. Ridicarea membrilor ordinului si a celor ce se afla in sfera sa de influenta, la o traire crestina adevarata, in continut, nu in forma.
c. Conferirea unei expresii crestine tuturor activitatilor publice, obstesti, sociale, culturale, juridice, medicale, economice etc., prin membrii ordinului care fac parte din aceste corpuri profesionale.
d. Exercitarea unei actiuni binefacatoare, pentru marirea independentei Bisericii Ortodoxe fata de Stat si restituirea tuturor bunurilor bisericesti confiscate de comunism.
e. Reconsiderarea imaginii obisnuite a „tipului de crestin”, in care el e socotit numai un om bland, milostiv, iertator, tolerant, supus, naiv, usor de pacalit de oricine. Aceasta imagine trebuie completata cu calitatile de indrazneala intru Hristos, intelepciune, darzenie in apararea credintei si participarea la evenimentele istorice actuale, (la Fior Strejnicu, Crestinismul Miscarii Legionare, p.50-51)

Alte invataturi:

• Rugati-va lui Dumnezeu si credeti nelimitat. Eu sunt multumit sufleteste si impacat cu mine insumi. Nu va mint. E realitatea sufletului meu, care si-a gasit pacea in intelepciunea si ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Cred ca numai in adevarul evanghelic isi poate gasi omul linistea de suflet. Dragile mele surori, va rog paziti-va de pacat, traindu-va viata in curatenie! Numai asa veti birui in viata. (Aiud, 3 iulie 1942)

Va doresc din suflet tot binele si fericirea! Fiti cuminti si pastrati-va cat mai curate, caci curatenia sufleteasca e cea mai scumpa comoara. Apropiati-va cat mai mult inimile de Dumnezeu, de cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci de la El si numai de la El, ne vine tuturor mantuirea. (Aiud, 1 sept. 1942)

• Singur Dumnezeu ma intelege pe deplin si pe El, spre marea mea multumire sufleteasca, il simt vesnic langa mine, ocrotindu-ma si luminandu-mi Calea. Cat sunt de fericit cand simt vibrand spiritul crestin, voi poate niciodata nu veti putea intelege.

continuare »

„Stiu ca Valeriu a fost la Ramet si de acolo avea o cruciulita de aluminiu pe care o purta la gat si la perchezitii o baga in gura, iar in gura nu-l cautau ca era bolnav de TBC. Lasa putina sputa pe gura si fugeau toti de frica lui…

Ei doi (Valeriu si Ianolide) au discutat cu Wurmbrand si l-au convins oarecum ca Biserica crestina este totusi altfel decat Protestantismul. Ca Wurmbrand mi-a spus la un moment dat: „stii ca eu am fost comunist”. Mi-a povestit cand era foarte bolnav, pe indelete toata viata lui. Avea multe gauri, fistule tbc pe spinare, trebuia sa i le schimb din ora in ora. Il durea.

– Voi, legionarii?…
– Da, noi legionarii, te ingrijim pe tine, jidovul. Spune-mi ce sa-ti fac? Pot sa te pup si in …, iti fac tot ce vrei pentru ca te iubesc, esti semenul meu. Tu n-ai face pentru mine?
– Asta-i lucru greu.
– Pai e lucru greu, dar uite ca il facem cum putem. Uite vezi astia cum ne toarna ca noi s-ajutam pe voi.
– Da, vad.
Atunci am discutat cu el despre a crede sau despre ateism. Am facut sinteza cum vad eu. cu ultima forma a necredintei – ateismul suprem – care e masoneria, grad 33. Wurmbrand mi-a spus:
– Tu stii ca am un frate in America si care este grad 33?
– De unde sa stiu?…
Ei, in 1957 a venit o delegatie americana la Bucuresti. Si in acea delegatie a fost unul din membrii masoneriei si a cerut lui Gheorghiu Dej libertatea masonilor. Si n-a aprobat-o! Wurmbrand stia toate lucrurile astea. Aici in inchisoare, scrie el undeva, ca a dat el streptomicina lui Valeriu Gafencu. Nu-i adevarat! Remus Stratan a primit vreo 4-5 borcanele ie streptomicina si le-a cedat lui Valeriu. El a zis: da-le lui Wurmbrand ca poate intr-o zi va fi de folos. Ce-am aflat pe urma? Wurmbrand, cand a ajuns in Statele Unite, primul lucru ce i. tacut: a cerut sa-l vada senatul american in congres. L-au primit. Acolo s-a dezbracat, si-a ridicat mainile si a zis: „Domnilor congresmeni, priviti corpul meu, vin din Romania”. El s-a rasucit si au vazut ranile acelea, au vazut si articole scrise de baptisti de-ai lor. Gauri, cum ca i-au smuls cu clestele din el… Nu-i adevarat nimic! El a avut fistule TBC, la astea li se zice gropi! Congresmenii au ramas foarte impresionati, ca dupa aceasta a urmat dispozitia: dezlegati robia din Romania. Asa spun toti, ca numai de asta ne-au dat drumul…
In ziua de 2 februarie 1952, Valeriu ma cheama la el, dimineata: „mai Nicule, am o rugaminte la tine. Uite, vreau sa te rog ceva”. Spune orice vrei, fac orice. „Eu am avut o viziune: mi s-a aratat ca voi pleca in 18 februarie”. Notez ca atunci cand am ajuns in Targu Ocna si a vorbit cu Ionel Cazacu, mi-a zis: „ne luam la intrecere, facem prognosticuri, cine moare primul”. Toti mureau, puneau pe Valeriu primul dar el nu murea… continuare »

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: ”Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”

Ioan Ianolide: Astazi se implinesc 31 de ani de cand a murit Valeriu. M-am dus la Biserica sa ma spovedesc. Duminica ma voi impartasi. In ziua aceasta am aflat zidita in fiinta mea sfintenia, asa fe1 incat nimic sa nu ma mai poata desparti de ea. Este cea mai fericita zi din viata mea, desi in ziua aceasta a murit cel mai de pret om pe care l-am cunoscut vreodata. El este cel care, in ziua aceasta, mi-a transmis fericita si binecuvantata stare care m-a insotit intreaga viata. Am fost atat de fericit, incat am dorit viata vesnica mai mult decat plinatatea spirituala pe care am simtit-o atunci, in ziua aceea. Am fost, si fireste, si Valeriu a fost, perfect lucid, normal si constient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. In el se afla Hristos si am putut sa fiu si eu partas la starea lui binecuvantata de sfintenie. Il umplea desavarsit o stare de intensitale spirituala. Vesnicia se facea vazuta in timp, in clipa. Fericirea izvora din insasi suferinta. Totul era scaldat intr-o lumina nepamanteasca. Sufletul imi era plin de pace. Trupul era lumina. Sub picioare simteam ceva ca un camp energetic, un fel de vibratie care ma tinea legat de pamant. De fericire – am plans. Am putut vedea in duh: am vazut cerurile deschizandu-se in adancimea de nemasurat a ochilor lui Valeriu. Am simtit Duhul Sfant care lucra si vorbea prin el. In slabiciunea si epuizarea lui fizica am simtit Puterea Dumnezeiasca a unui alt plan al existentei. M-am gandit ca sunt in ,,cer”. Ma gandeam si la faptul ca sunt aproape de Iisus Hristos, pentru ca Iisus Hristos se afla in Valeriu. Credinta lui Valeriu imi dadea si mie tarie. Chemarea mantuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desavarsit iubirii lui Hristos. Stiu si simt ca Valeriu ma insoteste si ma ajuta in toata lucrarea de a discerne cele doua „lumi” in care traim si care, in planul divin, se afla intr-o perfecta unitate. Viata mea este Hristos. (The Orthodox Word, Nr. 224-225/2002)

„Valeriu s-a regasit in suferintele Mantuitorului, a urcat piatra cu piatra muntele suferintei, s-a inaltat din suplicii mai luminos, mai Biruitor pana ce transfigurat de iubire a trecut “dincolo” incununat cu coronita de martir.” (Aspazia Otel Petrescu, Permanente, aprilie 2002). Valeriu, „unul din sfintii inchisorilor” (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, editia 2005,p. 142)

Traian Popescu despre Valeriu: „inalt, putin adus de spate, caci povara anilor petrecuti in inchisoare isi pusese amprenta, purta pe cap o caciulita crosetata, care semana cu o armura medievala, tesita, ce-i acoperea fruntea. Figura ascetica, de mucenic bizantin, dar avand o fata luminoasa, surazatoare, care usor trecea din zambet intr-un ras tonic, neostentativ, dar puternic, reconfortant. Parea coborat dintr-o pictura medievala, pentru a raspandi injur tihna… Am vazut cum la acest om, pe masura ce puterile fizice il paraseau, cele spirituale deveneau tot mai puternice. Devenise un schelet, care abia se mai ridica de pe pat, dar care nu inceta sa ne talmaceasca din talcurile evanghelice. Se eteriza pur si simplu, sleindu-se in acelasi timp fizic”, (la N. Trifoiu, Studentul Valeriu Gafencu, 2003, p. 150)

Marin Naidim, condamnat in acelasi lot cu Virgil Maxim, ajunge la Aiud in 1942. Cu o structura sufleteasca apropiata de a lui Valeriu, se apropie mult de acesta si spune: „Valeriu era o fire entuziasta. Facea parte dintre aceia despre care frecvent se spune ca umbla cu capul in nori… Valeriu ne-a aratat calea ce duce la mantuire: iubirea crestina. Iubirea era un cuvant de ordine, il spunea in toate imprejurarile, si-n scris si verbal, era in loc de salut, de la revedere si de orice”, (ibid., p. 82).

IPS Bartolomeu Anania: „intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu”.

Virgil Maxim, Ploiesti: „Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele: Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reprosa ceva, smerenia imbinandu-se cu tenacitatea hotararilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, intr-o stare extatica aproape permanenta; nu puteai sa-ti dai seama daca ceea ce spune vede in duh sau daca Duhul vorbeste prin el. Viata lui era zbor spre inaltimi, pe care cu greu il puteai urmari. Cand eram impreuna cu parintele Serghie Vasile, sub a carui indrumare ne insuseam rugaciunea isihasta, Valeriu iradia, la nivelul perceptiilor senzoriale, o caldura interioara de o intensitate greu de inteles si de exprimat, cuvantul ramanand dator in actul cuprinderii” (Imn pentru crucea purtata). continuare »