Cum vor trăi creştinii ortodocşi în vremurile antihristice?

La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu.
Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă (Marcu 10:27)

Să ne bucurăm duhovniceşte, pentru că Dumnezeu îngăduie să vină antihrist înainte de sfârşitul lumii, ca să ne încerce credinţa şi să ne ajute să ne mântuim.
Întreaga viaţă a creştinului ortodox este o luptă cu trupul, cu oamenii păcătoşi şi cu diavolii.
În această luptă, creştinul ortodox trebuie să aleagă între:

• o vieţuire subfirească – în păcate;
• o vieţuire firească – conformă cu legea morală- glasul conştiinţei – glasul lui Dumnezeu în om;
• o vieţuire suprafirească, harică, mântuitoare pentru creştinul ortodox. El nu poate avea o vieţuire suprafirească decât dacă apelează la ajutorul Harului Dumnezeiesc care i se împărtăşeşte prin Sfintele Taine. După cum ne spune Domnul nostru Iisus Hristos: Fără de Mine nu puteţi nimic.

Pentru creştinul ortodox vieţuirea subfirească şi firească nu este mântuitoare, pentru că este botezat şi are pe Hristos şi harul Duhului Sfânt în inima sa, iar mohahul trebuie să ajungă la vieţuire îngerească pe pământ pentru că a primit şi Taina Călugăriei.

Din păcate, la sfârşitul lumii, spunea un Preacuvios Părinte, monahii vor vieţui precum mirenii, iar mirenii ca dracii.

Prin mărturisirea credinţei noastre cu fapta şi cu cuvântul, trebuie în primul rând să ne mântuim, putând să ajungem în ceata sfinţilor, a mucenicilor şi a mărturisitorilor în Împărăţia Cerurilor.

Creştinul este ostaş al lui Hristos şi, în timp de pace, trebuie să se pregătească cât mai bine pentru vremurile de prigoană ca să biruiască cu ajutorul lui Dumnezeu patimile sale, lumea şi pe ţiitorul lumii, diavolul.

Nu trebuie să ne fie frică de diavol. Diavolul este câinele lui Dumnezeu în lanţ, căruia Dumnezeu îi îngăduie să latre şi să ne muşte ca să ne îndreptăm pe calea mântuirii. Dumnezeu va îngădui celor credincioşi ca slujitorii lui antihrist să le ia ce nu le este de folos pentru mântuire.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Cel mai mare duşman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumesc, pentru că ne atrage în chip plăcut şi în cele din urmă ne amăgeşte veşnic”[1]. Pentru că dacă l-am vedea pe diavol ne vom cutremura de frică şi ne vom pocăi, iar duhul lumesc – lumea cu conforturile ei, ne învăluie plăcut şi, în cele din urmă ne robeşte cu păcatele, depărtându-ne de Dumnezeu.

Ne-am învăţat să ne împlinim dorinţele apăsând pe butoane şi pedale, plătind să muncească alţii, noi profitând de munca lor. Astfel, omul nu mai luptă, nu mai gândeşte, nu se mai roagă şi nu mai are voinţă de a se împotrivi păcatelor.

Cum vom trăi fără să vindem şi să cumpărăm?

Creştinii se confruntă şi se vor confrunta cu numeroase lucrări antihristice[2], pe care le vor putea birui numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu îngăduie să vină ispitele asupra noastră, inclusiv cipuirea şi pecetluirea, ca să ne pocăim, să mergem la Biserică, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine şi să ne mântuim.

Sunt creştini care se sperie, aflând din Cartea Apocalipsei, că în vremurile antihristice nimeni nu poate cumpăra sau vinde: decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei (Apoc. 13,17).

Dacă nu vom putea cumpăra sau vinde fără pecete şi cipuri nu înseamnă că nu putem trăi. Şi astăzi, mulţi oameni de afaceri şi care ne conduc şi-au vândut sufletul diavolului (Matei 4,8-9)[3], ca să poată câştiga mai mulţi bani.

Este foarte bine pentru creştini că nu vor putea vinde şi cumpăra din sistemul global antihristic, pentru că astfel se vor ruga şi îşi vor pune nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.

Dacă nu vom putea vinde şi cumpăra fără pecete, cum vom putea trăi? Acestea sunt frământări şi gânduri pentru oamenii păcătoşi-necredincioşi, care se încred în raţiunea lor, în ajutorul oamenilor păcătoşi, al banilor şi al diavolilor.

Dar Dumnezeu, prin gura Sfântului Proroc Ieremia ne spune: Blestemat este omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul (Ier. 17, 5).

De mici ne învăţăm să ne încredem în părinţi, în rude mai puternice şi bogate, uitând de Dumnezeu.

De aceea Dumnezeu, pentru a ne mântui, îngăduie să fim părăsiţi, trădaţi, prigoniţi de aceşti oameni, pentru a alerga din nou la El, ca să ne mântuim.

Dumnezeu este Cel care ne dă viaţă, putere, sănătate, hrană. El dă ploaie şi soare la vreme potrivită, şi face să crească recoltele, nu guvernul, parlamentul sau preşedintele. Guvernele sunt numai administratore ale darurilor dumnezeieşti şi din păcate incompetente şi corupte. Numai lui Dumnezeu i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea şi nu oamenilor.

Dacă nu ne temem de Dumnezeu, frica faţă de Dumnezeu este pervertită şi ne temem de diavoli, de oameni, de moarte, de prigoană, de pierderea bogăţiilor pământeşti, de cipuri, de pecetea antihristică şi de celelalte lucrări antihristice de care trebuie să ne lepădăm.

Însă de pierderea celui mai important lucru, a sufletului, nu ne temem.

Dumnezeul nostru ne spune: Ne te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii (Apoc. 2, 10).

Cum vor putea trăi creştinii ortodocşi în vremurile antihristice, dacă nu vor face compromisuri antihristice, dacă nu vor putea să cumpere şi să vândă fără cipuire şi pecetluire?

Soluţia este suprafirească: cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl nostru, El a creat lumea văzută şi nevăzută din nimic, numai cu Cuvântul, a jertfit pe Unicul Său Fiu pentru mântuirea noastră şi ne-a iertat prin Botez păcatele, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu după har (Ioan 1,12; 1 Ioan 3,1). El este Atotputernic şi poate să ne hrănescă din Cer şi din pământ, sau poate să ne sature cu hrană mai puţină, cum va considera că este mai bine pentru mântuirea noastră.

Un ucenic l-a întrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul despre vremurile antihristice:

– Părinte, dacă nu vor putea vinde şi cumpăra (fără semnul lui Antihrist pe frunte şi pe mâna dreaptă, n. n.) cum vor putea petrece mai bine? Cuviosul Paisie Aghioritul a răspuns:

– Să vezi, Dumnezeu ştie un mod. Îl ştiu şi eu. Aşadar, m-a preocupat mult subiectul acesta şi mi-a trimis după aceea… o telegramă (descoperire n. n.). Măi, măi, cum le iconomiseştete Dumnezeu”[4].

Noi am vrea să ştim exact cum vom trăi fără pecete, dar aceasta nu este credinţă, ci raţiune omenească.

Cuviosul Paisie Aghioritul nu ne spune concret, cum vom trăi, pentru că este vorba de credinţă  şi nădejde în Dumnezeu, care n-are explicaţii şi soluţii logice. Vom trăi suprafiresc, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar suprafirescul nu are explicaţii raţionale. Dumnezeu este Tatăl nostru şi puterea Lui este nemăsurată: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (Ps.76,13).

Creştinii adevăraţi care vor să se mântuiască, vor trăi cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu, în simplitate, fără iscodire. Poate în aceleaşi locuri sau în altele, poate în aceleaşi locuinţe sau în altele mai smerite, poate se vor hrăni la fel ca acum sau mai simplu şi mai sănătos, poate vor avea aceleaşi slujbe sau altele, cum va rândui Dumnezeu pentru fiecare în parte ca să se mântuiască.

De asemenea nu toţi ne vom muta la viaţa cea veşnică în acelaşi fel. Dumnezeu îi va alege pe cei care sunt vrednici ca să fie mucenici şi mărturisitori, alţii vor locui în oraşe şi se vor smeri şi vor fi acoperiţi şi păziţi de puterea Dumnezeiască, alţii vor locui în munţi şi păduri, după cum va rândui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecăruia. Tot aşa a fost şi în primele secole, în timpul prigoanei împotriva creştinilor.

Când ne ispitesc oamenii antihristici trebuie să apelăm la ajutorul Harului Dumnezeiesc, prezent în Sfintele Taine (Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, rugăciuni, dezlegări), ca să ne curăţim de păcate, să scoatem dracii din noi şi, cu ajutorul lui Dumnezeu să ne întărim în credinţă şi nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.

În vremurile antihristice, cei credincioşi vor vedea puterea şi minunile Dumnezeului nostru. El va avea grijă de noi şi ne va hrăni dacă ne vom închina, Îl vom slăvi şi ne vom ruga Lui. Noi suntem fiii lui Dumnezeu după har(Ioan 1,12 ; 1 Ioan 3,1), pentru mântuirea cărora a trimis să pătimească şi să se Jertfească pe Însuşi Fiul Său Cel Prea iubit.

*

Dacă până la venirea lui antihrist, toţi nădăjduim că vom trăi 70-80-90… de ani, când va veni antihrist la conducerea lumii globalizate, vom mai avea de trăit 42 de luni – trei ani şi şase luni (Apoc. 13, 5). Antihrist va face cu puterea sa satanică „semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ înaintea oamenilor, şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ, prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei…” (Apoc. 13:13-14).

Aceste false minuni, vrăjitorii, nu vor fi văzute de cei binecredincioşi[5], spune Sfântul Lavrentie al Cernigovului, care, prin vieţuirea lor suprafirească, vor fi în lumea minunată a lui Dumnezeu.

Ce face un credincios dacă află că are o boală incurabilă şi că va muri în câteva săptămâni? Se împacă cu Dumnezeu şi cu aproapele. Face milostenie, se spovedeşte şi se împărtăşeşte pregătindu-se pentru viaţa cea veşnică.

Cel necredincios se distrează, desfrânează, bea, fumează ca să nu-i pară rău că nu şi-a împlinit toate poftele în această viaţă.

Să ne bucurăm duhovniceşte şi să mulţumim lui Dumnezeu că îngăduie venirea lui antihrist, vestindu-ne astfel că sfârşitul lumii şi judecata noastră este aproape şi să ne pregătim mai cu sârguinţă pentru viaţa cea veşnică. Pentru creştinii adevăraţi va fi minunat să se nevoiască şi să trăiască în vremurile antihristice

Exemple

Să avem credinţă în Dumnezeu, Care a spus când S-a înălţat la Cer, Sfinţilor Apostoli şi, prin ei, nouă, că va fi cu noi: în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28,20), dacă vom păzi toate câte ne-a poruncit.

Dumnezeu vrea ca, prin vieţuirea şi mărturisirea noastră, să fie proslăvit, iar prin minunile Sale cei necredincioşi să devină credincioşi, iar cei credincioşi-mai credincioşi.

Avem numeroase exemple în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Cei care au avut credinţă, au trăit în chip minunat, Dumnezeu purtând grijă de ei, întărindu-i, îmbrăcându-i, hrănindu-i şi potolindu-le setea. Poporul evreu, care nu era botezat, a trăit în pustiul Egiptului timp de 40 de ani. Dumnezeu le trimitea pâine din cer-mana cerească (Ieşirea 16:15), şi apa a izvorât din stâncă, atunci când, la porunca lui Dumnezeu a lovit Sfântul Proroc Moise cu toiagul (Ieşirea 17:6)[6]. Când treceau prepeliţele, Dumnezeu trimitea un curent de aer rece şi acestea îngheţau căzând pe pământ.

Locuitorii Sodomei, care voiau să-şi bată joc de Lot şi fetele lui, au fost orbiţi de Dumnezeu, de la mic până la mare, şi în zadar se chinuiau să găsească uşa (Facerea 19:11).

Cum au trăit cei trei tineri, care nu s-au lepădat de Adevăratul Dumnezeu ca să se închine la idoli? Regele Nabucodonosor, care poruncise închinarea la idoli, văzând „că focul nu pricinuise nicio vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu miroseau a foc (Dan. 3, 27)  a zis: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor, ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor (Dan. 3, 28). Şi a poruncit regele  popoarelor şi neamurilor ca aceia care ar vorbi de rău pe cei trei tineri să fie tăiaţi  în bucăţi şi casele lor să fie nimicite, fiindcă nu este un alt dumnezeu care să-i poată izbăvi într-acest chip (Dan. 3, 29).

Apoi regele Nabucodonosor a dat un hrisov către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc pământul: «Pacea voastră să sporească» Plăcutu-mi-a să vestesc minunile şi faptele cele peste fire pe care le-a făcut mie Dumnezeul cel Preaînalt. Cât de mari sunt minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele cele peste fire! Împărăţia Lui este Împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui ţine din neam în neam! (Dan. 3, 31-33)..

Cum a trăit Daniil în groapa cu lei? Regele Darius Medul a dat poruncă că oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de rege, să fie aruncat în groapa cu lei (Dan. 6, 8)

Daniel n-a ascultat de această poruncă şi în fiecare zi îngenunchia de trei ori, se ruga şi lăuda pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte (Dan. 6, 11). Slujitorii regelui care îl zavistuia pe Daniel, au spus regelui şi acesta l-a aruncat în groapa cu lei (Dan. 6, 18-19).

A doua zi, a venit regele Darius la groapa cu lei şi a întrebat: Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?. Apoi Daniel a vorbit  cu regele: O, rege, în veci să trăieşti! Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut niciun rău! (Dan. 6, 21-23).

Apoi regele Darius a dat un hrisov către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc peste tot pământul: „Pacea voastră să sporească! Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă şi să se cutremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi Împărăţia Lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

El poate să scape şi să libereze, face semne şi minuni în cer şi pe pământ; El a scăpat pe Daniel din ghearele leilor”.

Şi Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius şi în regatul lui Cirus, regele Perşilor (Dan. 6, 26-29).

Un creştin ortodox sârb mi-a spus:

– Părinte, seara, după vecernie, eram în parc pe o bancă şi mă gândeam: „Doamne, cum vom putea să ne hrănim, dacă nu putem cumpăra fără pecetea antihristică?” După câteva secunde a căzut lângă mine o pâine.

Cum au mărturisit, răbdat şi vieţuit şi s-au mutat la fericirea cea veşnică milioane de sfinţi, mucenici, mărturisitori ai credinţei noastre ortodoxe? Cu credinţă şi nădejde în mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

Cum au trăit mii de pustnici şi sihaştri zeci de ani, în locuri pustii şi peşteri deasupra prăpăstiilor adânci, cu hrană şi apă foarte puţină?

Cu credinţă şi nădejde în mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

Cei care vor crede şi nădăjdui în Dumnezeu, vor vieţui haric-suprafiresc şi vor trăi încă din această viaţă în lumea suprafirească, minunată, a lui Dumnezeu.

Dumnezeu, în vremurile antihristice, Se va proslăvi prin mari semne şi minuni. Astfel, va trimite pe pământ, în vremea domniei lui antihrist, pe Sfinţii Proroci Ilie Tezviteanul şi pe Enoh, care vor proroci tot timp de 1260 de zile – 42 – de luni (Apoc. 11,3), cu semne şi minuni mari, ca să întoarcă la Dumnezeu cât mai mulţi oameni. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie să fie ucis. Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele prorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge, şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi (Apoc. 11, 5-6).

Nu numai în acest scurt timp (1265 de zile), ci în fiecare zi trebuie să ne despătimim de cele lumeşti, să ne curăţim de păcate, să ne pregătim de veşnicie, pentru că lumea cu lucrurile ei ia locul lui Hristos din inima noastră duhovnicească.

de părintele Daniel de la Rarău