Noul Liturghier contine slujbe mai scurte? De ce are cuvinte inlocuite?

Iata ce ne zice fratele Daniel la articolulul 20 iulie: Sf. Proroc Ilie Tesviteanu. Sa ne rugam pentru ploaie!

Am o propunere de dezbatere si de articol in acelas timp. Am observat de ceva vreme ca in biserici, in Bucuresti dar si in unele manastiri si biserici din tara, s-a scurtat prima parte a Liturghiei, cea numita a catehumenilor. Mai exact, s-au scos din Sfanta Liturghie ecteniile care fac referire la cei chemati (”Cei chemati iesiti…„ si uneori si celelalte de dinaintea acestei ectenii). M-am gandit ca poate au fost scoase pentru motivul ca sunt considerate inutile, dat fiind faptul ca nu mai exista catehumeni care se pregatesc pentru a fi botezati. Insa acest argument nu prea sta in picioare pentru ca oricand pot exista catehumeni, chiar si in zilele noastre. Oricand cineva poate sa vina la ortodoxie si poate participa la Liturghie ca si catehumen. Apoi cineva a venit cu alt motiv si anume ca e posibil sa fi fost scoase din cauza unor presiuni externe… ceva de genul: Eliminati discriminarea din Biserica.
Cred ca ar fi folositor sa dezbatem acest subiect si eventual sa si reactionam atentionand ierarhii asupra acestui abuz de a cenzura Sfanta Liturghie.

Si sora Aurora ne-a semnalat ceva asemanator la articolul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel: Cununa Apostolilor – Omilia Sf. Grigorie Palama

“Nouvorba” e prezenta peste tot, inclusiv in textele liturgice. Am observat ca la majoritatea bisericilor din centrul Capitalei s-au modificat unele cuvinte, de exemplu in rugaciunea de binecuvantare de la sfarsitul slujbei . In loc de “plinirea bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…” se spune , confom diortosirii mai noi “plinatatea bisericii” si “frumusetea casei Tale”, ceea ce mie mi se pare suparator pentru ca aceste cuvinte suna redundant, adica incarca fraza, dar nici nu redau sensul initial, nu sunt sinonime cu primele. Eu cred ca “diortositorii” sunt tot din tagma zidarilor cu echer si compas. Daca stie cineva ce sens au aceste lucruri, il rog sa-mi explice si mie, dar eu ma tem ca e vorba de aggiornamentare si aliniere la gandirea apuseana.

Comentariu saccsiv2:

Stim ca textele liturgice sunt supuse de cativa ani unei epurari lingvistice dupa criterii ecumeniste si politic corecte. Toata lumea stie de cenzura asupra Prohodului, de textele modificate din Filocalii, chiar si din rugaciunile obisnuite.

Avem rugamintea catre cei care ne pot trimite mai multe exemple de modificari din noul Liturghier scos de Patriarhie anul acesta, care mai este si impus! Si sa gasim solutii de unde se pot procura vechile Liturghiere si poate o petitie din partea telogilor catre Sinodul BOR. Cred ca vor merge mai departe, pana cand le va place si adeptilor new-age liturghia “ortodoxa”.

Legat de Liturghia catehumenilor, iata ce ne spune Parintele teolog Dumitru Staniloae:

Noi socotim că nu numai considerații istorice pledează pentru menținerea acestei rugăciuni de ieșire a celor chemați, în Liturghie, ci și unele întemeiate pe realități cu totul obiective. Cei chemați încep să devină și astăzi o categorie reală. Au apărut din nou persoane care n-au fost botezate ca mici copii, dar care, trăind alături de credincioșii care frecventează biserica, intră și ei uneori în ea, și aceasta îi poate determina cu vremea să se boteze. S-au înmulțit apoi indiferenții de diferite grade care intrând uneori la o Liturghie se trezesc la credință, dar încă nu sunt pregătiți pentru Sfânta Împărtășanie. Desigur, prin aceste cuvinte nu li se mai cere nici acestora o ieșire propriu-zisă din biserică în acest moment, căci e bine ca ei să cunoască până la sfârșit ceea ce se săvârșește în Sfânta Liturghie. Dar ei încep din acest moment o separare lăuntrică de cei ce vor înțelege și vor primi cu inima cele ce se vor săvârși în continuare.

Într-un fel oarecare acești ,,chemați” ,,ies” din râul vieții liturgice care-i conduce pe cei credincioși până la unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie, deși în alt fel ei rămân și privesc, până la un grad, care poate deveni tot mai accentuat, participă la el.

Apoi, cuvântul ,,cei chemați, ieșiți” poate răsuna ca un avertisment pentru o mare parte din toți participanții la Sfânta Liturghie.

Mulți se pot întreba: e bine să rămân eu în această stare de nevrednicie de a mă împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului? Oare am ajuns eu destul de departe, ca se nu fiu în realitate unul dintre cei ce se despart de cei mai înaintați în Hristos? Conștiința trezită în ei, că sunt încă în categoria celor ce ar trebui să iasă, sau că sunt vrednici să se împărtășească, îi poate face să intre în miezul misterului liturgic. ,,Anumite texte biblice se referă la importanța ce se acordă dintotdeauna intrărilor. Cel ce știe să intre și să iasă ,cu vrednicie’ este capabil să țină în mâinile sale destinația sa și a lumii”. A nu fi conștient că nu ești vrednic să te afli undeva, înseamnă a nu fi în stare să-ți simți lipsurile, deci să te străduiești spre depășirea lor.

Astfel, într-un anumit sens, fiecare participant la Sfânta Liturghie se poate simți un ,chemat’ și un ,îndemnat’ la o ,ieșire’ din pretenția că e un credincios deplin. Dar, pe de altă parte, toți cei ce sunt botezați și nu sunt opriți de duhovnic să se împărtășească, pot înainta la acest final, iar ceilalți pot asista numai până la sfârșitul Sfintei Liturghii, simțindu-se încă numai chemați, deci datori ,,să iasă” din categoria celor ce se pot împărtăși. Unii sunt astfel numai în stare de chemați, alții de chemați – credincioși, alții de credincioși, deși subiectiv și cei din urmă se pot simți credincioși – chemați. Dumnezeu are înălțimi nesfârșite. Chiar cei uniți cu El se simt chemați să urce și mai sus, sau încă incapabili de a urca mai sus, cum a arătat Sfântul Grigorie de Nyssa. Într-un fel, și credincioșii se pot simți încă în stare de catehumeni, în sens larg: în faza de învățătură.

| saccsiv