† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Incep prin a prezenta cuvantul IPS Serafim de Pireu, un om de-o verticalitate uluitoare, asa cum noi nu am avut niciodata in ierarhia BOR. La intalnirea ortodoxa din Tesalonic, din 2004, IPS Serafim a marturisit urmatoarele:
Am mai aratat si cu alte ocazii ca intalnirile inter-crestine si inter-religioase- ecumenismul in ansamblul lui- nu inseamna numai negarea Sfintei Evanghelii, ci este o jignire adusa directa Sfintilor Mucenici si Noilor Marturisitori. Nivelarea crestinismului otodox din zilele noastre face fara rost patimirile, lipsurile, luptele si jertfele Sfintilor Apostoli pentru raspandirea invataturii celei cu adevarat mantuitoare la “fratii” lor iudei si la celelalte neamuri, batjocorind in acelasi timp staruinta pana la moarte a Sfintilor Mucenici in marturisirea dreptei credinte. Se relativizeaza insasi lucrarea mantuitoare a lui Hristos, care a venit in lume nu ca unul dintre multe adevaruri existente in toate religiile –dupa parerea ecumenistilor- ci ca SINGURUL ADEVAR INTRUPAT SI CA SINGURA CALE DE MANTUIRE. […]
Vremea cernerii duhovnicesti nu este departe, caci deja vedem cum apar, putin cate putin “innoiri” in Sfanta Liturghie, nemaiauzite rugaciuni pentru “unitate”, se pregatesc carti de cult cu texte noi, care sa le inlocuiasca pe cele ramase noua drept mostenire, totul pentru a da slava ereziilor si ecumenistilor. Scrierile cele “vechi” arata prea limpede impreuna-gandire a Sfintilor Parinti, credinta de neclintit si de neschimbat a Bisericii; in scrierile noi insa, se poate pune orice si pe oricine. Deja este anuntata “curatirea textelor liturgice” de severele condamnari sinodale aruncate asupra ereticilor. Deja doua teze de doctorat sustinute la Facultatea de Teologie din Tesalonic ridica pe doi dintre marii eretici, pe Dioscor si Sever in randul Sfintilor Parinti. Deja un mare ecumenist al secolului XX, care a participat in mod hotarator la promovarea ereziei ecumenismului, este vorba de Hrisostom mitropolitul Smirnei, a fost canonizat, ii cantam tropare si ii zidim biserici, bazati pe patriotismul sincer al celor din Asia Mica si din intreaga Grecie. Drumul pentru canonizarea ecumenistilor a fost deschis. Daca Meletie Metaxakis si Athenagoras ar fi avut aceeasi activitate nationalista si acelasi sfarsit ca mitropolitul Hrisostom, i-am fi canonizat demult. […]
Ce au reusit in acesti zeci de ani de ecumenism participantiiclerici si laici ortodocsi? Au determinat vreuncatolic sau vreun pagan sa vina in mijlocul adevaratei Biserici?Pot arate ei pe cineva, macar unul singur,botezat in sanul Ortodoxiei datorita dialogurilor teologice? BINEINTELES CA NU! […]
As dori sa ma refer in cele ce urmeaza la cateva exemple ca sa vadesca apostazia celor ce participa la CMB. Aduc in atentia dumneavoastra declaratia blasfemiatoare a mitropolitului Ambrozie al Calabriei, presedintele Comisiei Sinodale pentru Relatii Inter-ortodoxe si Inter-crestine care, in mai 2001, intrebat fiind cum este posibil sa intampinam cu toate onorurile un papa eretic care nu a lepadat Filioque din Crez, a raspuns: “EU NU SUNT IN INTERIORUL SFINTEI TREIMI CA SA CUNOSC DACA SFANTUL DUH PURCEDE DE LA TATAL SAU DE LA FIUL”. Pentru aceasta declaratie nu ar mai fi trebuit sa ramana in Biserica nici ca simplu laic. […]
Nu se va gasi in zilele noastre niciun patriarh sau episcop care sa ne indeparteze de pan-erezia ecumenismului care neincetat atrage in plasa sa teologi, clerici, monahi si laici? […]
Niciodata pana acum, Biserica nu s-a gasit intr-o situatie mai dramatica, poate afara de macelul crestinilor din primele secole. […]
O alta voce, aproape ca un tunet in pustiul civilizatiei sec. XXI, urmandu-l pe marele ierarh al Ortodoxiei, Sf. Nicolae, este episcopul Artemie de Kosovo. La o varsta la care cuvantul liniste si starea de isihie ar trebuie sa fie continue in viata lui, acest stalp vertical al Ortodoxiei a fost inlaturat ca un “lucru” nefolositor, uzandu-se pentru aceasta chiar de forta armata. Uluitor, nu-i asa?! Dar sa urmarim una din concluziile sale luate la aceeasi intalnire de Tesalonic, din 2004:
Prezenta reprezentantilor nostri si in general a tuturor ortodocsilor, la felurite intruniri ecumenice nu are nicio indreptatire canonica. Nu am mers acolo pentru a marturisi deschis, cu curaj si tarie, Adevarul vesnic si neschimbat al Credintei si Bisericii Ordotoxe, ci pentru a face compromisuri si a incuviinta, mai mult sau mai putin, toate hotararile si formularile prezentate de neortodocsi. Asa am ajuns in cele din urma la Balamand, Chambesy si Assisi, care, luate in intregime, reprezinta apostazie si tradare fata de Sfanta Credinta Ortodoxa.
Articolul integral il puteti citi pe blogul maicii Ecaterina, care anunta ca va publica o analiza a Ortodoxiei ultimilor 100 de ani. Rugam ca eventualele intrebari sa i le adresati maicii pe blogul sf. sale.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Mitropolitului Serafim de Pireu i se pregateste acelas lucru care i sa pregatit lui Efrem. Dar cazulEfrem era mult mai mediatizat si au avut cu ce sa il infunde. In schimb de Ferafim , care e jurist, greu sa il apuci. E foarte bine pregatit.Sa stit ca atat Serafim cat si Efrem sunt de aceeas parte a baricadei.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cu adevarat doi corifei ai Ortodoxiei din zilele noastre, tot mai lipsita de ierarhi curajosi. Ii putem considera ierarhii nostri, avand in vedere ecumenicitatea Bisericii Ortodoxe, care dainuie doar prin astfel de ierarhi si prin credinciosii care ii urmeaza pe acesteia. Ecumenistii din Biserica si dinafara ei sunt lepadati de Hristos si prin ei este incerta lucrarea Duhului Sfant, decat prin iconomia lui Dumnezeu, spre mantuirea celor ce urmeaza Calea Sfintilor Parinti.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
sa ne rugam pentru ei si sa-i pomenim pe pomelnicele noastre ca Bunul Dumnezeu si Maica PreaCurata a Domnului sa le daruiasca sanatate si putere sa infrunte neAdevarul
si vor zice raului bine si binelui rau .... din nefericire a patruns chiar in interiorul Bisericii
bine = statornicie in ortodoxie
rau = ecumenism , noua erezie
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Ca veni vorba mai sus de monahi arestati.
Iata si un articol aparut pe piatza.net despre actiunea in forta asupra manastirii Negru Voda, care ma duce cu gandul la prigoana manastirii Esfigmenu sau a episcopului Artemie:
Ortodoxia Româneasca sub asediul masoneriei
În primăvara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel. 12 călugări au dispărut peste noapte şi nimeni nu a dat o explicaţie coerentă. Un singur ziar local din Argeş a avut curajul să relateze faptele şi să înceapă o anchetă. După mai bine de patru ani, acest caz este tot învăluit în mister.
Evenimentele s-au petrecut la scurt timp după lansarea „Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală”. Această misterioasă mişcare alcătuită, după declaraţiile care circulă pe Internet, din 500 de călugări, călugăriţe, stareţi, preoţi ortodocşi şi având susţinerea unor călugări de la muntele Athos, protestează împotriva unor hotărâri ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxă Română. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamaţia care atacă, de asemenea, prezenţa masonilor în fruntea Bisericii.
Comando la mănăstire. Fenomene paranormale sau conspiraţie?
Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel a fost ctitorită în 1215 de domnitorul Radu Vodă. În 2003 aici îşi duceau viaţa 12 călugări, conduşi de stareţul Vichentie Punguţă.
Într-o noapte din Săptămâna Luminată (săptămâna de după Sărbătoarea Paştelui), trupele Departamentului de Intervenţii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt mănăstirea. Toţi călugării sunt îmbarcaţi în forţă, fără nici o explicaţie, în dubele parcate în faţa porţii. Destinaţia? Necunoscută. În ziua următoare este adus în mănăstire un grup de măicuţe, care susţin cu tărie că ele sunt acolo de la întemeierea mănăstirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea făcută pe Internet a mănăstirii Negru Vodă, în care se afirmă că aceasta este o mănăstire de călugări.
După o săptămână, câţiva dintre cei luaţi pe sus de mascaţi în plină noapte apar la mănăstirea Curtea de Argeş, însă au „interdicţie de a vorbi”. Despre părintele Vichentie se spune că a plecat în America „în pelerinaj”. Dar călugării ortodocşi nu merg în America în pelerinaj, deoarece nu există locuri sacre pentru ortodocşi acolo.
Minciuna măicuţelor, cum că ar locui dintotdeauna la Mănăstirea Negru Vodă, era totuşi prea gogonată. Mult mai târziu, reprezentanţii Arhiepiscopiei Argeşului au dat câteva declaraţii oficiale, dar nici versiunea lor nu lămureşte ce s-a petrecut. Explicaţiile lor, date în 2006 unicului ziar care a avut curajul să investigheze subiectul, sunt însă cusute cu aţă albă şi pline de contradicţii. Poziţia oficială a Bisericii, care ar fi trebuit să protejeze călugării de abuzurile autorităţilor statului, dovedeşte din contră implicarea acesteia în evenimente.
Fostul stareţ de la Mănăstirea Negru Vodă, expediat sau autoexilat în străinătate, reuşeşte să trimită de acolo un material cutremurător despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mână în mână şi poate fi citit acum pe Internet.
Versiunea oficială: la mănăstirea Negru Vodă s-au făcut… reparaţii?! curăţenie?!
Purtătorii de cuvânt ai Episcopiei Argeşului şi ai Episcopiei Muscelului, ca şi episcopul Calinic Argeşeanul admit, în cele din urmă, trei ani mai târziu, că a avut loc o mutare a comunităţii de călugări. Însă una temporară, se dezvinovăţesc ei. „În urmă cu trei ani, la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung au fost executate nişte lucrări de reparaţie. Cu acea ocazie au fost mutaţi călugării la alte lăcaşuri de cult din judeţ,” declară în 2006, pentru un ziar electronic argeşean, consilierul episcopal Ovidiu Vlăsceanu.
Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea să îi ţină isonul, dar vorbeşte despre o acţiune de curăţare a mănăstirii: „În perioada ianuarie-septembrie 2003, călugării de la Mănăstirea Negru Vodă au fost repartizaţi la alte lăcaşuri de cult din judeţ, deoarece în cadrul complexului monahal s-a făcut curăţenie. În toată această perioadă, la Negru Vodă au fost aduse măicuţe pentru a pregăti masa muncitorilor şi a face rânduiala aşa cum se cuvine într-un sfânt lăcaş.” De ce nu puteau face călugării de mâncare muncitorilor şi a fost necesar să fie aduse măicuţe, practică nemaiîntâlnită în nici un alt caz de renovare a unei mănăstiri, rămâne un mister. La fel cum, vorbind de o perioadă de câteva luni în care s-a făcut mutarea, Eugeniu Matei abate atenţia de la faptul că toţi cei 12 călugări au fost mutaţi într-o singură noapte şi nu s-au mai întors apoi la mănăstire.
MIREM, Mişcarea Ortodoxă de Reînviere Monahală
„Curăţenia” de care vorbesc reprezentanţii episcopiei este însă una simbolică. Mascaţii au intervenit în forţă întrucât se credea că la Negru Vodă se afla un nucleu al Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală (MIREM). Aceasta este, conform propriului statut: „una din reacţiile născute la ultimele evoluţii din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, şi la hotărârile luate de capii acesteia care sunt total contrare învăţăturilor lăsate de Sfintii Părinţi ai Bisericii.”
Proclamaţia lansată în primăvara anului 2003 de Mişcarea Ortodoxă de Reînviere Monahală probabil că a venit ca o lovitură pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR). Această proclamaţie afirmă că peste 500 de călugări, călugăriţe, preoţi, stareţi sunt „înmărmuriţi” de hotărârile capilor Bisericii, care vin în contradicţie cu credinţa seculară ortodoxă şi sunt, de altfel, veritabile erezii. Proclamaţia cere Patriarhiei retragerea BOR din Consiliul Ecumenic şi cere ca Biserica să ia poziţie împotriva politicilor de globalizare, precum şi împotriva intrării României în UE.
Este foarte posibil ca evenimentele de la Mănăstirea Negru Vodă din primăvara anului 2003, evenimente care au survenit la o săptămână de la lansarea Proclamaţiei, să nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia să fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenţa MIREM şi a extermina această Mişcare. Cert este că nu s-a reuşit anihilarea ei. După trei ani şi jumătate, aceasta continuă să existe şi înţelegem discreţia care o înconjoară pe de o parte ca prudenţă a celor care fac parte din MIREM şi ca muşamalizare, din partea oficialităţilor.
Acţiunile MIREM sunt cu precădere orientate împotriva masonizării şi ecumenizării Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, a luat poziţie împotriva introducerii în România a noilor cărţi de identitate cu microchipuri. L-a demascat, înainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie în acest sens şi a postat afişe în principalele oraşe. Presa a relatat destul de puţin despre aceste acţiuni, ridiculizând şi minimalizând importanţa acestei mişcări alcătuită din 500 de călugări, aşa cum face de fiecare dată când are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuţi de masonerie.
Biserica trebuie totuşi să dea explicaţii pentru cazul Negru Vodă.
Revenind la cazul de la mănăstirea Negru Vodă, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicaţii. Cităm câteva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: „La cererea noastră de a face cunoscută părerea avizată a oficialilor episcopali în legătură cu dispariţia nocturnă a obştii de la Negru Vodă, am fost respinşi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat». Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tăcere! Este clar un abuz, o încălcare flagrantă a drepturilor de vieţuire într-o ţară ortodoxă, dar de cine îngăduită? De cine pusă la cale? Cine şade în spatele întregii regii, căci actorii îi cunoaştem? Să fi fost acolo sălaşul vreunui cuib terorist ce pregătea atentate la adresa Ortodoxiei şi care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit! Nu vrem să ne lansăm în afirmaţii neîntemeiate, dar ca o coincidenţă, descinderea a avut loc cam la o săptămână după lansarea Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală. Dacă mercenarii au crezut că în Negru Vodă este centrul Mişcării s-au înşelat amarnic. Ceea ce ne stârneşte pricini de nelinişte este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteşte întrucâtva de sinistrul an ‘59, când călugării şi monahiile au fost evacuaţi „legal“ din mănăstiri prin decretul 410 (ce luaţi aminte, nu a fost încă abrogat!) semnat de liftele roşii în acordul şi sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelaţilor vremii.
Problema ce o ridicăm este însă de conştiinţă:
• Ce-aţi face dumneavoastră, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rânduri – monahi sau nemonahi – de aţi fi puşi în situaţia de a fi declaraţi de oficiali pur şi simplu dispăruţi sau chiar nenăscuţi, şi să vă treziţi înghiţiţi de beciurile Securităţii pentru oarece bănuieli de propagandă ortodoxă antiecumenistă? Să fiţi condamnaţi pentru aceasta, conform decretului x, la temniţă sau internaţi în vreun ospiciu pentru „acţiuni teroriste de destabilizare a României“!
• Ce-aţi face de veţi afla apoi că toţi v-au uitat, că nimănui nu-i pasă, că tuturor le e frică de represalii şi tac mâlc, că cei responsabili nu vor să bage de seamă.
• Ce-aţi face dacă v-ar dispărea peste noapte duhovnicul – cică ar fi plecat să-i încreştineze pe eschimoşi?
Cât despre cele ale credinţei, ortodocşii şi Ortodoxia din România se manifestă în plin spaţiu totalitar. La orice cuvânt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregătit mii de contre, unele chiar în formă de bâtă. Dar cui îi e frică de beci, de lanţuri, de mărturisire? Bătrânii cercaţi au sfătuit cam aşa: „Vremea noastră a cam trecut, voi sunteţi cei ce trebuie să duceţi până la capăt nestinsă flacăra Ortodoxiei. Noi am înfundat temniţele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmaţi, să nu mai treceţi prin iadul acela. Nu vă siliţi spre eroisme gratuite. Nu denigraţi arhiereii apostaţi. Încă nu a venit timpul.“ Dar când plinirea vremii va sosi, vom cunoaşte lămurit aceasta, căci atunci „urâciunea se va trufi pe faţă în locaşurile sfinte“. Pentru monah este o normalitate a afirma adevărul fără să se bată cu pumnul în piept; poţi ajuta poporul fără a crea dizidenţă, panică şi răzvrătire şi fără „a arunca cu pietre“ în ierarhie. Pentru monahismul contemporan, anihilarea obştii Mănăstirii Negru Vodă este doar un nor ce prevesteşte furtuna ce va să vină. Aşadar, oare cine urmează?”
Oare cine va urma?
Aşa se încheie, în mod aproape profetic, materialul care dezvăluie abuzurile din 2003. În mediile ortodoxe se cunosc astăzi mai multe cazuri „care au urmat”. Cel mai recent este cel de la mănăstirea Petru Vodă din Bucovina, unde stareţul Iustin Pârvu a fost înlocuit cu un mason ( NR????ramane de verificat asta). Acest lucru a dat naştere unor ample proteste din partea călugărilor şi credincioşilor, care au fost înăbuşite cu ajutorul poliţiei. Se urmăreşte chiar eliminarea din rândul monahilor „recunoscuţi” a celor care nu sunt de acord cu masonizarea şi ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.
Un alt caz este cel al părintelui Calistrat de la mănăstirea Bârnova, care a îndrăznit să îl „mustre” în public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea când acesta încă nu era Patriarh), trăgându-l chiar în glumă de barbă, fapt care a făcut să fie interzis de la cele sfinte pe termen nelimitat.
Părintele Amfilohie Brânză de la schitul Diaconeşti din Bacău, discipol al lui Cleopa, este şi el ameninţat cu caterisirea (răspopirea) deoarece i-a spus în public unui episcop că trebuie „să ascultam mai mult de Dumnezeu decât de conducătorii de tot felul”. Şi cum acesta nu a fost de acord cu această afirmaţie, Amfilohie l-a întrebat în mod inevitabil: „Prea-sfinţia voastră sunteţi mason?”. Iar episcopul, lăsând la o parte orice menajamente i-a răspuns: „Băi băiatule, tu nu ştii ce e asta, ia cel mai mare mason şi îmbracă-l în veşmintele arhiereşti şi se topeşte tot răul din el”. Părintele Amfilohie nu s-a lăsat: „Dacă sunteţi mason, Prea-sfinţite nu vă mai pomenesc la sfintele slujbe, că mulţi sfinţi şi sinoade au condamnat masoneria!”
(poate nu prea aveti timp liber,dar va recomand sa vedeti urmatoarele videoclipuri)
În timp ce astfel de preoţi şi călugări, care iau poziţie împotriva masoneriei, sunt marginalizaţi, persecutaţi sau puşi sub interdicţii de tot felul, vedem cum tot mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe nu se dau în lături să participe făţiş la ritualuri masonice. Recent am putut vedea cum la înmormântarea lui Florian Pittiş ritualul masonic a primit binecuvântarea unui preot ortodox. O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfăşurat la Arad într-o catedrală ortodoxă şi o alta a fost oficiată la Suceava cu participarea unui preot ortodox.
S-ar putea sa maie xiste cauzuri similare si sa nu stim de ele. Deci in asa zisa democratie, monahii si credinciosii sunt inca prigoniti. Sa nu ne culcam pe o ureche ca ar fii pace si libertate, caci nu e asa. Sa fim vigilenti mereu.