† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul temniţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veşnic roagă-L să deschidă temniţa sufletului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele neascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nedesăvârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg neamului meu pântece al Învierii!
Astăzi se implinesc 60 de ani de când marele nostru mărturisitor, Valeriu Gafencu, s-a săvârşit întru Domnul, la penintenciarul din Târgu Ocna. După o grea suferinţă, asumată până în ultima clipă ca pe cercetare a lui Dumnezeu, tânărul Valeriu de numai 31 de ani, avea să-şi prorocească propria moarte, asemănându-se astfel cu marii sfinţi, cărora Dumnezeu le dădea darul înainte vederii. Tot în acele momente de suferinţă Valeriu Gafencu a dat pildă tuturor despre cum trebuie să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii.
Fiind un exponent al Mişcării Legionare, de care nu s-a lepădat niciodată, mărturisitorul Valeriu Gafencu dă mărturie despre formarea creştină care a primit-o în cadrul acestei organizaţii; fiind pus pe Calea lui Hristos, a ajuns la desăvârşire, prin suferinţă, prin asumarea Crucii, căci spunea cu bucurie: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.
Să cerem şi noi acelaşi lucru, în aceste vremuri din ce în ce mai ameninţătoare la adresa libertăţii noastre, rugând pe cel mai mare sfânt al nostru, aşa cum îl caracteriza părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, să mijlocească la Maica Domnului şi la Tronul Ceresc.
Un NOU acatist al Sfântului Valeriu Gafencu:
Tropar, glasul al 4-lea:
Întru tine Sfinte ne-am înaripat
inimile spre dragostea cea de Dumnezeu purtătoare, căci iubindu-ne, Iubirea ne-o ai arătat şi răstignind păcatul, rana rugăciunii neîncetate ai dobândit.
Întru aceasta de Dumnezeul
Cel Preaînalt se bucură,
Sfinte Mucenice Valeriu, duhul tău!
| Condac 1 |
Vrednicului de laudă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului său suflet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Icos 1 |
Crin al iubirii odrăslit în pământul Basarabiei, asemeni născătorilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea neamului românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit şi alăturându-te altor suflete râvnitoare ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva duhurilor răutăţii o aţi purtat pentru care minunându-ne de o lucrare ca aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţă care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iubirii de ţară.
Bucură-te bucuria a celor ce ţi-au fost învăţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a dascălilor.
Bucură-te scutul celor ce împreună cu tine au luptat .
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au judecat.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate, luptătorule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 2 |
Pentru o ţară nouă şi strălucitoare ca un soare te-ai rugat Sfinte Valeriu, în care să domnească iubirea, dreptatea, armonia. De aceea în Învierea neamului românesc crezând desăvârşit, pătimirile închisorilor comuniste ai răbdat cu mulţumire cântând: Aliluia!
| Icos 2 |
Celula chilie pustnicească ţi s-a făcut Sfinte Mucenice în care lupta cu păcatul o ai început pentru a binelui şi a frumosului biruinţă. Şi în rugă mistuindu-te Aiudul, Galda, Gherla, Piteştii, Văcăreştii, Târgu Ocna făcutu-s-au temple împodobite cu icoana îngerescului tău chip, înaintea căruia căzând cu dragoste îţi strigăm:
Bucură-te stâlp de foc care ai alungat întunericul celulei.
Bucură-te candelă care ai încălzit sufletele înfrigurate ale celor ce pătimeau cu tine.
Bucură-te lumină ascunsă sub obroc care acum luminezi tuturor.
Bucură-te floare parfumată care mirosul cel greu al celulei îl alungi.
Bucură-te mireasmă care vindeci sufletele celor chinuiţi.
Bucură-te că surâsul tău a potolit mânia cea nelegiuită.
Bucură-te că mândria cea preaurâtă se smereşte la rugăciunea ta.
Bucură-te că frumuseţea sufletului tău pe satana a învins.
Bucură-te că vârtutea lui infricoşează vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.
Bucură-te că puterea rugăciunii tale a sfărâmat a inimilor piatră.
Bucură-te că iubirea ta a născut iubire.
Bucură-te întărirea şi nădejdea multora.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 3 |
Sufletul tot fără şovăire ca pe un miel l-ai închinat Mântuitorului pentru ispăşirea păcatelor mult iubitului tău neam.Şi pentru ca jertfa să fie deplină trupul spre întemniţare, bătaie, batjocoră şi moarte l-ai dat cu veselie cântând: Aliluia!
| Icos 3 |
Sinele, diavolii şi lumea le-ai biruit cu trăirea ta Sfinte Mucenice Valeriu. Căci lui Hristos închinându-i înjugarea, podoabă de mult preţ făcutu-s-au lanţurile tale pentru care cu prisosinţă te fericim:
Bucură-te că ai urmat credinţa înaintaşilor tăi.
Bucură-te că Sfânta Scripură ţi-a fost îndreptar.
Bucură-te că de scrierile Sfinţilor Părinţi te-ai îndulcit.
Bucură-te că nevoinţelor acestora te-ai făcut următor.
Bucură-te că gândul tău l-ai afierosit Domnului.
Bucură-te că lăuntrica curăţire rost al vieţii tale s-a făcut.
Bucură-te că în lipsă fiind sărăcia o binecuvântai.
Bucură-te că trezvia fiindu-ţi scut ascultarea o ai îmbrăţişat.
Bucură-te că în singurătate şi înfrânare feciorelnica-ţi curăţie te-a încununat.
Bucură-te că în toată vremea numele lui Hristos în taină l-ai chemat.
Bucură-te că ai luptat clipă de clipă cu îndoiala.
Bucură-te că ai văzut lucrarea lui Dumnezeu în toate.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 4 |
Viaţă îngerească ai purtat Sfinte Mucenice, adăpându-ţi sufletul cu Însuşi Hrisos, Izvorul Bunătăţilor. De aceea ca un crin împărătesc au înflorit puterile lui, înveşmântându-ne şi pe noi cei ce cu adâncă cucernicie cântăm: Aliluia!
| Icos 4 |
Mirean fiind, monahicească rânduială ţi-ai statornicit Mucenice, cu dor sfânt voind a sluji Izvorului Vieţii până la capăt. Pentru aceea în dragostea Hristosului tău adâncindu-te, flori de iubire dăruiai tuturor. Iar noi de parfumul lor îndulcindu-ne astăzi cu mulţumire grăim:
Bucură-te că timpul l-ai petrecut gândind la Dumnezeu.
Bucură-te că pe calea umilinţei ai ajuns la frângerea inimii.
Bucură-te că suferinţa ai făcut-o lucrătoare mântuirii.
Bucură-te că dulceaţa fericirii ai gustat-o în lacrimi şi durere.
Bucură-te că necredinţa oamenilor cumplit te rănea.
Bucură-te că necontenit ai luptat cu păcatele.
Bucură-te că le-ai biruit cu ajutorul Domnului.
Bucură-te că te-ai încredinţat cu totul voii lui Dumnezeu.
Bucură-te că ai înţeles că Hristos este singura putere ce poate izbăvi lumea din suferinţă şi păcat.
Bucură-te că în taina iubirii ai descoperit adevărata libertate.
Bucură-te că ai legat cu Împăratul Cerului prietenie veşnică.
Bucură-te că ai iertat toate tuturor.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 5 |
“Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în legea Domnului e voia lui şi în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea” spune psalmistul. Iar tu Sfinte Mucenice luând aminte la măreţia acestui îndemn te-ai nevoit a-l împlini întocmai cântând în toată vremea şi în tot locul slavă lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 5 |
Mărturisitor al Domnului şi al adevărului Său ai fost Sfinte Valeriu. Şi nici temniţa, nici călăii, nici bătăile, nici foamea, nici frigul, nici umilinţa nu te-au clătinat, căci n-ai avut teamă decât de Dumnezeu, de păcat şi de vremea când puterile trupeşti sau sufleteşti te vor scoate din luptă. De aceea şi Domnul Puterilor har peste har ţi-a dăruit spre a înainta spre marea biruinţă. Această sfântă purtare de grijă slăvindu-o, plecăm genunchii inimii noastre înaintea Sfintei Treimi, iar ţie înţeleptului Său slujitor aducem aceste laude:
Bucură-te că în suflet icoana Domnului Hristos ai pictat.
Bucură-te că fierea Hristosului tău n-ai voit să ţi se facă ţie miere.
Bucură-te că de bunăvoie ai ispăşit păcatele neamului tău.
Bucură-te că ai ales a păstra cinstea şi măreţia credinţei ortodoxe neştirbite pre tine întrutot jertfindu-te.
Bucură-te că fericit ai murit pentru Hristos.
Bucură-te că ai plecat la El cu bucurie.
Bucură-te că pentru acestă nuntă sufletul cu osârdie l-ai împodobit.
Bucură-te că “sfânta nebunie” a dragostei pentru Hristos cu smerenie o ai trăit.
Bucură-te făclie de lumină ce te-ai adus ardere de tot.
Bucură-te că nu doar ale tale le-ai împărtăşit ci pe tine însuţi deplin te-ai dăruit.
Bucură-te că te-ai luptat spre a nu fi piatră de poticneală nimănui.
Bucură-te că şi pe noi ne-ai învăţat a ne jertfi aproapelui.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 6 |
Slujitorii satanei voit-au să te cumpere Mărturisitorule, dar tu ca un vrednic ostaş de Împărăţia lui Dumnezeu fost-ai fără de preţ. Şi cu osârdie împotrivindu-te minciunii şi vicleniei ai primit cu barbăţie chinurile, Dumnezeului Slavei încredinţându-te şi Lui cântându-I cu putere: Aliluia!
| Icos 6 |
Rupt-ai din tine bucuriile pământeşti smulgându-te cu totul dragostei celei omeneşti, făcându-te astfel gata de moarte pentru Învierea neamului tău. De aceea minunându-ne de puterea statorniciei tale te fericim zicând:
Bucură-te că ai luptat pentru Adevăr.
Bucură-te că şi nouă ne-ai lăsat moştenire lupta aceasta.
Bucură-te că ne-ai poruncit a duce duhul departe peste veacuri.
Bucură-te că viaţa întreagă ţi-ai închinat-o mărturisirii lui Hristos.
Bucură-te că Sfintele Lui Taine le-ai preamărit.
Bucură-te că pe Domnul Dumnezeul tău nu L-ai vândut.
Bucură-te că nici conştiinţa ta n-a fost întinată.
Bucură-te că ai îndreptat şi pe alţii cu puterea cuvântului tău.
Bucură-te că şi celor din alte neamuri şi credinţe le-ai descoperit bucuria vieţuirii în Hristos.
Bucură-te că mintea ta părelnicia omenească a depăşit.
Bucură-te mijlocitorul celor certaţi cu Dumnezeu.
Bucură-te împăcarea lor cu Domnul Dragostei.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 7 |
Mărturisindu-şi unul din fraţi tulburarea princinuită de îndrăzneala duhului tău cu smerenie ai luat-o asupra ta şi cu pocăinţă vrednică de pildă ai grăit: “Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ţi-am pricinuit-o. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat o lipsă de care nu eram conştient cu adevărat, căci nu numai cu păcatul propriu-zis poţi sminti pe cineva ci şi cu virtuţile când nu sunt făcute cu duhovnicească chibzuinţă”. Astfel căindu-te, în pustia inimii tale ai intrat şi lacrimi ai vărsat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 7 |
Mângâind cu ale tale cuvinte pe unul dintre cei dragi ai tăi Sfinte ne-ai cuprins şi pe noi în dragostea ta când ai spus: “Fruntea sus! Înainte! Curaj! Orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu îndrăzneală, cu încredere în chemarea dată de Dumnezeu şi îndeosebi cu rugăciune”. Astfel întărindu-ne în credinţă, în nădejde şi în dragoste cu recunoştinţă mulţumim ţie:
Bucură-te că ne-ai învăţat a înfrunta păcatul până la sânge.
Bucură-te că sămânţa aruncată de tine prinde rod.
Bucură-te că pe Hristos din sufletele oamenilor Îl dezrobeşti.
Bucură-te că ne-ai poruncit a-L slăvi pe Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre.
Bucură-te că pe toţi i-ai îndemnat a-şi înălţa talanţii până la ceruri.
Bucură-te că ne-ai învăţat a căuta iubirea şi a o trăi cu smerenie.
Bucură-te cel ce ai dorit ca în familia creştină să afle mângâiere sufletele cele necăjite.
Bucură-te cel ce ne-ai învăţat a ne creşte copiii în lumina lui Hristos.
Bucură-te că ai dorit ca sufletele lor să se sfinţească prin Adevăr şi Iubire.
Bucură-te cel ce pildă ne-ai dat grija şi rugăciunea pentru cei dragi.
Bucură-te că Hristos, Iubirea cea Mare, a umplut inima ta.
Bucură-te că în Hristos ai iubit pe toţi oamenii.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 8 |
Lucrarea celui rău o ai sfărmat Sfinte, făcător de pace fiind şi dezbinarea înlăturând cu dragostea ta sfântă. Căci fiind de faţă la o astfel de neînţelegere între fraţi, ai lăsat munca şi îngenunchind înaintea lor, cu inima plină de durere i-ai rugat: “Vă rog să mă iertaţi că am auzit cuvintele frumoase ca din psalmi pe care vi le-aţi spus unul altuia”. Şi ridicându-te, cu lacrimi pe obraji, i-ai sărutat pe fiecare în parte, iar ei cu glasuri sugrumate şi-au cerut iertare tuturor. Bucurându-ne noi de o astfel de zădărnicire a uneltirii diavoleşti cu credinţă cântăm: Aliluia!
| Icos 8 |
“Sub flacăra iubirii arzătoare/ din zori şi până-n noapte-aştept/Te chem şi noaptea ghemuit cu capu-n piept:/ Iisuse, Iisuse!/ Încet mă mistui ca o lumânare”. Aşa viersuiai în cămara inimii tale Sfinte. Iar noi rugându-te să ne aprinzi şi pe noi cu focul dragostei celei dumnezeieşti te binecuvântăm zicând:
Bucură-te cel ce ţi-ai deschis larg porţile iubirii revărsându-o în valuri.
Bucură-te că spre pruncia sufletului ai tins necontenit.
Bucură-te gingaşă floare scuturată prea devreme.
Bucură-te că petalele tale ni s-au făcut nouă acoperământ.
Bucură-te că la poarta inimii ai cântat florile dalbe.
Bucură-te că adâncă mângâiere a fost viersul tău.
Bucură-te poezie întrupată.
Bucură-te că tu însuţi te-ai făcut colindă vie vestitoare a Naşterii Hristosului lumii.
Bucură-te cântec de bucurie închinat Maicii lui Dumnezeu.
Bucură-te flacără nestinsă care arzi pe altarul Cuvântului.
Bucură-te lacrimă vărsată pe altarul neamului.
Bucură-te că în tine a gândit, a zâmbit, a trăit şi a biruit Hristos.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 9 |
Dintru început ai luat asupra ta jugul ispăşirii împovărându-te cu pedeapsa celor condamnaţi împreună cu tine. Iar facerea de bine nici în temniţă nu o ai părăsit, tânărului dându-i singura ta haină, evreului leacul izbăvitor şi tuturor celor întâlniţi pe drumul Golgotei câte o fărâmă din aurul sufletului tău, adunându-ţi astfel comoară în cer, unde şi noi împreună cu tine şi cu toţi sfinţii nădăjduim a-L slăvi veşnic pe Dumnezeu strigând: Aliluia!
| Icos 9 |
Toiag în slăbiciune, liman în căutare, alinare în suferinţă te-ai făcut Sfinte, dăruind fiecăruia după a sa nevoie din dulceaţa harului ce sălăşluia întru tine. Şi acum cu osârdie alergăm către tine ca nici pe noi să nu ne părăseşti în marea de ispite a acestui veac. Ci purtându-ne ca un vultur pe aripile rugăciunii tale, din întinăciune şi păcate ridicându-ne , cu vrednicie să ne hrănim cu Preacinstitul şi de Viaţă Datător Trup al Domnului şi să ne adăpăm cu Scumpul Lui Sânge spre viaţa de veci. Pentru a ta milostivire pomenire cu dragoste iţi vom aduce zicând:
Bucură-te că lumina lui Hristos ţi-a fost flacără mereu aprinsă.
Bucură-te că din lumina Lui ai căutat a ne împărtăşi pre noi.
Bucură-te că El ţi-a fost pricina bucuriilor vieţii.
Bucură-te că inima ta s-a umplut de dragoste cerească.
Bucură-te că s-a revărsat din belşug celor săraci si prigoniţi.
Bucură-te că muribunzilor ai fost sfeşnic.
Bucură-te că şi pentru prigonitori te-ai rugat.
Bucură-te că până şi inimile lor s-au cutremurat.
Bucură-te că ura lor în uimire s-a prefăcut.
Bucură-te că păgânii cunoscându-te au dorit a intra în Împărăţie.
Bucură-te că în cuvântul tău au găsit îndreptare.
Bucură-te că pe aproapele tău căzut în nenorocire nu l-ai lăsat.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 10 |
Cântând pricesne dealurile colindai culegând flori Maicii Domnului. Iar ea primind neprihănirea darului tău Sfinte, de iubirea ei şi de biruinţa Fiului Său te-a încredinţat, adăugându-te albă floare la buchetul ei cel ceresc unde cu toţi sfinţii Împărăţiei slavoslovie aduceţi lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
| Icos 10 |
Bucurându-te de harul de care te-a învrednicit Hristos, te întrebai: “Cum poate trăi omul, această fiinţă micuţă atâta fericire?”, iar noi la pilda vieţii tale luând aminte ne întrebăm: “Cum a încăput în sufletul tău de copil tăria luptătorului şi dragostea sfântului?” Pentru darul vieţii tale ne închinăm lui Dumnezeu şi ţie îţi cântăm:
Bucură-te că în albastrul ochilor tăi bucuria sfântă a strălucit.
Bucură-te că în ei minunile adânci ale dumnezeirii s-au oglindit.
Bucură-te că Adevărul mult iubit în inima ta s-a statornicit.
Bucură-te că lumina Lui a luminat oamenilor.
Bucură-te că respiraţia bolnavilor tăi plămâni mângâiere ţi-a fost unită cu Hristos.
Bucură-te că inima deşi istovită curată iesle a Hristosului Tău s-a făcut.
Bucură-te vistierie a darurilor Lui.
Bucură-te că suferinţa scară către cer ţi-a ridicat.
Bucură-te că pe ea însăşi Maica Domnului s-a coborât la tine.
Bucură-te că inima ta o a întărit.
Bucură-te că şi sfârşitul ţi l-a făcut cunoscut.
Bucură-te că harul Duhului Sfânt în tine a lucrat neîncetat.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 11 |
Tu cel ce te-ai pregătit pe pământ a-ţi apăra neamul de nedreptăţile pricinuite, pavăză lui în cer i te-ai făcut, iar pe pământ vrednic învăţător şi luminător ne eşti Sfinte Valeriu. Pentru aceasta cu evlavie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 11 |
“Vremurile acestea sunt adeverirea drumului pe care ani şi ani în urmă l-am mărturisit”. Aşa ai glăsuit Sfinte făcându-ne cunoscută fericirea ta. Iar noi pentru bucuria purtării pe cărările tale te lăudăm aşa:
Bucură-te ostaşule iubitor de rânduială.
Bucură-te că şi la bine şi la greu ai slujit cu osteneală.
Bucură-te că munca cu drag o ai împlinit.
Bucură-te că răsplata nu ţi-a fost câştigul ci bucuria dorului împlinit.
Bucură-te că glăsuirea ta a fost glăsuirea faptei.
Bucură-te că sufletul tău puterea luptătorului o a căpătat.
Bucură-te că pe fraţii tăi nu i-ai părăsit.
Bucură-te că ai dispreţuit josnicia.
Bucură-te că ai ales a lupta pe drumul mântuirii.
Bucură-te că a lumii deşetăciune ai lepădat.
Bucură-te că moartea nu te-a spăimântat.
Bucură-te că sângele tău a întărit temeliile ţării.
Bucură-te ca pentru toate ai dat slavă lui Dumnezeu.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 12 |
S-au spăimântat fraţii apropiindu-se adormirea ta Sfinte Valeriu. Dar tu simţind înfricoşarea inimii lor cu blândeţe le-ai grăit lor aşa: ” Nu vă temeţi. Nu poate fi fericire mai mare decât să te duci la El, Căruia I-ai rostit de atâtea ori numele, Căruia I-ai cerut ajutorul şi Căruia eşti gata să-I încredinţezi sufletul”. Apoi ai indemnat zicând: “Rugaţi-vă împreună cu mine!”, iar noi cu bucurie urmându-te Mântuitorului îi cântăm: Aliluia!
| Icos 12 |
Luându-ţi rămas bun şi iertăciune de la fraţii tăi întru suferinţă, te-ai pregătit de marea plecare. Dar iubindu-ne atât de mult ne-ai lăsat nouă o sfântă făgăduinţă spunând: ” De acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi” pentru care cu sfială apropiindu-ne de sfântă icoana ta mulţumire îţi aducem cântând:
Bucură-te că nu ne-ai lăsat orfani.
Bucură-te că Bisericii strămoşeşti ne-ai încredinţat.
Bucură-te că sufletul si duhul tău s-au închinat Domnului până la sfârşit.
Bucură-te că Hristos ţi-a sfărmat lanţurile robiei .
Bucură-te că libertate veşnică ţi-a dăruit.
Bucură-te că rugăciunile tale ne schimbă necontenit viaţa.
Bucură-te că parfumul tău tainic ne umple inimile.
Bucură-te că şi cinstitelor tale moaşte nădăjduim a ne închina.
Bucură-te că Biserica şi neamul continui să le slujeşti.
Bucură-te că de toţi eşti numit “Sfântul închisorilor”.
Bucură-te că de unirea cu Hristos te veseleşti.
Bucură-te că împreună cu toţi martirii gustaţi biruinţa.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 13 |
O, Sfinte Mucenice Valeriu, cel ce prin multe suferinţe curăţia crinului ai dobândit şi cu moarte mucenicească te-ai încununat, cuvântul tău să fie pavăză minţilor noastre, dragostea ta să înaripeze inimile noastre pentru ca astfel lupta cu biruinţă să o purtăm, duhul să-l păstrăm, iar neamul nostru românesc până la Tronul Dumnezeirii să -l suim în faţa Căruia toţi cu o singură suflare să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
| Icos 1 |
Crin al iubirii odrăslit în pământul Basarabiei, asemeni născătorilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea neamului românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit şi alăturându-te altor suflete râvnitoare ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva duhurilor răutăţii o aţi purtat pentru care minunându-ne de o lucrare ca acesta te lăudăm aşa:
Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţa care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iubirii de ţară.
Bucură-te bucurie a celor ce ţi-au fost învăţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a dascălilor.
Bucură-te scut al celor ce au luptat cu tine.
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit pe tine.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au judecat pe tine.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate luptătorule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 1 |
Vrednicului de laudă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului său suflet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
Rugăciune
Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul temniţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veşnic roagă-L să deschidă temniţa sufletului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele neascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nedesăvârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg neamului meu pântece al Învierii!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cinste lui Gafencu. Vesnica sa-i fie pomenirea.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Vesnica Pomenire.
Frate Apologeticum preia acest Apel Umanitar de pe site-ul nostru. Te rugam frumos.Viata acestei femei depinde de 10.000 de euro. Te rog frumos sa faci cunoscut acest Apel Umanitar.
http://altarulortodox.blogspot.com/2012/02/fii-bunajuta-o-mama-sa-invinga-cancerul.html
Traiasca Legiunea si Capitanul!
AMIN !!! Si ADEVARAT sa fie! AMIN! ALILUIA!!!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Vesnica pomenire!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: "Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.".[necesită citare] A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul,[necesită citare] după care a decedat.
VESNICA LUI POMENIRE.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfinte Mucenic Valeriu roaga-te la Dumnezeu pentru noi ,pacatosii !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
când mai fac domnu Danion Vasile cu Pr. Hrisostom conferință cu sfinte moaște la Iași? - am mai fost și vreau să mai vin - să mă închin la moaștele sfinților mucenici. Chiar dacă nu sunt din Iași pentru sfinții mărturisitori vin.
Doamne Ajută!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfinte Marturisitor al lui Hristos Valeriu roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfinte Marturisitor al lui Hristos Valeriu roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Amin!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
În luna Decembrie 1947 a fost ger grozav şi multă zăpadă. Lemnele pentru încălzit erau pe sfârşite. Până să aducem o cantitate mai mare, noi, cei mai tineri, am hotărât să mergem la pădure. Nicu Mazăre confecţionase o sanie de lemn de salcâm cu care transportam diferite lucruri. Participam mai mult pentru plăcerea drumului şi a pădurii împodobite de promoroacă scânteietoare. Am făcut două sau trei călătorii cu săniuţa, capabilă să suporte un metru cub de lemne de fag; o târam la deal şi ne purta la vale. Cu Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Marin Naidim, Nicu Mazăre, Delu Bălan, Iordache Ion făceam aceste escapade.
Punctul de exploatare cel mai accesibil era pe pâraiele Cuţului şi Mărului, afluenţii Gălzii, dincolo de Chei, la 15-20 kilometri de colonie. Plecam după miezul nopţii şi reveneam când se înnopta. Ne aflam la 700 de metri altitudine şi ne odihneam la o gustare. Apoi am tăiat un carpen bătrân; exemplarele frumoase sunt oprite de la tăiere de seminceri. Tăindu-l şi fasonându-l, l-am încărcat; spre amiază eram gata de plecare. Cu două lanţuri bune făcusem presucea în faţă şi în spate, asigurând stabilitatea lemnelor. Nicu Mazăre, cel mai destoinic dintre noi, şedea în faţă cu o patină în picior, jucând rolul cârmaciului. Iordache Ion, Delu Bălan şi eu, pe laterale şi în spate, eram frânari, ţinând întins frânghiile cu care legasem sania.
Fiind pe pantă de gheaţă sania prindea viteze mari şi, pentru a nu-l strivi pe Nicu, smuceam sania blocând-o de-a curmezişul pârâului sau proptind-o în câte o cotitură. Ieşisem de pe pârâu în drumul pădurii şi treceam prin Poiana Gălzii unde cele trei-patru case ale pădurarilor sunt singurele locuinţe. În dreapta se înălţa o detunată golaşă şi pitică, Bulzul Gălzii. Din cauza buşiturilor unul din lăstarii de fag cu care făcusem presuceaua lanţului s-a rupt. Numai pe celălalt mal al Gălzii se mai vedeau câteva pâlcuri de fagi. Dar câteva ochiuri de apă se zăreau ici şi colo. Din gardul făcut din pari înfipţi în pământ şi împletiţi cu curpeni, al ogrăzii casei pădurarilor, am smuls un par potrivit. Soţia pădurarului tocmai ieşea din casă şi a strigat la mine.
- Măi omule, de ce strici gardul? Nu sunt lemne destule în pădure?
Grăbit să nu ne prindă noaptea pe drum, în loc să explic femeii ce m-a împins la acest fapt şi să-mi cer iertare, i-am răspuns cam cu năduf.
- Nu vezi dumneata că mi s-a rupt lemnul de la presucea? Unde vrei să mă mai duc acum?
Femeia şi-a văzut de treabă spre grajdul vitelor, iar noi, după ce am fixat lemnele, am pornit grăbiţi târând sania după noi. Pe drum simţeam o nelinişte în cuget pentru ceea ce făcusem. Nu atât pentru că luasem lemnul, cât pentru felul în care-i vorbisem femeii. De ce mă mâniasem? De ce nu i-am vorbit frumos cerându-mi iertare pentru îndrăzneală. Eu eram vinovatul, tot eu cel obraznic. Tulburarea aceasta m-a oprit să mă împărtăşesc la Crăciun.
Înainte de Anul Nou 1948, aducându-se lemne cu carele în colonie, am luat patru lemne din stiva noastră şi într-o noapte, fără să ştie nimeni, am plecat cu ele pe sanie, să înapoiez femeii împătrit, ca Zaheu.
În zori, când intram în Galda de Sus, mi-a tăiat calea, ieşind de pe o uliţă, un gospodar care, cu sania plină de saci, trasă de doi bouleni, se ducea la moară. Mai toţi oamenii din regiune ne cunoşteau pe cei de la castel. Privind mirat la mine şi la lemne zise:
- No, domnişorule, d-apoi ai plecat cu lemne la pădure?
- Chiar aşa, bade, i-am răspuns şi eu zâmbind.
- Leagă săniuţa de a mea şi sui lângă mine să mai vorovim până ţi-o fi voia.
La un moment dat zise:
- No, c-am trecut de baci Toader, cioplitorul de spiţe şi obezi.
- Nu la dânsul merg, ci în Poiana Gălzii!
- D-apoi, nu mă bolânzi de cap, chiar la pădure te duci cu lemne?
- Da, bade! Uite, am furat un lemn din gardul pădurarului şi în loc să-mi cer iertare, am fost obraznic şi-am înfruntat-o pe soţia lui. Şi i-am povestit toată isprava mea.
- Domnişorule… D-apăi, cade pădurea pe el şi dumneata îi duci în loc de unul patru?
Atunci i-am povestit întâmplarea cu Zaheu vameşul: „Doamne, de am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Omul s-a uitat lung la mine. Trebuind să intre pe uliţa morii, am coborât, am dezlegat săniuţa şi mi-am luat rămas bun de la el, mulţumindu-i pentru uşurarea poverii. Mi-a întins mâna, apoi şi-a făcut cruce: „Doamne, trăii să o văd şi pă aiasta!”
Când am ajuns la căsuţa pădurarului, un căţel legat în lanţ dădu de ştire că cineva era la poartă. Gospodina tocmai ieşea cu şiştarul să mulgă văcuţa. S-a apropiat, curioasă de vizita matinală. Am salutat şi i-am explicat de ce am venit, rugând-o să mă ierte şi, ca semn al iertării, să-mi dea voie să-i sărut mâna şi să primească lemnele împătrit. Femeia era aşa de surprinsă şi de încurcată că a început să plângă:
- No, da’ vezi, că aproape nu-mi aduc aminte, domnişorule. Că eu…, ca o ticăloasă, nu puteam să tac? Că doară am văzut că de nevoie ai luat lemnul. Cade pădurea pe noi. De lemne avem noi lipsă? Da’ amu intră în casă să te încălzeşti o ţâră, până mulg vaca, şi-i bea o căniţă de lapte cald.
La fereastră două chipuri de îngeri dulci priveau cu ochi de lumină scânteietori zăpada albă şi lucioasă. Am intrat şi m-am desfătat de jocul şi ghiduşiile micuţilor, o fetiţă şi un băieţel de trei-patru anişori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră, un bărbat înalt, frumos, cu mişcări legănate, cu privire ageră. Privi mirat la săniuţa încă nedescărcată; clătinând din cap a intrat în casă. M-am ridicat şi l-am salutat, explicându-i şi lui pricina venirii mele. Mi-a zâmbit:
- Mi-a spus un frate al tatei, că tată-meu e mort pe front, că veneau înainte de război unii care cântau în satele noastre şi se duceau la Biserică şi vorbeau cu oamenii ca popii şi spuneau că o să vină comuniştii peste noi dacă ne pierdem credinţa. No, mă tem că eşti dintre ăia, am auzit că amu mulţi îs robi şi muncesc pe moşia lui Albini. Dreptu-i?
- Da, bade, chiar aşa.
- No, atunci alege din două una: ori te bat cu alea patru rude ce le-ai adus, ori vă trimit patru care cu lemne la castel. Care ţi-a plăcea din două?
Am râs amândoi şi ne-am îmbrăţişat. Femeia a adus laptele şi cu toţii am servit o gustare, apoi, luându-mi rămas bun, m-am întors liniştit în colonie.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nimeni si nimic nu Va poate opri sa-L iubiti cu adevarat pe CEL VIU. DAR, pentru neputinta voastra, O puteti iubi mai mult pe MAICA DOMNULUI, caci EA e la cârma Mantuirii noastre. E FEMEIA CARE IL iubeste cu adevarat pe FIUL EI. Iubiti-O! Din toata inima, din tot Sufletul si incredeti-Va in sfaturile EI! Va va ajuta imediat si sigur. E VIE si VA AUDE, VA VEDE. E LANGA NOI MEREU. Credeti-ma pe Cuvant, in Numele Lui Hristos! Nu-L mai re.ingropati MINCINOS pe HRISTOS CEL VIU! Spor in IUBIRE si in toate bune!
Numai DUMNEZEU ESTE îNDELUNG RABDATOR!
Eu sunt doar Crenguţa...
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Corect crenguta ce se taie de la pomul vietii
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Greu zbucim mai ai mai crenguta. Poate se va indura unul dintre Sfinti sa te pomeneasca si pe tine prin rugaciunile lui. Sa nu fii taiata de la pomul Cel de Viata , ca ai o mare tendinta sa te usuci singura si sa fii taiata de catre Cel ce se ingrijeste de pomul ce ne-a adus viata si ne aduce si acum. Te usuci singura atat timp cat te hranesti cu invataturi otravite de la sectari. Nimeni nu are nimic cu tine dar tu ca o vipera oarba te arunci sa musti din ceva ce nu vezi si nu cunosti zicand Amin si Aleluia la cea ce tu zici ca-ti este viata tie. Omul bolnav are nevoie de medic pentru a putea traii incontinoare off. offf
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Pentru cel care semneaza sub numele Prahovean
Frate Prahovean, esti preot ortodox?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Grîul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu -l sfărîmi.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Dinulet omulet,
MAINE e INFRICOSATA JUDECATA, ai uitat ?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Crenguta
Crenguta, taica, te rog nu mai bate câmpii!
Du-te si spovedeste-te pentru aberatiile pe care le însiri.....
Din ce secta faci parte? Boteaza-te în Numele Sfintei Treimi, altfel esti pierduta!
Ma doare sufletul pentru tine, ma voi ruga ca sa nu-ti pierzi mântuirea!
Sper sa iei hotarârea cea înteleapta si sa treci la Sfânta noastra Ortodoxie!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
DUMNEZEU ESTE CUVANTUL !!!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfinte Mare Mucenic Valeriu roaga-te pentru Neamul Românesc batjocorit si umilit de catre slugile întunericului!
Alo, se aude în Dealul Patriarhiei???!!! Cât timp va mai trebuie pentru a-l canoniza pe Sfântul Mare Mucenic Valeriu Gafencu si pe ceilalti Sfinti ai închisorilor comuniste?
"Preafericite" Daniel îti este dulce somnul? Când vei decide, oare, sa iesi de sub cizma dusmanilor lui Hristos? Poporul credincios asteapta Canonizarea Sfintilor închisorilor comuniste - iudeomasonice si Canonizarea tuturor celor care si-au dat viata pentru BISERICA, Neam si Tara.
Ce faci, "Preafericite" pentru a veni în ajutor sutelor de mii de sinistrati care sunt sub nameti?
Oare Biserica n-are nici-un cuvânt de spus în aceasta privinta? Ce face asa zisul Sfânt Sinod?
Patriarhe Daniel nu ti-e mila de pastoritii care ti-au fost încredintati de catre Domnul Dumnezeu?
Cum îl lasi pe ticalosul de prim ministru M.R.Ungureanu sa batjocoreasca o Tara întreaga?
Daca avem un Guvern criminal, caruia nu-i pasa de bietii români, oare nu este de datoria "sfintiei tale" sa iei plugul de coarne si sa faci lumina ( si la propriu si la figurat) acelora care asteapta un semn si ajutor?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Crengutoooooo nu mai stalcii cuvintele Lui Dumnezeu, cine iti da tie voie sa stalcesti cuvintele Scripturii? doar vrajmasul Lui Dumnezeu te misca la indemnul lui. Dumnezeu era "nu "este" " cuvantul .
"Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Decii dupa mintea ta si dupa sufletul tau ratacit se pare ca "era" este tot una cu "este" pentru tine nu sunt diferente ? tu esti cu de-a dreptul indiferenta in tot ce scrii si vorbesti de judecata??? Poate de judecata ta stramba vorbesti tuu!!!!!!!!!! nu zic ca eu am o judecata dreapta dar macar ma straduii sa nu folosesc Cuvantul Scripturii , decat atunci cand cineva ataca si vine si da in stanga si in dreapta cu cuvinte din Scriptura fara sa gandeasca fara nici o noima, ajungii sa aberezi rau.
De ce vorbesti aiurea??????? " S-a facut trup" se mai cade sa spui in loc de "S-a facut" sa spui "este trup" ai probleme cu verbul " a fi"??? sa nu zic ca ai probleme cu Dumnezeu, m-am saturat si eu sa fiu obraznic cu tine. Nu se cade sa te certam atat, pentru ca nu avem obiceiul asta de a intra in polemici de genul tau, oare aceste polemici nu arata alceva decat ca suntem in carnea noastra? eu nu o sa-ti mai raspund , te rog nu mai STALCII cuvintele Sfintei Scripturi.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un scurt dialog dintre un calau si un sfant
,,Sunt Alexandru Ghica…”.
“Ai fost, interveni maiorul cu răutate, acum eşti un număr!”.
“Şi voi rămâne Alexandru Ghica, domnule maior Munteanu! Am de spus că în istorie, batjocura şi umilirea unui popor se întoarce împotriva celui care o porunceşte şi a celor care o execută”.
în istorie, batjocura şi umilirea unui popor se întoarce împotriva celui care o porunceşte şi a celor care o execută”
exceptional , cat adevar si cata verticalitate, un exemplu ce ar trebui dat si scris in toata mass media. poate pana la urma prinde
un trecator.....
Traiasca Legiunea si Capitanul!
SIt ortodox sarbesc, cu pagini intregi de citate si predici, ale Sfintilor nostrii Parinti si Duhovnici, ai Romaniei, in legatura, cu erezia ecumenista, merita vazut!
http://www.svetosavlje.org/biblioteka/Izazovi/Ekumenizam/Ekumenizam09.htm
http://www.karike.com/blog/227176/vreme-je-za-muchenishtvo-stariji-otac-justin-pirvuob-velika-rumunija-stariji-otac-justin-pirvuob-to-govori-sasvim-jasno
Bloguri grecesti, vorbind despre Parintii romani...!
http://vatopaidi.wordpress.com/2010/06/12/%CE%AD%CE%BD%CE%B1%CF%82-%CE%BC%CE%B5%CE%B3%CE%AC%CE%BB%CE%BF%CF%82-%CF%81%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%AC%CE%BD%CE%BF%CF%82-%CE%B3%CE%AD%CF%81%CE%BF%CE%BD%CF%84%CE%B1%CF%82-%CE%BF-%CF%80-%CE%B9%CE%BF%CF%85/
http://proskynitis.blogspot.com/2012/01/blog-post_2276.html
Traiasca Legiunea si Capitanul!
nu știu de ce Dinu - care spune că deține el adevărul o taie pe Crenguța de la pomul vieții - care spune să nu-l îngropăm pe Hristos... nu înțeleg. Daca ea greșește, corectați-o. Dar ... să fie tăiată de la pomul vieții ? nu înțeleg.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
oricum, cred totuși că ceea ce spune Crenguța încurcă sensurile unor cuvinte, cred totuși că nu intenționat, ci doar e o greșală ... din neștiință.
ceva ceva trebuie să fie și nu-ți dai seama Crenguța. nu te lăsa - rugăciune, spovedanie,
și eu am fost la stiliști. dar asta e. Domnul ne întărește când cerem de la El ajutorul. Cere-i-l și pt mine păcătosul dacă mă iubești.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
să ne rugăm cu toții pentru iubita Crenguța
Traiasca Legiunea si Capitanul!
nu știu ce să zici pt mine Crenguța - Doamne, Maica Domnului, sfinți mucenici ai închisorilor și toți sfinții feriți-l pe robul lui Dumnezeu - Valentin de la înșelare.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
și dacă e să fie înșelare ce e de la Dinu mă va feri, dacă ptr cuvintele tale mă pot înșela te va feri și pe tine care te-ai rugat pentru mine. Doamne Ajută!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Valentin
Nimeni nu ne poate taia de la Pomul Vietii , fiecare credincios , care a crezut si care este nascut din nou , adica asa cum spune Sfintele Scripturi si Sfanta Traditie. Singur te taia de la Pomul Vietii tu singurul , tu singur te tai , uscandute pentru ca nu crezi in Adevar. Adevarul te elibereaza. Si acest Adevar nu-L detin eu sau tu sau altul, Adevarul este a-L lui Dumnezeu noi intram in acest Adevar prin credinta si stam in Adevar tot prin credinta. O data ce tu singur te usuci, pentru ca nu te mai hranesti cu hrana Vietii , estii taiat pentru ca viata Divina nu mai curge prin tine, te hranesti cu moarte. Invatatura ortodoxa intotdeauna a pastrat acesta legatura vie cu Pomul Vietii , prin continuitate neintrerupta de la Sfintii Apostoli si prin Sfinti care au fost dealungul veacurilor, celelalte invataturi care au aparut si care apar invatand stramb pe oameni , duc oameni in ratacire in sminteala si nu sunt invataturi sanatoase din care sa primesti cu adevarat pe Domnul nostru Iisus Hristos. Sfanta Scriptura este insuflata de Duhul Sfant prin oameni alesi ai Lui Dumnezeu si cartile alea din Sfanta Scriptura nu sunt puse de-a valma acolo, tot Duhul Sfant a vegheat ca ele sa fie puse in ordine si cu semnificati si cu intales profund de patrundere in Tainele Lui Dumnezeu, Iar Sfanta traditie este legatura vie de a intalege de a traii cuvantul Lui Dumnezeu.
Chiar daca as vrea eu sa o tai pe crenguta de la Pomul Vietii, nu eu hotarasc asta, ea singura se taie prin necredinta .
Credinciosi adevarati intodeauna vor stii si vor deosebi o invatatura sanatoasa de una nesanatoasa. Marii nostri duhovnici sunt oameni incercati , si testati in credinta lor nu de mine sau de oameni ci chiar de Dumnezeu. Insusi Avraam a fost testat si incercat in credinta lui pana la un atat de mare test incat Dumnezeu la numit cu un nume minunat si L-a binecuvantat cu binecuvantari marete. Se incalceste limba in gura mea cand as vrea sa explic sensul curat a invataturi ortodoxe. Privestel pe parintele Iustin ca o marturie vie de credinta.
Moartea este botezul nostru final . Iar moartea Domnului Iisus ne spala de caderea noastra, de neascultarea noastra de Dumnezeu. Iar Hristos ne reface legatura cu Dumnezeu Tatal. Sa fie CLAR nu-L poti cunoaste pe Hristos fara a cunoaste mai intai moartea Domnului IIsus. Prin moartea Domnului Iisus ajungem ca noi sa fim curatiti de pacate de neascultare de voia cea rea a vrajmasului Lui Dumnezeu si prin Hristos noi suntem adusi la viata la VIATA VESNICA.Prin moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos noi suntem transformati , schimbati din oameni cazuti din oameni pacatosi in OAMENI DUPA CHIPUL LUI DUMNEZEU SI DUPA ASEMANAREA SA. Prohodul Domnului este strans legat de Trupul Lui, de madularele Trupului Sau, este legat de Duhul Sfant, este legat de unitatea cea Desavarsita a Trupul Sau, de locuinta Lui Dumnezeu de Biserica Sa, de acea nu sunt eu vrednic sa vorbesc de asa ceva, ca nu am nici o Binecuvantare de a vorbii in numele Biserici , de a vorbi in numele Trupului Sau, am vorbit din propria mea constiinta ortodoxa, Pentru asta vreau sa-mi cer iertare ca scriu si vorbesc fara binecuvantare doar din propria mea constiinta.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Crenguța , Dinu și toți creștinii ortodocși - rugați-vă pt mine păcătosul
Traiasca Legiunea si Capitanul!
să nu mă tai singur de la Pomul Vieții
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Valentine , Duhul Sfant se roaga in noi cu suspine negraite , nu eu nu noi , noi toti suntem facuti din acelasi aluat , din pamant.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Dinu
Atenție, frate! Dumnezeu este Cuvântul, nu numai era Cuvântul. Dumnezeu a născut pe Fiul Său Cuvântul, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de Creație tocmai cu scopul de a realiza Creația. Citește la Facere cap. 1 cum toate le-a făcut Dumnezeu prin Cuvânt: Dumnezeu a zis și s-au făcut, rând pe rând, zi după zi, toate. Și câtă vreme va exista lumea aceasta, până la cerul cel nou și pământul cel nou, Cuvântul Lui Dumnezeu este Cel Ce o susține, adică Domnul nostru Iisus Hristos Care, pe lângă sarcina de închegare și de menținere a Creației, Și-a asumat benevol și sarcina de mântuire a omului prin epopeea Sa pământească. Să luăm aminte la felul cum Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, începătorul teologiei, teologhisește: "La început era Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan 1, 1). Așadar, Dumnezeu și Cuvântul sunt Una, Cele două Persoane nedespărțite în ființă ale Preasfintei Treimi: Dumnezeu Tatăl, în Care sălășluia Cuvântul și Care El Însuși era Cuvântul (prin aceasta arătându-se unitatea cea de-o ființă a celor două Persoane ale Preasfintei Treimi) și Dumnezeu Fiul, reprezentând Cuvântul Cel Ce sălășluia în Dumnezeu, era Identic cu Dumnezeu și despre Care ne mai spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan că era la început. Folosirea imperfectului verbului a fi arată imposibilitatea definirii începutului ca moment în timp, subliniind veșnicia Lui Dumnezeu, iar reunirea Dumnezeirii sub numele de Cuvânt arată atributul esențial al Lui Dumnezeu și anume Cuvântul. Dumnezeu este în esență Cuvânt prin Care a fost făcută inclusiv lumea atunci când Acest Cuvânt a fost rostit, adică născut, de Dumnezeu Tatăl. Dacă Dumnezeu este veșnic și este, în esență, Cuvânt, atunci Dumnezeu a fost dintotdeauna, este și va fi în veci Cuvântul, nu numai era Cuvântul, frate!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Revin iarăși cu o rectificare ortografică pentru care rog să fiu iertat. Pasajul corect din Sfânta Scriptură este: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan 1, 1), nu așa cum am scris eu: "La început era Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan 1, 1).
Traiasca Legiunea si Capitanul!
HAI, AJUNGE! ASCULTATI AICI:
Ioan 1: La inceput era CUVANTUL si CUVANTUL era la DUMNEZEU si DUMNEZEU era CUVANTUL. Verbul "era" este la timpul imperfect, timp care arata o actiune trecuta si NETERMINATA!!! Pe de alta parte, DUMNEZEU este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Si, pe de alta parte, Maica Domnului, "pre Dumnezeu CUVANTUL ai nascut".
CLAR: DUMNEZEU ESTE Cuvantul. DAR nu toate cuvintele au HAR! Ele sunt incarcate, in starea lor adevarata, de energia necreata a Lui DUMNEZEU. (A se citi Pr. Grigorie Palama) Oamenii pervertesc cuvintele din rautatea lor, rezultand cuvinte incarcate de ura, de urari nefaste, cuvinte incarcate de energia pe care o creeaza ei.
CEEA CE NU STITI unii dintre voi, este ca CUVANTUL NU SE LASA BATJOCORIT! EL Isi va face Dreptate cand va veni + si vine curand! Apoi va face dreptate celor Care L-au respectat si i-au ascultat poruncile. Iar cu ceilalti.....Mila DOMNULUI!
Sincer,
voi chiar credeti ca eu nu am ce face si imi bat gura cu voi? Fac asta pentru ca imi pasa de sufletele voastre.
Valentin, m-am rugat si ma rog pentru toata lumea asta, din toate timpurile si locurile. Pentru Dumnezeu, Pamantul e cat o nuca si timpul este vesnicia. Noi trebuie sa fim dupa Chip si asemanare, indiferent ca unii oameni sunt inca la gradinita INTELEGERII CUVANTULUI.
Orice ati face, orice ati spune, orice ati gandi..., NIMIC NU ARE ROST FARA HRISTOS si IUBIREA LUI.
Totul se regleaza, de fapt, intre fiecare din noi si Dumnezeu -TATAL : TATAL, DUHUL si FIUL - adica fiecare ortodox practicant devine FIU al Lui DUMNEZEU, HRISTOFOR. Cine nu IL va ingropa mincinos pe HRISTOS, VA FI VIU, pentru ca EL TREBUIE "ingropat" si Preaslavit NUMAI in INIMA fiecaruia. Adevar concret si revelat! Acolo, in inima, acolo vine in chip nevazut IMPARATIA.
Au gresit amarnic cei care au inventat re.ingroparea DOMNULUI. Vor plati pentru asta! Veti vedea, daca nu si ati vazut deja. Cine este inchis si de ce? Ce tie nu-ti place, ALTUIA (Cel mai VIU dintre Vii) nu-I face!
Si veti vedea toti ca am dreptate. Curand.Amin!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Va zice Tatal: “Nemultumitilor, viata Fiului Meu este mai de pret decat toate vietile intregii omeniri si a ingerilor, si Eu am jertfit-o. Sangele Fiului Meu era cel mai scump margaritar al raiului, si l-am varsat tot pe pamant. Tu M-ai silit sa-ti sterg pacatele si tu nu ai vrut sa intelegi cata ura am fata de pacat.
Sunt Judecator, sunt Tata. Ca Judecator, te judec dupa dreptatea Mea, si ca TATA te judec pentru moartea Fiului Meu.” = ADICA pe cei care IL re.omorati mincinos, ingropandu-L DE VIU!!!
Daca nu ai vrut cu nici un chip sa-ti randuiesti viata dupa invatatura sigura a Bisericii, mai poti nadajdui atunci mila de la un Judecator si Tata ca Acesta?
am luat asta dintr-un text de mai sus. se pare ca voi chiar umblati ca orbetii, necitind si nestiind Scripturile. CE SA VA FAC? Ma rog pentru voi, DAR aveti liberul arbitru. FOLOSITI-L cu cap! Amin.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Pentru cultura voastra generala: NU am fost NICIODATA la alta religie si nici nu recunosc alta, decat pe cea ORTODOXA. Pentru ca am spus sa NU-L MAI INGROPATI MINCINOS PE HRISTOS, pentru asta ma judecati voi???
Pe voi va va judeca CUVANTUL DUMNEZEU. Amin sau fara, asta e ADEVARAT!
Si e NUMAI VINA VOASTRA!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
1. In mormant, Viata
Pus ai fost, Hristoase
Si s-au spaimantat ostirile ingeresti,
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
Citeste mai mult: Versuri Various - Prohodul Domnului Starea I
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Mos Ioan Doamne ajuta,
Iertare, cu ce a greșit Crenguta, ca ne îndeamnă sa ne rugam Maicii Domnului? Are dreptate Maica Domnului e grabnic ajutătoare, (fier a trecut prin sufletul ei) are multa îndrăzneala la Stăpânul Dumnezeu.
Prea Scumpa Doamna Fecioara roagă-te fiului tău și Dumnezeul nostru cu toți Sfinții care din veac au plăcut ție și cu Sfântul Mucenic Valeriu Gafencu pentru noi toți. Amin Amin
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Ma iertati, sunt nou pe-aici.. cine-i femeia asta exaltata numita 'crenguta' si ce vrea ea? Despre ce bolboroseste cu ingroparea mincinoasa a lui Hristos? Si de ce profereaza amenintari? Are vreo problema psihiatrica?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Hristos in mijlocul nostru! Da stiu ca trebuie sa repsect continutul articolului, nu pe acest fapt am observatii, nu, insa, stiti ce ma doare? Ne batem cu pumnii in piept ca suntem ortodocsi, ca luptam impotriva ereziilor, a papismului, insa fratilor, preotul care slujeste pomenirea, este imbracat intocmai ca un papistas. Asta nu mai este demult felon ortodox, e ceva stilizat, ,, subtiat'', intocmai unei pelerine catolice. Luati exemplulu preotilor rusi, greci, sarbi! Credeti-ma ca e smintitor! Doamne ajuta!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Mi-a făcut impresia, la un moment dat, că nu este o simplă ființă exaltată această Lucia Crenguța, ci este o undiță primejdioasă pentru ruperea de la rădăcina ortodoxă a celor mai neîntăriți în catehismul ortodox folosindu-se, în esență, de însele unele din principiile sănătoase ale credinței, pe care însă le răstălmăcește după capul ei, călcând peste secolele de trăire ortodoxă care au fost de când s-a instituit Prohodul Domnului în tipicul bisericesc și până astăzi și încercând să-și impună părerile ca pe singurele adevărate și care ar trebui ascultate, după tiparul întemeietorilor de secte. Dacă ar fi fost numai temporar exaltată pentru cine știe ce motive, ar mai fi avut o scuză. Așa, însă, dacă nu va renunța la mândria ei de a crede că după secole de cântări ale Prohodului Domnului în Vinerea Mare de atâția și atâția oameni care au devenit Sfinți, fiind cinstiți de Dumnezeu și arătați de Dumnezeu lumii întregi că sunt Sfinți prin neputrezirea trupurilor lor și răspândirea mirosului de bună mireasmă, adică prin transformarea trupurilor lor adormite în Sfinte Moaște, abia ei i s-a descoperit că n-ar trebui să se cânte, de fapt, slujba de îngropare a Domnului și că toți care au acceptat s-o cânte și au cântat-o au greșit și vor plăti pentru asta, atunci chiar că va deveni întemeietoare de sectă spurcată și-și va pierde sufletul ei cel hulitor de Dumnezeu și de Sfinți, dacă nu cumva o fi fiind deja vreo șefă de sectă care încearcă să pescuiască sufletele slabe pe internet. Iar voi, comentatorii "valentin" și "Maria" și toți cei care, poate, v-ați lăsat înduplecați de cuvintele ei, gândiți-vă la milioanele de sfinți care s-au mântuit cântând Prohodul Domnului în Vinerea Mare și nu mai dați ascultare otrăvii învelite în dulcegăria bunelor intenții ale acestei rătăcite. Rămâneți legați de trupul cel trainic al Bisericii noastre Ortodoxe și de învățătura dreaptă și nedezmințită a Sfinților Părinți.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Catalin_b
Explicatia ce am dat-o eu mai sus a fost strict la primul verset din Evanghelie , eu nu am dat, o explicatie generala a Cuvantului, dar pentru ca crenguta abuza de exaltarea ei cu cuvantul, am lasat sa se intaleaga , ca in acel verset este scris negru pe alb "era" si nu "este" iti multumesc ca ai venit cu o completare, insa pentru atentionarea ta, creatia exzista si este prezenta prin voia , vointa Lui Dumnezeu, insa ea "creatia" a fost facuta prin Cuvant "si Dumnezeu a zis" . Dar oare exzista cuvant fara Trup? Oare nu Trupul face ca cuvintele sa fie rostite? Si daca sunt rostite oare cine le asculta? daca nu tot trupul. Cand Duhul Sfant l-a inspirat pe Apostolul Ioan , sa puna in acel verset acest cuvant "era" nu a fost in prezenta Fiului, el era in prezenta Duhului Sfant si prin Duhul Sfant era si in prezenta Fiului. ASTA NU INTALEG SECTARII, CA BISERICA ,TRUPUL LUI HRISTOS NU A FOST FACUTA DE FIUL SI A FOST FACUTA DE DUHUL SFANT, si cand spunem Duhul Sfant, spunem si de cuvant si de Fiul dar nicidecum fara Tatal. TRESALTA INIMA SI INTREAGA FIINTA cand omul realizeaza cine este si ce este el. Si cat de MARE IMPORTANTA ARE BISERICA si cat de mare responsabilitate, avem noi cei ce am crezut si credem si azi in izbavirea si rascumpararea noastra din moarte. Prohodul Domnului nu a venit ca un adaos, prin Prohodul Domnului realizam si intalegem marea TAINA A LUI DUMNEZEU.AMIN
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Dinu- iarta-ma , am spus ca te mandresti ca detii tu adevarul . Cine il are pe Hristos are adevarul. Iarta-ma, nu stiu ce mi-a venit.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Catre "un trecator" :
Din cate cunosc, Alexandru Ghica a fost catolic. Daca ma insel,va rog sa ma corectati.
Dar daca informatia mea este reala, dialogul poate fi intre un calau si un om demn si vertical...dar nu sfant.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
pentru Ciprian
Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar a fost ortodox si mai mult chiar pe acest blog s-a mai pus aceasta problema iar un cititor avizat a explicat si cu argumente faptul ca marele Om printul Ghica a fost ortodox
trecatorul...
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Dinu
Frate, le cam încurci atunci când vorbești de Preasfânta Treime. Eu ți-aș sugera să citești "Dogmatica" Sfântului Ioan Damaschin pentru a înțelege cum e cu dogma Preasfintei Treimi înainte de a-ți mai da cu părerea în legătură cu Cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi.
Am să-ți redau propria ta exprimare și, apoi, am să îndrăznesc s-o comentez un pic, rugându-mă la Dumnezeu să-mi dea harul ca să te pot lămuri cât de cât cu slabele mele puteri duhovnicești și cu puțina mea înțelegere până ai să citești vreo lucrare de referință în domeniul dogmaticii precum "Dogmatica" Sfântului Ioan Damaschin:
"creatia exzista si este prezenta prin voia , vointa Lui Dumnezeu, insa ea “creatia” a fost facuta prin Cuvant “si Dumnezeu a zis” . Dar oare exzista cuvant fara Trup? Oare nu Trupul face ca cuvintele sa fie rostite? Si daca sunt rostite oare cine le asculta? daca nu tot trupul."
Frate, din cele ce ai scris tu reiese că creația există prin voia Lui Dumnezeu, dar a fost făcută de Cuvântul rostit de un Trup (?!?) fiindcă Trupul rostește cuvintele, iar cuvintele sunt rostite pentru trup. Mai întâi, de ce scrii Trup cu inițială majusculă și spui că Cel Ce a rostit Cuvântul prin Care s-a făcut creația ar fi „T”rup? Nu cumva faci grava confuzie de a crede că Dumnezeu este trup? Să știi, frate, că Dumnezeu este singura Ființă integral spirituală din existența văzută și nevăzută, cu alte cuvinte Dumnezeu este singura Ființă Care nu are chiar nimic trupesc în El. În rest, orice altă ființă creată de Dumnezeu are constituție materială într-o măsură mai mare sau mai mică, de la serafimi, heruvimi și celelalte puteri cerești până la ființele trecătoare care viețuiesc pe pământ. Apoi, creația a fost efectiv făcută de Dumnezeu, Dumnezeu n-a fost un simplu martor cu încuviințarea sau, cum spui tu, cu voia Căruia s-a făcut creația. Dumnezeu a făcut creația cu Cuvântul Său, Care Cuvânt este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, pe Care Dumnezeu L-a născut înainte de creație tocmai în vederea realizării creației și Care, pe lângă sarcina închegării și menținerii creației Și-a asumat benevol și sarcina mântuirii neamului omenesc. Mai mult decât atât, Dumnezeu Tatăl Însuși este Cuvânt, Cuvântul fiind atributul esențial al Preasfintei Treimi. Te rog, încearcă să recitești cu mai multă atenție comentariul meu anterior în legătură cu Dumnezeu Cuvântul unde am scris mai pe îndelete și mai explicit aceste lucruri și nu te mai lansa în analize pe seama Preasfintei Treimi până nu citești una din cărțile de referință în privința dogmaticii, ca să nu fii luat și tu drept vreun sectar!
Există, însă, în ceea ce spui tu și ceva interesant. Și anume că, în ceea ce ne privește pe noi, oamenii, cuvântul este, într-adevăr, rostit de trup. Oare de ce o fi lăsat Dumnezeu ca noi să credem despre El că ar fi asemenea unui Cuvânt prin afirmațiile făcute de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul sub insuflarea Duhului Sfânt? Păi, să ne gândim ce este cuvântul omenesc. Cuvântul, așa cum îl cunoaștem noi, oamenii, rezultă din vibrația corzilor vocale transmisă aerului și reprezintă o sumă de unde de frecvență audio, unda fiind atributul oricărui tip de câmp, fie el electromagnetic, sau gravitațional, etc. Așadar cuvântul, ca undă, este o expresie a câmpului. Rezultă, de aici, că Dumnezeu Cuvântul ar putea fi asemuit Câmpului și dacă vom diseca noțiunea fizică de câmp vom găsi, într-adevăr, similitudini covârșitoare cu ceea ce știm de la Sfinții Părinți despre Ființa Lui Dumnezeu. Orice fizician ne va spune că realitatea noastră existențială se bazează pe cele două elemente interacționânde: pe de o parte materia văzută sau percepută fizic și, pe de altă parte, câmpul nevăzut, a cărui prezență o deducem doar prin efectele pe care le produce, dar nu-l putem individualiza fizic. Matematic, cuantificarea câmpului în interacțiunea sa cu materia are loc prin partea imaginară a numerelor complexe (care tocmai de aceea se numește imaginară, pentru că nu este tangibilă fizic, poate fi doar imaginată spiritual și măsurată prin efectele produse asupra părții reale), în timp ce materia este descrisă de partea reală a acestor numere. Și acum să ne amintim de ce spun Sfintele Scripturi, că pe Dumnezeu nimeni nu-L cunoaște și nu-L va cunoaște vreodată, așa cum nici cel mai mare fizician nu-ți va putea spune, de exemplu, despre câmpul gravitațional decât că el există ca rezultat al faptului că orice corp are o masă, dar nu cum anume ia el naștere ca urmare a conglomerării materiei în masa corpului și nici cum anume din masa corpului pleacă în toate direcțiile spațiului forțele de atracție exercitate de corpul respectiv. Tot așa cum nici cel mai mare fizician nu-ți va putea spune, de exemplu, în cazul unui câmp electric, care anume însușire a unui electron îi conferă acestuia sarcina electrică pe care o deține, cum anume deține electronul sarcina lui electrică. Dar faptul că atât câmpul gravitațional, cât și cel electric există, aceasta s-a dovedit experimental și ne folosim de existența lor în viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, câmpul gravitațional și cel electric și toate formele de câmp alcătuiesc acel perpetuum mobile pe care omul s-a străduit fără succes să-l genereze, acel izvor nesecat de energie din care omul poate doar să-și tragă energia de care are nevoie în lucrările lui, dar pe care nu-l va putea niciodată reproduce, fiindcă nu știe despre el cum anume există, ci doar că există. Și omul trebuie să aducă slavă pentru existența acestui izvor nesecat de energie datorită binefacerilor de care are parte de pe urma lui. Este tot mai limpede că acest izvor nesecat de energie reprezentat de câmp sub orice formă s-ar manifesta el este Dumnezeu Însuși sălășluit în propria Lui creație, este Cuvântul prin Care s-a făcut lumea, este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu născut din Tatăl pentru a închega și a menține creația, căci, într-adevăr, câmpul este cel care leagă materia în multiplele ei forme cunoscute în Univers. Așadar vezi, frate, că Acel Cuvânt prin care s-a făcut creația nu este simpla vorbă rostită de un trup muritor, ci este câmpul cel necunoscut, sub orice formă s-ar manifesta el, prezent pretutindenea în Univers. Iar dacă se poate spune că Acest Cuvânt a fost rostit pentru trup, adică pentru materia pe care a prelucrat-o în forma actuală a creației, totuși El nu putea fi rostit de un „T”rup, pentru că nu are nimic material, adică nimic pe care noi, ființe materiale, să-l putem cunoaște, ci a fost rostit de Dumnezeu, Care, în esență, este El Însuși Acest Cuvânt și Care a fost, este și va rămâne în veci necunoscut pentru creație. Odată descoperite aceste lucruri, multe paralele minunate putem face cu cele aflate din Sfintele Scripturi. Spre exemplu, să ne gândim cât miez capătă vorbele Domnului nostru Iisus Hristos Care, certat fiind de evreii cei necredincioși că îi lăsa pe cei ce se arătau credincioși să-L primească precum pe Mesia la intrarea în Ierusalim de dinaintea Patimilor, le răspunde: „Zic vouă: Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga” (Luc. 19, 40). Cu adevărat, înclusiv în pietrele drumului se află Domnul nostru Iisus Hristos prin câmpul, sau, mai bine zis, Cuvântul Care le-a închegat și pot da mărturie că El era cu adevărat Cel Ce le făcuse, Mesia Cel așteptat. Sau, se mai spune la Psalmii lui David: „peste ceruri vor sta ape”. Oare ce să fie aceste ape? Avansez presupunerea că ar putea fi vorba de o parte a acelorași ape pe deasupra cărora se purta Duhul Lui Dumnezeu (despre care Sfinții Părinți ne atenționează să nu credem că este totuna cu Duhul Sfânt, a treia Persoană a Preasfintei Treimi) înainte de creație, după cum se arată la Cartea Facerii (Fac. 1, 2) și anume partea de materie rămasă nemodelată, partea de materie de care Dumnezeu n-a mai avut nevoie atunci când a alcătuit creația în forma ei actuală. Și s-ar mai putea spune că omul, ca ființă complexă, alcătuită atât din trup, cât și din suflet, ÎL poartă pe Domnul nostru Iisus Hristos în sine îndoit: atât prin trup așa cum ÎL are pe Domnul în ea orice formă de materie închegată de Domnul, cât mai ales prin suflet, care e făcut după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, adică este ca un adevărat fiu al Lui Dumnezeu precum Domnul nostru Iisus Hristos (Ps. 81, 6) și care ÎI este Domnului dator o dată în plus pentru mântuirea dăruită lui prin jertfa Domnului.
Dau slavă Lui Dumnezeu pentru aceste lucruri pe care mi-a îngăduit să le gândesc și să le aștern în scris și ÎL rog din toată inima să mă ierte și vă rog și pe voi să mă iertați pe mine pentru toată nevolnicia și netrebnicia mea.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
catalin_b
Frate eu sunt deacort in ce spuii tu mai sus, si pentru a intarii si mai mult cea ce tu zici, exzista din cate stiu eu doua scene in Evangheli, de unde putem desprinde mai bine cea ce zici tu , este scena muntelui Tabor , unde cei 3 Apostoli aud pe Tatal rostindule de cine sa asculte. A doua scena este cea de la botez unde se aude din nou glasul Tatalui , aratand in cine binevoieste El ,deci Tatal vorbeste cand Domnul era si El de fata. In perioada dinainte de Hristos , Dumnezeu comunica cu omul prin Ingeri Lui, insa aflam in epistola catre Evrei ca Dumnezeu a vorbit " a comunicat" sau a impartasit pe Fiul Sau noua, care este mai presus de ingeri si prin care noi primim un nou legamant.
Teama mea este sa nu scape crestinilor de azi un lucru foarte important, din fericire doar invatatura ortodoxa si randuiala care sa pus de Sfinti Parinti, arata cel mai bine reprezentat Adevarul Sfintelor Scripturi. Ortodoxii au conservat cel mai bine Adevarul cu privire la trupul Domnului Iisus Hristos, si la Trupul Lui Hristos, nu ca si cum ar fi doua trupuri unul material si unul spiritual. Asta imi pare mie ca ar scapa fara o cunoastere mai atenta a acestor lucruri. Insa nici lucrul asta nu scapa Sfintilor Parintii, pentru ca moastele unui Sfant este o marturie vie a faptului ca nu sunt doua trupuri ci doar un-L singur. Deci este omul doar materie? nu , este omul doar duh sau doar spirit sau doar ceva nevazut ? nu , deci ce este omul? materie sau duh? noi stim ca omul este facut dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. Este Dumnezeu materie?? cine ar putea sa raspunda? Tot Dumnezeu raspunde prin Trupul Sau pentru ca comunicarea dialogul chiar dezbaterea unur lucruri problematice ce ar putea produce grave probleme sta in CUVANT.
"Saule Saule de ce ma persecuti..." Oare avea ceva Pavel de impartit cu Hristos? Hristos era ceresc insa crestini care-i persecuta Pavel erau trupesti, Dar Hristos se identifica cu iei ca fiind una, ca fiind madularele Lui, deci ce as putea eu sa intaleg acum fiind materie? intaleg lucruri materiale , e clar nu?. Dar daca sunt om si ca om sunt si materie si ceva nevazut "duh" atunci se cade sa intaleg si lucrurile nevazute in masura in care sunt eu. Intalesul Preasfintei Treimi se poate intalege de fiecare la statura sa duhovniceasca. Nu e cazul sa fie dezbatuta aici.
catalin_b
Dumnezeu sa ne ajute .
Si daca fac greseli cu tot respectul primesc corectarile tale. Doamne ajuta.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@Dinu
Pare că am vorbi limbi diferite. Reînnoiesc sfatul ca să citești o lucrare de bază în domeniul dogmaticii pentru ca să renunți la rătăcirile pe care iarăși le-ai însăilat referitor la constituția trupească a Preasfintei Treimi, fiindcă eu se vede treaba că nu am reușit să fiu destul de clar și convingător, cu siguranță din pricina păcatelor mele. Și, nu în ultimul rând, dacă ești cumva sectar, vino la Ortodoxie! Doamne ajută!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfinţite Mucenice VALERIU, roaga-te Lui DUMNEZEU CEL ÎNTREIT, pentru noi păcătoşii si prea-puţin mărturisitorii.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
catalin_ b
Eu te rog sa-mi dai un tratat cu privire la Trupul lui Hristos, la casa lui Dumnezeu, care este Biserica, dupa parerea mea SfintIi Parinti nu si-au finalizat lucrarea asa cum nici Apostolii nu si-au terminat lucrarea, lasant ucenici , deci nici nu aveau cum sa o termine, e clar ca ne-a lasat noua cei ce traim astazi si cei care vor trai de acum inainte sa facem unele lucruri care nu s-au facut. Lucrarea de mantuire a lumi nu au facut-o Sfinti Parinti si gata cu asta s-a terminat noi de acum stam si nu mai facem nimic ca asa au zis Sfintii Parinti, bravo lor au inceput ceva , dar noi astazi nu ducem la bun sfarsit, cea ce Sfintii Parinti au inceput asta este dureros pentru un crestin ortodox.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Frate Dinu, trupul Lui Hristos este Biserica, Sfânta Apostolească și Sobornicească Biserică Ortodoxă, iar cuvântul rostit de trupul Lui Hristos este Sfânta Evanghelie adăugată la tot restul Sfintei Scripturi pe care credința Noului Testament o continuă și o desăvârșește și la toate celelalte scrieri ale Sfinților Părinți, predici ale Sfințiților clerici și cuvinte de învățătură ale mărturisitorilor, cuvioșilor sau cucernicilor părinți dreptslăvitori. Iar Cuvântul Care a făcut lumea și a mântuit neamul omenesc este Dumnezeu Însuși, pe Care trebuie să-L înțelegem ca neavând nici un fel de structură materială, așa cum suntem învățați de Sfintele Cărți, adică de cuvântul rostit de trupul Lui Hristos, Biserica. Omul are, într-adevăr, constituție atât materială, cât și spirituală și numai constituția lui spirituală, sufletul, este făcut după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu și omul trebuie să arate aceasta prin păzirea poruncilor. Cam așa cred eu că s-ar lămuri neînțelegerea strecurată în discuția noastră, iar tratat despre trupul Lui Hristos, Biserica, este orice Sfântă Carte recunoscută de Biserica noastră Ortodoxă, începând cu Biblia Ortodoxă. Dacă ai în vedere vreun "tratat" anume, te rog să-l precizezi.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Și trebuie precizat la ultimul meu comentariu că tot cuvântul rostit de trupul Lui Hristos, Biserica prin Sfânta Scriptură, prin scrierile Sfinților Părinți, prin predicile Sfințiților clerici și prin cuvintele de învățătură ale mărturisitorilor, cuvioșilor și cucernicilor părinți este rezultatul insuflării Duhului Sfânt în inimile celor care l-au rostit, deci provine tot de la Dumnezeu. Așa încât nu ai greșit fundamental în intuiția ta duhovnicească, dar trebuie limpezite un pic lucrurile, ca să nu se smintească alții.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Eu am încercat să limpezesc ceea ce mi s-a părut a fi o confuzie în frământările fratelui „Dinu”, expunând din cele ce am înțeles din cartea de dogmatică pe care nici măcar nu am apucat să o citesc integral (și, dacă am greșit cu ceva, îi rog pe cei mai avizați decât mine să mă corecteze), este vorba de "Dogmatica" Sfântului Ioan Damaschin, pe de o parte și îndrăznind să mai prezint și din ceea ce am ajuns să gândesc despre Dumnezeu din cultura mea tehnică referitor la identificarea Lui Dumnezeu din punct de vedere fizic cu câmpul de orice natură ar fi el care a închegat și menține materia în formele ei cunoscute astăzi în Univers (rugând, iarăși, ca să fiu corectat de cei mai avizați dacă sesizează greșeli), pe de altă parte. Sigur că noi trebuie să înțelegem despre Dumnezeu în primul rând Însușirile Lui spirituale pe care le aflăm din cărțile Sfinților Părinți, fiindcă noi, în calitate de chip spiritual al Lui Dumnezeu, trebuie să tindem către a arăta aceleași însușiri prin practicarea virtuților spre care ne îndeamnă Cărțile Sfinte. De aceea este mai puțin, ba chiar deloc, importantă cunoașterea Esenței Fizice a Lui Dumnezeu, pe Care, așa cum ne-au prevenit Sfinții Părinți, nimeni nu a cunoscut-O și nici nu va ajunge să O cunoască vreodată, în comparație cu cunoașterea și practicarea faptelor bune după dreptarul Ortodox, singurul lucru cu adevărat mântuitor, la care eu am dovedit că sunt chiar ultimul dintre ultimi și despre care se cade să-i las pe cei cu-adevărat în drept să se pronunțe. Nimeni nu s-a mântuit dacă a știut sau nu că Dumnezeu trebuie căutat în câmpul fizic, dar toți care au stăruit în fapta bună până la sfârșit s-au mântuit. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu la toți, să urmăm, cu răbdare, fapta bună până la sfârșit, "nu numai până la prășit", cu rugăciunile marilor noștri Părinți duhovnici Vichentie Mălău și Cleopa Ilie care au rostit această pildă duhovnicească și ale tuturor Sfinților care cu toții au îndemnat la răbdare cu tenacitate în virtuți. Iar cea mai bună dintre toate faptele știm care este: dacă Dumnezeu a făcut lumea prin Cuvânt, tot prin cuvânt, "jertfa de laudă" se cade să-L și slăvim mai întâi de toate, cu rugăciunea cea rostită în duhul și adevărul Sfintei noastre credințe dreptslăvitoare, adică sârguindu-ne și la respectarea tuturor celorlalte porunci dumnezeiești. Numele Domnului fie binecuvântat, de acum și până-n veac.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
despre Gafencu: http://www.art-emis.ro/editoriale/1425.html