Către organizatorii Marșului pentru viață: Avort înseamnă și folosirea anti-concepționalelor și a altor metode de evitare a sarcinii

statistica avorturi la nivel mondial romania locul doi

EFECTELE SECUNDARE ALE MIJLOACELOR ANTICONCEPTIONALE

[După dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticonceptionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeste, articol publicat în revista “Porunca iubirii”, nr 4-6, 2000; 1, 2001.]

Incepând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticonceptionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezenta ca si inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt asa de nevinovate pe cât par. Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică si psihică a femeilor care le foloseau, până la modificări dramatice în structura demografică a tărilor în care sunt utilizate pe scară largă.
Asa cum remarca un medic englez, dr. med. Ellen Grant, în cartea sa “The Bitter Pill” (Pilula amară): “Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populatiei”.

Efectele în plan demografic au dus la îmbătrânirea populatiei tărilor occidentale, unde copiii si tineretul ocupă procente din ce în ce mai mici. Dacă tări ca Germania, Franta etc. nu îsi vor schimba politica, se va ajunge, urmând evolutiile demografice prezente, ca populatia autohtonă să dispară sau să fie înlocuită de imigranti din alte zone ale lumii.

De asemenea, dacă se vor urmări doar interesele de moment si de satisfacere a plăcerilor, efectul logic al lipsei de responsabilitate fată de copiii nenăscuti, va fi transferul acestei mentalităti si asupra celor bătrâni. Dacă cei care iau decizii nu vor mai considera necesară întretinerea bătrânilor din tară, atunci se va lua în calcul si introducerea unei pilule a mortii (eutanasia).
Mijloacele contraceptive :

Spirala sau steriletul a apărut la începutul sec. XX. Ea este în primul rând un mijloc avortiv timpuriu. Prin producerea intentionată a unei congestii de iritatie în tesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată si acesta moare. Ca si efecte secundare se pot cita infectiile, perforatii ale uterului cu pericolul rănirii intestinului, sângerări, dureri. Incepând din 1987 datorită proceselor intentate companiilor producătoare, în SUA s-a renuntat la folosirea spiralelor, acestea fiind fabricate doar pentru export.

Prezervativul
S-a constatat statistic că el nu oferă protectia care o pretinde, atât în ceea ce priveste contraceptia, cât si în evitarea propagării SIDA.

Spermicide – supozitoare, săruri alifii, spray-uri, tampoane.

Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidentă. Au tot un efect avortiv timpuriu.

Sterilizarea se realizează pe cale chirurgicală. Interventia nu este lipsită de riscuri si aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală si deschiderea abdomenului. Urmările pe termen lung ale sterilizării sunt sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice. In 1986-1987 ginecologii americani si-au afirmat deschis consensul de a aplica deosebit de restrictiv sterilizarea.

Pilula anti-baby a început să fie comercializată la începutul anilor ’60, beneficiind de multă reclamă care o prezenta ca nevătămătoare. Luată de femei fără prea multă gândire si prescrisă fără grijă de medici, ea a devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule si medicamente. Nu a trebuit să treacă multă vreme pentru ca să se constate efectele importante asupra întregului organism pe care le avea pilula, care de fapt intervenea în ciclul de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural.

La 10 ani de la introducerea pilulei apăruseră deja 600 de lucrări stiintifice despre efectele colaterale ale acesteia La sfârsitul anilor ’60 una dintre cele mai bine vândute cărti din SUA a fost cea a Barbarei Seamon – “Procesul doctorilor împotriva pilulei”, în care se descriu toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Intre acestea se mentionau: efecte secundare cardiovasculare si cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii), favorizarea de infectii (urmare a libertinajului sexual care a devenit posibil prin utilizarea pilulelor), riscul de cancer (cancer de sân în special cancer de piele, cancerul ficatului cancer al tesutului mucoasei uterine) tumori benigne, modificări în aparatul digestiv, tulburări oculare, tulburări psihice (înrăutătire a afectivitătii, dezechilibru, depresie, modificări de personalitate), sterilitate.

In concluzie, se poate spune că niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute, unor oameni sănătosi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere medical. Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenta în comert a unui produs farmaceutic cu atât de multe si grave efecte secundare cunoscute ca si aceste pilule. Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a adus atâtia bani industriei farmaceutice. In SUA pilula este desemnată ca si cel mai mare furnizor de bani pentru farmaceutică. Asa cum constata un cercetător, Joyeux:

“Dacă apar una sau două publicatii stiintifice care arată pericolele legate de pilulă, atunci în mod sigur în luna urmatoare se dau publicitătii luări de pozitie care sustin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică”.

Pe de altă parte, desi era prezentată ca un inhibitor al ovulatiei, s-a putut constata că pilula este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor independente întreprinse de medici germani, olandezi, americani etc. Adeseori ovulatia are loc si atunci copilul moare, fiind lipsit de hrană, deoarece pilulele usucă glandele care ar trebui sa i-o asigure. In SUA, la Congresul “Federatiei Nationale a Avortului” din 1985, cu ocazia discutiilor asupra planificării familiei, s-a ajuns la următoarea formula adoptată de congres: “Nu vă faceti iluzii. Pilula si spirala sunt avortive”. Astfel, adevărul a iesit la iveală, desi multi ani s-a căutat să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei si spiralei, stiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abtină de la folosirea lor.

| Sfaturi ortodoxe

parintele Nicolae TanasePărintele Nicolae Tănăse despre metodele contraceptive

– Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Asa să stiti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică.

In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.

Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.

Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat si ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi stiut asta. Si ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: “Câte avorturi ati făcut?” Si răspunsul poate fi: “Nici unul, unul, două, trei, treizeci…”. Poate să spună o cifră. Si în functie de asta si de căinta ei, si de canonul pe care i-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste. “

Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: “Câte avorturi ati făcut?” si să primim răspunsul: “Nici unul!” Si să revenim cu întrebarea de care vorbeam si să ne spună: “Nu stiu”, că n-are de unde să stie, că nu stie că se produce, că nu se produce.

Si atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.

Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumusete. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor si împiedică nasterea copiilor, folosind anticonceptionale. Sunt avortive.

O să strigăm la Dumnezeu: “Doamne, dă-ne apă!” Dumnezeu va zice: “Nu”. “Doamne, dă-ne aer!” Dumnezeu va zice: “Nu. Nici aer n-aveti voie!”

De aceea, asa urmează să ne stin gem. De ce? Pentru că: înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, Si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.

Acesta este textul din Scriptură care-ti arată că cine luptă împotriva vietii este criminal. Nu numai cine omoară, ci si cine luptă. De aceea vă spun aceste putine cuvinte în speranta că veti duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci si dacă determinăm pe altii să facă binele.

Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, si riscul este a face crimă în biserică. Nu stim când, pentru că nu stim când se zămisleste, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneste cu trupul.

De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică si bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri rusinoase, sunt lucruri care arată măretia creatiei lui Dumnezeu.

Savantii au ajuns la concluzia că aparitia vietii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: “Iată măretia creatiei lui Dumnezeu”. Dar există o măretie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.

Ne plângem de sectanti, ne plângem de satanisti, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici.

Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Si precum Dumnezeu plouă peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa Dumnezeu ne va rade pe toti, drepti si păcătosi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învătătoare, să devină profesoară.

Pentru ce atâta silintă? Costă mult. Meditatii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întretinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între altii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui?

O scoala din Bucuresti, în toamna anului 1998 a dat sase clase de-a-ntâia. In toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învătătoare si profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.

Stiti că 86 din 100 de copii abandonati, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara tării si numai 14 râmân în tară?

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate si pe crese? Pentru că suntem ortodocsi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă si putin te interesează? Si citesti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox esti tu, si lasi copiii să devină americani, să devină baptisti, să devină evanghelisti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocsi crestini.

Unde sunt copiii dvs. care i-ati luat din crese? Să vă văd alături de doi copii, de sase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brate. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

– Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.

– Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?

– Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

– Dar cine a pus această conditie?

– Baptistii americani.

Deci: “Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!”

Asaltati cresele, asaltati orfelinatele, asaltati leagănele si luati copiii de acolo, înfiati-i sau cresteti-i, faceti orice, numai salvati România! Că România piere. Are 11 milioane de copii avortati din 22 de milioane populatia tării. Are peste 40 de milioane copii avortati, asa cum v-am spus, copii care au fost avortati fără să se vadă, prin anticonceptionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie si ieftin.

Să stiti că producerea anticonceptionalelor este scumpă. Dar precum ati văzut în anii trecuti că se făcea compensare la unele alimente, tot asa se face compensare si finantare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naste, care perpetuează. Nu se poate asa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, si aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată. Vă aduceti aminte că înainte dura sase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.

De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră si nu acuzăm pe nimeni. Si ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Si am început s-o acceptăm. Si noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la brat. E oficial. Tot satul vede, dar nimem nu zice nimic.

Noi dăm de mâncare si ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părintii să vedem: “Măi, ce facem cu copiii nostri? Uite, ăstia se încearcă, se probează!”

Căsătorie de probă! Auziti dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură si dvs. vă îngrămăditi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?

De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Si atunci că vă dati seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteti de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el – ne-am adresat celor cărora dvs. le veti vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veti deveni niste predicatori.

Dar nu niste predicatori care spuneti lucrurile puternic, ci niste predicatori care duceti numai cuvântul. “Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar asa este? Să verificăm, este? Să mergem!” “Domnule doctor, poftiti crucea în mână, poftiti icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveti mai drag. Ce mai aveti drag? Sotie, copii. Bine. Puneti mâna pe tot, si spuneti-ne ce sunt anticonceptionalele? împiedică formarea omului, conceptia, sau ucide după 14 zile de la conceptie?”

Si doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune asa, farmacia vinde.

Am călătorit la o conferintă împotriva avortului si am văzut, ceea ce cred că o să apară si la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense si băgai bani, putini bani, cât pentru o pâine, si-ti veneau sase prezervative pe loc. Cum sunt automatele de cartele pentru telefon. Si de acolo le luau.

Dar zic: “Dar de ce a fost nevoie de aceste automate si nu le vindeti la farmacie?” Zice: “Unii copii se jenează, părinte, si ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii”.

Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.

Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârsitul lumii poate să fie în orice moment.

Cuvânt rostit la mormântul
Părintelui Nicodim Mândită, în anul 2000

27 Comments

  1. Da,….e o actiune foarte bine venită….dar nimeni nu vede că în ciuda acestor multime de avorturi pe toate drumurile sîntem îndemnati la această DEASĂ ÎMPĂPĂRTĂSANIE….Oare pe cine chiamă oare acesti îndrăzneti?PE CELE CARE FAC ATÂTEA CRIME?!!…nu mai vorbim si de celelate metode de protectie,mai ales prin mijloace moderne ca : sterilet , injectii anticonceptionale ,fertilizari in vitro,si altele care sant avortive.

    PAZA DE A NU AVEA COPII CU ORCE METODE DE CONTRACEPTIE ESTE INTERZISA DE SF BISERICA SI SE CANONISESTE CONFORM SF CANOANE LASATE DE SFINTII PARINTI PENTRU MULTI ANI DE OPRIREA DE LA SF IMPARTASANIE.

    deci cu atâtea si atâtea avorturi si cu atâtea mijloace de protectie care sânt avortive ei au îndrăzneala să îndemne la Trupul Domnului?!

    MIJLOACE ANTICONCEPŢIONALE
    1. Spirala (sterilet n.n.) sau IUD (Intra-Uterin-Device)
    2. Condom-ul sau prezervativul
    3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray-uri, tampoane
    4.pilula anti-baby
    5. Sterilizarea bărbatului şi a femeii
    Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.
    Există două tehnici operaţionale:
    -laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi
    -laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale .
    Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurată în mare măsură de tehnica nouă a laparoscopiei, care face superfluă laparotomia.

    Paza de a nu avea copii e un pacat f.f.f grav aratat de Sfinitii Parinti,si care astazi majoritatea famililor prin diferite metode de paza se protejeaza de a nu avea copii….Ca daca nu s-ar pazi….ar fi Bisericile pline de copii.Sa ne uitam la un singur lucru…cati copii aveau familiile crestine inainte?si cati au astazi familiile crestine?Nu mai vorbim de cei ce traiesc in concubinaj,sau cei care sant in casatoriile de proba,sau tinerii care se duc cu cine apuca … …sau cate alte relatii ocazionale care MAJORITATEA se pazesc…..!!

    24 de milioane de avorturi nu mai vorbim de cele care se fac cu anticonceptionalele si alte tipuri de protectie care sînt cu mult mai multe decît cele făcute în spital….SI NOI MAI INDRAZNIM SA MAI CHEMAM LUMEA LA SFINTIRE?!!!!…LA CARE SFINTIRE?!!…

    SFINTII SPUNEAU CA „femeia care a facut avort,pe patul de moarte sa se impartaseasca”…si dacă majoritatea au facut asa păcate(crime)…pe cine mai chemăm la deasa Impărtăsanie?!!

    concluzie:MAJORITATEA SE PAZESC PRIN DIFERITE MIJLOACE MODERNE DE A NU AVEA COPII

    Cele ce fac avorturi cîtva ani buni nu au dreptul la Trupul Domnului ….dar cu toatea astea duhovnicii zilelor noastre,fac mari pogorăminte,după mintea lor si le dezleagă, că vezi doamne să nu le piardă!!generozitatea diavolului ca să încalce cuvîntul Domnului ,adică Sfintele Canoane si să le osîndească…. nu să le cîstige.Pun la bază cîteva lacrimi de căintă si alea poate false, fără să aibă roada căintelor,….faptele.

    ADICĂ SFINTII LE LEAGĂ PE ANI BUNI OPRIRE DE LA TRUPUL DOMNULUI SI EI SÎNT MAI GENEROSI SI LE DEZLEAGĂ?PE CINE?PE CELE CARE FAC ZECI DE CRIME?

    De ce oare să nu iesim si noi în stradă să protestăm împotriva acelor duhovnici care DEZLEAGĂ PĂCATE OPRITOARE si îi împărtăsesc pe nevrednici?căci de fapt NU ÎI ÎMPĂRTĂSESC CI ÎI OSÂNDESC !! si noi stăm INDIFERENTI?!! PUTINĂ VA FI OARE SI JUDECATA NOASTRĂ PENTRU TĂCERE?!!ESTE CA SI CUM AI VEDEA PE CINEVA CĂ SE ÎNNEACĂ SI TU NU FACI NIMIC

    Duminică de Duminică se osîndesc frati ai nostri cu ÎMPĂRTĂSANIE CU NEVREDNICIE SI NIMENI DAR NIMENI nu face nimic !!!:

    deci cu atâtea si atâtea avorturi si cu atâtea mijloace de protectie care sânt avortive si cu atâtea multime de destrăbălări si atătea păcate grele….ei au îndrăzneala să îndemne la Trupul Domnului?!!
    Sî ne ridicăm fratilor si noi împotriva celor care pe toate drumurile îndeamnă la această deasă împărtăsanie…nu că ar fi rea ….ci dimpotriva că fără Ea nu avem viată….dar pe cine chiamă ei?!!….pe cele care au făcut 24 de milioane de crime?nu mai vorbim de anticonceptionale care sînt cu mult mai multe crime…. nu mai vorbim de toate tipurile de destrăbălări,cununiii mixte,cununii necanonice….etc si cîte alte păcate trupesti pe care văd că mânia Domnului nu ne mai rabdă si de asta vin atâtea nenorociri peste noi!!.

    Să ne trezim fratilor si să căutăm calea cea dreaptă acum cît mai avem vreme.!

    Citez din comentariu:
    „Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată”…

    R:..dar acel divort nu e valabil….dacă nu au la baza divortului adulterul …ei tot legati sînt înaintea lui Dumnezeu,si dacă se recăsătoresc,ei tot în desfrânare trăîesc.

    https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/11/12/despre-cununiile-religioase-nevalabile-ieroschim-xenofont-horga/

    1. Din pacate ce s-a expus si exprimat este adevarat. “Se omoara om in biserica” insa este mai putin grav ca si atunci cand s-ar fi omorat o musca, caci ar fi deranjat zgomotul. Asa, crima savarsita in “liniste”, prin “anticonceptionale” si alte metode avortive timpurii (dupa 14-20 zile) nu deranjeaza pe nimeni, nici macar pe clerici. Pentru ca si ei sunt in aceeasi situatie si de aceea tacerea este aproape deplina. Nici ei nu se mantuiesc, nici pe altii nu-i lasa sa se mantuiasca. Este de neiertat faptul ca nu se face vorbire despre cea mai mare catastrofa nationala, ca nu se striga de la amvon despre zecile de miloane de copii omorati-ciopartiti-mutilati prin chiuretaj si aruncati la gunoi si despre arma cea mai redutabila a diavolului impotriva BISERICII si a neamului :-anticonceptionalele !
      Si este adevarat ca noi ucidem in biserica si ne Impartasim cu Trupul si Sangele Domnului ! Se poate uraciune mai mare ca aceasta ? Si ne numim ortodocsi.
      Dar tare ma tem ca suntem in sitiuatia Constantinopolului care a fost lasat de Dumnezeu in mana musulmanilor intrucat in el nu mai erau nici macar 5 ortodocsi. Cine dintre noi mai ia in seama porunca Domnului sa nu ucizi ? Prea putini. Mica este turma.
      Salvarea insa trebuie sa vina din BISERICA ! Nu exista alta cale. Cler si mireni, trebuie sa constientizam faptul ca fara o schimbare de 180° in atitudinea noastra fata de pruncii daruiti noua de Dumnezeu ne asteapta focul vesnic, gheena. Tacerea generala cu privire la crima avortului savarsit in formele aratate mai sus, trebuie sa fie inlocuita cu strigate sfasietoare permanente, in principal de la amvon spre trezirea noastra. Cu totii dam atentie prea mare altor subiecte, iar acesta este trecut cu vederea fiind considerat neimportant, insa de aceasta cumplita inselare ne vom convinge fiecare la un moment dat si vom avea de dat raspuns Judecatorului.
      Nu vom putea invoca mila Celui Preainalt atata timp cat suntem manjiti cu sangele propriilor copii fata de care nu am avut dram de mila ! I-am ucis in tacere si nu le luam apararea tacand, iar aceasta nu poate sa ne duca decat in vesnice suferinte. Trebuie sa ne pese de sufletelea noastre, de ale copiilor ucisi si de ale celor dragi de langa noi !

  2. Pentru pruncii avortaţi

    Marie Fecioară
    Fiul Tău coboară
    Ca să ne înveţe
    Sfintele poveţe.

    Dac-am asculta
    Raiu-am câştiga
    Măicuţă ajută-ne
    Cu rugile Tale mântuie-ne.

    Iar Măicuţa zice, celor cu cerbice
    Lăcrimaţi fierbinte, şi luaţi aminte
    Doar pe cele sfinte
    Să le-aveţi în minte.

    Binele doriţi-l
    Răul biruiţi-l
    Postul săvârşiţi-l
    Raiul dobândiţi-l.

    O Măicuţă sfântă
    Cetele Te cântă
    Îngerii în ceruri
    Monahii în pustiuri.

    Lumea însă iată
    La poartă să-Ţi bată
    Astăzi a-ncetat
    Crezul l-au schimbat.

    Fecioria-i o ruşine
    Cine oare o mai ţine ?
    Când băieţii şi fetele
    Îşi vând trupul, sufletele.

    Mamelor de ce-avortaţi ?
    Voi bărbaţi de ce-acceptaţi?
    Să vi se zdrumice pruncii
    Uterele sunt sicrii.

    Oare ce lege permite,
    Să îi tai ca pe vite
    Pe pruncii nevinovaţi
    Ce mor toţi nebotezaţi.

    Ooo dulce copilărie
    Petrecută în sicrie
    Copiii nu te-au gustat
    Nici n-au râs, nici n-au zburdat.

    Doctore şi doctoriţă
    Sunt numai o gărgăriţă
    Nu îmi frângeţi aripile
    Vreau şi eu să văd soarele.

    Mami, tati, domnul medic
    Oare cu ce vă împiedic
    În ce fel v-am greşit
    De m-aţi dat la ciopârţit.

    M-aţi lipsit de aer şi lumină
    De roua ierbii din grădină
    De miile de culori
    Ale-nmiresmatelor flori.

    N-am avut şi eu un nume
    Cum au avut ceilalţi în lume
    Să mă joc între copii
    Cu jocuri şi jucării.

    Voi în loc de un sărut
    Cu chiureta crud m-aţi rupt
    Şi în loc de haine moi
    M-aţi îmbrăcat în gunoi.

    Tati, tati te iubesc
    Ajută-mă te rog să cresc
    Să alerg şi să zâmbesc
    Viaţa să ţi-o înfloresc.

    Mămică, mămică
    Lasă-mă-n burtică
    Că e cald şi bine
    EU sunt TU, ştii bine.

    Pământul e-un abator,
    Unde zilnic copiii mor
    Mor făr să fi greşit
    Oameni! Pentru ce i-aţi umilit ?

    Ucigaşi cu sânge rece
    Ce-şi ucid pruncii în pântece
    Despre voi a profeţit
    Ieremia cel Sfinţit.

    Dealuri, munţi, văi şi păşuni
    Păpădii, maci, ghiocei şi colţuni
    Lacuri, râuri şi întinderi marine
    Răsărit de soare peste piscuri alpine.

    Fluturi, greieraşi, furnici
    Vrăbioare, rândunici
    Motani, căţei şi ieduţi
    Găini, cocoşi şi căluţi.

    Eu nu v-am mângâiat vreodat
    Că viaţă nu mi s-a dat
    Dragoste n-am cunoscut
    Avortarea m-a durut.

    Cine oare a permis
    Libertatea la ucis
    Avortul şi chiuretajul
    Vânătoarea, braconajul.

    Braconajul de copii
    De suflete mii şi mii
    Crima este îngrădită
    De legi, de satrapi păzită.

    Curvia şi desfrânarea
    Au curprins toată zarea.
    Doamne câtă suferinţă
    Câtă lipsă de credinţă
    Lumea s-a ateizat
    Pruncii i-au sacrificat.

    Cu mânuţe sfârtecate
    Te-aş fi mângâiat mamică
    Dacă trupul mi-ai fi luat
    Din sala de obstretică

    Aş fi vrut să pot cumva
    Chipul să ţi-l văd o dată
    Ai plecat fără să-ntorci
    Capul, ochii spre-a ta fată.

    Băieţel eram şi eu
    Voinicel şi chipeş foarte
    Doamne ce mult mi-am dorit
    Tati să mă ţii în braţe.

    Să-mi dai braţul tău puternic
    Ca să mă înveţi să merg
    Numele să-ţi port în viaţă
    Înaintea ta s-alerg.

    Ochii noştri sunt închişi
    Buzele ne sunt cusute
    Pe întuneric stăm mereu
    Strigătele ne sunt mute.

    Strigăt mut dar ce răsună
    Mai tare ca o furtună
    În adâncul conştiinţei
    Un stigmat al consecinţei.

    Suntem avortaţii,
    Suntem otrăviţii
    Suntem chiuretaţii
    Suntem lepădaţii
    Suntem nedoriţii
    Suntem osândiţii
    Suntem ciopârţiţii
    Suntem răstigniţii
    Suntem torturaţii
    Suntem umiliţii
    Suntem şi nu suntem.

    Şi totuşi vom trăi în LUMINĂ
    Când Hristos Iisus va să vină.
    Amin!
    Post scriptum!

    O pilulă ai înghiţit
    Şi-n uter m-ai otrăvit
    M-ai aruncat la canal
    Când ? – La ciclul menstrual.

    Notă!
    Anticoncepţionalele sunt de fapt medicamente AVORTIVE, ce provoacă avorturile menstruale.
    Cine are minte, să ia aminte!

  3. O mânuţă

    O mânuţă o întind
    Ca pe mami să o prind,
    Să o prind să îi şoptesc
    Mămico, ce te iubesc.

    O mânuţă o întind
    Ca pe tati să-l cuprind,
    Să-l cuprind, să-i gânguresc
    Tăticule, mult te iubesc.

    O mânuţă o întind
    Mititel şi prunc fiind,
    Vreau ca şi eu să mă-nchin
    Să rostesc şi eu: Amin !

    O mânuţă o întind
    Şi mă uit pe geam zâmbind,
    Tati meştereşte-afară
    Săniuţa mea uşoară.

    O mânuţă o întind
    Beculeţe se aprind,
    În brăduţul de Crăciun
    Pregătit chiar din ajun.

    O mânuţă o întind
    Căci mămica mea dormind,
    De la sân îmi dă ea lapte
    Te iubesc: îi spun prin şoapte.

    O mânuţă o întind
    Tati stă îngenunchind,
    Cu palmele-mpreunate
    Murmurând din Sfânta Carte.

    O mânuţă o întind
    În pătuţul meu fugind,
    Surioara mă priveşte
    Tare mult ea mă iubeşte.

    O mânuţă o întind
    Din trupul meu suferind,
    Părinţii m-au avortat
    „Doctorul” m-a sfârtecat.

    O mânuţă o întind
    Ca pe mami să o prind,
    Însă mami este laşă
    M-a abandonat din faşă.

    O mânuţă o întind
    Ca pe tati să-l cuprind,
    Tati cum de i-ai lăsat?
    În wc m-au aruncat.

    O mânuţă o întind
    Şi observ că pipăind,
    Trupul mi l-au sfârtecat
    Sufleţelul eu mi-am dat.

    O mânuţă o întind
    Dar mămica înghiţind,
    Contra sarcinii pilulă
    Mami nu mai fi credulă.

    Aşa zisa contracepţie
    Este de fapt o decepţie,
    Bebeluşii-s otrăviţi
    Mor în pântec nehrăniţi.

    O mânuţă o întind
    Pe bunica s-o ating,
    Buni! Mama mea nu ştie?!
    Că pilula e leşie.

    Stau în uter singurel
    Aşa mic şi mititel,
    Nu-mi dă nimeni să mănânc
    De atâta foame plâng.

    Căci pilula avortivă
    Şi atât de restrictivă,
    Pruncu’ şade nemâncat
    În pântec încoşciugat.

    După 2 săptămâni
    De foame şi întuneric,
    În burtică m-a răpus
    Duhul negru luciferic.

    Căci iubiţii mei părinţi
    N-ascultă de cele sfinţi,
    De copii se „protejează”
    Dar de fapt îi avortează.

    O mânuţă o întind
    Pe părinţii mei iubind,
    Eu îi iert cu dor pe gură
    Sunt copil şi nu port ură.

    Mânuţele le-am întins
    Dar părinţii m-au respins,
    Aş fi fost poate fetiţă
    Sau băiat la grădiniţă.

    Nota autorului:

    Pentru bani şi carieră
    Pentru anii tinereţii,
    Preţuind cele lumeşti
    NOI distrugem Darul Vieţii.

    Singura fiinţă care se luptă încă din pântece cu pruncul, ca să îl sfâşie , este „raţionalul” OM.

    Supremul război mondial nu este unul militar ci INFANTICID – AVORŢIONIST.

    Specia bipedă, zisă şi UMANĂ, a căzut din cinstea şi demnitatea care i s-a dat la începuturi, în inferiorul sub-regn animal.

    Omul luciferic, este omul avortor
    Cu zâmbetul pe buze, capabil de omor,
    Atâta sânge rece, ne arată că posedă
    Când pe ai săi copii, nu dă nici o monedă.

    UCIGAŞII DE COPII
    SUNT TOŢI CEI INDIFERENŢI,
    VOR DA SEAMA ÎNTR-O ZI
    CHIAR ŞI CEI ZIŞI NEATENŢI.

    Amin, vino Doamne, Amin!

  4. Trenul vieţii

    Un semnal prelung se-aude
    Din Cer s-are o scânteie,
    Ce este a vieţii cheie
    Un mic sălaş să-l inunde.

    I. Prima staţie se-anunţă
    În micuţul embrion,
    Iar în ea sunt tipărite
    Trăsăturile din om.

    Firea caldă a mămicii
    Sau blândă de bun tată,
    Cu smerenia bunicii
    Vom şti cum pruncul arată.

    Căci copilul moşteneşte
    De la tătic şi mămică,
    Iar o parte însemnată
    De la bunic şi bunică.

    Felul de a fi, gândirea
    Portul şi cu caracterul,
    Vor trudi mult sau puţin
    Ca să dobândească Cerul.

    II. Staţia 2 ce urmează
    E loc unde mintea s-aşează,
    Iar noi creier îl numim
    Îl folosim să gândim.

    Infinită încăpere
    Trupul face tot ce-i cere,
    Văzul, mersul, sau vorbirea
    Personalitatea, firea.

    Gânduri bune sau mai rele
    Vor ţinti spre jos sau stele,
    Iar de mintea e smerită
    De Domnul va fi locuită.

    Căci părinţii de vor vrea
    Pe copil a-l învăţa,
    Binele în viaţă să-l facă
    Ca el Domnului să placă.

    De Hristos, de Maica Domnului
    Rugăciuni naintea somnului,
    Despre pace şi blândeţe
    Şi la toţi să dea bineţe.

    Despre Rai şi mântuire
    Sau de iadul, ce-i mâhnire,
    Ca de rău să se ferească
    Sufletul să-şi mântuiască.

    III. Să purcedem mai departe
    Că iată scrie la carte,
    Că sunt la a 3-a staţie
    Muşchi, vene cu circulaţie

    Bazele scheletului osos
    Sau a sistemului nervos,
    Şi-un punct roşu ce-n curând
    Se va auzi bătând.

    Bum-bum, bum-bum
    Şi iată pornim la drum,
    Inima începând să bată
    Pentru mama, pentru tată.

    Micul punct roşu ce bate
    Loc de taină sfânt,
    Căci prin inimă viaţa străbate
    Timpul, anii pe pământ.

    Se vor ridica acolo
    Munţi înalţi de rugăciune,
    Căci inima este tot izvorul
    Faptelor frumoase-bune.

    Un căpşor mic se formează
    Unde sufletul viază,
    Iar de mintea va fi trează
    Domnul negreşit s-aşează.

    Staţia 3 e gata
    Cu bătăi iuţi ea pulsează,
    Iar al nostru tren al vieţii
    Mai departe avansează.

    Ţesătură de păianjen
    E al vieţii circuit,
    Prin el curge însăşi viaţa
    Pân la obştescul sfârşit.

    Sângele cum i se spune
    Prin vene şi capilare,
    Viaţă dă şi viaţă este
    Şi în trup şi în Altare.

    IV. După 4 săptămâni
    Apar picioruşe, mâini,
    O guriţă, un năsuc
    Urechiuşe pentru prunc.

    Se hrăneşte şi respiră
    Iar pe părinţi îi inspiră,
    Să-i aleagă frumos nume
    Când va fi să iasă-n lume.

    Este dependent de mamă
    Ce-i e viaţă, şi-i e hrană,
    Doarme liniştit în pântec
    Şi ascultă al mamei cântec.

    „Puiul mamei, puişor
    Te-am primit din Cer, în zbor
    Inima-mi ades tresare
    De emoţia cea mare.

    Mă încearcă-un dor nespus
    Căci eu ştiu că vii de sus,
    Din lăcaşul cel din Soare,
    Sfântă binecuvântare.

    De la Tronul cel PreaSfânt
    Vii la mami, pe pământ,
    Ochii mi se umezesc
    C-ai să-mi spui lin: – Te iubesc !”

    V. În a 5-a săptămână
    Dă din picior sau din mână
    Pruncul începe să se mişte
    Nu cu zgomot, ci cu linişte.

    Ca de mazăre, e un bob
    Este-al Domnului smerit rob,
    Ochii lui sunt mititei
    N-au nici pleoapele la ei.

    VI. Săptămâna zisă şase
    Se-ntăresc şi muşchi şi oase,
    În micuţa-i gură, creşte
    Limba cu care vorbeşte.

    La mâini ies degeţele
    Iar la ochi, pleoapele,
    Firele de păr pe cap
    Pe tot scalpul, cât încap.

    Nervii în corp s-au ivit
    De-acum durerea ei simt,
    Nu mai este-un embrion
    Ci e fetus, un mic om.

    VII. Şapte săptămâni trecute
    S-au întâmplat foarte multe,
    Fetusul e acum zis făt
    De la tălpi până la cap-ăt.

    Dinţişorii se formează
    Obrajii se conturează,
    Năsucul începe să crească
    Degetele, se-alungească.

    VIII. Săptămâna 8 ce vine
    Cât un bob e, într-un ciorchine,
    Struguri mari din Canaan
    Să-l vedeţi voi peste-un an.

    Totuşi e un bebeluş mic-mic
    A crescut numai un pic,
    Ochii sunt încă închişi
    Nici părinţii nu-s decişi.

    Să-i dea un nume ceresc?
    Sau unul duhovnicesc,
    Mihail sau alt arhanghel
    Pavel, Nicolae, Anghel?.

    Guriţa i se deschide
    Mâinile şi le întinde,
    Inima puternic bate
    Şi ea-n viaţă va răzbate.

    IX. Nouă-s cetele cereşti
    Săptămâna-n care eşti,
    Copilu-i complet format
    Va fi scund sau nalt de stat.

    Va continua să crească
    Pic cu pic să se mărească,
    De-i băiat sau de e fată
    Vom şti acum de îndată.

    X. Zece ori şapte au trecut
    Copilaşul a crescut,
    Poate ca să urineze
    Muşchii toţi să îi flexeze.

    Pumnişorii şi-i deschide
    Apoi iute îi închide,
    Dinţii complet sunt formaţi
    În gingii sunt îmbrăcaţi.

    XI. Iar la pasul unsprezece
    Tot creşte pe zi ce trece,
    Creierul se tot dezvoltă
    Căci e a trupului boltă.

    Mintea sus se va sui
    Şi de-acolo va gândi,
    Pentru el sau cei din jur
    Cu glas tare, sau murmur.

    XII. Ochii sunt aproape gata
    Doişpe săptămâni e data,
    Pancreasul, insulina
    Stomacul său şi cu splina.

    Intestinele lui fine
    Vor primi hrana ce vine,
    Prin cordonul ombilical
    Viaductul maternal.

    XIII. Iată acum o noutate
    Zâmbeşte sau se-ncruntă foarte,
    Muşchii sunt tot mai agili
    Chiar dacă sunt tot infantili.

    Inimioara bate tare
    E mereu în alergare,
    O iubeşte mult pe mama
    Nici nu-şi poate da ea seama.

    XIV. Urechiuşele încep s-audă
    Zgomote ce se confundă,
    O fi mama, o fi tata ?
    Frăţiorul sau surata.

    Inima zvâcneşte tare
    Nici stomacul pace n-are,
    Căci a mea scumpă mămică
    Papă multe în burtică.

    Creşte mult în kilograme
    Că adesea îi e foame,
    Acum am şi eu motive
    Am papile gustative.

    Pot să-nghit, să fac grimase
    Să-mi înting crudele oase,
    Să mă joc şi să mă mişc
    Şi de mână să mă pişc.

    XV. Cincisprezece săptămâni
    Şi tare mai dau din mâini,
    Împing sus şi împing jos
    Nu prea mai e loc de întors.

    Văd acuma şi lumina
    Vreau pe mami s-o văd prima,
    Şi apoi pe doctoriţă
    Ea a zis, că sunt fetiţă.

    XVI. Îi apare-acum grăsime
    Sub piele, şi lui cald îi ţine,
    Poate face excremente
    Vai, ce nostime momente. 

    Scheletul devine tare
    Dar mai e, pân va fi mare,
    Mult lăptic pruncul va bea
    Şi-astfel calciul-şi va lua.

    XVII. 17 săptămâni ori şapte
    Pruncu-aude orice şoapte,
    Căci auzul se dezvoltă
    Firea e mai dezinvoltă.

    Se întinde, se-alungeşte
    Şi înoată ca un peşte,
    În burtica cu lichide
    Gura des el şi-o deschide.

    XVIII. Opt trecute peste zece
    Somnul deloc nu-i mai trece,
    Doarme pruncul un somn duios
    Şi-l visează pe Hristos.

    20 din 24
    Mai mult somn şi joacă patru,
    Căci, ca pruncul mult să crească
    Trebuie să se-odihnească.

    Ar fi fi bine să vorbiţi
    Încet, şi să nu vă răstiţi,
    Căci sunetele zgomotoase
    Pentru prunc sunt sperioase.

    Pipăie mult prin burtică
    Se aşează, se ridică,
    Vrea să afle unde este
    De-i real sau e poveste.

    XIX. Pruncu-i bine definit
    Mâncăcios şi odihnit,
    Va continua să crească
    Kilograme să-nmulţească.

    Sarcina e la etate
    Aproape de jumătate,
    Toate sunt în rânduială
    Prin căldura maternală.

    XX. Într-a două zeci de eşti
    Poţi de vrei şi să-i citeşti,
    Să-i povesteşti sau să-i cânţi
    Cu vocea ta să-l încânţi.

    Poţi comunica cu el
    Chiar că-i aşa mititel,
    Şi duios, orice îi spui
    Grabnic îl binedispui.

    Din cauză că des înghite
    Foarte mult pruncul sughite,
    Şi zvâcnind scurt în burtică
    O gâdilă  pe mămică.

    Am vorbit de săptămâni
    Acum vom vorbi în luni,
    Căci în 5 luni de zile
    S-au întâmplate multe copile.

    6. Pielea este roz, ridată
    Cu păr fin este-mbrăcată,
    Pe la degete, amprente
    Devin acum evidente.

    7. Luna şaptea e propice
    Şi dacă sorocul zice,
    Că pruncul să nu aştepte
    Poate ca să se deştepte.

    8. Sunt 8 luni de când tot iată
    Creierul se tot dilată,
    El continuă să crească
    Căci profund va să gândească.

    9. Pântecul nu-l mai încape
    Şi împinge ca să scape,
    Deasa umbră, ca din mină
    Vrea s-o schimbe pe lumină.

    Gata pruncul a ieşit
    Scorul Apgar a primit,
    De e mic sau de e mare
    Va scânci sau striga tare.

    În următoarea secundă
    Bucuria TOT inundă,
    Iar lacrimi de fericire
    Curg la mamă în neştire.

    Tatăl se frământă afară
    Şi la sfârşit el declară:
    – Mare este DUMNEZEU
    Că mi-a dat pe pruncul meu.

    Notă!

    Scumpe mame, dragi tătici
    Bunicuţe şi bunici,
    Naşteţi-vă toţi copiii
    La maternităţi cu miii.

    Cum sunt cozi pe la mâncare
    Aşa mamele-n aşteptare,
    Părinţii să se-mbulzească
    La maternităţi să nască.

    Faceţi-vă bucurii
    Naşteţi-vă mulţi copii,
    Milioane, sute, mii
    Păşune, imaşe, câmpii
    Prin care s-alerge zglobii
    Drăgălaşii de copii.

    Dă-ne Doamne-n dar putere
    Şi multă Credinţă,
    Să ne naştem toţi copiii
    Chiar de-i greu, e cu putinţă.

    Căci noi ştim că cea mai mare
    Scumpă şi sfântă răsplată,
    E atunci când un copil
    Îţi spune: Mamă şi Tată.

    Dăruieşte-ne Nădejde
    Ca atunci când Te uităm,
    Să ne-aducem iute-aminte
    Rugăciune să-nălţăm.

    Căci Nădejdea sau Speranţa
    Pe tâlhar l-au ridicat,
    Din Crucificat pe Cruce
    Primu-n Rai l-au aşezat.

    Peste toate e Iubirea
    Dragoste i se mai spune,
    Înmulţeşte-o Doamne astăzi
    Să facem doar fapte bune.

    Sfânta nevinovăţie
    Îngerească şi pruncească,
    Să ne fie acea cărare.
    Către patria cerească.

    Amin!

    A te feri de un copil este ca şi cum în toiul nopţii, în plin viscol de iarnă, cu ger năpraznic şi troiene mari până la streaşina casei, un copil pribeag îţi bate degerat şi fără vlagă la uşa caldului şi salvatorului tău cămin. Dar tu, de-acolo, dinăuntru, din toată căldura şi hrana cămării tale, devii rece şi indiferent şi îl alungi pe cel pe care Hristos L-a binecuvântat să se nască, şi pe care l-a dat exemplu tuturor.

    Îl alungi pe binevestitorul primăverii tale, pe ghiocelul care ţi-ar fi vindecat toate rănile sufletului tău.

    „Amin grăiesc vouă: de nu vă veţi întoarce şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi întra întru împărăţia cerurilor” Matei 18:3
    „Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi pre ei a veni la mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor” Matei 19:14
    „Iar Iisus a zis lor: adevărat; au niciodată n-aţi citit, că din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă ?” Matei 21:16
    „Oricine va primi pe unul dintr-aceşti prunci întru numele meu, pe Mine mă primeşte”
    Marcu 9:37
    „Lăsaţi pruncii să vină la Mine, şi nu-i opriţi pe ei, că a unora ca acestora este împărăţia lui Dumnezeu.” Marcu 10:14
    „Amin zic vouă: oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea” Marcu 10:15

    Îndemn pe toţi părinţii sau viitorii părinţi să nu se ferească de naşterea de prunci, deoarece naşterea de prunci aduce binecuvântarea lui Dumnezeu şi sănătatea trupului.

    Nu alegeţi uciderea nevinovaţilor copii, prin avort, anticoncepţionale (pastile avortive) sau alte metode de PAZĂ, căci ceea ce semănaţi, veţi culege mai târziu: adică roadele amare ale faptelor voastre.
    Urmările crimei avortului, nu vor întârzia să apară, mai devreme sau mai târziu.

    Nu le răpiţi nevinovaţilor copii, DRAGOSTEA şi BUCURIA.

  5. Un ocean de jale

    Toate picăturile de ploaie
    Fluvii, râuri şi şuvoaie,
    Nu pot ca să întregească
    Jeluirea cea pruncească.

    Chiar de s-ar strânge-n oceane
    Şi-n ciuturi, puţuri, cazane,
    Nimic nu poate cuprinde
    Jalea, infinit se-ntinde.

    Roua lor de lacrimi sfântă
    Te cutremură-nspăimântă,
    Căci de DOR plâng ei mereu
    După Blândul Dumnezeu.

    Un ocean de plânset
    Jale şi suspin,
    Nu ne mai vrea nimeni !
    Şi-asta-i mare chin.

    Tată Sfânt ce ne-ai creat
    Pentru Fericire,
    Părinţii noştri ne-au dat
    Către ciopârţire.

    Stăm mormane de mânuţe
    Şi de picioruşe,
    Iară dincolo mai jos
    Obraji, urechiuşe.

    Ne-ar fi bucurat nespus
    Ca pe obrăjori,
    De la ai mamei pupici
    S-avem toţi bujori.

    Întunericul de-aici
    Tare ne apasă,
    Noi de ce n-avem părinţi
    Unde e acasă ?

    Frăţiori mai am pe-aici
    Căci pe dibuite,
    I-am simţit după glăscior
    Suspinuri slăbite.

    Vrem să creştem în lumina
    Cea neînserată,
    Să roim în jurul Tău
    Dragul nostru, Tată.

    Mamă, mea, dulce mămică
    Când m-ai scos tu din burtică,
    Am început să te strig
    Mami-mami îmi este frig.

    Sunt atâta de micuţ
    Şi de singurel, 
    M-am pierdut de Dumnezeu
    Du-mă tu la El !

    Baia Sfântului Botez
    Eu n-am cunoscut-o,
    Duhul Sfânt nu l-am văzut
    Viaţa am pierdut-o.

    Tot la fel şi eu tăticule
    Scumpa ta fetiţă,
    N-am ajuns să pot să merg
    Nici la grădiniţă.

    Zilnic îmi imaginez
    Cum în palma-ţi lată,
    Ţi-am pictat cu acuarele
    Te iubesc mult tată ! 

    Scâncete de bebeluş
    Noi n-am gângurit,
    Iar la joc pe derdeluş
    Nu nu ne-am murdărit.

    Cu cireşe la urechi
    Şi cu merişoare,
    Nu ne-am alergat prin iarbă
    Sub imensul soare.

    Viaţa unui singur suflet
    Vă spun acu-n versuri,
    Valorează mai mult decât
    Mii de UNIVERSURI.

    Suntem atâta de mulţi, dar tot singurei
    Şi-alţii vin zilnic aici, şi ce plâng şi ei. 

  6. EuGenia

    Ştiinţa ce studiază
    Şi lumea-o sterilizează,
    Îşi zice EuGenie
    Şi este o infamie.

    Una mie 9 sute
    Câteva capete oculte,
    Au decis să controleze
    Lumea – şi s-o decimeze.

    Prins zisa EuGenie
    Absurda neomenie,
    Divide, sortează, separă
    Oamenii la largă scară.

    La final tre” să primeze
    Şi-n balanţă să conteze,
    Numai lumea tip elită
    Deşteaptă – deosebită.

    Ţările din lume-a treia
    Sunt nedorite de-aceia,
    Ce se-nchină la satan
    Şi la superzeul BAN.

    Pe criterii zis genetice
    Minţile grav epileptice,
    Vor să ne-anihileze
    Pruncii să ni-i avorteze.

    Au scornit cu Belial
    Planingul familial,
    Cel mult 1 copil s-avem
    Restul să îi ucidem.

    Prin avorturi – chiuretaje
    Prin demonice reglaje,
    Cu pastile otrăvitoare
    Iată pruncu-n uter moare.

    EuGenia perfidă
    E crima infanticidă,
    Strigă pruncii – strigăt mut
    „Mamii, tatii m-a duruut”

    Mamăăă cum de i-ai lăsat
    Ca să fiu decapitat,
    Tatăă scump, tăticul meuu
    De tine mi-e dor mereu.

    Cum de nu m-ai apărat
    Când trupul mi l-au tăiat,
    Nu am braţe să te strâng
    La piept – şi de-aceea PLÂNG.

    Fraţilor, EuGenie
    Este marea pandemie,
    Lumea toată e vizată
    Căci o vor depopulată.

    Prin vaccinuri de tot felul
    Şi-au început ei măcelul,
    De-a steriliza tot globul
    Lumea, omul, tot norodul.

    Prin vaccinuri criminale
    De sorginte infernale,
    Lovesc crud în populaţie
    Chiar şi prin alimentaţie.

    Selecţia raselor
    Din rândul maselor,
    Vor împuţinare
    Prin exterminare.

    Genocid perfect legal
    Prin codex alimentar,
    Hrana e pecetluită
    Cu uraniu-mbogăţită.

    Fructele din magazine
    Sunt mumificate bine,
    Viermele – test sănătate
    A fugit ca de la moarte.

    Trei metode-s ticluite
    De eugenişti croite,
    Lumea ca s-o înrobească
    Şi apoi s-o nimicească.

    Prima fază e războiul
    Între oameni tărăboiul,
    Bancherii îl finanţează
    Şi lumea terorizează.

    Multă plebe astfel piere
    Copil, tată şi muiere,
    Oamenii cei mai de rând
    Mor, se duc bieţii, nevrând.

    Oamenii de sus – elite
    Sunt feriţi de dinamite,
    Talpa ţării tre” să piară
    Pentru docţi – erau povară.

    Prin războaie ei dezbină
    Şi las ţările-n ruină,
    Ca apoi să-mpărăţească
    Cu legea lor păgânească.

    A doua metodă este
    Cancerul din manifeste,
    Pliante cu vaccinări
    Nebune sterilizări.

    Vaccinurile sunt arme
    Sănătatea să ne-o sfarme,
    Pruncii să-i slăbănogească
    Cancer să agonisească.

    Pe sărmanele fetiţe
    Vor să le sterilizeze,
    Iară puţin mai târziu
    Le-nvaţă să avorteze.

    Mercur, aluminiu, uraniu
    Vei ajunge doar un craniu,
    Căci otrava din vaccinuri
    Îţi va aduce doar chinuri.

    Pentru colul uterin
    A fost creat un vaccin,
    Ca tinerele în floare
    S-ajungă neroditoare.

    Au pus cancerul, momeală
    O perfidă păcăleală,
    Căci odată vaccinate
    Multe sunt sterilizate.

    Boli crunte şi sterilizare
    Apar des prin vaccinare,
    Căci sistemul medical
    E strunit de Belial.

    Unii prunci au paralizat
    După ce s-au vaccinat,
    Iată ce urmări fatale
    Sunt prezente în spitale.

    Vă rog mult să mă credeţi
    Nu mai fiţi aşa orbeţi,
    Ce-au scornit, de ani o sută
    Stăpânirea cea ocultă.

    Planingul familial
    Zis şi control parental,
    E-un plan de exterminare
    A îngerilor de sub soare.

    Clinici multe de avorturi
    Unde des se fac torturi,
    Pruncii „bine” sunt tranşaţi
    Sau cu săruri afară daţi.

    Prin soluţii zis saline
    Pruncul nu îşi mai revine,
    Din uter uşor alunecă
    Şi privirea i se-ntunecă.

    Cu injecţii şi pastile
    Şi multe reţete debile,
    În demono-laboratoare
    Pruncu-sfânt, cu zile moare.

    A treia metodă
    E acum la modă,
    E hrana cea otrăvită
    E-urizată, stropită.

    Fugiţi fraţilor ca vântul,
    Nu mai staţi rupeţi pământul,
    Căci sistemul Europa
    Foarte mulţi va îngropa.

    Chimicale-chimicale
    Prin nevoi alimentare,
    La preţ mic ei le vor vinde
    Şi gloatele uşor vor prinde.

    Osteoporoza
    Este diagnoza,
    Oaselor poroase
    De-alimente roase.

    Bem insectide
    Zis, sucuri acide,
    Mulţi dinţi de prin gură
    Zac pe jos prin şură.

    Cu ce consumăm
    Viaţa ne-o scurtăm,
    Pe la farmacie
    E coadă, de-o mie.

    Una mie de persoane
    Copii, domni şi cucoane,
    Nu-s bani de reţetă
    Şi nici de navetă.

    De la supermarket
    Ieftine alimente,
    Vrem la farmacie
    Ce ? – Medicamente.

    Căci nesăbuinţa
    Cu moftul, plăcerea,
    O fac pe otravă
    Mai dulce ca mierea.

    Fugim după carne
    Ca teleghidaţii,
    Ştim că în mezeluri
    Zac doar aberaţii.

    Căci burtica este
    Realul stăpân,
    Creierul a fost
    Mai demult jupân.

    Europa, tot pământul
    Ne-au furat discernământul,
    Suntem robi la cărucioare
    Le umplem cu de-mâncare.

    Hrana au codificat-o
    Şi slut au modificat-o,
    Ies din noi ades mutanţi
    Ne-am hrănit cu conservanţi

    Războiul, avortul şi hrana
    E pentru mase capcana,
    Au gândit-o nişte „hoţi”
    Ce pe toţi ne vor tun-morţi.

    Sistemul mondial de îndobitocire a maselor, lucrează cu multă răbdare şi atenţie, la surparea tuturor naţiilor prin metode criminale pentru absoluta stăpânire.

    Controlul efectiv se face prin impactul vizual-auditiv, iar cel mai bine ajunge la viitorul client-cumpărător, RECLAMA !

    Manipularea magică şi vrăjirea lumii, cum spune un om de ştiinţă, bun român şi creştin, se face prin TELEVIZOR, şi mai nou prin INTERNET. Aceaste invenţii hipnotice fac din oameni raţionali doar nişte roboţi, care cumpără şi consumă ce li se dictează.

    Rupeţi cătuşele minţilor voastre, prin renunţarea la TV şi internet.

    V-aţi născut liberi !
    Nu mai fiţi ROBI !

  7. Unuia prea ofticat

    Te consumi şi te tot macini
    În puciosul întuneric,
    Zbieri şi urli a neputinţă
    Cu duhul tău luciferic.

    Viaţa ta ce aducea
    Cu un falnic răsărit,
    Din mândrie şi prostie
    Într-o dat a asfinţit.

    „Creator” al răutăţii
    Şi al sufletelor slute,
    Prin vicleana ispitire
    Atragi sufletele multe.

    Dar şi-aşa cu tot „câştigul”
    Însutit şi înmiit,
    Tu amarnic rău te mistui
    Veşnic tot nefericit.

    Stâncile sunt cârpe moi
    Ce formează munţi-granit,
    Se topesc uşor, se sfarmă
    Tu rămâi încremenit.

    Sfetnice al răutăţii
    Tu la ură îmboldeşti,
    Şi de-auzi un „Miluieşte”
    Şi mai tare te-nnegreşti.

    Ţi-ai dorit ca bârfoteca
    Ca pe şcoală s-o predai,
    Iar în râpa judecării
    Pe cei buni, pe toţi să-i dai.

    Fierbi în clocot, negru spumegi
    Rotocoale de fum greu fumegi,
    Nu poţi ca să reuşeşti
    Pe cei drepţi, nici să-i clinteşti.

    Nu poţi suporta ideea
    De-a se naşte prunci curaţi,
    Şi părinţilor naivi
    Le şopteşti crud: „AVORTAŢI”

    Avortaţi şi otrăviţi !
    Zdrobiţi şi măcelăriţi!,
    Nimiciţi şi mătrăşiţi !
    Vă păziţi sau îi stârpiţi.

    Mor pruncii nebotezaţi
    Iar voi vă satanizaţi,
    Căci planing familial
    E scornit de BELIAL.

    Chiar dacă înveţi la crime
    Şi la fapte rele-iad,
    Pe sufletele naive
    Ce tot cad şi iar decad.

    Nu-i capcana cea mai mare
    Pentru sufletul creştin,
    Ci căderea-n deznădejde
    Este marele declin.

    Ochii tăi ca doi tăciuni
    Te vădesc că spui minciuni,
    Şi pe-aceia ce sunt buni
    Îi lupţi cu deşertăciuni.

    Dar eşti slab şi limitat
    Un înfrânt şi-un ofticat,
    Te făleşti cu fecioria
    Dar te-a biruit mândria.

    Cu postul sau cu nesomnul
    Dar mai sus nu eşti ca Domnul,
    Care s-a smerit adânc
    Şi-a-mbrăcat haina de prunc.

    Lutul astfel a sfinţit
    Pe când tu te-ai semeţit,
    Mândria te-a înnegrit
    Pe când Domnul s-a micit.

    Şi din lucitor ostaş
    Tu, o stea a cerului,
    Ai ajuns în iad ocnaş
    Plin de colbul negrului.

    Răutatea cea mai mare
    N-ai pus-o în cel aprins,
    Ci în cel ce duşmăneşte
    Şi mocneşte aproape-stins.

    Mai mare ca crima este
    Cine se dezvinovăţeşte,
    Iar cine îşi pune parte
    Se poartă sataniceşte.

    Aşa învaţă dracul pe oameni
    Să răspundă, să dea vina,
    Şi nicicând şi niciodată
    Să nu-şi asume pricina.

    Lecţii ale răutăţii
    Satanache le-a predat,
    Iar creştinii fals creştini
    Între ei le-au practicat.

    Simte omul o plăcere
    Dulce dar otrăvitoare,
    Atunci când către-al lui semen
    Vorbeşte cu acuzare.

    Când creştinii îşi dau vina
    Se acuză – nu smeresc,
    Dovedesc că-n al lor suflet
    Poartă-un crez satanicesc.

    Când te porţi cu îmbufnare
    Şi dai pacea pe-ntristare,
    Ale tale fapte bune
    Ajung doar putreziciune.

    Maica Domnului din Ceruri
    Fragedă cu ani puţini,
    Prin smerenia-i adâncă
    A născut neam de creştini.

    Căci primind Logos să nască
    Mântuirea a venit,
    Şi astfel pierdutul Rai
    Maica l-a redobândit.

    O ruşine aşa mare
    O fecioară ţi-a făcut,
    Şi cu-a Ei înţelepciune
    Infinit te-a întrecut.

    15 ani de vieţuire
    Pe vremelnicul pământ,
    Biruit-au cu zdrobire
    Pe luceafărul nesfânt.

    Ai venit din veşnicie
    Cu ani mulţi – miliarde,
    Şi-ai fost biruit de-o Pruncă
    Şi asta cel mai rău te arde.

    Vasta ta împărăţie
    Nu te mulţumeşte,
    Ci doar de n-ai auzi
    Doamne Miluieşte!

    Iar la fiece Amin
    Ştii că se apropie,
    Ce Hristos a predicat
    Sfânta Evanghelie.

    Iată ţi-a sosit sfârşitul
    Geaba te mai zvârcoleşti,
    Biruinţă n-ai să ai
    Ci doar ne muceniceşti.

    Foarte rău te mistui astăzi
    Când creştinii nu-ţi răspund,
    Nici la dulcile ispite
    Prin fapte, cuvânt sau gând.

    Treaba ta e să-ndrugi multe
    Dar a noastră este una,
    Să te ignorăm total
    Acum pentru totdeauna.

    Asta am să fac şi eu
    De la dialog te tai,
    Nu voiesc să te-am aproape
    Ci să urc sufletu-n Rai.

    Fugarule din Ceruri !!

  8. Vreau ca să văd copiii

    Vreau ca să văd copiii
    Cum chiuie cu sfântă bucurie,
    Vreau ca să văd copiii
    Învăluiţi de a părinţilor iubire.

    Vreau ca să văd copiii
    Că sunt mai sănătoşi ca munţii,
    Vreau ca să văd copiii
    Cum mir şi cu al Crucii semn în miezul frunţii.

    Vreau ca să văd copiii
    În iureş de sfântă libertate,
    Vreau ca să văd copiii
    Pe toţi ca un frate lângă frate.

    Vreau ca să văd copiii
    Cum se adună-n strane,
    Vreau ca să văd copiii
    Psalmodiind cu ale vocilor membrane.

    Vreau ca să văd copiii
    Cu chipul mai senin ca cerul,
    Vreau ca să văd copiii
    Îmbujoraţi de neaua ce o animă gerul.

    Vreau ca să văd copiii
    Urcuş pe treptele – scări sfinte,
    Vreau ca să văd copiii
    Pe la bunici şi străbunici, mâncând plăcinte.

    Vreau ca să văd copiii
    Prin florile de pe imaşe – câmpii plate,
    Vreau ca să văd copiii
    Ca ale îngerilor frunţi – căpşoare aureolate.

    Vreau ca să văd copiii
    Un curcubeu de zâmbet şi sfântă veselie,
    Vreau ca să văd copiii
    Urcând spre ceruri ca vrednicul Ilie.

    Vreau ca să văd copiii
    De mici crescând ca nişte teofori,
    Vreau ca să văd copiii
    Locuitori ai ţării de dincolo de nori.

    Vreau ca să văd copiii
    Cântând în cor cu heruvimii,
    Vreau ca să văd copiii
    Roind neîncetat în zbor cu serafimii.

    Vreau ca să văd copiii
    Mai mulţi ca stelele şi ca nisipul mării,
    Vreau ca să văd copiii
    Mai limpezi şi senini decât albastrul zării.

    Vreau ca să văd copiii
    Născuţi din apă şi Sfânt Duhul,
    Vreau ca să văd copiii
    Cu glasurile lor – umplând văzduhul.

    Vreau ca să văd copiii
    Cum nu-i încape Universul,
    Vreau ca să văd copiii
    Mai mulţi decât o poate spune versul.

    Vreau ca să văd copiii
    Mai mulţi decât atomii din eter,
    Vreau ca să văd copiii
    Cum fără de timp – trăiesc Etern.

    Vreau ca să văd copiii
    Copii cereşti, pliniţi prin Har,
    Vreau ca să văd copiii
    Sorbind din Pomul Vieţii – Sfânt nectar.

    Vreau ca să văd copiii
    Cum Rodul Viţei îi cheamă-n Altar
    Vreau ca să văd copiii
    Mlădiţe – împărtăşindu-se – O Sfânt Pahar.

    Vreau ca să văd copiii
    Cum seara se aştern în poala somnului,
    Vreau ca să văd copiii
    La căpătâi vegheaţi de Maica Domnului.

    Vreau ca să văd copiii
    Doriţi ca de-un Neagoe şi Vodă Brâncoveanul,
    Vreau ca să văd copiii
    Cum se sfinţesc pe Ei, şi apoi tot Neamul.

    † Amin † şi lui Dumnezeu slavă!

  9. Nesimţire

    Crasă nesimţire,
    E-n femeia ce,
    Ucide cu voie,
    Prucii-n pântece.

    În a ei prostie,
    Ca să se distreze,
    Cu soţul conspiră
    Ca să avorteze.

    Simţământ de mamă
    Nu cred că mai are,
    Ceea ce făr de milă
    Aruncă pruncii în canalizare.

    Şi de-ar striga pruncii
    Pe recea tipsie,
    Mamele preferă
    Pentru ei sicrie.

    Ecoul duios
    Mamii te iubeesc,
    Deloc nu mai mişcă
    Neamul omenesc.

    Bărbaţii setoşi
    Vărsători de sânge,
    Sunt stane de piatră
    Chiar de pruncul plânge.

    Hai să-i otrăvim
    Să-i anihilăm,
    Şi tot ca-nainte
    În pat să ne distrăm.

    Ucigaşi de Duh
    Sfânt Dumnezeiesc,
    Se fac avortorii
    Ce Crucea hulesc.

    Farmacistul este
    Vrăjitor modern,
    Vinde doar pastile
    Scoase din infern.

    Tot ca „măcelarii”
    Vă veţi osândi,
    Pruncii aţi otrăvit
    Mii şi mii şi mii.

    Cel mai bleg este
    Cuvântul bărbat,
    C-a lăsat femeia
    De a avortat.

    Medicii din ţară
    Ciopârţesc femeile,
    Şi rău se mai supără
    De le zici Mengele.

    Animal feroce
    E acel doctor,
    Când fără de milă
    Face infantil omor.

    Ce sălbăticire
    Este acum în lume,
    Sărmanii copii
    Sunt morţi – fără nume.

    Se scurg prin canale
    Mii de fetuşi morţi,
    Şi nu pot să aibă
    De izbândă, sorţi.

    Strigă toţi cu lacrimi
    Sunt nefericiţi,
    „ Ce aveţi cu noi
    De ne răstigniţi ? ”

    „ Avort – mort
    Avort- mort,
    Sunt un biet copil
    Ucis prin AVORT ! ”

    Căci avort înseamnă
    Crudă renunţare,
    La bietul copil
    Ce Sfânt Suflet are.

    Câtă oribilitate,
    Mătrăşire – genocid,
    Fac în lume toţi aceia
    Ce pe copii îi ucid.

    Bărbaţi, voi nu vă numiţi taţi
    Pentru că nu meritaţi,
    Atunci când încuviinţaţi
    Pe copii să-i avorTAŢI !

    Ce-aş putea să zic de mame
    Ce-i aruncă ca pe scame,
    Pe copiii rupţi din ele
    Chiuretaţi, sau prin pubele.

    Te porţi ca o vrăjitoare
    Când în pântec pruncul moare,
    Bând anticoncepţionale
    Ce-s reţete criminale.

    Iar la spital-abator
    Unde pruncii ades mor,
    Medicul satrap
    Dă la prunci în cap.

    În loc să-i salveze
    Vrea să-i chiureteze,
    Pentru aceste crime
    Bani să încaseze.

    Ce-i ce-şi zic prieteni
    Sunt curve, curvari,
    Şi de prin liceu
    Sunt curvo-murdari.

    Sunt la farmacii
    Fideli abonaţi,
    Tot la fel ca VOI
    Ce crud avortaţi.

    Crasă nesimţire
    E-n femeia ce,
    Ucide zâmbind
    Pruncu-n pântece.

    În a ei prostie
    Ca să se distreze,
    Cu soţul conspiră
    Cum să chiureteze.

    Cruntă nesimţire
    E-n acel bărbat,
    De-a lăsat femeia
    De a avortat.

    În a lui dorinţă
    De a fi iubit,
    El şi cu nevasta
    Pruncii-au otrăvit.

    Tot la fel şi tinerii
    Fata şi băiatul,
    Încep din liceu
    Cu prunc-avortatul.

    Fără de ruşine
    Curvesc ei mereu,
    Spunând că nu este
    Deloc Dumnezeu.

    Sfătuiţi de diavol
    Oamenii ucid,
    Şi pentru plăcere
    Pun pruncii la zid.

    Veţi primi răsplata
    Pentru ce-aţi lucrat,
    Căci voi zi de zi
    V-aţi satanizat.

    Înc-o dată zic,
    O strofă ce-a fost,
    Conştiinţa voastră
    Să v-o ia la rost.

    „ Avort – mort
    Avort – mort,
    Sunt un biet copil
    Ucis prin AVORT ! ”

  10. Cuviosul Justin

    Cuviosul Justin
    E darul divin,
    E lumânarea aprinsă
    Ce nu poate fi stinsă.

    E stâlp şi pridvor
    Pentru toţi cei ce vor,
    La Dumnezeu să ajungă
    Cu sfinţit mir să se ungă.

    Ctitor de biserici
    Sfinte temelii,
    Dar mai mare ctitor
    De suflete vii.

    Dacă-n lume l-aţi închis
    Pe cel de Domnul trimis
    Azi, o mie de cătuşe
    Nu pot să-l mai înăbuşe.

    Că din Sfânta Veşnicie
    Ne este pururi solie,
    Neamului românesc
    Şi cinului îngeresc.

    Iar Cuvântul ce-a rostit
    În oameni s-a-ntipărit,
    Va rămâne-n noi pe veci
    Încălzind suflete reci.

    Cuvioase Părinte
    Să-ţi aduci aminte,
    De-al tău neam şi ţară
    Ca-n veci să nu piară.

    Fiu de bravi răzeşi
    Al ţării plăieş,
    Lupte ai purtat
    Te-ai încununat.

    Ai pornit cu vitejie
    Singur – lupta anti cip,
    Căci o neagră vijelie
    Este al fiarei chip.

    Ai chemat o ţară-ntreagă
    Ca pe oi i-ai adunat,
    Şi pe turma cea pribeagă
    De lupi mulţi ai apărat.

    Ai fost buciumul ce-n zare
    Ai sunat şi ai trezit,
    Peste mări peste hotare
    Şi acolo ai răzbit.

    Un chip al blândeţii
    Un Bunic smerit,
    Cu barba de lână
    Şi părul albit.

    48 şi 64
    Nu e o piesă de teatru,
    Ci sunt ani de umilinţă
    De sporire în credinţă.
    „Căci din apa umilinţii
    Au băut în viaţă Sfinţii”

    O, ce rouă-nmiresmată
    Din raclă a izvorât,
    Iar în busuioc, minune
    Rămurele-au înfrunzit.

    Căci la Dumnezeu în sânuri
    Pe veci te-ai sălăşluit,
    Ai purtat lupta cea bună
    Şi în Cer te-ai odihnit.

    Dar eu cred că nici acolo
    Nu voieşti a lua odihnă,
    Câtă vreme-n ţara noastră
    Lupii ne sfâşie-n tihnă.

    Şi cum pururea te ştim
    Drept, cucernic, rugător,
    Tu pe Maica PreaCurata
    Vei ruga stăruitor.

    „ O, PreaSfântă Maică,
    Ce ne-ai înfiat,
    Ridică-ne astăzi
    Din greul păcat.

    Căci deşi cu minte,
    Din popor creştin,
    Ucis-u-ne-am pruncii,
    Cu un cumplit chin.

    Avorturi, pastile
    Sau otrăvuri lente,
    Sterilete, pază
    „Reţete” demente.

    Am ucis pe Sfinţii
    Ce-ar fi mijlocit,
    Iar PreaSfânta Troiţă
    Azi ne-a pedepsit.

    Căci la noi în ţară
    Plâng Icoanele,
    Cu sânge, cu lacrimi
    Se mişcă şi candele.

    Dă-mi să iau osândă,
    În veci, pe vecie,
    Dar avorturi-crime
    Nici să nu mai fie.

    Ţara mea greu geme
    Sub papuc străin,
    Vom fi sclavi în ţara
    În care trăim.”

    Roagă-te Sfinte Părinte
    Domnului Cel Sfânt te-nchină,
    Că sub hoarda păgânească
    Fiii tăi adânc suspină.

    Cere de la Tatăl, timp de pocăinţă
    Iară de la Fiul, sfântă umilinţă,
    De la Sfântul Duh, vie însufleţire
    Şi de la PreaSfânta, lacrimi-mijlocire.

    Părinte binecuvintează:
    „Pentru rugăciunile,
    Sfinţilor Părinţi
    Doamne al nostr Iisuse
    Tare-n nevoinţi,
    Primeşte-ne, nouă
    Rugile fierbinţi.

    Dă-ne-n dar putere
    Ca să rezistăm,
    Iar prigoana toată
    Cu drag s-o răbdăm.

    Milă să ne-arăţi
    Pacea să ne dai,
    Iar de vom fi vrednici,
    Cheamă-ne la Rai.

    Nu lăsa pecetea
    A lui antihrist,
    Să ne fure raiul,
    Ai tăi suntem Christ.”

    Nu primiţi pecetea
    Pe braţ sau pe frunte,
    De vă prigonesc
    Voi fugiţi în munte.

    Domnul va griji, de sufletul vostru.
    Când vă este greu, spuneţi: Tatăl Nostru.

  11. Întrebare

    Într-o seară m-a-ntrebat
    O creştină dintr-un sat,
    Despre moarte, despre viaţă
    Ia aminte şi învaţă!

    Omul e un aluat
    De Sfânta Treime luat,
    Lucrat bine, meşterit
    Din lut, din pământ zidit.

    Bărbat a fost mai întâi
    De-aia este căpătâi,
    I s-a dat să poarte barbă
    Putere de muncă să aibă.

    Din el a ieşit femeia
    Ea e viaţa, ea e cheia,
    Eva e-un nume ce-nseamnă viaţă
    Ia aminte şi învaţă !

    Bărbatul să ocrotească
    Femeia prunci să nască,
    Să se facă neam puternic
    Înaintea Domnului, cucernic.

    Nu-ţi este îngăduit
    Să muşti din pomul oprit,
    Aşteaptă mai întâi să creşti
    Să poţi să te-nţelepţeşti.

    Dar vicleanul sâsâit
    S-a foit, s-a-ncolăcit,
    Omului i-a dat „povaţă”
    Una hoaţă, foarte hoaţă.

    L-a vrăjit, ademenit
    Cum că lui-este menit,
    Să ştie şi să cunoască
    Să se-nalţe, nu smerească.

    Sâsâitul fulgerat,
    Mai demult s-a înălţat,
    Dar a căzut pe pământ
    Izgonit de Cel PreaSfânt.

    Uneltind ca să doboare
    Pe omul pus rege sub soare,
    Cu intenţii deloc bruşte
    L-a convins pe om să muşte.

    Prin femeie a izbândit,
    Moartea-n om s-a cuibărit,
    Postul, prima poruncă
    Încălcată – a adus muncă.

    Izgoniţi cei doi din Rai
    Să-şi câştige al vieţii trai
    Li s-a dat copii să crească,
    Pe toţi pruncii – TOŢI să-i nască.

    Şi astfel au vieţuit,
    Şi au născut însutit,
    Pân la cel din urmă ceas
    Când şi-au luat „bunul rămas”.

    Cu pace au adormit
    Nimeni nu a jelit,
    Iară ei s-au mutat
    În Sheolu-ntunecat.

    Veacurile au trecut
    Neamurile au umplut,
    Toată zarea, tot pământul
    Şi iată a venit Cuvântul.

    Coborâtu-Sa în iesle
    Cel ce a lucrat cu tesle,
    S-a smerit, S-a botezat
    Cu o haină S-a-mbrăcat.

    Vindeca, tămăduia
    Evanghelia plinea,
    Ne-a învăţat cum să trăim,
    Sufletul să-l mântuim.

    În 3 ani şi jumătate
    A stat numai printre gloate,
    Cu post mult şi fără somn
    Slujitu-ne-a Sfântul Domn.

    Pace, milă şi iertare
    Nu ceartă şi dezbinare,
    Curăţie şi-Adevăr
    Nu vorbire în răspăr.

    În ast fel a învăţat
    Cel ce apoi S-a Înălţat,
    Sus pe deal, între piroane
    Pe Cruce, cu multe rane.

    Şi ne-a dat nouă Lege Sfântă
    Una ce te-nspăimântă,
    Să iubeşti vrăjmaşii tăi
    Să faci bine celor răi.

    Să întorci obrazul tău,
    Să ierţi pe cel ce-ţi face rău,
    De îţi cere împrumută-l
    Chiar de nu-ţi dă-napoi – ajută-l,
    Să fii bun, să fii milos
    Ca să fii al lui Hristos.

    Iar ca amintire vie,
    Ne-a lăsat o Liturghie
    Toţi creştinii, TOŢI să vie
    Sufletul la CER să-l suie.

    De vii poţi primi povaţă
    Despre ce să faci în viaţă
    De nu vii, tu vei rata
    Ce? – Chiar mântuirea ta.

    Domnul vrea să îţi arate mila
    Iar tu vii mai mult de-a sila
    Tot cârtind, morocănos
    Plictisit chiar de HRISTOS.

    Pregătiţi-vă de viaţă
    Căci aici e doar o ceaţă
    Care se va risipi
    Atunci când omul va muri.

    Aşadar călătoreşte
    Cu bagaj puţin
    Ca să nu ai dincolo
    Parte de un chin.

    Căci la iad de vei ajunge
    Suferinţa te va-mpunge
    Cu groază şi cu durere
    Cu venin, cu-amară fiere.

    Luptă dar şi te-ncunună
    Du mereu lupta cea bună
    Fii şi tu ca o albină
    Du nectarul în stupină.

    Căci ea, zi de zi robace
    Datoria şi-o tot face
    Necârtind, neobosind
    Ci sporind şi sârguind.

    Vrei o pildă minunată ?
    Îţi dau una acum îndată:
    Uită-te cum la rudari
    Sunt copii şi mici şi mari.
    Toată curtea lor trăieşte
    Şi neamul lor tot sporeşte.

    Acolo nu sunt pastile
    Nici avorturi – sterilet
    Nu au dopuri, nici nu-şi leagă
    Trompele, şi nici nu-şi bagă
    Chimicale şi injecţii
    Tot felul de contracepţii.

    Portul lor cuviincios
    Ţi-aminteşte de HRISTOS
    Fuste lungi pân la călcâi
    Şi basma pe căpătâi.
    O ţinută cumpătată
    Pentru Maica PreaCurată.

    Nu au pantaloni pe ele
    Să se vadă formele
    Părul lung au, nevopsit
    Cu mahramă acoperit.

    Nici bărbaţii mai prejos
    Nu vezi piele, nu vezi os
    Nu au mâneci suflecate
    Nici geacă de blugi în spate.

    De n-au barbă, au mustaţă
    Şi nu faţa spân-lucioasă
    Căci de te rindeluieşti
    Tu LUI DUMNEZEU greşeşti.
    Care bine te-a lucrat
    Dar tu l-ai cam corectat.

    Cinci litere din cele şase
    Spun BARBA – nu feţe rase
    Deci bărbat de te numeşti
    Să nu te mai bărbiereşti.

    Iară tu femeie dragă
    Rămâi mereu ca o fragă
    Nu cu măşti şi mascarade
    Ca la circ şi promenade.

    Ţine faţa ta curată
    Nevopsită, nemachiată
    În urechi să nu-ţi pui fiare
    Maica Domnului nu are.

    De-ncercaţi să ajungeţi Sus
    Luaţi voi pilda lui Iisus
    Care S-a smerit pre Sine
    N-a umblat în haine fine.

    Ci c-o singură cămaşă
    Şi cu simplitate
    Vieţuit-a pe pământ
    La toţi să arate.

    Că viaţa e trecătoare
    Precum ziua e sub soare
    Şi că sufletul îndată
    Va veni la Judecată.

    Acolo-şi va observa
    Toată vieţuirea sa,
    Cum a râs, cum s-a distrat
    Cum la bârfe a tot stat.

    Cum săracii i-au trecut
    Pe sub ochi şi el n-a vrut
    Din puţinul ce-l avea
    Să împartă şi să dea.

    Ce cuvinte desfrânate
    Ce gânduri neruşinate
    Ce invidie a avut
    Ce mult rău a mai făcut.

    Cum s-a ferit de copii,
    Şi-a ucis sute, chiar mii
    Cum la viclenii a stat
    Cu satan a conspirat.

    Cum pe Dumnezeu să-l facă
    Să-l mintă, să se prefacă
    Să ascundă, să pitească
    Şi să nu să se spovedească.

    Suflete, nu te mira
    Când la Judecata ta
    Miliardele de îngeri
    Vor plânge, că tu sângeri.
    Că mergi la osândă, iată
    Îţi primeşti dreapta-răsplată.

    Trezeşte-te, nu dormi
    Şi nu te mai amăgi
    Clopotele de-auzi că bat
    Tu sari repede din pat.

    Haide suflete, ce stai
    Vrei la iad sau vrei la rai
    Lenea e păcat de moarte
    Şi răsplata, cruntă foarte.

    Ai ucis timpul o viaţă
    Şi tot stai fără povaţă
    Hai la doctor să-ţi aline
    Bubele ce ai pe tine.

    Să te vindeci de-ntristare
    De mânie, supărare
    Să înveţi să ierţi din nou
    Să fii iarăşi un om nou.

    Hai la Sfânta Liturghie!

  12. Hristos a Înviat

    A înviat Hristos se spune
    De toţi creştinii din lume
    Să fie oare adevărat
    Sau e doar o vorbă zisă-n treacăt.

    În cele ce urmează
    Vom putea vedea
    De e chiar crezută
    Vorba spusă aşa.

    Pe strada tribunalului
    Nu a-nviat HRISTOS
    Căci altfel între oameni
    Pace ar fi fost.

    Căci Pacea şi Smerenia
    Domnului Iisus
    S-ar fi văzut în oamenii
    Ce-n certuri au ajuns.

    În casa de desfrâu
    Nu a-nviat HRISTOS
    Şi nu ar fi intrat acolo
    Tot omul păcătos.

    Nici în alimentară
    HRISTOS n-a înviat
    Căci sângele din carne
    Pe mulţi i-a desfătat.

    În Marele şi Sfântul Post
    Ştiau „creştinii” pe de rost
    Gustoasele delicatese
    Din abator culese.

    Nici seara şi nici ziua
    HRISTOS n-a înviat
    Căci la televizoare
    La bârfe muulţi au stat.

    Nici în căminul vieţii
    HRISTOS n-a înviat
    Că în spitale iată
    Pruncii i-au chiuretat.

    Dovezi peste dovezi
    Aşa cum poţi să vezi
    Hristos e răstignit
    De noi mereu lovit.

    Oriunde pe pământ se-aude
    Cum şuieră şi tună
    Rachete şi obuze
    Iar bombele detună.

    Ce se-aude acum în zare ?
    Huruit – cutremur mare
    Fum, flăcări ca din furnale
    Sunt războaie mondiale.

    Războaie şi conflicte
    De „diplomaţi” create
    Ce fac din oşti armate
    Doar gloate-nsângerate.

    Ce fac doar nedreptate
    Nu pace şi senin
    Ci cât mai mult venin
    Oţet şi spini – pelin.

    Armate – ascunse, diplomate
    Au şfice ce au plumburi
    Ce-L biciuie pe spate
    Pe Domnul Cel Smerit
    Ce moarte-A biruit.

    Dar, Domnul a lăsat ceva
    Voia şi libertatea.

    Aicea n-a umblat
    Ci omului i-a dat
    S-aleagă precum vrea
    Ori mila, ori răutatea.

    Iar omului ce n-are
    Nici milă, nici răbdare
    La vreme va lua
    Amar – răsplata sa.

    Unde eşti tu pace sfântă
    Iadul te-a luat la trântă
    Oamenii te-au izgonit
    Cearta iar te-a biruit.

    A înviat Hristos vă-ntreb
    Eu ce scriu ca un imberb
    N-aveţi cum să-mi demonstraţi
    Voi ce zilnic îl negaţi.
    Pe DUMNEZEU !!!

    Hristos a Înviat
    Doar în sufletul scăldat
    În baia pocăinţei
    Şi în sudoarea nevoinţei.

    Iată cum v-am demonstrat
    Că pe Hristos L-aţi uitat
    L-aţi bătut, batjocorit
    L-aţi ucis, L-aţi UMILIT.

    Joacă lumea şi petrece
    Jocuri, dansuri, cântece
    Făcându-şi stricata voie
    Ca pe timpul lui Noe.

    Desfrânează, avortează
    Sfinţi şi genii masacrează
    BINELE nu-L mai lucrează
    În ei antihrist viază.

    Geaba voi vă amăgiţi
    Că pe Dumnezeu iubiţi
    N-aveţi frică, n-aveţi teamă
    Pe HRISTOS nu-L luaţi în seamă.

    Lumea are-acum stăpâni
    Pe doi hâtri, doi hapsâni
    Sunt doi draci ce stăpânesc
    În acest ultim veac lumesc.

    Mamona şi cu Porneia
    Sunt cei ce susţin ideea
    Ateismului feroce
    Ce strigă cu ură-n voce.

    Primul este Lăcomia,
    Banii ce-au adus orbia
    Celor ce-au ales robia.

    Minereului din munte
    O pecete pusă-n frunte
    Trei de nouă răsturnaţi
    Bani din pământ transformaţi.

    Argint, aur, diamante
    Ce sorb ca nişte baccante.
    Viaţa din cei stăpâniţi
    De metale înrobiţi.

    Setea de a stăpâni
    De-a avea, de-a dobândi
    O dorinţă de a strânge
    Totul, totul – pân la sânge.

    Iar al doilea general
    Mai rău decât primul, clar
    Este desfrânarea dulce
    Ce-n iad pe cei mulţi îi duce.

    Porneia, cum se numeşte
    Este dracul ce trezeşte
    Pofta ce nu se opreşte
    Şi pe om îl putrezeşte.

    Este patima curviei
    A poftelor, sodomiei
    A gândurilor spurcate
    A vorbelor deşănţate.

    Desfrânare poate fi
    Şi-ntre soţi, cred eu că ştii
    Atunci când în loc să nască
    Aleg ca să otrăvească
    Prunci ce-n uter vor să crească.

    Cum crezi tu că A-nviat ?
    Cel din Treime-ntrupat
    Din moment ce tu Îi arăţi
    Că nu vrei Crucea să-ţi porţi.

    Demonstrează-ne cu fapte
    Nu cu vorbe, ce par şoapte
    Spuse cu multă-ndoială
    Ce-aduc doar a şovăială.

    Arată-ne că şi tu poţi
    Pe Hristos în trup să-L porţi,
    Şi astfel „Hristos a-nviat!
    Va fi şi-n tine probat.

    † Amin †

  13. „Infans conceptus pro natur habetur”
    Ocrotitorul copiilor

    Nicolae Ceauşescu
    Este cel ce-a fost atunci CU,
    Ocrotirea de copii
    Zeci de zeci, sute de mii.

    Milioane s-au născut
    Căci prin el Domnul a vrut,
    Ca acest popor să crească
    Mulţi să se mântuiască.

    A decretat ilegal
    Măcelul familial,
    C-atunci mamele şi taţii
    Avortau ca disperaţii.

    Că greşeli poate-a făcut
    Eu, cred, am greşit mult mai mult,
    Sigur e c-a fost iertat
    Că mulţi prunci el a salvat.

    A fost opus lui Irod
    Care-a lovit în norod,
    Ce-ntr-o noapte a tăiat
    Pe tot pruncul înfăşat.

    A repurtat biruinţa
    Chiar de n-a avut credinţa,
    De a opri mătrăşirea
    Redând pruncilor scâncirea.

    Ca pe un sfânt îl rog
    Căci pruncilor a fost zălog,
    A mea rugă să primească
    Domnului să i-o şoptească.

    „ Nicolae, sfinte
    Şi taică părinte,
    Îmi vine să zbierrr
    De crudul măcel.

    Mai rău ca-n Sodoma
    Au băgat în coma,
    Trupuri de copii
    Mai mulţi morţi, ca vii.

    Mai mult ca-n Ninive
    Femeile naive,
    Au adus în ţară
    Dangăt de fanfară.

    De fanfară tristă
    Medico-legistă,
    Căci au avortat
    Îngeri-au îngropat.

    Cu zâmbet-şi îngroapă
    Şi mormânt le sapă,
    Dragii de copii
    Avortaţi mii-mii.

    Nici în Gomora
    Nu se omora,
    Cum azi se ucid
    Toţi pruncii, perfid.

    Ca Ioan Botezătorul
    Să strig: Stop! Gata cu omorul,
    Nu vă e îngăduit
    Doar să naşteţi e primit.

    Vreau să se OPREASCĂ
    Hoarda păgânească,
    Ce ne-a secerat
    Ţară, oraş, sat ”

    Asemeni cu Nicolae
    Sfântul, ce cu bani şi straie,
    A ajutat pe copii
    Şi tu ai salvat, mii-mii.

    Iubitor de neam şi ţară
    Din zori şi până-n seară,
    Trei culori tu ai ştiut
    Tricolorul nostru sfânt.

    Ai vorbit despre morală
    Ca un mic Aristotel,
    Căci n-ai vrut să se-ntineze
    Nici pruncul cel mititel.

    Azi însă-n societate
    Moravurile-s depravate,
    Şi vor ca să bage-n şcoală
    Educaţia sexuală.

    Copiii de mici curvesc
    Căci ateii îşi doresc,
    Să-i distrugă pe copii
    Cu tot felul de-anomalii.

    Spurcăciuni pe infernet
    Ură la satanizor,
    Tutun, alcool, drog – şi
    Moda despuiatelor.

    Viaţa ce prima prin muncă
    A ajuns azi o speluncă,
    Ţara a ajuns pârlog
    Muncă nu-i – că-s mulţi pe blog.

    Din ţara prosperă
    Făr de datorie,
    Acum toţi disperă
    Sub greaua robie.

    Pruncii noştri puri,
    Din orfelinate,
    Au fost dezmembraţi
    În străinătate.

    Legea i-a vândut
    Pe mulţi, ca organe,
    Nu s-au mai jucat
    Pe câmpii, maidane.

    Ni s-au stins copiii noştri
    Podiditu-m-a şi plânsul,
    Căci Irod cel democratic
    I-a-nghiţit pe toţi într-însul.

    Prima lege, de Crăciun
    După ce te-au lăsat mort – tun,
    A fost legea tâlhărească
    Mătrăşirea cea pruncească.

    Cu legea avortului
    Au decis să-nceapă,
    Demonocraţia
    Occidental-satrapă.

    Cozile la chiuretaje
    Mai lungi decât la mâncare,
    Au arătat nepăsarea
    De sărmanul prunc ce moare.

    Apusenii ne-au adus
    Libertatea la ucidere,
    Căci în „drept” la ei e scris
    Liber e la PRUNCUCIDERE.

    Genocidul infantil
    Promovat de medicină,
    Îi absolvă pe-asasini
    De vreo culpă sau vreo vină.

    Jurământul doftoresc
    Depus des lui Hippocrate,
    E o glumă de prost gust
    Spusă de cei în halate.

    Asasinii de copii
    Se numesc azi diplomaţi,
    Ei fac legi, şi ei DECID
    Câţi prunci trebuie tăiaţi.

    Mi-e dor de acel Nicolae
    Ce pe prunci îi ocrotea,
    Iar la marile parade
    Cu dor sfânt îi îmbrăţişa.

    Astăzi guvernanţii reci
    Crima vor s-o ocrotească,
    Posesori de inimi seci
    Pruncii vor să-i mătrăşească.

    Nicolaee, Sfinte
    Şi Taică, Părinte
    Îmi vine să zbieerrr
    De crudul măcel.

    Dumnezeu să te-odihnească !
    În patria Sa cerească

  14. Mâncarea de limbă

    La un mare ospăţ, odată
    Un destoinic împărat,
    Cu porunca-i sa cea tare
    A tunat el în palat.

    „ – Să vină dar bucătarul
    Căci poruncă am să-i spun,
    – Vreau ca să-mi gătesti diseară
    Ce e pe pământ mai bun.

    Eu vreau ca pe toţi mesenii
    Cu acest fel să-i cuceresc,
    Căci la masa mea venit-au
    Tot alaiul boieresc.

    Să fie o aşa uimire
    Şi hrană pe săturate,
    Ca-n povestea de demult
    Cu fata, cu sarea-n bucate. ”

    Iute porni bucătarul
    Că-şi dădu seama pe loc,
    Ce urma să pună-n oala
    Ce avea sub ea un foc.

    Atârnată de o grindă
    Nici îngustă, nici prea lată,
    Era prinsă cu o sfoară
    O limbă puţin afumată.

    Cu destulă-ndemânare
    Şi gust (fin) rafinat,
    Bucătarul împărătesc
    Straşnic limba a preparat.

    A pus-o pe-o tavă mare
    Cu capac acoperită,
    Ca împăratul s-o deguste
    Fragedă, înăbuşită.

    De la prima-mbucătură
    Împăratul a zâmbit,
    Căci mâncarea era bună,
    Şi pântecele său mulţumit.

    Dând la toţi cei de acolo
    Limba atunci au gustat,
    Şi-ale lor făloase chipuri
    Pe loc s-au înseninat.

    Împăratul mulţumit
    Chemă pe făptaş,
    Şi pe-ascuns în a sa haină
    Îi puse un mic răvaş.

    – Vreau acuma să găteşti
    Cel mai puturos meniu,
    Ce nu-l poate răbda nimeni
    De e mort sau de e viu.

    Nu-nţelese bucătarul
    Gândul cel împărătesc,
    Dar dădu din cap îndată
    – Da-mpărate, îl gătesc.

    Ajunse-n măcelărie
    Căutând după vreun os,
    Când deodată îl izbi
    Un prea împuţit miros.

    Cercetă cu repezeală
    Şi apucă pe dibuite,
    Trei bucăţi de carne crudă
    Ce erau cam putrezite.

    Se uită atent la ele
    Şi văzu că limbi erau,
    Şi începu să le prepare
    În untură sfârâiau.

    Le dădu cu aromate
    Să le schimbe la miros,
    Căci doar gustul trebuia
    Să rămână-nnecăcios.

    Când fuse gata cu totul
    Se duse la împărat,
    Şi c-un pic de şovăială
    Îi spuse c-a terminat.

    Mâncarea cea aburindă
    Îndată la toţi fu servită,
    Dar la prima-mbucătură
    Se-auzi: „- E otrăvită! ”

    Câţiva din meseni strigară
    Înverziţi la chip cam toţi,
    „ – Ce e asta împărate ?
    Vrei cumva să ne vezi morţi ?! ”

    Spaima-i lovi pe boieri
    Căci nu ştiau ce să creadă,
    Când deodată împăratul
    Lăsă pumnul jos să cadă.

    – Linişte!, se auzi
    Mâncarea nu-i otrăvită,
    Ci chiar eu am comandat
    Să fie mai prost gătită.

    Am cerut în astă seară
    Ca să vă fie gătit,
    Două feluri de mâncare
    Unul bun, altul „jăgnit”.

    – Cum adică împărate
    Ce vor astea ca să-nsemne,
    Spune-ne mai pe-nţeles
    Nu ne mai vorbi prin semne.

    – Şi prima şi-a doua oară
    Limbă voi aţi mâncat,
    Căci am vrut să vă arăt
    De dublul folos ce-i dat.

    Limba noastră poa” să fie
    Pentru suflet alifie,
    Atunci când vrea să rostească
    Rugăciunea cea Domnească.

    Tot cu graiul limbii, omul
    Îl slujeşte rău pe Domnul,
    Când în loc mulţumire
    Îi arată doar cârtire.

    Mai departe eu vă spun
    Limba este lucru bun,
    Atunci când pe copii-învaţă
    Câte-un sfat, câte-o povaţă.

    Dar tot limba dovedeşte
    Când înjură birjăreşte,
    Că e o unealtă murdară
    Ce lasă gura amară.

    Mama cu limba citeşte
    Pruncilor le povesteşte,
    Dintr-un basm cu regi-prinţese
    Sau din Fiul cel cu Tesle.

    Însă pe la colţul gurii
    Zboară din prisosul urii,
    Vorbe, bârfe, judecăţi
    Despre vii sau despre morţi.

    Prin limbă pe Domnul slăvim
    Pentru tot îi mulţumim,
    Iar când vrem să ne căim
    Cu limba ne spovedim.

    Dar tot cu-ale noastre buze
    Aducem multe acuze,
    Când cu multă îndârjire
    Aruncăm cu-învinuire.

    – Ai făcut, ai dres, ai zis
    Mie dă-mi ce mi-ai promis,
    Vorbe dure, ce-aduc sfadă
    Şi-l fac pe om în iad să cadă.

    Limba de slavosloveşte
    Domnului îi mulţumeşte,
    Cântând din plămâni Psaltirea
    Lucrând zilnic Mântuirea.

    Limba ne învaţă la şcoală
    Corect limba maternală,
    Lucruri bune din ştiinţă
    Sau despre Dreapta Credinţă.

    Tot cu limba omul minte
    Spune false jurăminte,
    Făcând mult rău la aproape
    Să-l sape sau să-l îngroape.

    Iată ce este limba
    Sabie cu două tăişuri,
    Bună e dacă ajută
    Rea când spune viclenişuri.

    Cel mai rău limba greşeşte
    Când foarte uşor cârteşte,
    În loc să grăiască Psaltirea
    Rosteşte nemulţumirea.

    Dar tot limba mult sporeşte
    De rabdă muceniceşte,
    Şi cu multă pace-n minte
    Vorbeşte doar ce-i cuminte.

    Nu se ceartă sau trufeşte
    Ci tot timpul se smereşte,
    Psalmul 50 îl îngână
    Cu metania în mână.

    De grăieşte cu iuţime
    Şi cu un pic mic de asprime,
    Îşi arată clar mânia
    Şi astfel neomenia.

    Dar când zice cu blândeţe
    Fraţi creştini: Vă dau bineţe,
    Limba este alifie
    Pansament şi terapie.

    Tot cuvântul ce se plimbă
    Pe a omului rea limbă,
    Se va-ntoarce cu-ndârjire
    Spre a sa tristă pieire.

    Cuvintele cu reproş
    Grăite cu-ndreptăţire,
    Vor secera pe tot omul
    Spre a tuturor uimire.

    Căci crezând că ai dreptate
    Vorba ţi-ai spus apăsat,
    Şi uitând complet de moarte
    Singur tu te-ai condamnat.

    Ce bine e însă de-acela
    Care cu seninătate,
    Zice celui ce îl ceartă
    Am greşit: -Iartă-mă frate!

    Limba e cea mai amară
    Când spune cuvânt de povară,
    Şi în loc de alinare
    Îşi sare în apărare.

    Iar de psalmi şi rugă cântă
    Asta este limbă sfântă,
    Niciodat nu se sfădeşte
    Şi numai CURAT vorbeşte.

    Glume-şotii, de-ai pe limbă
    Din bun în murdar te schimbă,
    Nu-i deloc ca-n Pateric
    Ei se-ntindeau – UN pic !

    Fraţi boieri din astă seară
    V-am adunat într-o doară,
    Să v-arăt că limba poate
    Cu-n cuvânt, să deie moarte.

    Căci de zici scurt: AVORTEAZĂ !
    Pruncu-scump, nu mai viază,
    Iar de ţi-e cuvântul: NAŞTE!!
    E mai frumos ca de PAŞTE.

    Că sabia cuvântului poate
    Să ducă la RAI sau la moarte,
    Căci limba ori se smereşte
    Ori fără de cap vorbeşte.

    Nota autorului!

    Limba mea adânc grăieşte
    Dar nimic nu împlineşte,
    Biruită de mândrie
    E plină de vorbărie.

  15. La monumentul ţăranului român

    La monumentul ţăranului român
    Doresc şi eu astăzi să depun,
    O coroană de rugăciuni şi lacrimi
    Pentru umilitele lor patimi.

    Au luptat bieţii ţărani
    Zile, săptămâni şi ani,
    Să-şi apere, glia – pământul
    Credinţa de la PreaSfântul.

    Ei, cu lipsuri crunte
    Dar cu mir în frunte,
    Au fost ceia care
    Au dat multe-multe.

    Au dat sângele şuvoaie
    Lacrimi – picături de ploaie,
    Căci au plâns de neputinţă
    Întărindu-se-n Credinţă.

    Pielea ruptă pe genunchi
    Şi palmele-n rugă – mănunchi,
    Ochii licărind făclii
    Unii erau – Icoane Vii.

    Inima au încrustat-o
    Cu credinţa au înzestrat-o,
    Ca pe veci şi noi acum
    Să păşim pe un sfânt drum.

    Crăpăturile din palme
    Cu sufletele lor calme,
    Braţele cele muncite
    Şi de trudă ostenite.

    Cu cugetele senine
    Şi casele de copii pline,
    Au secerat grâul de jos
    Smerindu-se lui Hristos.

    În amurgul negru noapte
    Din o mie nouă sute şapte,
    Au fost lupte – strigăt mare
    Pentru glii, pentru hotare.

    Războaie n-au câştigat
    Dar altfel au triumfat,
    Căci păstrând ei Credinţa
    Am cules noi biruinţa.

    Biruinţa de a avea
    Şi azi Evanghelia,
    Paşii sfinţi de pelerin
    Troiţa la care mă-nchin.

    Raiul cel mănăstiresc
    Drumul cel duhovnicesc,
    Icoana poartă spre Cer
    Şi la greu: Infinit Sper !

    Iată ce-au păstrat argaţii
    Prăfuiţii, asudaţii,
    Osteniţii şi cu plânşii
    Ne-au lăsat Cerul dintr-înşii.

    Căci cu palmele brăzdate
    Degetele-nconvoiate,
    S-au smerit ca să-l coboare
    Pe Cel cu lăcaş în soare.

    Căci şi Domnul fost-a atunci
    Un OM ce-a trudit prin munci,
    S-a spetit pentru a sa pâine
    Ca să aibă şi-un pic mâine.

    Sfânta Simplitate
    Domnul ne-a lăsat,
    Iar ţăranul vechi
    Aşa s-a păstrat.

    Cu Icoane-n casă
    Candela pe masă,
    Capre, oi şi vite
    În vetre-având pite.

    Chiar de l-au zdrobit cu bir
    Chinuit ca pe-un fachir,
    N-a fost cumva cu putinţă
    Să îl zdruncine-n Credinţă.

    Vă-ndemn dar pe toţi
    Fiţi ca ceia morţi,
    Ce sânge-au vărsat
    Ţara-au apărat.

    De hoarde păgâne
    Ce se vor stăpâne,
    Peste toţi răzeşii
    Pe teii, măceşii.

    Pe dealuri şi văi
    Pe perele moi,
    Şi pe lunca plină
    De miere şi-albină.

    Satan-diplomaţii
    De prin corporaţii,
    Nu ştiu să muncească
    Ci doar să golească.

    Hambarul de grâne
    Şi coşul de pâine,
    Brânza de la capră
    Ulceaua din vatră.

    Pruncii din copaie
    Lâna de pe oaie,
    Galbinul din pungă
    Turmele din strungă.

    Cântul din colinde
    Sarea din merinde,
    Nici în mămăligă
    Dinţii să-şi înfigă.

    Hoardele păgâne
    Holdele de grâne,
    Le-au tăiat cu coasa
    La prunci le-au luat masa.

    Cruntă-nfometare
    Pentru ceia care,
    Au muncit cu trudă multă
    Pentru lifta cea ocultă.

    Ne-au adus de peste-oceane
    Sucuri, sandvişuri, banane,
    Merindele lor fermecate
    Cu cancer bine-mpănate.

    Cutiile tip tonomate
    Cu butoane automate,
    Multă-multă poleială
    Tone sute de beteală.

    Moartea au cosmetizat
    Au pus desfrânarea-n pat,
    Cablu la satanizor
    Moda de la Abigor.

    Asta s-a dorit mereu
    Să fim rupţi de Dumnezeu,
    Să devenim ca ateii
    Mai murdari decât purceii.

    Mi-e dor de acei ani
    Când Sfinţii Ţărani,
    Se-nfruptau din simplitate
    Puţintel aveau din toate.

    Erau sănătoşi ca munţii
    Cu Sfânt Mir în miezul frunţii,
    Cu Icoana în perete
    Feciorelnice aveau fete.

    Glas de bucium – erau flăcăii
    Din deal până-n josul văii,
    Nu ştiau ce este frica
    Nu se temeau de nimica.

    Să ieşim cu toţi la luptă
    Că de nu şerpii se-nfruptă,
    Din holdele româneşti
    Iar tu pruncul cum îl creşti ?

    Nu mai sta supus ocării
    Destul ai fost Talpa Ţării,
    Fii al Domnului oştean
    Simplu-simplu – un Ţăran.

    Grâul tău din moară, nimeni să nu-l ceară
    Nici mustul din viţă, roua-n poieniţă.

    Amin !

  16. Lăsaţi copiii

    Lăsaţi copiii să vină la Mine
    Să vină să Mă cunoască,
    Cu zumzetul lor de micuţe albine
    În jurul Meu să roiască.

    Căci Eu le-am dat drumul
    În lume să zboare,
    Şi tot Eu le dau
    Nectarul din floare.

    Lăsaţi copiii să vină la Mine
    Ca nişte dragi furnicuţe,
    La fel ca şi pe micuţele-albine
    Fi-vor tot hărnicuţe.

    Lăsaţi copiii să vină pe lume
    Căci Eu pe toţi Mi-i doresc,
    Să le dau la toţi, la botez, câte-un nume
    Căci Eu pe toţi vreau să-i cresc.

    Lăsaţi copiii să vină la Mine,
    Că-s doar îngeraşi,
    Şi-n zborul lor lin în lumină
    Aduc cu nişte fluturaşi.

    Lăsaţi copiii să crească frumos
    Căci viaţă Eu le-am dat,
    Ca în sufletul lor să picur duios
    Doar binele ce-L au de urmat.

    Lăsaţi copiii să audă doar ruga
    Ce-o spuneţi seara la pravilă,
    Iar vorbele rele să nu le aveţi
    Ca astfel voi să fiţi stavilă.

    Lăsaţi copiii să vină la Mine
    Şi nu îi mai otrăviţi,
    Că-n pântece de vor ajunge pilule
    Ei vor fi morţi, iar voi osândiţi.

    Lăsaţi copiii să psalmodieze
    În coruri să se adune,
    Biserica, stranele să vibreze
    Precum în Cer să răsune.

    Lăsaţi copiii să-nveţe credinţa
    Cea sfântă şi drept-măritoare,
    Şi-a lor fără greş va fi biruinţa
    Străluci-vor mai mult ca un soare.

    Lăsaţi copiii să vadă seninul
    Din cer şi din zările albastre,
    Şi nu-i lăsaţi vadă veninul
    Din manifestările voastre.

    Lăsaţi copiii să înveţe ce-i cinstea
    Şi astfel toţi să trăiască,
    Corecţi, virtuoşi şi calzi, luminoşi
    Societatea s-o reconstruiască.

    Lăsaţi copiii fie sfinţite prinoase
    În viaţa aceasta de tină,
    Căci poftele rele şi ruşinoase
    Sunt iad, şi nici gând lumină.

    Lăsaţi copiii să fie copii
    Fiţi pentru ei îndreptar,
    Ca ei să plinească căderea de stele
    Ce nins-au, din pricina unui „fugar”.

    Lăsaţi copiii să împodobească
    Această lume, a noastră,
    Să fie doar maci, ghiocei sau lalele
    Pe câmpuri – şi nu pe pervaze, în glastră.

    Lăsaţi copiii să fie mici temple
    Ale Duhului Sfânt, ce-i animă,
    Căci, fost-a trimis Mângâietorul
    Să îi ferească de patimă.

    Lăsaţi copiii să cheme pe Maica
    Cea Sfântă şi ocrotitoare,
    Căci Ea este iesle şi leagăn al Vieţii
    Ce-şi are lăcaşul în Soare.

    Lăsaţi copiii să vadă Lumina
    Cea lină ce se pogoară,
    În fiece zori de Sfântă Duminică
    Când toaca şi clopotul cheamă.

    † Amin †

  17. Sindrom Rai

    Cine-a spus că nu mai sunt
    Oameni-îngeri pe pământ,
    Cruntă vă mai e orbirea
    Şi mai mare rătăcirea.

    Se văd liber şi există
    Dacă nu mă crezi insistă,
    Dă-ţi jos vălul de pe faţă
    Scoate mintea ta din ceaţă.

    Cine oare mai zâmbeşte
    Şi senin mereu trăieşte,
    Fără pic de răutate
    Cu suflete-naripate.

    Şateni sau bălai
    Coborâţi ca din Rai
    Cu chipuri de crai
    Cu dulcele lor grai.

    Ce aleasă nobleţe
    Ce inimi măreţe
    Aur pur poartă-n piepturi
    Miere le curge în gânduri.

    O oaste cerească
    Locuind pe pământ,
    Trimisă-n dar nouă
    De Domnul Cel Sfânt.

    Dar cine să-i vrea
    Că aici oameni sunt,
    Mereu cu o mască
    Din putred pământ.

    Cu plăpânda lor fire
    Mustind de iubire,
    De la ei să-nvăţăm
    Să iubim, să iertăm.

    Cum e cerul senin
    Aşa sufletul lor plin,
    De dulce mireasmă
    De mir şi agheasmă.

    Sunt must stors din viţe
    Din cereşti mlădiţe,
    Au chipuri de soare
    Mereu zâmbitoare.

    Sunt susur de apă
    Sfinţită năstrapă,
    Ce-n ale lor lacrimi
    Ne spală de patimi.

    Cum voi mame şi tătici
    Şi voi bune şi bunici,
    L-aceşti îngeri v-arătaţi
    Tot cârtind şi îmbufnaţi.

    Vă simţiţi nemulţumiţi
    Oarecum năpăstuiţi,
    C-ale voastre dragi vlăstare
    Au altă umbră sub soare.

    Bine-ar fi să observaţi
    Şi să vă simţiţi bogaţi,
    Că-n această lume largă
    Cu dragostea lor pot să spargă.
    Toată ura şi sadismul
    Împietrirea, egoismul.

    De-ar fi lumea asta a lor,
    Ar fi NU războaielor,
    Căci în ei s-ar proba
    Ce Pavel a zis aşa:

    „De vrea soarele s-apună
    Voi s-aveţi vorba cea bună,
    Să schimbaţi reaua-ntristare
    În dragoste şi iertare”.

    Suflete îngemănate
    Parcă-s frate lângă frate
    Ce priviri nevinovate
    Pe chipurile minunate.

    Fraţi creştini din lumea largă
    Luaţi aminte de la ei,
    Ne sunt dascăli ai iubirii
    Din porunca celor Trei.

    Pus-a Tatăl să-i zidească
    Duhul i-a însufleţit
    Iar Hristos ca să-i plinească
    Le-a dat chipu-I răstignit.

    Căci dacă te uiţi l-aceştia
    Negreşit vei observa
    Că-s rupţi din catapeteasmă
    Ca sfinţii – cu bună mireasmă.

    Din icoane parcă sunt
    Aidoma cu bizantinii,
    Sunt de Dumnezeu pictaţi
    Aduc chiar cu serafimii.

    12:10 nu e-o oră
    Ci un adevăr ceresc,
    Spusă-ntr-o epistolie
    De-un Saul duhovnicesc.

    „Când sunt slab
    Atunci sunt tare,”
    Zice Pavel-n Corinteni
    Astfel sunt şi pruncii-aceştia
    Pe pământ, nepământeni.

    Căci ca să-i ruşineze
    Pe cei mari – trimis-a mici,
    Şi-astfel să învedereze
    C-Adevărul nu-i aici.

    Ci în Cer e tot izvorul
    Binelui desăvârşit,
    Şi de-acolo vine totul
    Viaţa fără de sfârşit.

    Cu chipuri de crini
    Din dalbe grădini,
    Coborâţi ca din Rai,
    Seraficii crai.

    Pentru-a lor nobleţe şi delicateţe
    Astăzi le-am adus
    Imnul mai sus spus
    Să le dau bineţe.

    Cine sunt oare aceştia
    Nu i-aţi osebit deloc,
    Sunt copii ce de la Tatăl
    Au al mântuirii loc.

    Doamne-Ţi mulţumesc,
    Pentru-al tău ceresc,
    Zâmbet şi suspin
    Mai alb ca un crin.

    Şateni sau bălai
    Cu dulcele lor grai
    Au chipuri de crai
    Copii cu „sindrom” RAI.

  18. Nu cred ca se poate pune semnul de egalitate ca gravitate ma refer la faptul de a omora un copil de cateva luni sa zicem ca asa vrea femeia sau sotul sau altcineva si faptul ca un cuplu tanar casatorit sa zicem sau care se vor casatori in curand folosesc prezervativ sau anticonceptionale pentru ca inca nu sunt in faza in care isi doresc un copil.

    Unii sunt saraci de exemplu si inca nu si-ar permite sa mai aiba si responsabilitatea destul de mare in ziua de azi de a fi parinti.

    Avortul eu il consider cel in care deja are o luna sau mai mult respectivul copil asta e de a dreptul odios nu atunci cand te feresti sau te protejezi.

    Nu intelegeti gresit sunt impotriva a ce se intampla in Romania de 25 de ani dar nici la o asemenea exagerare sa ajungem…..

    Dar familiile care au deja 2-3 copiii nu e de ajuns?
    Sotii ce sa faca ? sa nu mai impartaseasca o clipa de placere fireasca in cadrul legal si moral al casatoriei???
    Ganditi-va ce greu este unei femei perioada in care este insarcinata nu este usor…

    E usor sa vorbim pentru cei care sunt barbati sau pe ei i-a ferit Dumnezeu de tentatiile si pornirile naturale ale corpului si traiesc in feciorie fara greutate. E ideal dar nu toata lumea poate si oricum casatoria si intemeierea de familii e lucrul care a dus omenirea mai departe nu virginitatea.

  19. Radu!

    Dacă părinţii tăi sau ai mei, ar fi ales vreuna din metodele anticoncepţionale (AVORTIVE) de care spui mai sus, nu am fi existat nici unul.

    Crima infanticidă, nu e orice fel de crimă. E cea mai cumplită

    I se mai spune şi TRIPLA MOARTE.
    – Nu se poate apăra
    – Nu se poate îngropa
    – Nu se poate boteza

    Doamne ajută.

  20. Un alt fapt foarte grav este ca in cazul utilizarii pilulelor contraceptive sunt eliminati prin urina hormoni care otravesc apa: http://www.dailymail.co.uk/health/article-105466/Fertility-timebomb-drinking-water.html

    “But now scientists have found that ethanol oestradiol – a chemical used in the Pill which is between 50 to 100 times more powerful than natural oestrogens – is responsible for feminising fish.

    Excreted in women’s urine and passing through sewage works, it is causing the fish to develop eggs in their testes and, in some cases, creating female reproductive ducts.

    Although scientists do not yet know whether this is affecting people, we do know that one-third of our drinking water comes from rivers – most of it

    from stretches situated below sewage works. And we also know that sperm counts have been dropping alarmingly.

    One study by the Medical Research Council found that Scottish men born since 1970 are 25 per cent less fertile than those born 20 years earlier – and that fertility is continuing to drop by two per cent a year.

    Of course, other chemicals may be responsible, for we are increasingly discovering that we are surrounded by ‘gender-bending’ substances.

    Many pesticides and plastics, for example, contain chemicals that disrupt the hormone system.

    They have also been widely found in food and drink, including in baby milk formula.

    These developments underline three lessons we must learn about nature.

    First, it is far too complex for us to predict how it will react to changes brought about by man. Second, it gives little away for free – and if we make heavy demands, it exacts a high price.

    And last, it has no reset button: we cannot quickly put things back the way they were, if at all.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

27 Comments