Arhiepiscopul Ieronim al Greciei condamna UE si FMI pentru masurile antiumane impuse poporului grec

Scrie Emilios Polyghenis:

Un strigăt de agonie pentru viitorul ţării care este amanetat în aceste zile, adresează printr-o scrisoare a sa Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi al întregii Elade către primul ministru L. Papadimos.

Folosind un limbaj dur, Arhiepiscopul menţionează în scrisoarea sa că răbdarea grecilor s-a epuizat şi că nu poate fi ignorat pericolul unor revolte sociale „nici de către cei care comandă, nici de către cei care execută reţetele lor criminale”.

Pensiile au fost tăiate, angajaţii sunt deznădăjduiţi şi nesiguranţa s-a cuibărit în fiecare casă din Grecia, semnalează kir Ieronim.

Singurele aspecte pozitive sunt că în aceste momente, zice kir Ieronim, se evidenţiază nobleţea şi patriotismul pur al grecilor care îi susţin pe cei deznădăjduiţi.

Arhiepiscopul caracterizează toate politicile care au fost adoptate până astăzi (de pildă acordul cu FMI) ca eşuate, subliniind că nu este posibil să se ceară şi alte măsuri, mai dure, dureroase şi nedrepte, „pe aceeaşi linie de impas şi de eşec, ca cea din trecutul nostru recent”.

„Ni se mai impun doze şi mai mari dintr-un medicament care se dovedeşte aducător de moarte” spune Arhiepiscopul în scrisoarea sa către prim-ministru, şi asta lasă porţi deschise dorinţei unora de a ipoteca suveranitatea noastră naţională.
„Amanetarea bogăţiei noastre prezente, dar şi pe cea pe care o putem obţine în viitor din pământul şi marea noastră”, ne duce cu gandul la o „suspectă insistenţă pentru aceste reţete ale eşecului. Pretenţiile lor împotriva suveranităţii noastre naţionale sunt sfidătoare”.

Arhiepiscopul îi cheamă pe toţi să respingă presiunile exterioare şi reţetele lor aducătoare de moarte, susţinând că Elada nu poate să se piardă, nici pentru că unii au crezut asta, nici pentru că alţii şi-o doresc”.

 TEXTUL INTEGRAL AL SCRISORII

“Excelenţa Voastră, domnule Preşedinte, 

Ni se sfâşie inima şi ni se blochează raţiunea cu toate cele care s-au întâmplat în ultima vreme şi continuă să se întâmple în ţara noastră.
Oameni cu demnitate îşi pierd dintr-un moment în altul serviciul şi chiar şi casele. Fenomenul celor fără adăpost şi al celor înfometaţi – fenomen caracteristic vremurilor de ocupaţie – ia dimensiuni de coşmar. Şomerii se înmulţesc cu miile pe zi ce trece.
 La fel şi cu falimentul întreprinderilor mici şi medii. Tinerii noştri, cele mai bune minţi ale ţării, apucă drumul migraţiei. 
Părinţii noştri nu pot supravieţui după dramaticele tăieri de pensii. 
Capii de familie, şi îndeosebi cei săraci, cei cu mulţi copii, muncitorii, se află în disperare în urma repetatelor tăieri de salarii şi a noilor taxe insuportabile.

Rezistenţa nemaiîntâlnită a grecilor se epuizează, furia depăşeşte frica, iar pericolul unei revolte sociale nu mai poate fi ignorat, nici de către cei care comandă, nici de cei care execută reţetele lor criminale.
 În aceste momente dificile şi, fără îndoială, critice suntem datori să înţelegem cu toţii că nesiguranţa, deznădejdea şi depresia s-au cuibărit în fiecare cămin de grec.

 Că au provocat şi, din păcate, continuă să provoace chiar şi sinucideri, ale acelora care nu au putut să rabde drama propriilor familii şi durerea copiilor lor.
 În faţa tuturor acestora, Biserica Eladei valorifică orice posibilitate de solidaritate. Şi este pozitiv că într-o negură atât de densă, se evidenţiază sensibilitatea, nobleţea sufletească şi patriotismul pur al grecilor. 

Ca să ofere o farfurie de mâncare, o haină, un respiro de viaţă celor disperaţi. 

Din nefericire, însă. După cum se vede deja foarte clar, drama patriei noastre nu numai că nu se termină aici, dar ar putea căpăta noi şi incontrolabile dimensiuni. 
Se cer, de altfel, în aceste momente, alte măsuri chiar mai dure, chiar mai dureroase, chiar mai nedrepte, pe aceeaşi linie de impas şi de eşec, ca cea din trecutul nostru recent.
Ni se propun doze şi mai mari din medicamentul care se dovedeşte a fi aducător de moarte. 

Ni se impun angajamente care nu rezolvă problema, ci doar amână temporar anunţatul deces al economiei noastre. Şi ipotechează, în acelaşi timp, suveranitatea noastră naţională.

 Amanetează bogăţia pe care o avem acum, dar şi pe cea pe care am putea-o obţine de pe terenurile şi mările noastre.
Amanetează Libertatea, Democraţia şi Demnitatea noastră Naţională.
Grecii noştri, dezamăgiţi, deznădăjduiţi şi îngrijoraţi, ne adresează întrebări şi ne cer răspunsuri responsabile, sincere şi convingătoare.
Întreabă ce le va aduce ziua de mâine.

Întreabă încotro se îndreaptă patria noastră. Întreabă, în sfârşit, ce poate opri această dramă.

Ce poate să renască nădejdea pierdută. Din nefericire, însă!

În luarea deciziilor, glasurile celor disperaţi, glasurile grecilor, sunt ignorate sfidător.

Din nefericire, astăzi, noi, grecii, nu găsim răspuns nici la cele câte ni s-au întâmplat şi continuă să ni se întâmple, nici la câte ne sunt cerute de către străini.

Este cu siguranţă cel puţin suspectă insistenţa lor pe nişte reţete eşuate.

Şi sunt sfidătoare pretenţiile lor împotriva suveranităţii noastre naţionale. Şi acest lucru este poate cel mai neliniştitor.
De altfel, nu se poate ignora de către nimeni faptul că rezistenţa oamenilor din jurul nostru s-a epuizat; după cum s-a epuizat şi rezistenţa economiei reale.
Şi desigur nu se poate ca în faţa noastră să nu existe şi alte drumuri.
 Drumuri ale învierii duhovniceşti şi ale relansării economice. 
Drumuri ale creaţiei, speranţei şi perspectivei.
 Drumuri deschise pentru fiecare grec şi grecoaică.

Spre aceste drumuri suntem datori să ne îndreptăm cu toţii, cu simţământul pocăinţei, unind nesfârşitele puteri ale poporului nostrum, îndepărtând, în acelaşi timp, şantajele venite din exterior şi refuzând reţetele lor aducătoare de moarte.

Având mai presus de toate, neclintita certitudine că prin ajutorul lui Dumnezeu şi prin încrederea în capacităţile noastre putem să ieşim din impas.

Elada Culturii, Elada Istoriei, Elada Tradiţiilor nu poate să piară nici pentru că unii au crezut asta, nici pentru că alţii s-ar putea s-o dorească. 
Elada noastră poate să stea pe picioarele ei. Poate, din nou, să meargă înainte.

Excelenţa Voastră,
Acest drum îl caută şi îl aşteapta astăzi grecii…”

TRADUCERE, https://acvila30.wordpress.com, SURSA,, ROMFEA.GR