EFECTELE SECUNDARE ALE MIJLOACELOR ANTICONCEPTIONALE
[După dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticonceptionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeste, articol publicat în revista “Porunca iubirii”, nr 4-6, 2000; 1, 2001.]
Incepând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticonceptionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezenta ca si inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt asa de nevinovate pe cât par. Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică si psihică a femeilor care le foloseau, până la modificări dramatice în structura demografică a tărilor în care sunt utilizate pe scară largă.
Asa cum remarca un medic englez, dr. med. Ellen Grant, în cartea sa “The Bitter Pill” (Pilula amară): “Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populatiei”.
Efectele în plan demografic au dus la îmbătrânirea populatiei tărilor occidentale, unde copiii si tineretul ocupă procente din ce în ce mai mici. Dacă tări ca Germania, Franta etc. nu îsi vor schimba politica, se va ajunge, urmând evolutiile demografice prezente, ca populatia autohtonă să dispară sau să fie înlocuită de imigranti din alte zone ale lumii.
De asemenea, dacă se vor urmări doar interesele de moment si de satisfacere a plăcerilor, efectul logic al lipsei de responsabilitate fată de copiii nenăscuti, va fi transferul acestei mentalităti si asupra celor bătrâni. Dacă cei care iau decizii nu vor mai considera necesară întretinerea bătrânilor din tară, atunci se va lua în calcul si introducerea unei pilule a mortii (eutanasia).
Mijloacele contraceptive :
Spirala sau steriletul a apărut la începutul sec. XX. Ea este în primul rând un mijloc avortiv timpuriu. Prin producerea intentionată a unei congestii de iritatie în tesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată si acesta moare. Ca si efecte secundare se pot cita infectiile, perforatii ale uterului cu pericolul rănirii intestinului, sângerări, dureri. Incepând din 1987 datorită proceselor intentate companiilor producătoare, în SUA s-a renuntat la folosirea spiralelor, acestea fiind fabricate doar pentru export.
Prezervativul
S-a constatat statistic că el nu oferă protectia care o pretinde, atât în ceea ce priveste contraceptia, cât si în evitarea propagării SIDA.
Spermicide – supozitoare, săruri alifii, spray-uri, tampoane.
Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidentă. Au tot un efect avortiv timpuriu.
Sterilizarea se realizează pe cale chirurgicală. Interventia nu este lipsită de riscuri si aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală si deschiderea abdomenului. Urmările pe termen lung ale sterilizării sunt sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice. In 1986-1987 ginecologii americani si-au afirmat deschis consensul de a aplica deosebit de restrictiv sterilizarea.
Pilula anti-baby a început să fie comercializată la începutul anilor ’60, beneficiind de multă reclamă care o prezenta ca nevătămătoare. Luată de femei fără prea multă gândire si prescrisă fără grijă de medici, ea a devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule si medicamente. Nu a trebuit să treacă multă vreme pentru ca să se constate efectele importante asupra întregului organism pe care le avea pilula, care de fapt intervenea în ciclul de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural.
La 10 ani de la introducerea pilulei apăruseră deja 600 de lucrări stiintifice despre efectele colaterale ale acesteia La sfârsitul anilor ’60 una dintre cele mai bine vândute cărti din SUA a fost cea a Barbarei Seamon – “Procesul doctorilor împotriva pilulei”, în care se descriu toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Intre acestea se mentionau: efecte secundare cardiovasculare si cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii), favorizarea de infectii (urmare a libertinajului sexual care a devenit posibil prin utilizarea pilulelor), riscul de cancer (cancer de sân în special cancer de piele, cancerul ficatului cancer al tesutului mucoasei uterine) tumori benigne, modificări în aparatul digestiv, tulburări oculare, tulburări psihice (înrăutătire a afectivitătii, dezechilibru, depresie, modificări de personalitate), sterilitate.
In concluzie, se poate spune că niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute, unor oameni sănătosi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere medical. Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenta în comert a unui produs farmaceutic cu atât de multe si grave efecte secundare cunoscute ca si aceste pilule. Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a adus atâtia bani industriei farmaceutice. In SUA pilula este desemnată ca si cel mai mare furnizor de bani pentru farmaceutică. Asa cum constata un cercetător, Joyeux:
“Dacă apar una sau două publicatii stiintifice care arată pericolele legate de pilulă, atunci în mod sigur în luna urmatoare se dau publicitătii luări de pozitie care sustin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică”.
Pe de altă parte, desi era prezentată ca un inhibitor al ovulatiei, s-a putut constata că pilula este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor independente întreprinse de medici germani, olandezi, americani etc. Adeseori ovulatia are loc si atunci copilul moare, fiind lipsit de hrană, deoarece pilulele usucă glandele care ar trebui sa i-o asigure. In SUA, la Congresul “Federatiei Nationale a Avortului” din 1985, cu ocazia discutiilor asupra planificării familiei, s-a ajuns la următoarea formula adoptată de congres: “Nu vă faceti iluzii. Pilula si spirala sunt avortive”. Astfel, adevărul a iesit la iveală, desi multi ani s-a căutat să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei si spiralei, stiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abtină de la folosirea lor.
Părintele Nicolae Tănăse despre metodele contraceptive
– Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Asa să stiti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică.
In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.
Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.
Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.
Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.
Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat si ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi stiut asta. Si ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: “Câte avorturi ati făcut?” Si răspunsul poate fi: “Nici unul, unul, două, trei, treizeci…”. Poate să spună o cifră. Si în functie de asta si de căinta ei, si de canonul pe care i-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste. “
Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: “Câte avorturi ati făcut?” si să primim răspunsul: “Nici unul!” Si să revenim cu întrebarea de care vorbeam si să ne spună: “Nu stiu”, că n-are de unde să stie, că nu stie că se produce, că nu se produce.
Si atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.
Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumusete. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor si împiedică nasterea copiilor, folosind anticonceptionale. Sunt avortive.
O să strigăm la Dumnezeu: “Doamne, dă-ne apă!” Dumnezeu va zice: “Nu”. “Doamne, dă-ne aer!” Dumnezeu va zice: “Nu. Nici aer n-aveti voie!”
De aceea, asa urmează să ne stin gem. De ce? Pentru că: înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, Si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.
Acesta este textul din Scriptură care-ti arată că cine luptă împotriva vietii este criminal. Nu numai cine omoară, ci si cine luptă. De aceea vă spun aceste putine cuvinte în speranta că veti duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci si dacă determinăm pe altii să facă binele.
Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, si riscul este a face crimă în biserică. Nu stim când, pentru că nu stim când se zămisleste, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneste cu trupul.
De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică si bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri rusinoase, sunt lucruri care arată măretia creatiei lui Dumnezeu.
Savantii au ajuns la concluzia că aparitia vietii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: “Iată măretia creatiei lui Dumnezeu”. Dar există o măretie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.
Ne plângem de sectanti, ne plângem de satanisti, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici.
Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Si precum Dumnezeu plouă peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa Dumnezeu ne va rade pe toti, drepti si păcătosi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învătătoare, să devină profesoară.
Pentru ce atâta silintă? Costă mult. Meditatii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întretinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între altii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui?
O scoala din Bucuresti, în toamna anului 1998 a dat sase clase de-a-ntâia. In toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învătătoare si profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.
Stiti că 86 din 100 de copii abandonati, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara tării si numai 14 râmân în tară?
De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate si pe crese? Pentru că suntem ortodocsi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă si putin te interesează? Si citesti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox esti tu, si lasi copiii să devină americani, să devină baptisti, să devină evanghelisti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocsi crestini.
Unde sunt copiii dvs. care i-ati luat din crese? Să vă văd alături de doi copii, de sase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.
Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brate. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:
– Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.
– Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?
– Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.
– Dar cine a pus această conditie?
– Baptistii americani.
Deci: “Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!”
Asaltati cresele, asaltati orfelinatele, asaltati leagănele si luati copiii de acolo, înfiati-i sau cresteti-i, faceti orice, numai salvati România! Că România piere. Are 11 milioane de copii avortati din 22 de milioane populatia tării. Are peste 40 de milioane copii avortati, asa cum v-am spus, copii care au fost avortati fără să se vadă, prin anticonceptionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie si ieftin.
Să stiti că producerea anticonceptionalelor este scumpă. Dar precum ati văzut în anii trecuti că se făcea compensare la unele alimente, tot asa se face compensare si finantare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naste, care perpetuează. Nu se poate asa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, si aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată. Vă aduceti aminte că înainte dura sase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.
De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră si nu acuzăm pe nimeni. Si ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Si am început s-o acceptăm. Si noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la brat. E oficial. Tot satul vede, dar nimem nu zice nimic.
Noi dăm de mâncare si ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părintii să vedem: “Măi, ce facem cu copiii nostri? Uite, ăstia se încearcă, se probează!”
Căsătorie de probă! Auziti dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură si dvs. vă îngrămăditi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?
De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Si atunci că vă dati seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteti de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el – ne-am adresat celor cărora dvs. le veti vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veti deveni niste predicatori.
Dar nu niste predicatori care spuneti lucrurile puternic, ci niste predicatori care duceti numai cuvântul. “Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar asa este? Să verificăm, este? Să mergem!” “Domnule doctor, poftiti crucea în mână, poftiti icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveti mai drag. Ce mai aveti drag? Sotie, copii. Bine. Puneti mâna pe tot, si spuneti-ne ce sunt anticonceptionalele? împiedică formarea omului, conceptia, sau ucide după 14 zile de la conceptie?”
Si doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune asa, farmacia vinde.
Am călătorit la o conferintă împotriva avortului si am văzut, ceea ce cred că o să apară si la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense si băgai bani, putini bani, cât pentru o pâine, si-ti veneau sase prezervative pe loc. Cum sunt automatele de cartele pentru telefon. Si de acolo le luau.
Dar zic: “Dar de ce a fost nevoie de aceste automate si nu le vindeti la farmacie?” Zice: “Unii copii se jenează, părinte, si ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii”.
Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.
Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârsitul lumii poate să fie în orice moment.
Cuvânt rostit la mormântul
Părintelui Nicodim Mândită, în anul 2000
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Da,….e o actiune foarte bine venită….dar nimeni nu vede că în ciuda acestor multime de avorturi pe toate drumurile sîntem îndemnati la această DEASĂ ÎMPĂPĂRTĂSANIE….Oare pe cine chiamă oare acesti îndrăzneti?PE CELE CARE FAC ATÂTEA CRIME?!!…nu mai vorbim si de celelate metode de protectie,mai ales prin mijloace moderne ca : sterilet , injectii anticonceptionale ,fertilizari in vitro,si altele care sant avortive.
PAZA DE A NU AVEA COPII CU ORCE METODE DE CONTRACEPTIE ESTE INTERZISA DE SF BISERICA SI SE CANONISESTE CONFORM SF CANOANE LASATE DE SFINTII PARINTI PENTRU MULTI ANI DE OPRIREA DE LA SF IMPARTASANIE.
deci cu atâtea si atâtea avorturi si cu atâtea mijloace de protectie care sânt avortive ei au îndrăzneala să îndemne la Trupul Domnului?!
MIJLOACE ANTICONCEPŢIONALE
1. Spirala (sterilet n.n.) sau IUD (Intra-Uterin-Device)
2. Condom-ul sau prezervativul
3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray-uri, tampoane
4.pilula anti-baby
5. Sterilizarea bărbatului şi a femeii
Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.
Există două tehnici operaţionale:
-laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi
-laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale .
Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurată în mare măsură de tehnica nouă a laparoscopiei, care face superfluă laparotomia.
Paza de a nu avea copii e un pacat f.f.f grav aratat de Sfinitii Parinti,si care astazi majoritatea famililor prin diferite metode de paza se protejeaza de a nu avea copii….Ca daca nu s-ar pazi….ar fi Bisericile pline de copii.Sa ne uitam la un singur lucru…cati copii aveau familiile crestine inainte?si cati au astazi familiile crestine?Nu mai vorbim de cei ce traiesc in concubinaj,sau cei care sant in casatoriile de proba,sau tinerii care se duc cu cine apuca … …sau cate alte relatii ocazionale care MAJORITATEA se pazesc…..!!
24 de milioane de avorturi nu mai vorbim de cele care se fac cu anticonceptionalele si alte tipuri de protectie care sînt cu mult mai multe decît cele făcute în spital....SI NOI MAI INDRAZNIM SA MAI CHEMAM LUMEA LA SFINTIRE?!!!!…LA CARE SFINTIRE?!!…
SFINTII SPUNEAU CA „femeia care a facut avort,pe patul de moarte sa se impartaseasca”…si dacă majoritatea au facut asa păcate(crime)…pe cine mai chemăm la deasa Impărtăsanie?!!
concluzie:MAJORITATEA SE PAZESC PRIN DIFERITE MIJLOACE MODERNE DE A NU AVEA COPII
Cele ce fac avorturi cîtva ani buni nu au dreptul la Trupul Domnului ….dar cu toatea astea duhovnicii zilelor noastre,fac mari pogorăminte,după mintea lor si le dezleagă, că vezi doamne să nu le piardă!!generozitatea diavolului ca să încalce cuvîntul Domnului ,adică Sfintele Canoane si să le osîndească…. nu să le cîstige.Pun la bază cîteva lacrimi de căintă si alea poate false, fără să aibă roada căintelor,….faptele.
ADICĂ SFINTII LE LEAGĂ PE ANI BUNI OPRIRE DE LA TRUPUL DOMNULUI SI EI SÎNT MAI GENEROSI SI LE DEZLEAGĂ?PE CINE?PE CELE CARE FAC ZECI DE CRIME?
De ce oare să nu iesim si noi în stradă să protestăm împotriva acelor duhovnici care DEZLEAGĂ PĂCATE OPRITOARE si îi împărtăsesc pe nevrednici?căci de fapt NU ÎI ÎMPĂRTĂSESC CI ÎI OSÂNDESC !! si noi stăm INDIFERENTI?!! PUTINĂ VA FI OARE SI JUDECATA NOASTRĂ PENTRU TĂCERE?!!ESTE CA SI CUM AI VEDEA PE CINEVA CĂ SE ÎNNEACĂ SI TU NU FACI NIMIC
Duminică de Duminică se osîndesc frati ai nostri cu ÎMPĂRTĂSANIE CU NEVREDNICIE SI NIMENI DAR NIMENI nu face nimic !!!:
deci cu atâtea si atâtea avorturi si cu atâtea mijloace de protectie care sânt avortive si cu atâtea multime de destrăbălări si atătea păcate grele….ei au îndrăzneala să îndemne la Trupul Domnului?!!
Sî ne ridicăm fratilor si noi împotriva celor care pe toate drumurile îndeamnă la această deasă împărtăsanie…nu că ar fi rea ….ci dimpotriva că fără Ea nu avem viată….dar pe cine chiamă ei?!!….pe cele care au făcut 24 de milioane de crime?nu mai vorbim de anticonceptionale care sînt cu mult mai multe crime…. nu mai vorbim de toate tipurile de destrăbălări,cununiii mixte,cununii necanonice….etc si cîte alte păcate trupesti pe care văd că mânia Domnului nu ne mai rabdă si de asta vin atâtea nenorociri peste noi!!.
Să ne trezim fratilor si să căutăm calea cea dreaptă acum cît mai avem vreme.!
Citez din comentariu:
„Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată”...
R:..dar acel divort nu e valabil....dacă nu au la baza divortului adulterul ...ei tot legati sînt înaintea lui Dumnezeu,si dacă se recăsătoresc,ei tot în desfrânare trăîesc.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/11/12/despre-cununiile-religioase-nevalabile-ieroschim-xenofont-horga/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Din pacate ce s-a expus si exprimat este adevarat. "Se omoara om in biserica" insa este mai putin grav ca si atunci cand s-ar fi omorat o musca, caci ar fi deranjat zgomotul. Asa, crima savarsita in "liniste", prin "anticonceptionale" si alte metode avortive timpurii (dupa 14-20 zile) nu deranjeaza pe nimeni, nici macar pe clerici. Pentru ca si ei sunt in aceeasi situatie si de aceea tacerea este aproape deplina. Nici ei nu se mantuiesc, nici pe altii nu-i lasa sa se mantuiasca. Este de neiertat faptul ca nu se face vorbire despre cea mai mare catastrofa nationala, ca nu se striga de la amvon despre zecile de miloane de copii omorati-ciopartiti-mutilati prin chiuretaj si aruncati la gunoi si despre arma cea mai redutabila a diavolului impotriva BISERICII si a neamului :-anticonceptionalele !
Si este adevarat ca noi ucidem in biserica si ne Impartasim cu Trupul si Sangele Domnului ! Se poate uraciune mai mare ca aceasta ? Si ne numim ortodocsi.
Dar tare ma tem ca suntem in sitiuatia Constantinopolului care a fost lasat de Dumnezeu in mana musulmanilor intrucat in el nu mai erau nici macar 5 ortodocsi. Cine dintre noi mai ia in seama porunca Domnului sa nu ucizi ? Prea putini. Mica este turma.
Salvarea insa trebuie sa vina din BISERICA ! Nu exista alta cale. Cler si mireni, trebuie sa constientizam faptul ca fara o schimbare de 180° in atitudinea noastra fata de pruncii daruiti noua de Dumnezeu ne asteapta focul vesnic, gheena. Tacerea generala cu privire la crima avortului savarsit in formele aratate mai sus, trebuie sa fie inlocuita cu strigate sfasietoare permanente, in principal de la amvon spre trezirea noastra. Cu totii dam atentie prea mare altor subiecte, iar acesta este trecut cu vederea fiind considerat neimportant, insa de aceasta cumplita inselare ne vom convinge fiecare la un moment dat si vom avea de dat raspuns Judecatorului.
Nu vom putea invoca mila Celui Preainalt atata timp cat suntem manjiti cu sangele propriilor copii fata de care nu am avut dram de mila ! I-am ucis in tacere si nu le luam apararea tacand, iar aceasta nu poate sa ne duca decat in vesnice suferinte. Trebuie sa ne pese de sufletelea noastre, de ale copiilor ucisi si de ale celor dragi de langa noi !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Interviu cu Prea Sfințitul Longhin de la Simpozionul-Teologic cu tema ”Sfântul și Marele Sinod”
https://graiulortodox.wordpress.com/2016/03/26/graiul-ortodox-interviu-cu-prea-sfintitul-longhin-de-la-simpozionul-teologic-cu-tema-sfantul-si-marele-sinod/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
o fetita de 10 ani si familia ei saraca are nevoie de ajutor https://www.facebook.com/clubul.funtasticpark/posts/680479415427052
Traiasca Legiunea si Capitanul!
... din 27 de tari din lista, 24 sint comuniste... foste...
Traiasca Legiunea si Capitanul!
FOARTE IMPORTANT: PS Longhin (Jar): „să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”. Traducerea fragmentelor conferinţei recente.
http://lumea-ortodoxa.ro/ps-longhin-jar-sa-l-pomenesc-pe-patriarhul-kirill-nu-pot-pentru-ca-nu-stiu-cine-e-ortodox-si-cine-e-catolic-traducerea-fragmentelor-conferintei-recente/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Pentru pruncii avortaţi
Marie Fecioară
Fiul Tău coboară
Ca să ne înveţe
Sfintele poveţe.
Dac-am asculta
Raiu-am câştiga
Măicuţă ajută-ne
Cu rugile Tale mântuie-ne.
Iar Măicuţa zice, celor cu cerbice
Lăcrimaţi fierbinte, şi luaţi aminte
Doar pe cele sfinte
Să le-aveţi în minte.
Binele doriţi-l
Răul biruiţi-l
Postul săvârşiţi-l
Raiul dobândiţi-l.
O Măicuţă sfântă
Cetele Te cântă
Îngerii în ceruri
Monahii în pustiuri.
Lumea însă iată
La poartă să-Ţi bată
Astăzi a-ncetat
Crezul l-au schimbat.
Fecioria-i o ruşine
Cine oare o mai ţine ?
Când băieţii şi fetele
Îşi vând trupul, sufletele.
Mamelor de ce-avortaţi ?
Voi bărbaţi de ce-acceptaţi?
Să vi se zdrumice pruncii
Uterele sunt sicrii.
Oare ce lege permite,
Să îi tai ca pe vite
Pe pruncii nevinovaţi
Ce mor toţi nebotezaţi.
Ooo dulce copilărie
Petrecută în sicrie
Copiii nu te-au gustat
Nici n-au râs, nici n-au zburdat.
Doctore şi doctoriţă
Sunt numai o gărgăriţă
Nu îmi frângeţi aripile
Vreau şi eu să văd soarele.
Mami, tati, domnul medic
Oare cu ce vă împiedic
În ce fel v-am greşit
De m-aţi dat la ciopârţit.
M-aţi lipsit de aer şi lumină
De roua ierbii din grădină
De miile de culori
Ale-nmiresmatelor flori.
N-am avut şi eu un nume
Cum au avut ceilalţi în lume
Să mă joc între copii
Cu jocuri şi jucării.
Voi în loc de un sărut
Cu chiureta crud m-aţi rupt
Şi în loc de haine moi
M-aţi îmbrăcat în gunoi.
Tati, tati te iubesc
Ajută-mă te rog să cresc
Să alerg şi să zâmbesc
Viaţa să ţi-o înfloresc.
Mămică, mămică
Lasă-mă-n burtică
Că e cald şi bine
EU sunt TU, ştii bine.
Pământul e-un abator,
Unde zilnic copiii mor
Mor făr să fi greşit
Oameni! Pentru ce i-aţi umilit ?
Ucigaşi cu sânge rece
Ce-şi ucid pruncii în pântece
Despre voi a profeţit
Ieremia cel Sfinţit.
Dealuri, munţi, văi şi păşuni
Păpădii, maci, ghiocei şi colţuni
Lacuri, râuri şi întinderi marine
Răsărit de soare peste piscuri alpine.
Fluturi, greieraşi, furnici
Vrăbioare, rândunici
Motani, căţei şi ieduţi
Găini, cocoşi şi căluţi.
Eu nu v-am mângâiat vreodat
Că viaţă nu mi s-a dat
Dragoste n-am cunoscut
Avortarea m-a durut.
Cine oare a permis
Libertatea la ucis
Avortul şi chiuretajul
Vânătoarea, braconajul.
Braconajul de copii
De suflete mii şi mii
Crima este îngrădită
De legi, de satrapi păzită.
Curvia şi desfrânarea
Au curprins toată zarea.
Doamne câtă suferinţă
Câtă lipsă de credinţă
Lumea s-a ateizat
Pruncii i-au sacrificat.
Cu mânuţe sfârtecate
Te-aş fi mângâiat mamică
Dacă trupul mi-ai fi luat
Din sala de obstretică
Aş fi vrut să pot cumva
Chipul să ţi-l văd o dată
Ai plecat fără să-ntorci
Capul, ochii spre-a ta fată.
Băieţel eram şi eu
Voinicel şi chipeş foarte
Doamne ce mult mi-am dorit
Tati să mă ţii în braţe.
Să-mi dai braţul tău puternic
Ca să mă înveţi să merg
Numele să-ţi port în viaţă
Înaintea ta s-alerg.
Ochii noştri sunt închişi
Buzele ne sunt cusute
Pe întuneric stăm mereu
Strigătele ne sunt mute.
Strigăt mut dar ce răsună
Mai tare ca o furtună
În adâncul conştiinţei
Un stigmat al consecinţei.
Suntem avortaţii,
Suntem otrăviţii
Suntem chiuretaţii
Suntem lepădaţii
Suntem nedoriţii
Suntem osândiţii
Suntem ciopârţiţii
Suntem răstigniţii
Suntem torturaţii
Suntem umiliţii
Suntem şi nu suntem.
Şi totuşi vom trăi în LUMINĂ
Când Hristos Iisus va să vină.
Amin!
Post scriptum!
O pilulă ai înghiţit
Şi-n uter m-ai otrăvit
M-ai aruncat la canal
Când ? – La ciclul menstrual.
Notă!
Anticoncepţionalele sunt de fapt medicamente AVORTIVE, ce provoacă avorturile menstruale.
Cine are minte, să ia aminte!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
O mânuţă
O mânuţă o întind
Ca pe mami să o prind,
Să o prind să îi şoptesc
Mămico, ce te iubesc.
O mânuţă o întind
Ca pe tati să-l cuprind,
Să-l cuprind, să-i gânguresc
Tăticule, mult te iubesc.
O mânuţă o întind
Mititel şi prunc fiind,
Vreau ca şi eu să mă-nchin
Să rostesc şi eu: Amin !
O mânuţă o întind
Şi mă uit pe geam zâmbind,
Tati meştereşte-afară
Săniuţa mea uşoară.
O mânuţă o întind
Beculeţe se aprind,
În brăduţul de Crăciun
Pregătit chiar din ajun.
O mânuţă o întind
Căci mămica mea dormind,
De la sân îmi dă ea lapte
Te iubesc: îi spun prin şoapte.
O mânuţă o întind
Tati stă îngenunchind,
Cu palmele-mpreunate
Murmurând din Sfânta Carte.
O mânuţă o întind
În pătuţul meu fugind,
Surioara mă priveşte
Tare mult ea mă iubeşte.
O mânuţă o întind
Din trupul meu suferind,
Părinţii m-au avortat
„Doctorul” m-a sfârtecat.
O mânuţă o întind
Ca pe mami să o prind,
Însă mami este laşă
M-a abandonat din faşă.
O mânuţă o întind
Ca pe tati să-l cuprind,
Tati cum de i-ai lăsat?
În wc m-au aruncat.
O mânuţă o întind
Şi observ că pipăind,
Trupul mi l-au sfârtecat
Sufleţelul eu mi-am dat.
O mânuţă o întind
Dar mămica înghiţind,
Contra sarcinii pilulă
Mami nu mai fi credulă.
Aşa zisa contracepţie
Este de fapt o decepţie,
Bebeluşii-s otrăviţi
Mor în pântec nehrăniţi.
O mânuţă o întind
Pe bunica s-o ating,
Buni! Mama mea nu ştie?!
Că pilula e leşie.
Stau în uter singurel
Aşa mic şi mititel,
Nu-mi dă nimeni să mănânc
De atâta foame plâng.
Căci pilula avortivă
Şi atât de restrictivă,
Pruncu’ şade nemâncat
În pântec încoşciugat.
După 2 săptămâni
De foame şi întuneric,
În burtică m-a răpus
Duhul negru luciferic.
Căci iubiţii mei părinţi
N-ascultă de cele sfinţi,
De copii se „protejează”
Dar de fapt îi avortează.
O mânuţă o întind
Pe părinţii mei iubind,
Eu îi iert cu dor pe gură
Sunt copil şi nu port ură.
Mânuţele le-am întins
Dar părinţii m-au respins,
Aş fi fost poate fetiţă
Sau băiat la grădiniţă.
Nota autorului:
Pentru bani şi carieră
Pentru anii tinereţii,
Preţuind cele lumeşti
NOI distrugem Darul Vieţii.
Singura fiinţă care se luptă încă din pântece cu pruncul, ca să îl sfâşie , este „raţionalul” OM.
Supremul război mondial nu este unul militar ci INFANTICID – AVORŢIONIST.
Specia bipedă, zisă şi UMANĂ, a căzut din cinstea şi demnitatea care i s-a dat la începuturi, în inferiorul sub-regn animal.
Omul luciferic, este omul avortor
Cu zâmbetul pe buze, capabil de omor,
Atâta sânge rece, ne arată că posedă
Când pe ai săi copii, nu dă nici o monedă.
UCIGAŞII DE COPII
SUNT TOŢI CEI INDIFERENŢI,
VOR DA SEAMA ÎNTR-O ZI
CHIAR ŞI CEI ZIŞI NEATENŢI.
Amin, vino Doamne, Amin!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Trenul vieţii
Un semnal prelung se-aude
Din Cer s-are o scânteie,
Ce este a vieţii cheie
Un mic sălaş să-l inunde.
I. Prima staţie se-anunţă
În micuţul embrion,
Iar în ea sunt tipărite
Trăsăturile din om.
Firea caldă a mămicii
Sau blândă de bun tată,
Cu smerenia bunicii
Vom şti cum pruncul arată.
Căci copilul moşteneşte
De la tătic şi mămică,
Iar o parte însemnată
De la bunic şi bunică.
Felul de a fi, gândirea
Portul şi cu caracterul,
Vor trudi mult sau puţin
Ca să dobândească Cerul.
II. Staţia 2 ce urmează
E loc unde mintea s-aşează,
Iar noi creier îl numim
Îl folosim să gândim.
Infinită încăpere
Trupul face tot ce-i cere,
Văzul, mersul, sau vorbirea
Personalitatea, firea.
Gânduri bune sau mai rele
Vor ţinti spre jos sau stele,
Iar de mintea e smerită
De Domnul va fi locuită.
Căci părinţii de vor vrea
Pe copil a-l învăţa,
Binele în viaţă să-l facă
Ca el Domnului să placă.
De Hristos, de Maica Domnului
Rugăciuni naintea somnului,
Despre pace şi blândeţe
Şi la toţi să dea bineţe.
Despre Rai şi mântuire
Sau de iadul, ce-i mâhnire,
Ca de rău să se ferească
Sufletul să-şi mântuiască.
III. Să purcedem mai departe
Că iată scrie la carte,
Că sunt la a 3-a staţie
Muşchi, vene cu circulaţie
Bazele scheletului osos
Sau a sistemului nervos,
Şi-un punct roşu ce-n curând
Se va auzi bătând.
Bum-bum, bum-bum
Şi iată pornim la drum,
Inima începând să bată
Pentru mama, pentru tată.
Micul punct roşu ce bate
Loc de taină sfânt,
Căci prin inimă viaţa străbate
Timpul, anii pe pământ.
Se vor ridica acolo
Munţi înalţi de rugăciune,
Căci inima este tot izvorul
Faptelor frumoase-bune.
Un căpşor mic se formează
Unde sufletul viază,
Iar de mintea va fi trează
Domnul negreşit s-aşează.
Staţia 3 e gata
Cu bătăi iuţi ea pulsează,
Iar al nostru tren al vieţii
Mai departe avansează.
Ţesătură de păianjen
E al vieţii circuit,
Prin el curge însăşi viaţa
Pân la obştescul sfârşit.
Sângele cum i se spune
Prin vene şi capilare,
Viaţă dă şi viaţă este
Şi în trup şi în Altare.
IV. După 4 săptămâni
Apar picioruşe, mâini,
O guriţă, un năsuc
Urechiuşe pentru prunc.
Se hrăneşte şi respiră
Iar pe părinţi îi inspiră,
Să-i aleagă frumos nume
Când va fi să iasă-n lume.
Este dependent de mamă
Ce-i e viaţă, şi-i e hrană,
Doarme liniştit în pântec
Şi ascultă al mamei cântec.
„Puiul mamei, puişor
Te-am primit din Cer, în zbor
Inima-mi ades tresare
De emoţia cea mare.
Mă încearcă-un dor nespus
Căci eu ştiu că vii de sus,
Din lăcaşul cel din Soare,
Sfântă binecuvântare.
De la Tronul cel PreaSfânt
Vii la mami, pe pământ,
Ochii mi se umezesc
C-ai să-mi spui lin: - Te iubesc !”
V. În a 5-a săptămână
Dă din picior sau din mână
Pruncul începe să se mişte
Nu cu zgomot, ci cu linişte.
Ca de mazăre, e un bob
Este-al Domnului smerit rob,
Ochii lui sunt mititei
N-au nici pleoapele la ei.
VI. Săptămâna zisă şase
Se-ntăresc şi muşchi şi oase,
În micuţa-i gură, creşte
Limba cu care vorbeşte.
La mâini ies degeţele
Iar la ochi, pleoapele,
Firele de păr pe cap
Pe tot scalpul, cât încap.
Nervii în corp s-au ivit
De-acum durerea ei simt,
Nu mai este-un embrion
Ci e fetus, un mic om.
VII. Şapte săptămâni trecute
S-au întâmplat foarte multe,
Fetusul e acum zis făt
De la tălpi până la cap-ăt.
Dinţişorii se formează
Obrajii se conturează,
Năsucul începe să crească
Degetele, se-alungească.
VIII. Săptămâna 8 ce vine
Cât un bob e, într-un ciorchine,
Struguri mari din Canaan
Să-l vedeţi voi peste-un an.
Totuşi e un bebeluş mic-mic
A crescut numai un pic,
Ochii sunt încă închişi
Nici părinţii nu-s decişi.
Să-i dea un nume ceresc?
Sau unul duhovnicesc,
Mihail sau alt arhanghel
Pavel, Nicolae, Anghel?.
Guriţa i se deschide
Mâinile şi le întinde,
Inima puternic bate
Şi ea-n viaţă va răzbate.
IX. Nouă-s cetele cereşti
Săptămâna-n care eşti,
Copilu-i complet format
Va fi scund sau nalt de stat.
Va continua să crească
Pic cu pic să se mărească,
De-i băiat sau de e fată
Vom şti acum de îndată.
X. Zece ori şapte au trecut
Copilaşul a crescut,
Poate ca să urineze
Muşchii toţi să îi flexeze.
Pumnişorii şi-i deschide
Apoi iute îi închide,
Dinţii complet sunt formaţi
În gingii sunt îmbrăcaţi.
XI. Iar la pasul unsprezece
Tot creşte pe zi ce trece,
Creierul se tot dezvoltă
Căci e a trupului boltă.
Mintea sus se va sui
Şi de-acolo va gândi,
Pentru el sau cei din jur
Cu glas tare, sau murmur.
XII. Ochii sunt aproape gata
Doişpe săptămâni e data,
Pancreasul, insulina
Stomacul său şi cu splina.
Intestinele lui fine
Vor primi hrana ce vine,
Prin cordonul ombilical
Viaductul maternal.
XIII. Iată acum o noutate
Zâmbeşte sau se-ncruntă foarte,
Muşchii sunt tot mai agili
Chiar dacă sunt tot infantili.
Inimioara bate tare
E mereu în alergare,
O iubeşte mult pe mama
Nici nu-şi poate da ea seama.
XIV. Urechiuşele încep s-audă
Zgomote ce se confundă,
O fi mama, o fi tata ?
Frăţiorul sau surata.
Inima zvâcneşte tare
Nici stomacul pace n-are,
Căci a mea scumpă mămică
Papă multe în burtică.
Creşte mult în kilograme
Că adesea îi e foame,
Acum am şi eu motive
Am papile gustative.
Pot să-nghit, să fac grimase
Să-mi înting crudele oase,
Să mă joc şi să mă mişc
Şi de mână să mă pişc.
XV. Cincisprezece săptămâni
Şi tare mai dau din mâini,
Împing sus şi împing jos
Nu prea mai e loc de întors.
Văd acuma şi lumina
Vreau pe mami s-o văd prima,
Şi apoi pe doctoriţă
Ea a zis, că sunt fetiţă.
XVI. Îi apare-acum grăsime
Sub piele, şi lui cald îi ţine,
Poate face excremente
Vai, ce nostime momente.
Scheletul devine tare
Dar mai e, pân va fi mare,
Mult lăptic pruncul va bea
Şi-astfel calciul-şi va lua.
XVII. 17 săptămâni ori şapte
Pruncu-aude orice şoapte,
Căci auzul se dezvoltă
Firea e mai dezinvoltă.
Se întinde, se-alungeşte
Şi înoată ca un peşte,
În burtica cu lichide
Gura des el şi-o deschide.
XVIII. Opt trecute peste zece
Somnul deloc nu-i mai trece,
Doarme pruncul un somn duios
Şi-l visează pe Hristos.
20 din 24
Mai mult somn şi joacă patru,
Căci, ca pruncul mult să crească
Trebuie să se-odihnească.
Ar fi fi bine să vorbiţi
Încet, şi să nu vă răstiţi,
Căci sunetele zgomotoase
Pentru prunc sunt sperioase.
Pipăie mult prin burtică
Se aşează, se ridică,
Vrea să afle unde este
De-i real sau e poveste.
XIX. Pruncu-i bine definit
Mâncăcios şi odihnit,
Va continua să crească
Kilograme să-nmulţească.
Sarcina e la etate
Aproape de jumătate,
Toate sunt în rânduială
Prin căldura maternală.
XX. Într-a două zeci de eşti
Poţi de vrei şi să-i citeşti,
Să-i povesteşti sau să-i cânţi
Cu vocea ta să-l încânţi.
Poţi comunica cu el
Chiar că-i aşa mititel,
Şi duios, orice îi spui
Grabnic îl binedispui.
Din cauză că des înghite
Foarte mult pruncul sughite,
Şi zvâcnind scurt în burtică
O gâdilă pe mămică.
Am vorbit de săptămâni
Acum vom vorbi în luni,
Căci în 5 luni de zile
S-au întâmplate multe copile.
6. Pielea este roz, ridată
Cu păr fin este-mbrăcată,
Pe la degete, amprente
Devin acum evidente.
7. Luna şaptea e propice
Şi dacă sorocul zice,
Că pruncul să nu aştepte
Poate ca să se deştepte.
8. Sunt 8 luni de când tot iată
Creierul se tot dilată,
El continuă să crească
Căci profund va să gândească.
9. Pântecul nu-l mai încape
Şi împinge ca să scape,
Deasa umbră, ca din mină
Vrea s-o schimbe pe lumină.
Gata pruncul a ieşit
Scorul Apgar a primit,
De e mic sau de e mare
Va scânci sau striga tare.
În următoarea secundă
Bucuria TOT inundă,
Iar lacrimi de fericire
Curg la mamă în neştire.
Tatăl se frământă afară
Şi la sfârşit el declară:
- Mare este DUMNEZEU
Că mi-a dat pe pruncul meu.
Notă!
Scumpe mame, dragi tătici
Bunicuţe şi bunici,
Naşteţi-vă toţi copiii
La maternităţi cu miii.
Cum sunt cozi pe la mâncare
Aşa mamele-n aşteptare,
Părinţii să se-mbulzească
La maternităţi să nască.
Faceţi-vă bucurii
Naşteţi-vă mulţi copii,
Milioane, sute, mii
Păşune, imaşe, câmpii
Prin care s-alerge zglobii
Drăgălaşii de copii.
Dă-ne Doamne-n dar putere
Şi multă Credinţă,
Să ne naştem toţi copiii
Chiar de-i greu, e cu putinţă.
Căci noi ştim că cea mai mare
Scumpă şi sfântă răsplată,
E atunci când un copil
Îţi spune: Mamă şi Tată.
Dăruieşte-ne Nădejde
Ca atunci când Te uităm,
Să ne-aducem iute-aminte
Rugăciune să-nălţăm.
Căci Nădejdea sau Speranţa
Pe tâlhar l-au ridicat,
Din Crucificat pe Cruce
Primu-n Rai l-au aşezat.
Peste toate e Iubirea
Dragoste i se mai spune,
Înmulţeşte-o Doamne astăzi
Să facem doar fapte bune.
Sfânta nevinovăţie
Îngerească şi pruncească,
Să ne fie acea cărare.
Către patria cerească.
Amin!
A te feri de un copil este ca şi cum în toiul nopţii, în plin viscol de iarnă, cu ger năpraznic şi troiene mari până la streaşina casei, un copil pribeag îţi bate degerat şi fără vlagă la uşa caldului şi salvatorului tău cămin. Dar tu, de-acolo, dinăuntru, din toată căldura şi hrana cămării tale, devii rece şi indiferent şi îl alungi pe cel pe care Hristos L-a binecuvântat să se nască, şi pe care l-a dat exemplu tuturor.
Îl alungi pe binevestitorul primăverii tale, pe ghiocelul care ţi-ar fi vindecat toate rănile sufletului tău.
„Amin grăiesc vouă: de nu vă veţi întoarce şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi întra întru împărăţia cerurilor” Matei 18:3
„Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi pre ei a veni la mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor” Matei 19:14
„Iar Iisus a zis lor: adevărat; au niciodată n-aţi citit, că din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă ?” Matei 21:16
„Oricine va primi pe unul dintr-aceşti prunci întru numele meu, pe Mine mă primeşte”
Marcu 9:37
„Lăsaţi pruncii să vină la Mine, şi nu-i opriţi pe ei, că a unora ca acestora este împărăţia lui Dumnezeu.” Marcu 10:14
„Amin zic vouă: oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea” Marcu 10:15
Îndemn pe toţi părinţii sau viitorii părinţi să nu se ferească de naşterea de prunci, deoarece naşterea de prunci aduce binecuvântarea lui Dumnezeu şi sănătatea trupului.
Nu alegeţi uciderea nevinovaţilor copii, prin avort, anticoncepţionale (pastile avortive) sau alte metode de PAZĂ, căci ceea ce semănaţi, veţi culege mai târziu: adică roadele amare ale faptelor voastre.
Urmările crimei avortului, nu vor întârzia să apară, mai devreme sau mai târziu.
Nu le răpiţi nevinovaţilor copii, DRAGOSTEA şi BUCURIA.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un ocean de jale
Toate picăturile de ploaie
Fluvii, râuri şi şuvoaie,
Nu pot ca să întregească
Jeluirea cea pruncească.
Chiar de s-ar strânge-n oceane
Şi-n ciuturi, puţuri, cazane,
Nimic nu poate cuprinde
Jalea, infinit se-ntinde.
Roua lor de lacrimi sfântă
Te cutremură-nspăimântă,
Căci de DOR plâng ei mereu
După Blândul Dumnezeu.
Un ocean de plânset
Jale şi suspin,
Nu ne mai vrea nimeni !
Şi-asta-i mare chin.
Tată Sfânt ce ne-ai creat
Pentru Fericire,
Părinţii noştri ne-au dat
Către ciopârţire.
Stăm mormane de mânuţe
Şi de picioruşe,
Iară dincolo mai jos
Obraji, urechiuşe.
Ne-ar fi bucurat nespus
Ca pe obrăjori,
De la ai mamei pupici
S-avem toţi bujori.
Întunericul de-aici
Tare ne apasă,
Noi de ce n-avem părinţi
Unde e acasă ?
Frăţiori mai am pe-aici
Căci pe dibuite,
I-am simţit după glăscior
Suspinuri slăbite.
Vrem să creştem în lumina
Cea neînserată,
Să roim în jurul Tău
Dragul nostru, Tată.
Mamă, mea, dulce mămică
Când m-ai scos tu din burtică,
Am început să te strig
Mami-mami îmi este frig.
Sunt atâta de micuţ
Şi de singurel,
M-am pierdut de Dumnezeu
Du-mă tu la El !
Baia Sfântului Botez
Eu n-am cunoscut-o,
Duhul Sfânt nu l-am văzut
Viaţa am pierdut-o.
Tot la fel şi eu tăticule
Scumpa ta fetiţă,
N-am ajuns să pot să merg
Nici la grădiniţă.
Zilnic îmi imaginez
Cum în palma-ţi lată,
Ţi-am pictat cu acuarele
Te iubesc mult tată !
Scâncete de bebeluş
Noi n-am gângurit,
Iar la joc pe derdeluş
Nu nu ne-am murdărit.
Cu cireşe la urechi
Şi cu merişoare,
Nu ne-am alergat prin iarbă
Sub imensul soare.
Viaţa unui singur suflet
Vă spun acu-n versuri,
Valorează mai mult decât
Mii de UNIVERSURI.
Suntem atâta de mulţi, dar tot singurei
Şi-alţii vin zilnic aici, şi ce plâng şi ei.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
EuGenia
Ştiinţa ce studiază
Şi lumea-o sterilizează,
Îşi zice EuGenie
Şi este o infamie.
Una mie 9 sute
Câteva capete oculte,
Au decis să controleze
Lumea – şi s-o decimeze.
Prins zisa EuGenie
Absurda neomenie,
Divide, sortează, separă
Oamenii la largă scară.
La final tre” să primeze
Şi-n balanţă să conteze,
Numai lumea tip elită
Deşteaptă – deosebită.
Ţările din lume-a treia
Sunt nedorite de-aceia,
Ce se-nchină la satan
Şi la superzeul BAN.
Pe criterii zis genetice
Minţile grav epileptice,
Vor să ne-anihileze
Pruncii să ni-i avorteze.
Au scornit cu Belial
Planingul familial,
Cel mult 1 copil s-avem
Restul să îi ucidem.
Prin avorturi – chiuretaje
Prin demonice reglaje,
Cu pastile otrăvitoare
Iată pruncu-n uter moare.
EuGenia perfidă
E crima infanticidă,
Strigă pruncii – strigăt mut
„Mamii, tatii m-a duruut”
Mamăăă cum de i-ai lăsat
Ca să fiu decapitat,
Tatăă scump, tăticul meuu
De tine mi-e dor mereu.
Cum de nu m-ai apărat
Când trupul mi l-au tăiat,
Nu am braţe să te strâng
La piept – şi de-aceea PLÂNG.
Fraţilor, EuGenie
Este marea pandemie,
Lumea toată e vizată
Căci o vor depopulată.
Prin vaccinuri de tot felul
Şi-au început ei măcelul,
De-a steriliza tot globul
Lumea, omul, tot norodul.
Prin vaccinuri criminale
De sorginte infernale,
Lovesc crud în populaţie
Chiar şi prin alimentaţie.
Selecţia raselor
Din rândul maselor,
Vor împuţinare
Prin exterminare.
Genocid perfect legal
Prin codex alimentar,
Hrana e pecetluită
Cu uraniu-mbogăţită.
Fructele din magazine
Sunt mumificate bine,
Viermele – test sănătate
A fugit ca de la moarte.
Trei metode-s ticluite
De eugenişti croite,
Lumea ca s-o înrobească
Şi apoi s-o nimicească.
Prima fază e războiul
Între oameni tărăboiul,
Bancherii îl finanţează
Şi lumea terorizează.
Multă plebe astfel piere
Copil, tată şi muiere,
Oamenii cei mai de rând
Mor, se duc bieţii, nevrând.
Oamenii de sus – elite
Sunt feriţi de dinamite,
Talpa ţării tre” să piară
Pentru docţi – erau povară.
Prin războaie ei dezbină
Şi las ţările-n ruină,
Ca apoi să-mpărăţească
Cu legea lor păgânească.
A doua metodă este
Cancerul din manifeste,
Pliante cu vaccinări
Nebune sterilizări.
Vaccinurile sunt arme
Sănătatea să ne-o sfarme,
Pruncii să-i slăbănogească
Cancer să agonisească.
Pe sărmanele fetiţe
Vor să le sterilizeze,
Iară puţin mai târziu
Le-nvaţă să avorteze.
Mercur, aluminiu, uraniu
Vei ajunge doar un craniu,
Căci otrava din vaccinuri
Îţi va aduce doar chinuri.
Pentru colul uterin
A fost creat un vaccin,
Ca tinerele în floare
S-ajungă neroditoare.
Au pus cancerul, momeală
O perfidă păcăleală,
Căci odată vaccinate
Multe sunt sterilizate.
Boli crunte şi sterilizare
Apar des prin vaccinare,
Căci sistemul medical
E strunit de Belial.
Unii prunci au paralizat
După ce s-au vaccinat,
Iată ce urmări fatale
Sunt prezente în spitale.
Vă rog mult să mă credeţi
Nu mai fiţi aşa orbeţi,
Ce-au scornit, de ani o sută
Stăpânirea cea ocultă.
Planingul familial
Zis şi control parental,
E-un plan de exterminare
A îngerilor de sub soare.
Clinici multe de avorturi
Unde des se fac torturi,
Pruncii „bine” sunt tranşaţi
Sau cu săruri afară daţi.
Prin soluţii zis saline
Pruncul nu îşi mai revine,
Din uter uşor alunecă
Şi privirea i se-ntunecă.
Cu injecţii şi pastile
Şi multe reţete debile,
În demono-laboratoare
Pruncu-sfânt, cu zile moare.
A treia metodă
E acum la modă,
E hrana cea otrăvită
E-urizată, stropită.
Fugiţi fraţilor ca vântul,
Nu mai staţi rupeţi pământul,
Căci sistemul Europa
Foarte mulţi va îngropa.
Chimicale-chimicale
Prin nevoi alimentare,
La preţ mic ei le vor vinde
Şi gloatele uşor vor prinde.
Osteoporoza
Este diagnoza,
Oaselor poroase
De-alimente roase.
Bem insectide
Zis, sucuri acide,
Mulţi dinţi de prin gură
Zac pe jos prin şură.
Cu ce consumăm
Viaţa ne-o scurtăm,
Pe la farmacie
E coadă, de-o mie.
Una mie de persoane
Copii, domni şi cucoane,
Nu-s bani de reţetă
Şi nici de navetă.
De la supermarket
Ieftine alimente,
Vrem la farmacie
Ce ? – Medicamente.
Căci nesăbuinţa
Cu moftul, plăcerea,
O fac pe otravă
Mai dulce ca mierea.
Fugim după carne
Ca teleghidaţii,
Ştim că în mezeluri
Zac doar aberaţii.
Căci burtica este
Realul stăpân,
Creierul a fost
Mai demult jupân.
Europa, tot pământul
Ne-au furat discernământul,
Suntem robi la cărucioare
Le umplem cu de-mâncare.
Hrana au codificat-o
Şi slut au modificat-o,
Ies din noi ades mutanţi
Ne-am hrănit cu conservanţi
Războiul, avortul şi hrana
E pentru mase capcana,
Au gândit-o nişte „hoţi”
Ce pe toţi ne vor tun-morţi.
Sistemul mondial de îndobitocire a maselor, lucrează cu multă răbdare şi atenţie, la surparea tuturor naţiilor prin metode criminale pentru absoluta stăpânire.
Controlul efectiv se face prin impactul vizual-auditiv, iar cel mai bine ajunge la viitorul client-cumpărător, RECLAMA !
Manipularea magică şi vrăjirea lumii, cum spune un om de ştiinţă, bun român şi creştin, se face prin TELEVIZOR, şi mai nou prin INTERNET. Aceaste invenţii hipnotice fac din oameni raţionali doar nişte roboţi, care cumpără şi consumă ce li se dictează.
Rupeţi cătuşele minţilor voastre, prin renunţarea la TV şi internet.
V-aţi născut liberi !
Nu mai fiţi ROBI !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Unuia prea ofticat
Te consumi şi te tot macini
În puciosul întuneric,
Zbieri şi urli a neputinţă
Cu duhul tău luciferic.
Viaţa ta ce aducea
Cu un falnic răsărit,
Din mândrie şi prostie
Într-o dat a asfinţit.
„Creator” al răutăţii
Şi al sufletelor slute,
Prin vicleana ispitire
Atragi sufletele multe.
Dar şi-aşa cu tot „câştigul”
Însutit şi înmiit,
Tu amarnic rău te mistui
Veşnic tot nefericit.
Stâncile sunt cârpe moi
Ce formează munţi-granit,
Se topesc uşor, se sfarmă
Tu rămâi încremenit.
Sfetnice al răutăţii
Tu la ură îmboldeşti,
Şi de-auzi un „Miluieşte”
Şi mai tare te-nnegreşti.
Ţi-ai dorit ca bârfoteca
Ca pe şcoală s-o predai,
Iar în râpa judecării
Pe cei buni, pe toţi să-i dai.
Fierbi în clocot, negru spumegi
Rotocoale de fum greu fumegi,
Nu poţi ca să reuşeşti
Pe cei drepţi, nici să-i clinteşti.
Nu poţi suporta ideea
De-a se naşte prunci curaţi,
Şi părinţilor naivi
Le şopteşti crud: „AVORTAŢI”
Avortaţi şi otrăviţi !
Zdrobiţi şi măcelăriţi!,
Nimiciţi şi mătrăşiţi !
Vă păziţi sau îi stârpiţi.
Mor pruncii nebotezaţi
Iar voi vă satanizaţi,
Căci planing familial
E scornit de BELIAL.
Chiar dacă înveţi la crime
Şi la fapte rele-iad,
Pe sufletele naive
Ce tot cad şi iar decad.
Nu-i capcana cea mai mare
Pentru sufletul creştin,
Ci căderea-n deznădejde
Este marele declin.
Ochii tăi ca doi tăciuni
Te vădesc că spui minciuni,
Şi pe-aceia ce sunt buni
Îi lupţi cu deşertăciuni.
Dar eşti slab şi limitat
Un înfrânt şi-un ofticat,
Te făleşti cu fecioria
Dar te-a biruit mândria.
Cu postul sau cu nesomnul
Dar mai sus nu eşti ca Domnul,
Care s-a smerit adânc
Şi-a-mbrăcat haina de prunc.
Lutul astfel a sfinţit
Pe când tu te-ai semeţit,
Mândria te-a înnegrit
Pe când Domnul s-a micit.
Şi din lucitor ostaş
Tu, o stea a cerului,
Ai ajuns în iad ocnaş
Plin de colbul negrului.
Răutatea cea mai mare
N-ai pus-o în cel aprins,
Ci în cel ce duşmăneşte
Şi mocneşte aproape-stins.
Mai mare ca crima este
Cine se dezvinovăţeşte,
Iar cine îşi pune parte
Se poartă sataniceşte.
Aşa învaţă dracul pe oameni
Să răspundă, să dea vina,
Şi nicicând şi niciodată
Să nu-şi asume pricina.
Lecţii ale răutăţii
Satanache le-a predat,
Iar creştinii fals creştini
Între ei le-au practicat.
Simte omul o plăcere
Dulce dar otrăvitoare,
Atunci când către-al lui semen
Vorbeşte cu acuzare.
Când creştinii îşi dau vina
Se acuză – nu smeresc,
Dovedesc că-n al lor suflet
Poartă-un crez satanicesc.
Când te porţi cu îmbufnare
Şi dai pacea pe-ntristare,
Ale tale fapte bune
Ajung doar putreziciune.
Maica Domnului din Ceruri
Fragedă cu ani puţini,
Prin smerenia-i adâncă
A născut neam de creştini.
Căci primind Logos să nască
Mântuirea a venit,
Şi astfel pierdutul Rai
Maica l-a redobândit.
O ruşine aşa mare
O fecioară ţi-a făcut,
Şi cu-a Ei înţelepciune
Infinit te-a întrecut.
15 ani de vieţuire
Pe vremelnicul pământ,
Biruit-au cu zdrobire
Pe luceafărul nesfânt.
Ai venit din veşnicie
Cu ani mulţi – miliarde,
Şi-ai fost biruit de-o Pruncă
Şi asta cel mai rău te arde.
Vasta ta împărăţie
Nu te mulţumeşte,
Ci doar de n-ai auzi
Doamne Miluieşte!
Iar la fiece Amin
Ştii că se apropie,
Ce Hristos a predicat
Sfânta Evanghelie.
Iată ţi-a sosit sfârşitul
Geaba te mai zvârcoleşti,
Biruinţă n-ai să ai
Ci doar ne muceniceşti.
Foarte rău te mistui astăzi
Când creştinii nu-ţi răspund,
Nici la dulcile ispite
Prin fapte, cuvânt sau gând.
Treaba ta e să-ndrugi multe
Dar a noastră este una,
Să te ignorăm total
Acum pentru totdeauna.
Asta am să fac şi eu
De la dialog te tai,
Nu voiesc să te-am aproape
Ci să urc sufletu-n Rai.
Fugarule din Ceruri !!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Vreau ca să văd copiii
Vreau ca să văd copiii
Cum chiuie cu sfântă bucurie,
Vreau ca să văd copiii
Învăluiţi de a părinţilor iubire.
Vreau ca să văd copiii
Că sunt mai sănătoşi ca munţii,
Vreau ca să văd copiii
Cum mir şi cu al Crucii semn în miezul frunţii.
Vreau ca să văd copiii
În iureş de sfântă libertate,
Vreau ca să văd copiii
Pe toţi ca un frate lângă frate.
Vreau ca să văd copiii
Cum se adună-n strane,
Vreau ca să văd copiii
Psalmodiind cu ale vocilor membrane.
Vreau ca să văd copiii
Cu chipul mai senin ca cerul,
Vreau ca să văd copiii
Îmbujoraţi de neaua ce o animă gerul.
Vreau ca să văd copiii
Urcuş pe treptele – scări sfinte,
Vreau ca să văd copiii
Pe la bunici şi străbunici, mâncând plăcinte.
Vreau ca să văd copiii
Prin florile de pe imaşe – câmpii plate,
Vreau ca să văd copiii
Ca ale îngerilor frunţi – căpşoare aureolate.
Vreau ca să văd copiii
Un curcubeu de zâmbet şi sfântă veselie,
Vreau ca să văd copiii
Urcând spre ceruri ca vrednicul Ilie.
Vreau ca să văd copiii
De mici crescând ca nişte teofori,
Vreau ca să văd copiii
Locuitori ai ţării de dincolo de nori.
Vreau ca să văd copiii
Cântând în cor cu heruvimii,
Vreau ca să văd copiii
Roind neîncetat în zbor cu serafimii.
Vreau ca să văd copiii
Mai mulţi ca stelele şi ca nisipul mării,
Vreau ca să văd copiii
Mai limpezi şi senini decât albastrul zării.
Vreau ca să văd copiii
Născuţi din apă şi Sfânt Duhul,
Vreau ca să văd copiii
Cu glasurile lor – umplând văzduhul.
Vreau ca să văd copiii
Cum nu-i încape Universul,
Vreau ca să văd copiii
Mai mulţi decât o poate spune versul.
Vreau ca să văd copiii
Mai mulţi decât atomii din eter,
Vreau ca să văd copiii
Cum fără de timp – trăiesc Etern.
Vreau ca să văd copiii
Copii cereşti, pliniţi prin Har,
Vreau ca să văd copiii
Sorbind din Pomul Vieţii – Sfânt nectar.
Vreau ca să văd copiii
Cum Rodul Viţei îi cheamă-n Altar
Vreau ca să văd copiii
Mlădiţe – împărtăşindu-se – O Sfânt Pahar.
Vreau ca să văd copiii
Cum seara se aştern în poala somnului,
Vreau ca să văd copiii
La căpătâi vegheaţi de Maica Domnului.
Vreau ca să văd copiii
Doriţi ca de-un Neagoe şi Vodă Brâncoveanul,
Vreau ca să văd copiii
Cum se sfinţesc pe Ei, şi apoi tot Neamul.
† Amin † şi lui Dumnezeu slavă!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nesimţire
Crasă nesimţire,
E-n femeia ce,
Ucide cu voie,
Prucii-n pântece.
În a ei prostie,
Ca să se distreze,
Cu soţul conspiră
Ca să avorteze.
Simţământ de mamă
Nu cred că mai are,
Ceea ce făr de milă
Aruncă pruncii în canalizare.
Şi de-ar striga pruncii
Pe recea tipsie,
Mamele preferă
Pentru ei sicrie.
Ecoul duios
Mamii te iubeesc,
Deloc nu mai mişcă
Neamul omenesc.
Bărbaţii setoşi
Vărsători de sânge,
Sunt stane de piatră
Chiar de pruncul plânge.
Hai să-i otrăvim
Să-i anihilăm,
Şi tot ca-nainte
În pat să ne distrăm.
Ucigaşi de Duh
Sfânt Dumnezeiesc,
Se fac avortorii
Ce Crucea hulesc.
Farmacistul este
Vrăjitor modern,
Vinde doar pastile
Scoase din infern.
Tot ca „măcelarii”
Vă veţi osândi,
Pruncii aţi otrăvit
Mii şi mii şi mii.
Cel mai bleg este
Cuvântul bărbat,
C-a lăsat femeia
De a avortat.
Medicii din ţară
Ciopârţesc femeile,
Şi rău se mai supără
De le zici Mengele.
Animal feroce
E acel doctor,
Când fără de milă
Face infantil omor.
Ce sălbăticire
Este acum în lume,
Sărmanii copii
Sunt morţi - fără nume.
Se scurg prin canale
Mii de fetuşi morţi,
Şi nu pot să aibă
De izbândă, sorţi.
Strigă toţi cu lacrimi
Sunt nefericiţi,
„ Ce aveţi cu noi
De ne răstigniţi ? ”
„ Avort – mort
Avort- mort,
Sunt un biet copil
Ucis prin AVORT ! ”
Căci avort înseamnă
Crudă renunţare,
La bietul copil
Ce Sfânt Suflet are.
Câtă oribilitate,
Mătrăşire – genocid,
Fac în lume toţi aceia
Ce pe copii îi ucid.
Bărbaţi, voi nu vă numiţi taţi
Pentru că nu meritaţi,
Atunci când încuviinţaţi
Pe copii să-i avorTAŢI !
Ce-aş putea să zic de mame
Ce-i aruncă ca pe scame,
Pe copiii rupţi din ele
Chiuretaţi, sau prin pubele.
Te porţi ca o vrăjitoare
Când în pântec pruncul moare,
Bând anticoncepţionale
Ce-s reţete criminale.
Iar la spital-abator
Unde pruncii ades mor,
Medicul satrap
Dă la prunci în cap.
În loc să-i salveze
Vrea să-i chiureteze,
Pentru aceste crime
Bani să încaseze.
Ce-i ce-şi zic prieteni
Sunt curve, curvari,
Şi de prin liceu
Sunt curvo-murdari.
Sunt la farmacii
Fideli abonaţi,
Tot la fel ca VOI
Ce crud avortaţi.
Crasă nesimţire
E-n femeia ce,
Ucide zâmbind
Pruncu-n pântece.
În a ei prostie
Ca să se distreze,
Cu soţul conspiră
Cum să chiureteze.
Cruntă nesimţire
E-n acel bărbat,
De-a lăsat femeia
De a avortat.
În a lui dorinţă
De a fi iubit,
El şi cu nevasta
Pruncii-au otrăvit.
Tot la fel şi tinerii
Fata şi băiatul,
Încep din liceu
Cu prunc-avortatul.
Fără de ruşine
Curvesc ei mereu,
Spunând că nu este
Deloc Dumnezeu.
Sfătuiţi de diavol
Oamenii ucid,
Şi pentru plăcere
Pun pruncii la zid.
Veţi primi răsplata
Pentru ce-aţi lucrat,
Căci voi zi de zi
V-aţi satanizat.
Înc-o dată zic,
O strofă ce-a fost,
Conştiinţa voastră
Să v-o ia la rost.
„ Avort – mort
Avort - mort,
Sunt un biet copil
Ucis prin AVORT ! ”
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cuviosul Justin
Cuviosul Justin
E darul divin,
E lumânarea aprinsă
Ce nu poate fi stinsă.
E stâlp şi pridvor
Pentru toţi cei ce vor,
La Dumnezeu să ajungă
Cu sfinţit mir să se ungă.
Ctitor de biserici
Sfinte temelii,
Dar mai mare ctitor
De suflete vii.
Dacă-n lume l-aţi închis
Pe cel de Domnul trimis
Azi, o mie de cătuşe
Nu pot să-l mai înăbuşe.
Că din Sfânta Veşnicie
Ne este pururi solie,
Neamului românesc
Şi cinului îngeresc.
Iar Cuvântul ce-a rostit
În oameni s-a-ntipărit,
Va rămâne-n noi pe veci
Încălzind suflete reci.
Cuvioase Părinte
Să-ţi aduci aminte,
De-al tău neam şi ţară
Ca-n veci să nu piară.
Fiu de bravi răzeşi
Al ţării plăieş,
Lupte ai purtat
Te-ai încununat.
Ai pornit cu vitejie
Singur – lupta anti cip,
Căci o neagră vijelie
Este al fiarei chip.
Ai chemat o ţară-ntreagă
Ca pe oi i-ai adunat,
Şi pe turma cea pribeagă
De lupi mulţi ai apărat.
Ai fost buciumul ce-n zare
Ai sunat şi ai trezit,
Peste mări peste hotare
Şi acolo ai răzbit.
Un chip al blândeţii
Un Bunic smerit,
Cu barba de lână
Şi părul albit.
48 şi 64
Nu e o piesă de teatru,
Ci sunt ani de umilinţă
De sporire în credinţă.
„Căci din apa umilinţii
Au băut în viaţă Sfinţii”
O, ce rouă-nmiresmată
Din raclă a izvorât,
Iar în busuioc, minune
Rămurele-au înfrunzit.
Căci la Dumnezeu în sânuri
Pe veci te-ai sălăşluit,
Ai purtat lupta cea bună
Şi în Cer te-ai odihnit.
Dar eu cred că nici acolo
Nu voieşti a lua odihnă,
Câtă vreme-n ţara noastră
Lupii ne sfâşie-n tihnă.
Şi cum pururea te ştim
Drept, cucernic, rugător,
Tu pe Maica PreaCurata
Vei ruga stăruitor.
„ O, PreaSfântă Maică,
Ce ne-ai înfiat,
Ridică-ne astăzi
Din greul păcat.
Căci deşi cu minte,
Din popor creştin,
Ucis-u-ne-am pruncii,
Cu un cumplit chin.
Avorturi, pastile
Sau otrăvuri lente,
Sterilete, pază
„Reţete” demente.
Am ucis pe Sfinţii
Ce-ar fi mijlocit,
Iar PreaSfânta Troiţă
Azi ne-a pedepsit.
Căci la noi în ţară
Plâng Icoanele,
Cu sânge, cu lacrimi
Se mişcă şi candele.
Dă-mi să iau osândă,
În veci, pe vecie,
Dar avorturi-crime
Nici să nu mai fie.
Ţara mea greu geme
Sub papuc străin,
Vom fi sclavi în ţara
În care trăim.”
Roagă-te Sfinte Părinte
Domnului Cel Sfânt te-nchină,
Că sub hoarda păgânească
Fiii tăi adânc suspină.
Cere de la Tatăl, timp de pocăinţă
Iară de la Fiul, sfântă umilinţă,
De la Sfântul Duh, vie însufleţire
Şi de la PreaSfânta, lacrimi-mijlocire.
Părinte binecuvintează:
„Pentru rugăciunile,
Sfinţilor Părinţi
Doamne al nostr Iisuse
Tare-n nevoinţi,
Primeşte-ne, nouă
Rugile fierbinţi.
Dă-ne-n dar putere
Ca să rezistăm,
Iar prigoana toată
Cu drag s-o răbdăm.
Milă să ne-arăţi
Pacea să ne dai,
Iar de vom fi vrednici,
Cheamă-ne la Rai.
Nu lăsa pecetea
A lui antihrist,
Să ne fure raiul,
Ai tăi suntem Christ.”
Nu primiţi pecetea
Pe braţ sau pe frunte,
De vă prigonesc
Voi fugiţi în munte.
Domnul va griji, de sufletul vostru.
Când vă este greu, spuneţi: Tatăl Nostru.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Întrebare
Într-o seară m-a-ntrebat
O creştină dintr-un sat,
Despre moarte, despre viaţă
Ia aminte şi învaţă!
Omul e un aluat
De Sfânta Treime luat,
Lucrat bine, meşterit
Din lut, din pământ zidit.
Bărbat a fost mai întâi
De-aia este căpătâi,
I s-a dat să poarte barbă
Putere de muncă să aibă.
Din el a ieşit femeia
Ea e viaţa, ea e cheia,
Eva e-un nume ce-nseamnă viaţă
Ia aminte şi învaţă !
Bărbatul să ocrotească
Femeia prunci să nască,
Să se facă neam puternic
Înaintea Domnului, cucernic.
Nu-ţi este îngăduit
Să muşti din pomul oprit,
Aşteaptă mai întâi să creşti
Să poţi să te-nţelepţeşti.
Dar vicleanul sâsâit
S-a foit, s-a-ncolăcit,
Omului i-a dat „povaţă”
Una hoaţă, foarte hoaţă.
L-a vrăjit, ademenit
Cum că lui-este menit,
Să ştie şi să cunoască
Să se-nalţe, nu smerească.
Sâsâitul fulgerat,
Mai demult s-a înălţat,
Dar a căzut pe pământ
Izgonit de Cel PreaSfânt.
Uneltind ca să doboare
Pe omul pus rege sub soare,
Cu intenţii deloc bruşte
L-a convins pe om să muşte.
Prin femeie a izbândit,
Moartea-n om s-a cuibărit,
Postul, prima poruncă
Încălcată – a adus muncă.
Izgoniţi cei doi din Rai
Să-şi câştige al vieţii trai
Li s-a dat copii să crească,
Pe toţi pruncii – TOŢI să-i nască.
Şi astfel au vieţuit,
Şi au născut însutit,
Pân la cel din urmă ceas
Când şi-au luat „bunul rămas”.
Cu pace au adormit
Nimeni nu a jelit,
Iară ei s-au mutat
În Sheolu-ntunecat.
Veacurile au trecut
Neamurile au umplut,
Toată zarea, tot pământul
Şi iată a venit Cuvântul.
Coborâtu-Sa în iesle
Cel ce a lucrat cu tesle,
S-a smerit, S-a botezat
Cu o haină S-a-mbrăcat.
Vindeca, tămăduia
Evanghelia plinea,
Ne-a învăţat cum să trăim,
Sufletul să-l mântuim.
În 3 ani şi jumătate
A stat numai printre gloate,
Cu post mult şi fără somn
Slujitu-ne-a Sfântul Domn.
Pace, milă şi iertare
Nu ceartă şi dezbinare,
Curăţie şi-Adevăr
Nu vorbire în răspăr.
În ast fel a învăţat
Cel ce apoi S-a Înălţat,
Sus pe deal, între piroane
Pe Cruce, cu multe rane.
Şi ne-a dat nouă Lege Sfântă
Una ce te-nspăimântă,
Să iubeşti vrăjmaşii tăi
Să faci bine celor răi.
Să întorci obrazul tău,
Să ierţi pe cel ce-ţi face rău,
De îţi cere împrumută-l
Chiar de nu-ţi dă-napoi – ajută-l,
Să fii bun, să fii milos
Ca să fii al lui Hristos.
Iar ca amintire vie,
Ne-a lăsat o Liturghie
Toţi creştinii, TOŢI să vie
Sufletul la CER să-l suie.
De vii poţi primi povaţă
Despre ce să faci în viaţă
De nu vii, tu vei rata
Ce? – Chiar mântuirea ta.
Domnul vrea să îţi arate mila
Iar tu vii mai mult de-a sila
Tot cârtind, morocănos
Plictisit chiar de HRISTOS.
Pregătiţi-vă de viaţă
Căci aici e doar o ceaţă
Care se va risipi
Atunci când omul va muri.
Aşadar călătoreşte
Cu bagaj puţin
Ca să nu ai dincolo
Parte de un chin.
Căci la iad de vei ajunge
Suferinţa te va-mpunge
Cu groază şi cu durere
Cu venin, cu-amară fiere.
Luptă dar şi te-ncunună
Du mereu lupta cea bună
Fii şi tu ca o albină
Du nectarul în stupină.
Căci ea, zi de zi robace
Datoria şi-o tot face
Necârtind, neobosind
Ci sporind şi sârguind.
Vrei o pildă minunată ?
Îţi dau una acum îndată:
Uită-te cum la rudari
Sunt copii şi mici şi mari.
Toată curtea lor trăieşte
Şi neamul lor tot sporeşte.
Acolo nu sunt pastile
Nici avorturi – sterilet
Nu au dopuri, nici nu-şi leagă
Trompele, şi nici nu-şi bagă
Chimicale şi injecţii
Tot felul de contracepţii.
Portul lor cuviincios
Ţi-aminteşte de HRISTOS
Fuste lungi pân la călcâi
Şi basma pe căpătâi.
O ţinută cumpătată
Pentru Maica PreaCurată.
Nu au pantaloni pe ele
Să se vadă formele
Părul lung au, nevopsit
Cu mahramă acoperit.
Nici bărbaţii mai prejos
Nu vezi piele, nu vezi os
Nu au mâneci suflecate
Nici geacă de blugi în spate.
De n-au barbă, au mustaţă
Şi nu faţa spân-lucioasă
Căci de te rindeluieşti
Tu LUI DUMNEZEU greşeşti.
Care bine te-a lucrat
Dar tu l-ai cam corectat.
Cinci litere din cele şase
Spun BARBA – nu feţe rase
Deci bărbat de te numeşti
Să nu te mai bărbiereşti.
Iară tu femeie dragă
Rămâi mereu ca o fragă
Nu cu măşti şi mascarade
Ca la circ şi promenade.
Ţine faţa ta curată
Nevopsită, nemachiată
În urechi să nu-ţi pui fiare
Maica Domnului nu are.
De-ncercaţi să ajungeţi Sus
Luaţi voi pilda lui Iisus
Care S-a smerit pre Sine
N-a umblat în haine fine.
Ci c-o singură cămaşă
Şi cu simplitate
Vieţuit-a pe pământ
La toţi să arate.
Că viaţa e trecătoare
Precum ziua e sub soare
Şi că sufletul îndată
Va veni la Judecată.
Acolo-şi va observa
Toată vieţuirea sa,
Cum a râs, cum s-a distrat
Cum la bârfe a tot stat.
Cum săracii i-au trecut
Pe sub ochi şi el n-a vrut
Din puţinul ce-l avea
Să împartă şi să dea.
Ce cuvinte desfrânate
Ce gânduri neruşinate
Ce invidie a avut
Ce mult rău a mai făcut.
Cum s-a ferit de copii,
Şi-a ucis sute, chiar mii
Cum la viclenii a stat
Cu satan a conspirat.
Cum pe Dumnezeu să-l facă
Să-l mintă, să se prefacă
Să ascundă, să pitească
Şi să nu să se spovedească.
Suflete, nu te mira
Când la Judecata ta
Miliardele de îngeri
Vor plânge, că tu sângeri.
Că mergi la osândă, iată
Îţi primeşti dreapta-răsplată.
Trezeşte-te, nu dormi
Şi nu te mai amăgi
Clopotele de-auzi că bat
Tu sari repede din pat.
Haide suflete, ce stai
Vrei la iad sau vrei la rai
Lenea e păcat de moarte
Şi răsplata, cruntă foarte.
Ai ucis timpul o viaţă
Şi tot stai fără povaţă
Hai la doctor să-ţi aline
Bubele ce ai pe tine.
Să te vindeci de-ntristare
De mânie, supărare
Să înveţi să ierţi din nou
Să fii iarăşi un om nou.
Hai la Sfânta Liturghie!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Hristos a Înviat
A înviat Hristos se spune
De toţi creştinii din lume
Să fie oare adevărat
Sau e doar o vorbă zisă-n treacăt.
În cele ce urmează
Vom putea vedea
De e chiar crezută
Vorba spusă aşa.
Pe strada tribunalului
Nu a-nviat HRISTOS
Căci altfel între oameni
Pace ar fi fost.
Căci Pacea şi Smerenia
Domnului Iisus
S-ar fi văzut în oamenii
Ce-n certuri au ajuns.
În casa de desfrâu
Nu a-nviat HRISTOS
Şi nu ar fi intrat acolo
Tot omul păcătos.
Nici în alimentară
HRISTOS n-a înviat
Căci sângele din carne
Pe mulţi i-a desfătat.
În Marele şi Sfântul Post
Ştiau „creştinii” pe de rost
Gustoasele delicatese
Din abator culese.
Nici seara şi nici ziua
HRISTOS n-a înviat
Căci la televizoare
La bârfe muulţi au stat.
Nici în căminul vieţii
HRISTOS n-a înviat
Că în spitale iată
Pruncii i-au chiuretat.
Dovezi peste dovezi
Aşa cum poţi să vezi
Hristos e răstignit
De noi mereu lovit.
Oriunde pe pământ se-aude
Cum şuieră şi tună
Rachete şi obuze
Iar bombele detună.
Ce se-aude acum în zare ?
Huruit – cutremur mare
Fum, flăcări ca din furnale
Sunt războaie mondiale.
Războaie şi conflicte
De „diplomaţi” create
Ce fac din oşti armate
Doar gloate-nsângerate.
Ce fac doar nedreptate
Nu pace şi senin
Ci cât mai mult venin
Oţet şi spini – pelin.
Armate – ascunse, diplomate
Au şfice ce au plumburi
Ce-L biciuie pe spate
Pe Domnul Cel Smerit
Ce moarte-A biruit.
Dar, Domnul a lăsat ceva
Voia şi libertatea.
Aicea n-a umblat
Ci omului i-a dat
S-aleagă precum vrea
Ori mila, ori răutatea.
Iar omului ce n-are
Nici milă, nici răbdare
La vreme va lua
Amar – răsplata sa.
Unde eşti tu pace sfântă
Iadul te-a luat la trântă
Oamenii te-au izgonit
Cearta iar te-a biruit.
A înviat Hristos vă-ntreb
Eu ce scriu ca un imberb
N-aveţi cum să-mi demonstraţi
Voi ce zilnic îl negaţi.
Pe DUMNEZEU !!!
Hristos a Înviat
Doar în sufletul scăldat
În baia pocăinţei
Şi în sudoarea nevoinţei.
Iată cum v-am demonstrat
Că pe Hristos L-aţi uitat
L-aţi bătut, batjocorit
L-aţi ucis, L-aţi UMILIT.
Joacă lumea şi petrece
Jocuri, dansuri, cântece
Făcându-şi stricata voie
Ca pe timpul lui Noe.
Desfrânează, avortează
Sfinţi şi genii masacrează
BINELE nu-L mai lucrează
În ei antihrist viază.
Geaba voi vă amăgiţi
Că pe Dumnezeu iubiţi
N-aveţi frică, n-aveţi teamă
Pe HRISTOS nu-L luaţi în seamă.
Lumea are-acum stăpâni
Pe doi hâtri, doi hapsâni
Sunt doi draci ce stăpânesc
În acest ultim veac lumesc.
Mamona şi cu Porneia
Sunt cei ce susţin ideea
Ateismului feroce
Ce strigă cu ură-n voce.
Primul este Lăcomia,
Banii ce-au adus orbia
Celor ce-au ales robia.
Minereului din munte
O pecete pusă-n frunte
Trei de nouă răsturnaţi
Bani din pământ transformaţi.
Argint, aur, diamante
Ce sorb ca nişte baccante.
Viaţa din cei stăpâniţi
De metale înrobiţi.
Setea de a stăpâni
De-a avea, de-a dobândi
O dorinţă de a strânge
Totul, totul – pân la sânge.
Iar al doilea general
Mai rău decât primul, clar
Este desfrânarea dulce
Ce-n iad pe cei mulţi îi duce.
Porneia, cum se numeşte
Este dracul ce trezeşte
Pofta ce nu se opreşte
Şi pe om îl putrezeşte.
Este patima curviei
A poftelor, sodomiei
A gândurilor spurcate
A vorbelor deşănţate.
Desfrânare poate fi
Şi-ntre soţi, cred eu că ştii
Atunci când în loc să nască
Aleg ca să otrăvească
Prunci ce-n uter vor să crească.
Cum crezi tu că A-nviat ?
Cel din Treime-ntrupat
Din moment ce tu Îi arăţi
Că nu vrei Crucea să-ţi porţi.
Demonstrează-ne cu fapte
Nu cu vorbe, ce par şoapte
Spuse cu multă-ndoială
Ce-aduc doar a şovăială.
Arată-ne că şi tu poţi
Pe Hristos în trup să-L porţi,
Şi astfel „Hristos a-nviat!
Va fi şi-n tine probat.
† Amin †
Traiasca Legiunea si Capitanul!
„Infans conceptus pro natur habetur”
Ocrotitorul copiilor
Nicolae Ceauşescu
Este cel ce-a fost atunci CU,
Ocrotirea de copii
Zeci de zeci, sute de mii.
Milioane s-au născut
Căci prin el Domnul a vrut,
Ca acest popor să crească
Mulţi să se mântuiască.
A decretat ilegal
Măcelul familial,
C-atunci mamele şi taţii
Avortau ca disperaţii.
Că greşeli poate-a făcut
Eu, cred, am greşit mult mai mult,
Sigur e c-a fost iertat
Că mulţi prunci el a salvat.
A fost opus lui Irod
Care-a lovit în norod,
Ce-ntr-o noapte a tăiat
Pe tot pruncul înfăşat.
A repurtat biruinţa
Chiar de n-a avut credinţa,
De a opri mătrăşirea
Redând pruncilor scâncirea.
Ca pe un sfânt îl rog
Căci pruncilor a fost zălog,
A mea rugă să primească
Domnului să i-o şoptească.
„ Nicolae, sfinte
Şi taică părinte,
Îmi vine să zbierrr
De crudul măcel.
Mai rău ca-n Sodoma
Au băgat în coma,
Trupuri de copii
Mai mulţi morţi, ca vii.
Mai mult ca-n Ninive
Femeile naive,
Au adus în ţară
Dangăt de fanfară.
De fanfară tristă
Medico-legistă,
Căci au avortat
Îngeri-au îngropat.
Cu zâmbet-şi îngroapă
Şi mormânt le sapă,
Dragii de copii
Avortaţi mii-mii.
Nici în Gomora
Nu se omora,
Cum azi se ucid
Toţi pruncii, perfid.
Ca Ioan Botezătorul
Să strig: Stop! Gata cu omorul,
Nu vă e îngăduit
Doar să naşteţi e primit.
Vreau să se OPREASCĂ
Hoarda păgânească,
Ce ne-a secerat
Ţară, oraş, sat ”
Asemeni cu Nicolae
Sfântul, ce cu bani şi straie,
A ajutat pe copii
Şi tu ai salvat, mii-mii.
Iubitor de neam şi ţară
Din zori şi până-n seară,
Trei culori tu ai ştiut
Tricolorul nostru sfânt.
Ai vorbit despre morală
Ca un mic Aristotel,
Căci n-ai vrut să se-ntineze
Nici pruncul cel mititel.
Azi însă-n societate
Moravurile-s depravate,
Şi vor ca să bage-n şcoală
Educaţia sexuală.
Copiii de mici curvesc
Căci ateii îşi doresc,
Să-i distrugă pe copii
Cu tot felul de-anomalii.
Spurcăciuni pe infernet
Ură la satanizor,
Tutun, alcool, drog – şi
Moda despuiatelor.
Viaţa ce prima prin muncă
A ajuns azi o speluncă,
Ţara a ajuns pârlog
Muncă nu-i – că-s mulţi pe blog.
Din ţara prosperă
Făr de datorie,
Acum toţi disperă
Sub greaua robie.
Pruncii noştri puri,
Din orfelinate,
Au fost dezmembraţi
În străinătate.
Legea i-a vândut
Pe mulţi, ca organe,
Nu s-au mai jucat
Pe câmpii, maidane.
Ni s-au stins copiii noştri
Podiditu-m-a şi plânsul,
Căci Irod cel democratic
I-a-nghiţit pe toţi într-însul.
Prima lege, de Crăciun
După ce te-au lăsat mort – tun,
A fost legea tâlhărească
Mătrăşirea cea pruncească.
Cu legea avortului
Au decis să-nceapă,
Demonocraţia
Occidental-satrapă.
Cozile la chiuretaje
Mai lungi decât la mâncare,
Au arătat nepăsarea
De sărmanul prunc ce moare.
Apusenii ne-au adus
Libertatea la ucidere,
Căci în „drept” la ei e scris
Liber e la PRUNCUCIDERE.
Genocidul infantil
Promovat de medicină,
Îi absolvă pe-asasini
De vreo culpă sau vreo vină.
Jurământul doftoresc
Depus des lui Hippocrate,
E o glumă de prost gust
Spusă de cei în halate.
Asasinii de copii
Se numesc azi diplomaţi,
Ei fac legi, şi ei DECID
Câţi prunci trebuie tăiaţi.
Mi-e dor de acel Nicolae
Ce pe prunci îi ocrotea,
Iar la marile parade
Cu dor sfânt îi îmbrăţişa.
Astăzi guvernanţii reci
Crima vor s-o ocrotească,
Posesori de inimi seci
Pruncii vor să-i mătrăşească.
Nicolaee, Sfinte
Şi Taică, Părinte
Îmi vine să zbieerrr
De crudul măcel.
Dumnezeu să te-odihnească !
În patria Sa cerească
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Mâncarea de limbă
La un mare ospăţ, odată
Un destoinic împărat,
Cu porunca-i sa cea tare
A tunat el în palat.
„ - Să vină dar bucătarul
Căci poruncă am să-i spun,
- Vreau ca să-mi gătesti diseară
Ce e pe pământ mai bun.
Eu vreau ca pe toţi mesenii
Cu acest fel să-i cuceresc,
Căci la masa mea venit-au
Tot alaiul boieresc.
Să fie o aşa uimire
Şi hrană pe săturate,
Ca-n povestea de demult
Cu fata, cu sarea-n bucate. ”
Iute porni bucătarul
Că-şi dădu seama pe loc,
Ce urma să pună-n oala
Ce avea sub ea un foc.
Atârnată de o grindă
Nici îngustă, nici prea lată,
Era prinsă cu o sfoară
O limbă puţin afumată.
Cu destulă-ndemânare
Şi gust (fin) rafinat,
Bucătarul împărătesc
Straşnic limba a preparat.
A pus-o pe-o tavă mare
Cu capac acoperită,
Ca împăratul s-o deguste
Fragedă, înăbuşită.
De la prima-mbucătură
Împăratul a zâmbit,
Căci mâncarea era bună,
Şi pântecele său mulţumit.
Dând la toţi cei de acolo
Limba atunci au gustat,
Şi-ale lor făloase chipuri
Pe loc s-au înseninat.
Împăratul mulţumit
Chemă pe făptaş,
Şi pe-ascuns în a sa haină
Îi puse un mic răvaş.
- Vreau acuma să găteşti
Cel mai puturos meniu,
Ce nu-l poate răbda nimeni
De e mort sau de e viu.
Nu-nţelese bucătarul
Gândul cel împărătesc,
Dar dădu din cap îndată
- Da-mpărate, îl gătesc.
Ajunse-n măcelărie
Căutând după vreun os,
Când deodată îl izbi
Un prea împuţit miros.
Cercetă cu repezeală
Şi apucă pe dibuite,
Trei bucăţi de carne crudă
Ce erau cam putrezite.
Se uită atent la ele
Şi văzu că limbi erau,
Şi începu să le prepare
În untură sfârâiau.
Le dădu cu aromate
Să le schimbe la miros,
Căci doar gustul trebuia
Să rămână-nnecăcios.
Când fuse gata cu totul
Se duse la împărat,
Şi c-un pic de şovăială
Îi spuse c-a terminat.
Mâncarea cea aburindă
Îndată la toţi fu servită,
Dar la prima-mbucătură
Se-auzi: „- E otrăvită! ”
Câţiva din meseni strigară
Înverziţi la chip cam toţi,
„ – Ce e asta împărate ?
Vrei cumva să ne vezi morţi ?! ”
Spaima-i lovi pe boieri
Căci nu ştiau ce să creadă,
Când deodată împăratul
Lăsă pumnul jos să cadă.
- Linişte!, se auzi
Mâncarea nu-i otrăvită,
Ci chiar eu am comandat
Să fie mai prost gătită.
Am cerut în astă seară
Ca să vă fie gătit,
Două feluri de mâncare
Unul bun, altul „jăgnit”.
- Cum adică împărate
Ce vor astea ca să-nsemne,
Spune-ne mai pe-nţeles
Nu ne mai vorbi prin semne.
- Şi prima şi-a doua oară
Limbă voi aţi mâncat,
Căci am vrut să vă arăt
De dublul folos ce-i dat.
Limba noastră poa” să fie
Pentru suflet alifie,
Atunci când vrea să rostească
Rugăciunea cea Domnească.
Tot cu graiul limbii, omul
Îl slujeşte rău pe Domnul,
Când în loc mulţumire
Îi arată doar cârtire.
Mai departe eu vă spun
Limba este lucru bun,
Atunci când pe copii-învaţă
Câte-un sfat, câte-o povaţă.
Dar tot limba dovedeşte
Când înjură birjăreşte,
Că e o unealtă murdară
Ce lasă gura amară.
Mama cu limba citeşte
Pruncilor le povesteşte,
Dintr-un basm cu regi-prinţese
Sau din Fiul cel cu Tesle.
Însă pe la colţul gurii
Zboară din prisosul urii,
Vorbe, bârfe, judecăţi
Despre vii sau despre morţi.
Prin limbă pe Domnul slăvim
Pentru tot îi mulţumim,
Iar când vrem să ne căim
Cu limba ne spovedim.
Dar tot cu-ale noastre buze
Aducem multe acuze,
Când cu multă îndârjire
Aruncăm cu-învinuire.
- Ai făcut, ai dres, ai zis
Mie dă-mi ce mi-ai promis,
Vorbe dure, ce-aduc sfadă
Şi-l fac pe om în iad să cadă.
Limba de slavosloveşte
Domnului îi mulţumeşte,
Cântând din plămâni Psaltirea
Lucrând zilnic Mântuirea.
Limba ne învaţă la şcoală
Corect limba maternală,
Lucruri bune din ştiinţă
Sau despre Dreapta Credinţă.
Tot cu limba omul minte
Spune false jurăminte,
Făcând mult rău la aproape
Să-l sape sau să-l îngroape.
Iată ce este limba
Sabie cu două tăişuri,
Bună e dacă ajută
Rea când spune viclenişuri.
Cel mai rău limba greşeşte
Când foarte uşor cârteşte,
În loc să grăiască Psaltirea
Rosteşte nemulţumirea.
Dar tot limba mult sporeşte
De rabdă muceniceşte,
Şi cu multă pace-n minte
Vorbeşte doar ce-i cuminte.
Nu se ceartă sau trufeşte
Ci tot timpul se smereşte,
Psalmul 50 îl îngână
Cu metania în mână.
De grăieşte cu iuţime
Şi cu un pic mic de asprime,
Îşi arată clar mânia
Şi astfel neomenia.
Dar când zice cu blândeţe
Fraţi creştini: Vă dau bineţe,
Limba este alifie
Pansament şi terapie.
Tot cuvântul ce se plimbă
Pe a omului rea limbă,
Se va-ntoarce cu-ndârjire
Spre a sa tristă pieire.
Cuvintele cu reproş
Grăite cu-ndreptăţire,
Vor secera pe tot omul
Spre a tuturor uimire.
Căci crezând că ai dreptate
Vorba ţi-ai spus apăsat,
Şi uitând complet de moarte
Singur tu te-ai condamnat.
Ce bine e însă de-acela
Care cu seninătate,
Zice celui ce îl ceartă
Am greşit: -Iartă-mă frate!
Limba e cea mai amară
Când spune cuvânt de povară,
Şi în loc de alinare
Îşi sare în apărare.
Iar de psalmi şi rugă cântă
Asta este limbă sfântă,
Niciodat nu se sfădeşte
Şi numai CURAT vorbeşte.
Glume-şotii, de-ai pe limbă
Din bun în murdar te schimbă,
Nu-i deloc ca-n Pateric
Ei se-ntindeau – UN pic !
Fraţi boieri din astă seară
V-am adunat într-o doară,
Să v-arăt că limba poate
Cu-n cuvânt, să deie moarte.
Căci de zici scurt: AVORTEAZĂ !
Pruncu-scump, nu mai viază,
Iar de ţi-e cuvântul: NAŞTE!!
E mai frumos ca de PAŞTE.
Că sabia cuvântului poate
Să ducă la RAI sau la moarte,
Căci limba ori se smereşte
Ori fără de cap vorbeşte.
Nota autorului!
Limba mea adânc grăieşte
Dar nimic nu împlineşte,
Biruită de mândrie
E plină de vorbărie.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
La monumentul ţăranului român
La monumentul ţăranului român
Doresc şi eu astăzi să depun,
O coroană de rugăciuni şi lacrimi
Pentru umilitele lor patimi.
Au luptat bieţii ţărani
Zile, săptămâni şi ani,
Să-şi apere, glia – pământul
Credinţa de la PreaSfântul.
Ei, cu lipsuri crunte
Dar cu mir în frunte,
Au fost ceia care
Au dat multe-multe.
Au dat sângele şuvoaie
Lacrimi – picături de ploaie,
Căci au plâns de neputinţă
Întărindu-se-n Credinţă.
Pielea ruptă pe genunchi
Şi palmele-n rugă – mănunchi,
Ochii licărind făclii
Unii erau – Icoane Vii.
Inima au încrustat-o
Cu credinţa au înzestrat-o,
Ca pe veci şi noi acum
Să păşim pe un sfânt drum.
Crăpăturile din palme
Cu sufletele lor calme,
Braţele cele muncite
Şi de trudă ostenite.
Cu cugetele senine
Şi casele de copii pline,
Au secerat grâul de jos
Smerindu-se lui Hristos.
În amurgul negru noapte
Din o mie nouă sute şapte,
Au fost lupte - strigăt mare
Pentru glii, pentru hotare.
Războaie n-au câştigat
Dar altfel au triumfat,
Căci păstrând ei Credinţa
Am cules noi biruinţa.
Biruinţa de a avea
Şi azi Evanghelia,
Paşii sfinţi de pelerin
Troiţa la care mă-nchin.
Raiul cel mănăstiresc
Drumul cel duhovnicesc,
Icoana poartă spre Cer
Şi la greu: Infinit Sper !
Iată ce-au păstrat argaţii
Prăfuiţii, asudaţii,
Osteniţii şi cu plânşii
Ne-au lăsat Cerul dintr-înşii.
Căci cu palmele brăzdate
Degetele-nconvoiate,
S-au smerit ca să-l coboare
Pe Cel cu lăcaş în soare.
Căci şi Domnul fost-a atunci
Un OM ce-a trudit prin munci,
S-a spetit pentru a sa pâine
Ca să aibă şi-un pic mâine.
Sfânta Simplitate
Domnul ne-a lăsat,
Iar ţăranul vechi
Aşa s-a păstrat.
Cu Icoane-n casă
Candela pe masă,
Capre, oi şi vite
În vetre-având pite.
Chiar de l-au zdrobit cu bir
Chinuit ca pe-un fachir,
N-a fost cumva cu putinţă
Să îl zdruncine-n Credinţă.
Vă-ndemn dar pe toţi
Fiţi ca ceia morţi,
Ce sânge-au vărsat
Ţara-au apărat.
De hoarde păgâne
Ce se vor stăpâne,
Peste toţi răzeşii
Pe teii, măceşii.
Pe dealuri şi văi
Pe perele moi,
Şi pe lunca plină
De miere şi-albină.
Satan-diplomaţii
De prin corporaţii,
Nu ştiu să muncească
Ci doar să golească.
Hambarul de grâne
Şi coşul de pâine,
Brânza de la capră
Ulceaua din vatră.
Pruncii din copaie
Lâna de pe oaie,
Galbinul din pungă
Turmele din strungă.
Cântul din colinde
Sarea din merinde,
Nici în mămăligă
Dinţii să-şi înfigă.
Hoardele păgâne
Holdele de grâne,
Le-au tăiat cu coasa
La prunci le-au luat masa.
Cruntă-nfometare
Pentru ceia care,
Au muncit cu trudă multă
Pentru lifta cea ocultă.
Ne-au adus de peste-oceane
Sucuri, sandvişuri, banane,
Merindele lor fermecate
Cu cancer bine-mpănate.
Cutiile tip tonomate
Cu butoane automate,
Multă-multă poleială
Tone sute de beteală.
Moartea au cosmetizat
Au pus desfrânarea-n pat,
Cablu la satanizor
Moda de la Abigor.
Asta s-a dorit mereu
Să fim rupţi de Dumnezeu,
Să devenim ca ateii
Mai murdari decât purceii.
Mi-e dor de acei ani
Când Sfinţii Ţărani,
Se-nfruptau din simplitate
Puţintel aveau din toate.
Erau sănătoşi ca munţii
Cu Sfânt Mir în miezul frunţii,
Cu Icoana în perete
Feciorelnice aveau fete.
Glas de bucium – erau flăcăii
Din deal până-n josul văii,
Nu ştiau ce este frica
Nu se temeau de nimica.
Să ieşim cu toţi la luptă
Că de nu şerpii se-nfruptă,
Din holdele româneşti
Iar tu pruncul cum îl creşti ?
Nu mai sta supus ocării
Destul ai fost Talpa Ţării,
Fii al Domnului oştean
Simplu-simplu – un Ţăran.
Grâul tău din moară, nimeni să nu-l ceară
Nici mustul din viţă, roua-n poieniţă.
Amin !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Lăsaţi copiii
Lăsaţi copiii să vină la Mine
Să vină să Mă cunoască,
Cu zumzetul lor de micuţe albine
În jurul Meu să roiască.
Căci Eu le-am dat drumul
În lume să zboare,
Şi tot Eu le dau
Nectarul din floare.
Lăsaţi copiii să vină la Mine
Ca nişte dragi furnicuţe,
La fel ca şi pe micuţele-albine
Fi-vor tot hărnicuţe.
Lăsaţi copiii să vină pe lume
Căci Eu pe toţi Mi-i doresc,
Să le dau la toţi, la botez, câte-un nume
Căci Eu pe toţi vreau să-i cresc.
Lăsaţi copiii să vină la Mine,
Că-s doar îngeraşi,
Şi-n zborul lor lin în lumină
Aduc cu nişte fluturaşi.
Lăsaţi copiii să crească frumos
Căci viaţă Eu le-am dat,
Ca în sufletul lor să picur duios
Doar binele ce-L au de urmat.
Lăsaţi copiii să audă doar ruga
Ce-o spuneţi seara la pravilă,
Iar vorbele rele să nu le aveţi
Ca astfel voi să fiţi stavilă.
Lăsaţi copiii să vină la Mine
Şi nu îi mai otrăviţi,
Că-n pântece de vor ajunge pilule
Ei vor fi morţi, iar voi osândiţi.
Lăsaţi copiii să psalmodieze
În coruri să se adune,
Biserica, stranele să vibreze
Precum în Cer să răsune.
Lăsaţi copiii să-nveţe credinţa
Cea sfântă şi drept-măritoare,
Şi-a lor fără greş va fi biruinţa
Străluci-vor mai mult ca un soare.
Lăsaţi copiii să vadă seninul
Din cer şi din zările albastre,
Şi nu-i lăsaţi vadă veninul
Din manifestările voastre.
Lăsaţi copiii să înveţe ce-i cinstea
Şi astfel toţi să trăiască,
Corecţi, virtuoşi şi calzi, luminoşi
Societatea s-o reconstruiască.
Lăsaţi copiii fie sfinţite prinoase
În viaţa aceasta de tină,
Căci poftele rele şi ruşinoase
Sunt iad, şi nici gând lumină.
Lăsaţi copiii să fie copii
Fiţi pentru ei îndreptar,
Ca ei să plinească căderea de stele
Ce nins-au, din pricina unui „fugar”.
Lăsaţi copiii să împodobească
Această lume, a noastră,
Să fie doar maci, ghiocei sau lalele
Pe câmpuri – şi nu pe pervaze, în glastră.
Lăsaţi copiii să fie mici temple
Ale Duhului Sfânt, ce-i animă,
Căci, fost-a trimis Mângâietorul
Să îi ferească de patimă.
Lăsaţi copiii să cheme pe Maica
Cea Sfântă şi ocrotitoare,
Căci Ea este iesle şi leagăn al Vieţii
Ce-şi are lăcaşul în Soare.
Lăsaţi copiii să vadă Lumina
Cea lină ce se pogoară,
În fiece zori de Sfântă Duminică
Când toaca şi clopotul cheamă.
† Amin †
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sindrom Rai
Cine-a spus că nu mai sunt
Oameni-îngeri pe pământ,
Cruntă vă mai e orbirea
Şi mai mare rătăcirea.
Se văd liber şi există
Dacă nu mă crezi insistă,
Dă-ţi jos vălul de pe faţă
Scoate mintea ta din ceaţă.
Cine oare mai zâmbeşte
Şi senin mereu trăieşte,
Fără pic de răutate
Cu suflete-naripate.
Şateni sau bălai
Coborâţi ca din Rai
Cu chipuri de crai
Cu dulcele lor grai.
Ce aleasă nobleţe
Ce inimi măreţe
Aur pur poartă-n piepturi
Miere le curge în gânduri.
O oaste cerească
Locuind pe pământ,
Trimisă-n dar nouă
De Domnul Cel Sfânt.
Dar cine să-i vrea
Că aici oameni sunt,
Mereu cu o mască
Din putred pământ.
Cu plăpânda lor fire
Mustind de iubire,
De la ei să-nvăţăm
Să iubim, să iertăm.
Cum e cerul senin
Aşa sufletul lor plin,
De dulce mireasmă
De mir şi agheasmă.
Sunt must stors din viţe
Din cereşti mlădiţe,
Au chipuri de soare
Mereu zâmbitoare.
Sunt susur de apă
Sfinţită năstrapă,
Ce-n ale lor lacrimi
Ne spală de patimi.
Cum voi mame şi tătici
Şi voi bune şi bunici,
L-aceşti îngeri v-arătaţi
Tot cârtind şi îmbufnaţi.
Vă simţiţi nemulţumiţi
Oarecum năpăstuiţi,
C-ale voastre dragi vlăstare
Au altă umbră sub soare.
Bine-ar fi să observaţi
Şi să vă simţiţi bogaţi,
Că-n această lume largă
Cu dragostea lor pot să spargă.
Toată ura şi sadismul
Împietrirea, egoismul.
De-ar fi lumea asta a lor,
Ar fi NU războaielor,
Căci în ei s-ar proba
Ce Pavel a zis aşa:
„De vrea soarele s-apună
Voi s-aveţi vorba cea bună,
Să schimbaţi reaua-ntristare
În dragoste şi iertare”.
Suflete îngemănate
Parcă-s frate lângă frate
Ce priviri nevinovate
Pe chipurile minunate.
Fraţi creştini din lumea largă
Luaţi aminte de la ei,
Ne sunt dascăli ai iubirii
Din porunca celor Trei.
Pus-a Tatăl să-i zidească
Duhul i-a însufleţit
Iar Hristos ca să-i plinească
Le-a dat chipu-I răstignit.
Căci dacă te uiţi l-aceştia
Negreşit vei observa
Că-s rupţi din catapeteasmă
Ca sfinţii – cu bună mireasmă.
Din icoane parcă sunt
Aidoma cu bizantinii,
Sunt de Dumnezeu pictaţi
Aduc chiar cu serafimii.
12:10 nu e-o oră
Ci un adevăr ceresc,
Spusă-ntr-o epistolie
De-un Saul duhovnicesc.
„Când sunt slab
Atunci sunt tare,”
Zice Pavel-n Corinteni
Astfel sunt şi pruncii-aceştia
Pe pământ, nepământeni.
Căci ca să-i ruşineze
Pe cei mari – trimis-a mici,
Şi-astfel să învedereze
C-Adevărul nu-i aici.
Ci în Cer e tot izvorul
Binelui desăvârşit,
Şi de-acolo vine totul
Viaţa fără de sfârşit.
Cu chipuri de crini
Din dalbe grădini,
Coborâţi ca din Rai,
Seraficii crai.
Pentru-a lor nobleţe şi delicateţe
Astăzi le-am adus
Imnul mai sus spus
Să le dau bineţe.
Cine sunt oare aceştia
Nu i-aţi osebit deloc,
Sunt copii ce de la Tatăl
Au al mântuirii loc.
Doamne-Ţi mulţumesc,
Pentru-al tău ceresc,
Zâmbet şi suspin
Mai alb ca un crin.
Şateni sau bălai
Cu dulcele lor grai
Au chipuri de crai
Copii cu „sindrom” RAI.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
https://vimeo.com/139020054
Traiasca Legiunea si Capitanul!
8 mănăstiri din Rep. Moldova declară că vor întrerupe pomenirea patriarhului și episcopului locului dacă până pe 4 aprilie nu se va lua atitudine de osândire a textelor pentru ”Sfântul și Marele Sinod”
http://lumea-ortodoxa.ro/8-manastiri-din-rep-moldova-declara-ca-vor-intrerupe-pomenirea-patriarhului-si-episcopului-locului-daca-nu-se-va-lua-atitudine-de-osandire-textelor-pentru-sfantul-si-marele-sinod/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu cred ca se poate pune semnul de egalitate ca gravitate ma refer la faptul de a omora un copil de cateva luni sa zicem ca asa vrea femeia sau sotul sau altcineva si faptul ca un cuplu tanar casatorit sa zicem sau care se vor casatori in curand folosesc prezervativ sau anticonceptionale pentru ca inca nu sunt in faza in care isi doresc un copil.
Unii sunt saraci de exemplu si inca nu si-ar permite sa mai aiba si responsabilitatea destul de mare in ziua de azi de a fi parinti.
Avortul eu il consider cel in care deja are o luna sau mai mult respectivul copil asta e de a dreptul odios nu atunci cand te feresti sau te protejezi.
Nu intelegeti gresit sunt impotriva a ce se intampla in Romania de 25 de ani dar nici la o asemenea exagerare sa ajungem.....
Dar familiile care au deja 2-3 copiii nu e de ajuns?
Sotii ce sa faca ? sa nu mai impartaseasca o clipa de placere fireasca in cadrul legal si moral al casatoriei???
Ganditi-va ce greu este unei femei perioada in care este insarcinata nu este usor...
E usor sa vorbim pentru cei care sunt barbati sau pe ei i-a ferit Dumnezeu de tentatiile si pornirile naturale ale corpului si traiesc in feciorie fara greutate. E ideal dar nu toata lumea poate si oricum casatoria si intemeierea de familii e lucrul care a dus omenirea mai departe nu virginitatea.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Radu!
Dacă părinţii tăi sau ai mei, ar fi ales vreuna din metodele anticoncepţionale (AVORTIVE) de care spui mai sus, nu am fi existat nici unul.
Crima infanticidă, nu e orice fel de crimă. E cea mai cumplită
I se mai spune şi TRIPLA MOARTE.
- Nu se poate apăra
- Nu se poate îngropa
- Nu se poate boteza
Doamne ajută.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un alt fapt foarte grav este ca in cazul utilizarii pilulelor contraceptive sunt eliminati prin urina hormoni care otravesc apa: http://www.dailymail.co.uk/health/article-105466/Fertility-timebomb-drinking-water.html
"But now scientists have found that ethanol oestradiol - a chemical used in the Pill which is between 50 to 100 times more powerful than natural oestrogens - is responsible for feminising fish.
Excreted in women's urine and passing through sewage works, it is causing the fish to develop eggs in their testes and, in some cases, creating female reproductive ducts.
Although scientists do not yet know whether this is affecting people, we do know that one-third of our drinking water comes from rivers - most of it
from stretches situated below sewage works. And we also know that sperm counts have been dropping alarmingly.
One study by the Medical Research Council found that Scottish men born since 1970 are 25 per cent less fertile than those born 20 years earlier - and that fertility is continuing to drop by two per cent a year.
Of course, other chemicals may be responsible, for we are increasingly discovering that we are surrounded by 'gender-bending' substances.
Many pesticides and plastics, for example, contain chemicals that disrupt the hormone system.
They have also been widely found in food and drink, including in baby milk formula.
These developments underline three lessons we must learn about nature.
First, it is far too complex for us to predict how it will react to changes brought about by man. Second, it gives little away for free - and if we make heavy demands, it exacts a high price.
And last, it has no reset button: we cannot quickly put things back the way they were, if at all."