† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Iata si ce putem citi la https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Japoniei.
Părintele nostru dintre sfinţi Nicolae al Japoniei, Întocmai cu Apostolii (1 august, 1836 – 3 februarie, 1912), a răspândit ortodoxia în Japonia. El a fost trimis ca misionar în Japonia de către Biserica Ortodoxă Rusă. El a predicat fără odihnă printre japonezi şi a înfiinţat acolo Biserica Ortodoxă a Japoniei. Prăznuirea sa se ţine în 3 februarie.
Nicolae s-a născut în oraşul Berezovsky, districtul Volsk, din provincia Smolensk şi a fost botezat Ivan Kasatkin. Acolo, tatăl său slujea ca diacon. La vârsta de cinci ani mama sa a murit. Familia diaconului era numeroasă şi foarte săracă. În ciuda acestei situaţii, tânărul Ivan a fost trimis la Şcoala Teologică din Belsk iar mai târziu la Seminarul Teologic din Smolensk.
În 1857, Ivan, unul dintre cei mai buni studenţi, a fost trimis să studieze la Academia Teologică din St. Petersburg, unde a demonstrat un talent remarcabil. Când Ivan se apropia de terminarea studiilor, misiunea sa viitoare – să predice credinţa ortodoxă în Japonia – i-a fost revelată de către Providenţa Divină.
Consulul rus în Japonia a trimis o solicitare către Sfântul Sinod (ulterior transmisă Academiei) cerând un preot „care să fie util atât ca ghid spiritual cât şi ca profesor şi a cărui viaţă particulară să dea un bun exemplu despre clerul nostru nu numai japonezilor ci şi străinilor.” El a scris o petiţie Episcopului Nectarius, rectorul, cerându-i să-l declare absolvent şi să-l repartizeze la Consulatul Rus din Japonia.
În 24 iunie 1860, Episcopul Nectarius l-a tuns în monahism pe Ivan Kasatkin cu numele de Nicolae în biserica academică a celor Doisprezece Apostoli. În 29 iunie, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, călugărul Nicolae a fost hirotonitierodiacon, iar în 30 iunie, când au fost sărbătorită sinaxa celor Doisprezece Apostoli, el a devenit ieromonah.
Sunt remarcabile cuvintele rostite de episcop la binecuvântarea noii misiuni a tânărului monah: „Va trebui să-ţi trăieşti viaţa monahală în afara mănăstirii. Va trebui să-ţi părăseşti patria şi să-L slujeşti pe Dumnezeu într-o ţară neprietenoasă şi necredincioasă. Odată cu crucea ascetismului trebuie să-ţi iei şi traista de călugăr, alături de valorile monastice va trebui să te înhami şi la o misiune apostolică.”
Primii ani în Japonia
În iunie 1860, ieromonahul Nicolae şi-a stabilit ca viitor sediu oraşul Hakodate, luând cu el în lunga călătorie icoana Maicii Domnului din Smolensk. În drumul său spre Japonia, el s-a întâlnit cu renumitul episcop al Bisericii Rusiei, Sfântul Innocent(Veniaminov), Arhiepiscop de Kamchatka, Kurile Insulele Aleutiane (mai târziu Mitropolit de Moscova), supranumit apostol al Americii şi Siberiei. În Nikolaevsk-on-Amur, el a învăţat din experienţele călugărilor misionari tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a activităţii sale apostolice „chiar până la capătul pământului”.
În 2 iulie 1861 Nicolae a ajuns la Hakodate. La prima vedere părea aproape imposibil să predice Evanghelia în Japonia. după spusele Părintelui Nicolae, „japonezii acelor vremuri îi considerau pe străini nişte bestii şi considerau creştinismul ca fiind o biserică viciată, de care puteau aparţine doar vrăjitorii şi criminalii dovediţi”. I-au trebuit lui însuţi opt ani pentru ca să se familiarizeze cu ţara, cu oamenii şi cu limba, şi cu obiceiurile şi cu tradiţiile celor cărora trebuia să le predice.
Nicolae a învăţat limba şi cultura japoneză cu mare râvnă. În special după întâlnirea cu Arhiepiscopul Innocent (Veniaminov) în septembrie 1861 în Hakodate, motivaţia sa pare că s-a întărit. În Japonia, tânărul Nicolae a încercat să-şi păstreze abilităţile pentru limbi vestice şi citea cărţi în limbi străine. Innocent l-a găsit citind cărţi vestice în cele din urmă şi l-a certat. După spusele lui Innocent, toate eforturile lui Nicolae trebuiau să se îndrepte spre învăţarea limbii, culturii şi istoriei japoneze astfel încât el să fie capabil să facă o traducere corectă a Scripturii în japoneză. Nicolae a fost puternic impresionat de cuvintele arhiepiscopului Innocent şi le-a urmat supus.
Ieromonahul Nicolae frecventa adunări populare cu scopul de a-i asculta pe povestitorii ambulanţi şi pe predicatorii budişti. În 1868, Părintele Nicolae era deja un maestru al vorbirii în limba japoneză. Cunoştinţele lui despre istoria Japoniei erau mai profunde decât cele ale multor japonezi. În acelaşi timp, el a învăţat, de asemenea, şi limba engleză care era pe cale să devină o limbă de circulaţie mondială. Pe vremea aceea, congregaţia părintelui Nicolae număra douăzeci de bărbaţi şi femei.
Spre sfârşitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a mers la St. Petersburg pentru ca să raporteze Sinodului rezultatele muncii sale. S-a luat decizia de „înfiinţare a unei Misiuni Ecleziastice Ruse speciale care să predice cuvântul lui Dumnezeu printrepăgâni.” Părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi numit şef al acestei misiuni.
După reîntoarcerea în Japonia, viitorul episcop şi-a lăsat congregaţia pe seama ieromonahului Anatoli, noul său ajutor şi a mutat centrul misionar la Tokyo.
În 1871, au început în Japonia persecuţiile împotriva creştinilor, care i-au afectat pe mulţi, inclusiv pe Paul Sawabe, primul japonez ortodox, care mai târziu va deveni un preot misionar vestit.
Întemeierea şi dezvoltarea misiunii
Înainte de 1873 persecuţiile s-au diminuat puţin şi a devenit posibilă propovăduirea creştinismului. În acelaşi an, arhimandritul Nicolae a început să zidească o biserică şi o şcoală pentru cincizeci de persoane în Tokyo, urmată de o şcoală teologică, care a fost transformată în seminar în 1878.
În 1874, Pre Sfinţitul Paul, Episcop de Kamchatka, a sosit în Tokyo pentru a hirotonii candidaţii locali propuşi de Arhimandritul Nicolae. În acea vreme, existau patru şcoli în Tokyo: o şcoală de catehism, un seminar, o şcoală de fete şi o şcoală de preoţi; şi două şcoli în Hakodate, una pentru băieţi şi una pentru fete.
Spre sfârşitul anului 1877, Misiunea a început să publice un magazin, „Mesagerul Bisericii” cu o apariţie periodică. În 1878, erau 4115 Creştini în Japonia. În cultul public şi educaţia comunităţii locale se folosea limba locală. Tot în limba locală a fost iniţiată publicarea de cărţi despre spiritualitate şi etică.
În 1880, Sfântul Sinod a decis să crească personalul misiunii şi să-l ridice pe păstorul ei, Arhimandritul Nicolae la rangul de episcop. În 30 Martie 1880, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcopde Tokyo în Catedrala Sfintei Treimi de la Lavra Alexander Nevsky. Episcopul scria mai târziu: „În timpul sfintei taine a hirotonirii, sentimentele îl copleşesc pe om împotriva voinţei lui, ochii i se umezesc, sufletul este stingherit. Fiinţa sa interioară se transformă pe măsură ce ierarhii îşi pun mâna dreaptă peste capul lui. Se ridică o persoană total diferită de cea care a îngenunchiat în faţa sfântului altar„.
De atunci, Episcopul Nicolae şi-a continuat munca apostolică cu şi mai mult zel. El a terminat în 1891 construirea Catedralei Sfintei Învieri, apoi a început traducerea cărţilor liturgice şi a compus un „Dicţionar Teologic Ortodox” în japoneză. El acorda o mare atenţie numeroaselor comunităţi ortodoxe.
Războiul Ruso-Japonez din 1905, totuşi, s-a dovedit a fi o perioadă de mari încercări pentru Sfântul Nicolae şi turma sa. El a rezistat acestor încercări cu multă onoare, marea surpriză a japonezilor. El a găsit o cale pentru ajutorarea prizonierilor de război ruşi care se găseau într-o situaţie dificilă. Ca recunoaştere pentru meritele sale fără precedent, el a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.
În 1911, după cincizeci de ani de activitate misionară a Sfântului Nicolae, Biserica Ortodoxă a Japoniei număra 266 de comunităţi, formate din 33017 ortodocşi laici, un arhiepiscop, 35 de preoţi, şase diaconi, 14 profesori de muzică şi 116 catehişti.
Prin întreaga sa viaţă, Sfântul Nicolae a dat un exemplu de călăuză spirituală deplin devotată misiunii sale. El a fost un om de o inepuizabilă energie, deplin implicat şi de o remarcabilă eficienţă. El spunea o dată : „Consider că este nepotrivit pentru un misionar să se pensioneze, în afară de situaţia când el este total indisponibil lucrării sale. Nu am îmbrăcat niciodată o ‘cămaşă de interior’, nici măcar în vis. Mai bine mor acolo unde mă trimite Providenţa Divină să ar şi să semăn.”
Aceste cuvinte reflectă pe deplin natura sa umană. Viaţa lui personală a fost aceea a unui ascet. El nu a încercat niciodată să facă vreun fel de faptă vitejească specială, în schimb şi-a predat întregul suflet în mâinile Domnului. Viaţa lui a fost marcată de greutăţi şi voluntariat, uitare de sine şi extenuare şi slăbiciunile unui bătrân. Cu toate acestea, viaţa sfântului a fost o manifestare limpede a succesului în depăşirea acestor greutăţi pentru împlinirea poruncilor lui Hristos, arătate lumii întregi.
În 3 februarie 1912, Arhiepiscopul Nicolae, luminătorul Japoniei, adormit în pacea Domnului la vârsta de 75 de ani, fiind succedat de asistentul său, viitorul MitropolitSergius (Tikhomirov) de Japonia. În 10 aprilie 1970, Biserica Rusiei, păstorită dePatriarhul Alexis I al Moscovei şi al întregii Rusia a hotărât să-l glorifice pe Arhiepiscopul Nicolae numindu-l Întocmai cu Apostolii. Printre ortodocşi, în Japonia în special, Sfântul Nicolae este în prezent venerat ca om de mare sfinţenie şi un intermediar în relaţia cu Dumnezeu.
Citate
„Japonezii ne bat, toate popoarele ne urăsc, se vede că Domnul Dumnezeu îşi revarsă Mânia Sa asupra noastră. Dar cum să fie altfel? Pentru ce să fim iubiţi şi jeliţi? Nobilimea noastră s-a pervertit sute de ani cu iobăgia şi a devenit perversă până în măduva oaselor. Poporul simplu a fost apăsat sute de ani de aceeaşi stare a iobăgiei şi s-a făcut ignorant şi grosolan până în ultimul hal; clasa slujbaşilor şi funcţionărimea a trăit din luarea de mită şi prădarea banului public, încât astăzi avem pe un capăt şi pe toate treptele funcţionăreşti cea mai neruşinată prădare a banului public peste tot unde se poate fura. Clasa de sus – o colecţie de imitatori şi adoratori ba ai Franţei, ba ai Angliei, ba ai Germaniei şi a tot ceea ce este de peste hotare; preoţimea, apăsată de sărăcie abia de menţine cateheza, – îi mai arde ei de cultivarea idealurilor creştine şi de iluminarea altora prin ea însăşi?… Şi cu toate acestea noi avem cea mai bună părere despre noi înşine: doar noi suntem creştini adevăraţi, doar la noi există un învăţământ adevărat, iar alţii stau în întuneric şi putrezire; iar de puternici suntem într-atât încât ceilalţi ar încăpea într-o căciulă de-a noastră… Dar nu-i aşa, căci nu în zadar s-au prăbuşit peste Rusia nenorocirile de azi – ea însăşi şi le-a atras pe cap. Doamne Dumnezeule, fă ca acestea să fie doar toiagul pedepsitor al Iubirii Tale! Nu lăsa, Doamne, ca până la urmă să se neorânduiasă săracă Patria mea. Cruţ-o şi apăr-o, Doamne!”
„Chinuit e sufletul meu pentru Patria pe care clasa guvernantă o face să fie proastă şi fără de cinste.”
„…un slujitor al lui Hristos se cuvine a fi întotdeauna liniştit, plin de bucurie şi de viaţă…”
NOTĂ OrtodoxINFO
Takuma Sawabe a fost samurai si ginerele unui preot shintoist.
In 1865 s-a dus peste Ieromonahul Nicolae cu gandul de a-l ucide cu sabia, inainte ca parintele sa apuce a predica ceva.
A fost botezat in 1868 impreuna cu doi prieteni. Si-a luat numele de Paul la botez.
In 1875 a fost uns intru preotie si a devenit primul preot japonez.
Foto: https://journeytoorthodoxy.com/2012/09/the-conversion-of-a-samurai/
S-a mutat la Domnul in 1913.
Cititi va rog si:
https://orthodoxwiki.org/Paul_Sawabe
Iata si ce putem citi la https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Japonez%C4%83
Biserica Ortodoxă Japoneză (日本ハリストス正教会) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei arhiepiscop primat este confirmat de Biserica Rusiei.
[…]Misiunea inițială de întemeiere a Bisericii Ortodoxe a Japoniei depindea de Biserica Ortodoxă Rusă, în special în ceea ce privea finațarea. Războiul dintre Rusia și Japonia a creat o situație politică dificilă pentru biserică. După revoluția bolșevică, guvernul japonez avea suspiciuni privind Biserica Ortodoxă Japoneză, în particular, aceasta fiind folosită ca acoperire pentru spionajul comunist rus. Cel de-al doilea episcop al Japoniei, Mitropolitul Serghie a suferit din greu din cauza acestor suspiciuni guvernamentale, fiind forțat să demisioneze din funcția de episcop; el a murit în circumstanțe neclare în 10 august 1945, cu cinci zile înainte de sfârșitul războiului. Biserica Rusă a suferit în același mod de pe urma politicii staliniste și nu mai avea posibilitatea să ajute tânăra Biserică din Japonia.
În timpul Războiului de cincisprezece ani (1930 – 1945), care din 1939 până în 1945 a făcut parte din cel de-al Doilea Război Mondial, creștinismul din Japonia a cunoscut o perioadă foarte grea, în special Biserica Ortodoxă. După capitularea Japoniei, ocupația aliată a avut o atitudine generoasă față de creștinism, datorită componentei predominant americane. Deoarece majoritatea slavilor și grecilor americani frecventau parohiile locale, Ortodoxia din Japonia a făcut un pas înainte. În timpul războiului, Biserica Japoniei nu a avut aproape nici un contact cu exteriorul. După război, în locul Bisericii Rusiei, Mitropolia Americană, precursoarea Bisericii Ortodoxe din America (OCA) a ajutat la restabilirea Bisericii Japoniei, iar începând cu 1946 arhiepiscopi hirotoniți de Mitropolia Americană au condus destinele Bisericii Japoniei. În acest timp, câțiva tineri care au studiat la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir al OCA din New York sunt acum conducători ai Bisericii Ortodoxe din Japonia. În același timp, o minoritate, sub conducerea episcopului Nicolae a intrat sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei și este cunoscută sub numele de „Biserica Ortodoxă Rusă Podvorye din Japonia”.
Mai târziu, după ce situația Bisericii Ortodoxe Ruse s-a îmbunătățit, Biserica Ortodoxă a Japoniei a intrat cu totul sub ascultarea canonică a Bisericii Rusiei. În 1970 Nicolae Kasatkin a fost canonizat de către Patriarhul Moscovei și este cunoscut ca „Sfântul Nicolae, Apostolul japonezilor”. Ziua sa de prăznuire este 16 Februarie. În anul 2000, Biserica Ortodoxă a Rusiei l-a canonizat pe episcopul Andronic din Perm ca sfânt și mucenic. El a fost hirotonit ca primul episcop de Kyoto, iar mai târziu a fost martirizat, fiind arhiepiscop de Perm, în timpul revoluției bolșevice.
Iata si ce putem citi la https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-andronic-perm-98345.html#
Sfantul Andronic este un sfant ierarh al vremurilor noastre, martir al pamantului rusesc. Acest sfant martir a vietuit si s-a nevoit in perioada de trecere de la Imperiul Rus la regimul Bolsevic. Acesta este unul dintre multii noi martiri si marturisitori din perioada bolsevica. Ziua sa de praznuire este 4 iunie.
[…]In anul 1897, Andronik va fi delegat in cadrul misiunii ortodoxe ruse in Japonia, sub purtarea de grija a Episcopului Nicolae Kasatkin, cunoscut mai tarziu sub numele de Sfantul Nicolae al Japoniei. Aceasta lucrare a inceput in anul 1861.
Sfantul Martir Andronik se vedea insa mult prea mic pentru o asemenea misiune, insa in cele din urma a acceptat, vazand in aceasta voia lui Dumnezeu. Drumul sau va incepe din Sankt Petersburg, la data de 21 septembrie 1897, continuand mai apoi din Odessa, alaturi de Arhimandritul Serghie Stragorodsky, la 26 octombrie. Acestia au calatori prin tarile Europei si prin America, in cele din urma ajungand in Japonia, la data de 26 decembrie. Andronik a scris si publicat o carte despre aceasta calatorie: „O calatorie misionara in Japonie” (Kazan, 1899).
La data de 5 noiembrie 1906, Andronik va fi ales episcop de Kyoto si asistent al Episcopului Nicolae. El este primul episcop de Kyoto, care este si scaunul diocezei de vest a Japoniei. Desi sfantul era numit episcop de Kyoto, acesta a vietuit mai ales in localitatea Osaka, din apropiere, mai ales ca acesta era cel de-al doilea mare oras al vremii si locul unde vietuiau mai toti crestinii ortodocsi.
Dupa ce a ajuns in Osaka, sfantul a inceput sa se imbolnaveasca, reusind cu greu sa isi indeplineasca misiunea. Dupa mai bine de trei luni de slujire in Osaka, a cerut permisiunea sa paraseasca locul, in data de 27 mai 1907, acesta ajungand inapoi, in Rusia. Aici, in data de 26 octombrie, el este ales secretar al Episcopului Eulogius de Kholm. In anul 1908, el a fost numit episcop de Tikhvin, in dioceza de Novgorod.
[…]La data de 30 iulie 1914, el este numit episcop de Perm si Solikamsk. La numai 11 zile distanta, in 19 iulie, a inceput Primul Razboi Mondial. Pe masura ce razboiul se intensifica, lucrarea sa crestea si ea, fiind nevoie sa poarte de grija la mai bine de 1.5 milioane de locuitori si 570 de biserici.
In vara anului 1916 sfantul va calatori pana la cartierul general al armatei, in apropiere de Sankt Petersburg, unde tarul Nicolae al II-lea conducea lucrarile. Scopul calatoriei a fost acela de a-l instiinta pe tar despre Rasputin. Tarul nu l-a luat insa in serios, scopul calatoriei sale nefiind astfel implinit.
In anul 1917, el va fi ales episcop de Perm si Kungur, ajungand astfel unul dintre cei sapte ierarhi ai Consiliului Local din Moscova. Lucrarile consiliului au fost unele foarte active, din august 1917 si pana in aprilie 1918. Agitatia bolsevica de a prelua conducerea crescand, spre 25 ianuarie 1918, sfantul Adronik a scris o scrisoare celor drept credinciosi de a apara mostenirea Bisericii. Atacurile asupra Bisericii au ajuns insa cu mult mai dense.
In luna februarie, bolsevicii din regiunea Perm au inceput sa distruga si sa jefuiasca bisericile si manastirile. Dupa cea de-a doua sesiune a Consiliului, Andronik s-a intors in Perm.
Patriarhul Tihon il va ridica pe sfantul Andronik la rangul de arhiepiscop la data de 12 aprilie, in Duminica Intrarii in Ierusalim. In Joia Mare, 16 aprilie, bolsevicii au pornit in a-i cauta resedinta. Sfantul a ramas linistit, continuand sfintele slujbe ale Saptamanii Mari si ale Pastelui.
In saptamanile urmatoare, bolsevicii au crescut tensiunile asupra Bisericii. In cele din urma, Sfantul Andronik a fost arestat la miezul noptii, in ziua de 17 iulie. Clerul din Perm a intrat in greva inca din acea noapte a arestarii episcopului lor, pana in 26 iulie, nemaisavarsind slujbele in zona, in afara de Sfantul Botez si inmormantari. La data de 7 iulie 1918, Sfantul Andronik a fost omorat de catre necredinciosi, fiind ingropat de viu si impuscat.
Cititi va rog si:
