Homosexualitatea – o boală a cărui diagnostic a fost eliminat. Tratamentul încă există, pentru cine vrea…

Eliminarea politică a pederastiei din tratatele de psihiatrie

anti-gay-marriage-036E musai să răspund unui om care îmi scrie o unică şi irepetabilă „scrisoare de dragoste”. Cum iubesc nespus adevărul nu-i pot răspunde decât public. Iată scrisoarea domnului cu pricina: „Stimata Maria Diana Popescu, Homofobia dvs ma uluieste si ma irita. In secolul 21 nu sunteti in stare sa va informati despre orientarea sexuala! Uluitor! Eu sunt homosexual si stiam asta de la 6 ani. Asa m-am nascut. Aveti posibilitatea de a va informa despre stiinta orientarii sexuale si nu o faceti. Sunteti la nivelul secolelor trecute! Homofobia dvs excesiva nu va face cinste!” (AC).

Să o luăm metodic, domnule AC. Nu sunt homofobă, adică nu urăsc homosexualii, ci homosexualitatea, nu detest persoana, ci fapta – pederastia. Sper să înţelegeţi nuanţa: una fină, dar fundamentală în ceea ce priveşte raportarea mea la homosexuali şi la homosexualitate. Nu fac aceste afirmaţii pentru a mă scuza în vreun fel, nici nu am motiv, ci ca să înţelegeţi corect, să nu vă „irite” concepţiile mele sănătoase şi să acţionaţi în consecinţa, scriindu-mi dispreţuitor şi mândru. Capacitatea dumneavoastră cognitivă mă uimeşte cu adevărat! La vârsta de 6 ani, la care majoritatea copiilor se gândesc la jucării, dumneavoastră aţi fost în stare sa vă auto-diagnosticaţi boala de care suferiţi şi pe care o mărturisiţi fără nicio jenă. Sunt sigură că o să va „irite” cuvântul „boală”, însa acesta este adevărul.

Eliminarea diagnosticului a dus la dispariţia tratamentului

Până în anii ’70, tratatele de psihiatrie şi codificarea internaţională a bolilor (I.C.D.) conţinea diagnosticul de boală numit „homosexualitate”, fiind trecut la capitolul „deviaţii sexuale”. în medicina modernă, bazată pe argumente solide, un diagnostic sau o noţiune se schimbă numai dacă apar dovezi ştiinţifice, adică studii clinice, care să fie apoi confirmate şi răs-confirmate. Homosexualii americani însă, care sunt cu grămada, pentru că din America au plecat astfel de nenorociri în toată lumea, prin lobby politic şi presiuni non-ştiinţifice, au determinat Asociaţia Psihiatrilor din S.U.A. să elimine diagnosticul „homosexualitate” din tratatele de psihiatrie. E ca şi cum, la presiunea străzii, am decide acum că nu mai există tuberculoză, cei care tuşesc cu sânge aşa s-au născut. Odată cu eliminarea politică a diagnosticului de „homosexualitate” a dispărut şi tratamentul.

Nu există orientarea sexuală, ci o propagandă pseudo-ştiinţifică

Îndrăznesc să vă contrazic domnul AC. Nu v-aţi născut homosexual. în ciuda acuzaţiilor dumneavoastră, sunt foarte informată în legătura cu „orientarea sexuală”. Orientarea sexuală nu există de fapt, este o propagandă pseudo-ştiinţifică, orice individ normal tinde biologic către reproducere şi psihic către completare, iar orice deviere de la acest comportament este patologică. Homosexualitatea este un comportament dobândit, este un rezultat complex între mediul psihic intern şi factorii de mediu favorabili, ca orice boală. Chiar admiţând că printr-o ciudăţenie biologică v-aţi născut homosexual, acest lucru nu înseamnă decât că aveţi un un anume tip de malformaţie congenitală, ca oricare alta. Malformaţiile congenitale, anatomice sau psihice, beneficiază de tratament. Ceea ce îmi face cinste este adevărul. Daca aţi fi aşa de „iritabil” şi în ceea ce priveşte introspecţia sufletească, aţi putea constata şi singur acest adevăr biologic, psihic, medical. Cu ce se ocupă colegii dumneavoastră sub plapumă e anormalitatea lor, sunt liber s-o acceseze cum vor, dar în spaţii închise, nu să ceară drepturi şi demonstraţii publice, într-o ţară eminamente creştină, unei comunităţi normale! Este necesar un tratament eficient pentru vindecarea comportamentelor sexuale deviante ale reconstituitorilor Sodomei şi Gomorei, prezenţi, din păcate şi la noi, chiar în rândul celor responsabili cu educaţia şi morala tinerei generaţii, iar din partea Guvernului sunt necesare măsuri drastice de stopare a infestării populaţiei creştine şi normale cu microbii Lesbian, Gay, Bisexual şi Transgender (L.G.B.T.). Descrierile Bibliei despre Sodoma şi Gomora sunt perimate comparativ cu ceea ce se petrece în zilele noastre în statele aşa-zis civilizate. Legalizarea căsătoriei între „bipezi” de acelaşi sex, vorba doamnei propusă şi refuzată la Cultură, e o sinucidere a rasei umane, iar adopţia de copii de către un asemenea cuplu este un act criminal comis asupra viitorului acestor copii! Un grav atentat la morala creştină şi socială!

Alo!, se mai ocupă cineva de securitatea României?

Dacă azi s-a legalizat căsătoria între doi indivizi de acelaşi sex în Franţa, S.U.A. şi alte ţări cu legislaţii potrivnice firii dumnezeieşti, poate că într-un viitor nu prea îndepărtat, violul, crima, hoţia şi tâlhăria vor ieşi de sub incidenţa legilor. Conform logicii anormalităţii – pe care o practică adepţii LGBT, nu va dura mult şi se vor oficializa căsătoriile între oameni şi animale, între cei vii şi cei care şi-au dat duhul. Urmare a acestor aberaţii, totul e posibil! Până mai ieri, la condiţiile de angajare se adăuga: permisul de conducere categoria B constituie un avantaj! Mâine-poimâine vom auzi că homosexualitatea constituie obligativitate eliminatorie! în Rusia, ţară creştină, s-a aprobat o lege cu amenzi uriaşe pentru cei care fac propagandă homosexuală printre minori. Conform Reuters, legea prevede amenzi de 1.300 de euro pentru persoanele fizice care transmit mesaje propagandistice în favoarea minorităţilor sexuale şi până la 13.000 de euro pentru organizaţiile care desfăşoară acţiuni de acest tip, motivând că prin efectul acestora, sănătatea, dezvoltarea morală şi spirituală a minorilor sunt periclitate. Legea a dat semnalul corect că Rusia nu va tolera dezmăţurile sexuale occidentale. Iată unde am ajuns după 24 de ani de capitalism! Specialiştii globalismului administrează periodic câte un vaccin otrăvitor educaţiei, credinţei noastre creştine şi fiinţei naţionale. Se mai ocupă cineva de securitatea României? Dacă da, înseamnă că în curând nu vom mai avea nici cetăţeni prea mulţi. Vivat N.W.O.!

Iată valorile democraţiei! Fatalitate după fatalitate şi servilism politic cu caracter antiromânesc. România a devenit o jucărie în mâinile organismelor mondiale, iar U.E., un for incapabil să apere continentul de fulgere, o magazie de maşini şi unelte de manevră, un aparat de radio gâjâind între frecvenţele Washington, Moscova, Bruxelles, Berlin, Tel Aviv, Atena, Londra, Deveselu, Paris, Kogălniceanu, Ottawa… până se va găsi un curajos să mute scala, să închidă butonul sau să lase tunnerul fără curent. Un curajos care să întoarcă omenirea cu faţa spre Dumnezeu.

Maria Diana Popescu | Buciumul

18 Comments

  1. Foarte bun raspunsul. Interesant este ca multora din acesti gay, cat sunt “mici si firavi” le este rusine de ceea ce fac, de faptul ca cei din jur ar putea afla cu ce se ocupa ei. Iar rusinea vine DOAR de la satana caruia si-au vandut sufletele. Imediat ce se fac “mari”, orice referire la monstruoasa lor preocupare le provoaca crize feroce de furie si actioneaza cu dusmanie. Acesti nefericiti, trebuie sa inteleaga ca sunt bolnavi si ca boala lor se poate trata doar cu ajutor crestin si medical. Eu nu ii vad pe acesti nefericiti intrand in Sfanta Biserica. Se declara atei convinsi. Oare de ce?

  2. Rog pe cei care știu ceva despre scrisoarea părintelui Arsenie Boca adresată măicuțelor de la mănăstirea Diveevo, aflată la 12 km de Sarov, să dea un semn.
    Căutând această scrisoare am dat peste un blog ortodox de toată frumusețea, în care apar mai multe rugăciuni adresate părintelui Arsenie Boca. Se numește PAGINA DEDICATĂ CINSTIRII MĂICUȚEI DOMNULUI. L-am adăugat la blogroll.
    Părintele Arsenie l-a întâlnit se pare cu adevărat la muntele Athos pe Sf. Serafim de Sarov, când a ținut acel post negru de 40 de zile. De aceea și avea evlavie la acest sfânt din Rusia. Doamne ajută!

  3. Dumnezeu a spus că nici desfrânații nu vor intra în Împărăția Cerurilor. Pe El să-L ascultăm, nu pe înțelepții lumii acesteia, care cheamă omenirea către iad.

  4. Persoanele care sufera de daltonism, acromatopsie sau cecitate (nevazatorii) constientizeaza ca au o problema (“disorder”, in limba engleza, termen sugestiv). Nu insa multi dintre homosexuali constientizeaza ca sufera la randul lor de o boala.

  5. Nu numai ca nu admit ca sunt bolnavi….. si in loc sa se trateze de aceasta BOALA A SECOLULUI fac
    publicitate si mare propaganda in toata lumea, vor legi in asa fel afectind si distrugind societatea umana normala. Si mai DRAMATIC, CATASTROFAL ESTE FAPTUL CA ACESTI BOLNAVI INFIAZA COPII ABSOLUT NORMALI,SANATOSI…C I N E A R E D R E P T U L S A D I S T R U G A V I A T A U N U I C O P I L ?????, A VIITORULUI NEAMULUI OMENESC ?????

    UNDE SINT SI CE FAC ORGANELE PENTRU APARAREA C O P I I L O R ??????????

    1. Sa deschidem ambii ochi ca sa vedem intregul, nu doar ca in unele state din U.S.A. s-a admis aberatzia popartzara. Tot acolo vedem ca atunci cand situatzia este de asha natura ca legea a devenit firav reprezentata shi nu se poate impune, comunitatzile au infiintat patrule inarmate, militzii care sa tzina talharii la respect. Probabil nishte militzii de “doctori” ar fi binevenite cand pidosnicii incearca sa ne vare shi impuna in casele noastre, unde avem dreptul sa ne creshtem copii sanatoshi , ideile lor ca e bine sa-tzi mozoleshti brebenelu in ciocolata altuia. In haznaua lor n-au decat sa-shi rupa supapele, respect shi sustzin dreptul la libertate pana la furie, chiar shi aceea de a-tzi brutaliza sfincterele, la fel shi dreptul de a te inchina la centrul unui poponetz pt. cei ce aleg aceasta cale, DAR NU LA MINE IN CASA SHI NU-MI EXPUNE COPII LA ACEST RAHAT INFECT. Ca atunci shi eu incep sa-mi descopar o chemare religioasa bizara anti-popartz. Sau o “moshtenire” genetica, m-am nascut antipopartzar shi boala este inca in faza de cercetare, cine shtie ce manifestari poate avea.

  6. Cei ce conduc lumea: ONU, UE, UNESCO, GUVERNUL SUA etc. nu sunt altceva decat gasti de homosexuali, pedofili, decazuti moral cu pretentii de elite si nu fac decat sa distruga societatea umana prin imoralitate, depravare, minciuna, hotie, lacomie.

    1. Exact, asta e o problema grava pentru omenire, liderii lumii dar si cei romani, sunt in majoritate atei si poponari la propriu. Cu puterea si banii lor ne vor impune din ce in ce mai agresiv legi imorale si anticrestine. Satan, stapanul lor, le cere sa transforme lumea intr-o Sodoma si Gomora globala. Pregatesc drumul catre Apocalipsa. Salvarea noastra ca natii sau comunitati mari nu cred ca mai e posibila. Cred ca doar individual prin credinta si impreuna cu Iisus Hristos mai avem sanse. Dumnezeu sa ne ajute!

  7. Teoriile privind dezvoltarea copilului tind sa confirme ca in in intervalul 6 – 14 ani se consolideaza sensul identitatii in copil. Copilul acumuleaza experienta, isi consolideaza independenta, devine constient de propriile sale capacitate cognitive si isi stabileste propriile forme de socializare. Schimbari biologice si cognitive transforma corpul si intelectul copilului (de ex., Eccles S. J. The development of Children Ages 6 to 14). Exista o lista interminabila de studii stiintifice, sociologice si de psihologie care furnizeaza date bazate pe dovezi stiintifice si care sugereaza ca la 6 ani copilul are dezvoltate paternuri de atasament precum si un incipient sens de identitate. Din aceasta perspectiva fondata stiintific, e greu de afirmat ca AC ar fi fost incapabil ca la varsta de 6 ani sa nu devina constient de propia sa identitate, inclusiv sexuala. Afirmatiile dvstra sunt clar derogative. Precum si restul articolului care face dovada unui apetit pentru insulta. rareori cineva atinge performanta de a invoca “date stiintifice” pentru a-si justifica atitudinile homophobe.

    pe scurt, o insiruire de opinii idiosincratice avansate sub pretentia simtului comun si prin invocarea unei baze stiintifice inexistente. ceea ce duce textul in proximitatea definitiei deziluziei: impresii idiosincartice mentinute in ciuda faptului ca sunt contrazise de realitate si argumente rationale. in mod tipic un simptom al unei conditii mentale.

    e greu sa aduci argumente intr-un astfel de registru. inchei prin a va atentiona ca nu homosexualitatea, ci mai degraba homophobia poate fi caalogata ca boala. exista si tratament, dar aderenta la tratament e subminata de incapacitatea cognitiva a suferindului. nu imi ramane decat sa va urez deziluzie usoara.

    1. Păcatul nu se iartă… de Traian Dorz

      Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește
      Și cineva odată și-odată-l ispășește.
      Păcatul e-o piatra, atât de grea și mare
      Că fără ispășire, el n-are-n veci iertare.

      Păcatele acelui ce la Hristos le duce
      Îi sunt iertate numai în jertfa de pe cruce.
      Hristos le ispășește, de-aceea sunt iertate,
      În alt fel nu-i iertare în veci pentru păcate,

      Păcatele acelui ce pe Hristos nu-L caută,
      În veci de veci nu află iertarea așteptată.
      Ci ele toate, toate, rămân să le plătească,
      Pe veci, acela care n-a vrut să se căiască.

      Nu va-nșelați, nu este în veci de veci iertare,
      Pentru păcatul celui ce-n necredință moare.
      Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește:
      Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l făptuiește.

      Veniți acum la Domnul cu orișice păcate,
      Ce Fiul ispășește, de Tatăl sunt iertate.
      Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primească,
      În iad le duce toate, pe veci să ispășească.

      @gable: un mar stricat strica multe mere bune si frumoase.

  8. Un Sfant pentru persoanele care vor sa iasa din mrejele si capcana homosexualitatii

    IANNIS CEL NEBUN PENTRU HRISTOS

    https://www.scribd.com/doc/217635786/206086467-Iannis-Cel-Nebun-Dupa-Hristos

    Nebunia pentru Hristos este una din marile harisme ale creştinismului. Creştinii care primesc acest dar de la Dumnezeu sunt cei ce îşi ascund darurile dumnezeieşti sub chipul nebuniei. Şi, deşi lumea râde de ei şi-i batjocoreşte, nebunul pentru Hristos se roagă pentru lume şi mijloceşte la Dumnezeu pentru bolile şi suferinţele ei. Astfel de oameni nu au trăit numai în primele veacuri ale creştinismului, ci au continuat să existe până în zilele noastre. Neştiuţi de nimeni, nebăgaţi în seamă, oamenii lui Dumnezeu se ascund printre noi – cei întru care harul lucrează cu prisosinţă, dar care au parte în lumea aceasta mai mult de prigoană decât de dragoste, mai mult de ocară decât de mângâiere. Dar poate că pentru rugăciunile lor mai ţine Dumnezeu lumea aceasta…

    1. Ne-am bucura mult dacă am ști care sunt simptomele acestei boli.Eu cred că cel ce nu trăiește lumii acesteia ci lui Hristos Iisus Dumnezeu,acesta fiind astfel diferit de cei din lume,îl putem numi părtaș al acestei prea frumoase boli ,,nebunia întru Hristos”,boală care desigur te face părtaș încă de pe aici,Raiului celui veșnic.Fiind o boală a umilinței,nu este deloc o boală ușoară.Cine se va învrednici să o guste,cred că va fi fericit.Asta este umila mea părere.M-aș bucura să aflu și alte puncte de vedere.Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu pace !Amin !

  9. Felicitari doamnei Maria Diana Popescu. Din pacate doamna , pina si cancerul se mai trateaza dar prostia ba ! Traim intr-o lume intinata de tot felul de entitati biologice cu minti bolnave care au reusit , iata , sa distruga tot ce a fost cindva frumos si curat.Incepind cu mintile , trupurile noastre si mediul in care traim.Totul s-a distrus si numai Dumnezeu mai poate apasa pe butonul de oprire.

    1. Adam M. Messinger e autorul recentei carti LGBTQ Intimate Partner Violence – Lessons for Policy, Practice and Research („Violenta domestica la persoanele LGBTQ”) Cartea pare a fi prima de acest gen, cel putin evaluata dupa anvergura ei. Messinger zice ca a studiat mii de baze de date, articole din reviste de specialitate si interviuri si a formulat citeva impresii majore privind violenta domestica la cuplurile homosexuale. Cartea lui cauta, in cuvintele autorului, sa spulbere citeva mituri privind viata cuplurilor homosexuale. Discutam trei dintre ele.

      Primul mit e ca violenta intre homosexuali e rara. Messinger dezagreaza. Homosexualii se pling mai putin de violenta in viata de cuplu decit heterosexualii pentru ca vor sa puna o fatada a fericirii si implinirii personale in relatiile lor cu societatea civila. Mitul ca violenta la homoexauli e rara a fost spulberat de studiile de specialitate, adauga Messinger. („The myth that LGBTQ IPV is rare has been largely debunked by reaserch.”) (Pagina 5) Intre homosexuali, adauga Messinger, riscul violentei „is quite high”, adica „ridicat”. Studiile de specialitate reflecta ca „minoritatile sexuale si cei care traiesc in relatii homosexuale beneficiaza de un risc mai ridicat de a suferi violenta domestica ori abuz sexual ori psihic” in comparatie cu persoanele heterosexuale ori persoanele care traiesc cu persoane de sex opus. Messinger mentioneaza, bazat pe studii facute in America, ca o treime din barbatii homosexuali sunt abuzati fizic de partenerii lor, si 50% dintre femeile lesbiene de partenerele lor. Violenta intre homosexuali are de a face si cu modul specific prin care ei se raporteaza unii altora. De exemplu, barbatii mai masculini abuzeaza sexual si fizic barbatii feminini, iar lesbienele masculine pe femeile mai feminine. Barbatii feminizati, in special cei transgender, sunt priviti cu dispret de catre partenerii lor.

      Al doilea mit discutat in cartea lui Messinger e ca violenta domestica la homosexuali e mai putin severa. (Pagina 8) Studiile lui Messinger spulbera si acest mit. Messinger dovedeste ca „this stereotype of LGBTQ IPV being less severe has indeed been proven by research to be a myth rather than reality” („acest stereotip ca violenta la persoanele LGBTQ e mai putin severa a fost dovedit ca fiind un mit nu o realitate”) (Pagina 9) Violenta si metodele violente intre homosexuali sunt mai vatamatoare si mai diverse decit la cuplurile heterosexuale. Simptomele violentei si consecintele lor sunt si ele mai grave. Santajul, dispretul, violenta fizica se manifesta mai des la homosexuali decit la heterosexuali. Un studiu canadian din 2013, mentionat de Messinger, arata ca homosexualii sunt expusi violentei fizice domestice de doua ori mai mult ca persoanele heterosexuale, au o sansa de 50% mai mare sa fie abuzati de alti homosexuali in public decit persoanele heterosexuale, iar persoanele transgender au o sansa de 4 ori mai mare sa fie abuzati verbal de partenerii lor decit persoanele heterosexuale. Studiile discutate in cartea lui Messinger sunt bine documentate pentru ca acestea, la rindul lor, sunt bazate pe date obtinue de la politie si autoritati. Iar o multime din aceste detalii privind viata de „familie” a homosexualilor parvin din procesele de divort ale homosexualilor „casatoriti” in tarile occidentale care au legalizat casatoriile unisex.

      Al treilea mit pe care il discuta Messinger e ca societate ar fi responsabila pentru violenta homosexualilor. Messinger simpatizeaza cu homosexualii, dar dovedeste integritate intelectuala lasind studiile sa vorbeasca de la sine. Agreeaza, pina la un punct, ca stigmatizarea homosexualilor ar putea fi responsabila pentru violenta domestica a homosexualilor. Dar pe linga asta, zice el, violenta domestica la homosexuali e o problema sociala care are cauze unice, o dinamica proprie, si consecinte proprii. Important, cartea lui Messinger conchide deasemenea ca homofobia si transfobia sunt factori irelevanti privind cauzele violentei domestice la homosexuali. („LGBTQ IPV is a social problem that also has unique causes, dynamics, and outcomes. For example, homophobia and transphobia [are] factors largely irrelevant to HC IPV”) („Violenta domestica la persoanele LGBTQ e o problema sociala care are cauze, un dinamism si consecinte unice. De exemplu, homofobia si transfobia [sunt] factori mai in intregime irelevanti cind e vorba de violenta intre persoanele homosexuale”) (Pagina 11)

      Primul capitol al cartii lui Messenger e disponibil online. El descrie punctele majore ale cartii, si, pe linga cele trei (3) mituri discutate de noi, discuta multe altele. Capitolul poate fi citit aici: https://content.ucpress.edu/chapters/12951.intro.pdf

      Depresie

      Depresia, singuratatea, si izolarea sunt caracteristici dominante la homosexuali. Comentatorii intreaba de ce, avind in vedere ca homosexualilor li s-a permis sa se casatoreasca? Un comentariu recent punea discutia dintr-o perspectiva deosebit de relevanta, cu intrebarea „Gay „marriage” is legal. So why aren’t gays happy”. („Casatoriile homosexuale sunt legale. De ce atunci homosexualii nu sunt fericiti”?) [Comentariul: https://www.lifesitenews.com/opinion/the-silent-suffering-of-gay-men-an-unspoken-epidemic%5D Comentariul examineaza mai multe perspective privind viata homosexualilor facute de Michael Hobbs, el insusi homosexual, si alti comentatori pro-homosexuali care scriu pentru influenta publicatie americana online Huffington Post. Conform lor, homosexualii americani sunt tot mai deprimati. „Barbatii homosexuali de orice varsta, scrie Hobbs, se sinucid la un ritm de doua pina la zece ori mai mare ca barbatii heterosexuali.” Si tot el adauga ca vietile homosexualilor nu pot fi descrise atlfel decit ca fiind mizerabile si ruinate. Incidenta bolilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

18 Comments