Instituţiile inchizitoriale ale Statului Român şi Justiţia oarbă

Cum să-şi mai apere România demnitatea în faţa actelor iresponsabile, când politicienii români practică politica struţului? O politică degradantă de vasalitate totală faţă de „Înaltele Porţi” ale Occidentului. Mânuitorii butoanelor de comandă ale Guvernul României (oricare dintre cele postdecembriste) fie au fost/sunt orbi, incompetenţi şi igonranţi, fie s-au complăcut/se complac în postura de slugi interesate doar de agoniseala proprie. Oricum am pune problema, stilul „politically incorrect” este de departe dăunător, aducând prejudicii grave intereselor naţionale. Ploconindu-se cu sârg la picioarele dictatorilor mondiali, nespălate şi urât mirositoare, conaţionalii aflaţi după fatidicul decembrie 1989 la cârma Ţării au metamorfozat acel „politically incorrect”, adaptându-l la condiţiile locale sub forma camuflată de „politically correct”. La comanda „licuricilor” planetari, furnizorii inepuizabili ai sclaviei şi neajunsurilor pentru români, au proiectat o dezastruoasă gamă de recomandări, pe care „butoniştii” amintiţi mai sus le transformă cu o promptitudine de invidiat în legi şi ordonanţe la comandă, dăunătoare cetăţenilor României.

La ordinul Babilonului de la Bruxelles şi al Casei Decolorate de Washington sau a altor centre de comandă ocultă (după caz şi conjunctură), Statul român a aplicat fermoar peste gurile românilor, înfiinţând instituţii inchizitoriale, dintre care voi menţiona aici doar două: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) şi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România (I.N.S.H.R.-E.W.). Pentru a putea înţelege şi compara Legea fundamentală a statului român cu realitatea, voi prezenta câteva prevederi ale actului fundamental al Ţării – Constituţiei României -, dar şi câteva porunci impuse nouă:

ART. 15 (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) […] Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Să procedăm metodic şi judicios:

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care a fost emisă neconstituţionala OUG 31/2002. Justiţia e oarbă!

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care s-a interzis utilizarea în public a cuvântului ţigan sau jidan, existente atât în limba română cât şi în numeroase limbi vorbite pe Terra. Justiţia e oarbă!

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care dacă spui ceva de un ţigan, eşti catalogat rasist, iar Inchiziţia C.N.D.C. te amendează. Concret, a se vedea recentul caz al jurnalistului Cristian Tudor Popescu care a fost amendat cu 2.000 de lei de către Colegiul Director al (C.N.C.D.) pentru publicarea unui articol, în ziarul „Gândul”. Hotărârea Colegiului director al (C.N.C.D.), 24.09.2014. „Publicarea în ziarul Gândul a unui articol, care aduce atingere demnității romilor și creează o atmosferă degradantă și ofensatoare la adresă persoanelor de etnie romă, cu următorul conținut: «Asta toamnă am participat la Paris la o întâlnire internațională. Cea mai neplăcută situație de care m-am lovit a fost confundarea, voită sau nu, a țiganilor autori de infracțiuni pe bandă rulantă în Franța cu români. M-am străduit cât am putut să explic că acești țigani hoți, cerșetori, criminali, nu au legătură cu românii. Că au o cultură internațională a fărădelegii, proprie etniei lor, căreia trebuie să-i facă față întreagă Europa, nu România de una singură » reprezintă discriminare și încalcă dreptul la demnitate al persoanei, conform art. 2, alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamatul, Cristian Tudor Popescu, a fost sancționat cu amendă contravențională […] ”[1] Justiţia e oarbă!

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care dacă un ţigan te agresează verbal sau chiar fizic, C.N.D.C. are ochii închişi, iar Justiţia e oarbă!

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care nu avem dreptul să ne cinstim eroii şi martirii Neamului Românesc pentru că Instituţia Inchizitorială I.N.S.H.R.-E.W. are altă părere. Justiţia e oarbă!

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care U.D.M.R., Laszlo Tökes şi adminstraţia locală a unor judeţe ale Transilvaniei îndeamnă la nesupunere civică, profanează însemnele naţionale, arborează steaguri ilegale şi ridică statui criminalilor de război,asasini ai românilor şi evreilor în Al Doilea Război Mondial.

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care statuile criminalilor de război unguri îi sfidează pe români de pe soclurile instalate în localităţile României. Justiţia e oarbă!

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care Oficiali ai ţării vecine şi prietene vin la noi în ogradă şi, la vedere, practică politica iredentistă a lui Ducso Csaba, a Jobick şi a Gărzii Naţionale Maghiare, iar formaţiuni paramilitare maghiare, nelegale, zburdă nestingherite pe teritoriul României.Justiţia e oarbă!

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru Şeful actual al Guvernului României acceptă să i se cânte Imnul Naţional al Ungariei şi laudă pe cei care au luptat împotriva românilor. Justiţia e oarbă!

Exemple sunt atât de numeroase încât ar putea acoperi o carte cât Biblia. Mă voi opri însă aici. Justiţia, nu instituţiile inchizitoriale aleatorii au căderea să aplice legea, dar, ca la noi, la nimeni.

Recitind ART. 34 din Constituţia României constat că acesta prevede dreptul la ocrotirea sănătăţii. Menţionez doar primele două alineate ale articolului:

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

În concluzie, solicit ca Statul român să ia măsuri urgente pentru tratarea de urgenţă a Justiţiei oarbe. Dacă n-au fost alungaţi totţi oftalmologii din ţară, există încă şanse pentru doamna cu balanţa să-şi recapete vederea. Pe fondul nelegiuirilor „legale” descrise, „faraonii” României contemporane îşi fac mendrele pe stadioane, se dau în spectacole groteşti, sar cu paraşuta, cântă şi fac grimase cu gura până la urechi, cheltuiesc miliarde din banii contribuabililor şi se pozează cu „faraonii” altor meleaguri, în vreme ce românilor cinstiţi li se aplică legea Omertei: „cine e orb, surd şi tace, trăieşte o mie de ani în pace!” Stimaţi conaţionali, nu aveţi voie, nu aveţi dreptul să uitaţi cuvintele lui George Orwell: „Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice!”