† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Inca o dovada ca oamenii regimului comunist se afla in functii de conducere, iar presa “romaneasca” nu numai ca nu critica acest fapt, dar ii si sprijina in propaganda lor. Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor (FSANP) cere Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) decenta si respect pentru memoria celor schingiuiti de catre regimul comunist si dezavuarea publica a practicilor tortionarilor sistemului penitenciar comunist, se arata intr-un comunicat remis PROMPT MEDIA. La 6 ianuarie 2012, ANP a dat publicitatii o informare de presa prin care isi exprima regretul referitor la “trecerea in nefiinta” a generalului de brigada (r) Panaite Emil, fost director general al Directiei Generale a Penitenciarelor in perioada 1976 – 1989, apreciind ca acesta ar fi fost “un adevarat profesionist” care “a dat dovada de cinste si corectitudine”.
„Cultivarea prezentei si memoriei unor fosti angajati ai sistemului penitenciar care au sprijint regimul comunist, dezavuat oficial in Parlamentul Romaniei, precum generalul de brigada (r) Panaite Emil, este un act de sfidare pentru miile de romani care au fost torturati in puscariile comuniste. Prezenta acestuia in anul 2011 la manifestarile prilejuite de Ziua Personalului din Penitenciare, la invitatia oficiala a conducerii ANP, a fost deja o prima forma a lipsei de respect pentru memoria celor care si-au pierdut viata, sanatatea si viitorul. Generalul comunist a pierdut un prilej pentru a-si cere iertare, a folosit ocazia pentru a da lectii. Generalul de brigada (r) Panaite Emil fost educat in fosta URSS si a fost unul dintre cei care au vanat romani pentru vina de a fi fost impotriva regimului comunist. Dovada stau arhivele Ministerului de Interne din acea vreme si documente date publicitatii in legatura cu suprimarea rezistentei din Muntii Fagarasului”. Generalul de brigada (r) Panaite Emil a fost seful Directiei Generale a Penitenciarelor intre 1976 si 1989, perioada in care sistemul penitenciar a functionat la capacitate maxima ca instrument de opresiune impotriva romanilor, iar aceasta istorie nu trebuie in nicio circumstanta uitata si un asemenea personaj nu poate fi in niciun caz un exemplu. El a fost si ramane in istorie un personaj odios a carui disparitie nu poate fi regretata. Este deja prea mult ca a primit pensie din partea Statului Roman si a fost tratat cu mai multa decenta decat si-a tratat acesta victimele. „Consideram regretabila preluarea fara verificari de catre mijloace mass-media a Informarii de presa comemorative emise de catre ANP si rugam mass-media sa faca cuvenita rectificare in respect pentru istorie si pentru amintirea celor carora ANP nu le va da niciodata informari de presa comemorative, desi ar trebui”.
La 6 ianuarie 2012, ANP a dat publicitatii o informare de presa prin care isi exprima regretul referitor la “trecerea in nefiinta” a generalului de brigada (r) Panaite Emil, fost director general al Directiei Generale a Penitenciarelor in perioada 1976 – 1989, apreciind ca acesta ar fi fost “un adevarat profesionist” care “a dat dovada de cinste si corectitudine”.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu imi vine sa cred ce citesc ! Jos cu MAFIA din tara,sa revenim la normal din toate punctele de vedere si mai ales moral. O seara frumoasa, Odorica:)
Traiasca Legiunea si Capitanul!
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11146424-mitropolitul-ardealului-preotii-obligati-predea-chitante-banii-stransi-din-casele-sfintite-boboteaza.htm
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Versete biblice de reţinut
http://iisusestedomnul.wordpress.com/2012/01/09/versete-biblice-de-tinut/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Dumnezeu va rasplati tuturora dupa credinta si faptele noastre.
Plata Lui nu intarzie.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Asa este fratilor toti cei care au varsat sange de Sfant vor primi pedeapsa ;,pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept si nu este nici o strambatete in El, Pentru ca acest sange al dreptilor al Sfintilor striga din pamant !! si nu striga in fata judecatorilor a acestei lumi si nu striga in tribunalele acestei lumi ci acest sange striga din pamant in fata altarului de judecata al Tronului din Intregu Univers, nu e de gluma si nu-e nici de glumit , sa glumeasca cei ce nu cred dar cei ce cred nu au dreptul decat sa sufere pentru a lor credinta.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
asta le intrece pe toate !!!
http://www.juridice.ro/181509/distruibuirea-fisierelor-pe-internet-doctrina-de-cult-bisericesc.html#.TwtNZIFXenA
un trecator....
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Dumnezeu ii iubeste pe oameni . Numai oamenii se dusmanesc intre ei .Si eu condamn ceea ce a facut acel general insa ca si urmasi ai bunului Pastor suntem datori sa-i iubim pe oameni oricine ar fi ei . Nu suntem mai buni ca el . Stie inima noastra cata rautate exista in ea. Cu dragostea ce ne-a dat -o Dumnezeu trebuie sa-i iubim pe oameni .Trebuie sa indreptam inimile oamenilor catre Domnul Iisus sa fie salvati. Cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui mantuieste un suflet de la moarte si acopere o sumedenie de pacate .NE SPUNE AP. IACOV CAP 5 V.20
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@ Gheorghe. daca te-ar fi trimis pe tine in puscarie acest general si ai fi "beneficiat" de acelasi tratament pe care l-au avut fostii detinuti politic, ai mai fi tinut predicile astea despre iubire?
Hai sa nu ne mai jucam cu vorbele si sa tinem lectii de crestinism celor care care au suferit in inchisorile comuniste. Aici nici macar nu este vorba de o razbunare fie ea in cuvinte. Pur si simplu se doreste sa sa se spuna adevarul si atat.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sa ne readucem aminte de Gheronda Efrem Vatopedinul
Vestea arestării „preventive” a Egumenului Efrem al Mănăstirii Vatopedi a provocat în întreaga lume ortodoxă o stare de năuceală urmată de alta, produsă de mulţimea luărilor de poziţie şi a comunicatelor dintre cele mai neaşteptate.
Prima uluire, mai ales în cazul românilor, care cunoşteau prea puţin sau chiar deloc istoria scandalului vechi de aproape 4 ani, a fost cu grijă potenţată de servirea veştii tocmai în seara de Ajun. Satisfacţia nedisimulată şi aerul de indignare cu care mas-media românească a anunţat într-un moment atât de sfânt o asemenea veste au avut efectul, scontat de bună seamă, al unei găleţi de lături vărsate peste masa de Praznic a familiilor ortodoxe.
Modul şocant în care românilor le-a fost oferită vestea, suficient de şocantă în ea înseşi, a reuşit suspendarea brumei de gândire critică şi de bun simţ la unii din conaţionalii noştri. Aşa se face că se puteau auzi din gura unor persoane necalificate juridic şi incalificabile moral verdicte contra „inculpatului”, desluşiri ale semnelor urgiei dumnezeieşti care vine peste el, peste Athos, peste călugări, peste Biserică. De fapt, situând inepţiile într-un context geopolitic mai larg, ne putem întreba dacă e o pură întâmplare faptul că în altă ţară ortodoxă, Bulgaria, s-a anunţat cu mare pompă tot de Crăciun demararea dosariadei pentru membrii clerului.
Încrucişarea declaraţiilor de presă, a luărilor de poziţie, a comunicatelor la cel mai înalt nivel politic este însă şi mai năucitoare.
Dar există, poate, un motiv pentru care verdictul anunţat nu trebuie să ne mire chiar atât de mult: în privinţa gafelor juridice Athena are tradiţie! Patria primei democraţii din lume e totodată şi patria celei mai faimoase gafe juridice din istorie: cazul Socrate, condamnat la moarte pentru că învăţa tinerii să pună pe primul plan virtutea! Poate că aceiaşi demoni ai nedreptăţii, care în urmă cu 2400 de ani au dezechilibrat dreapta cumpănă a minţii judecătorilor din Areopag, îşi fac treaba şi acum, insuflând urmaşilor acelora hotărârea arestării „preventive” a lui Gheronda Efrem. Din cei 32 de persoane cercetate în „dosarul Vatopedi” numai el este atât de primejdios încât, neştiind la ce să te aştepţi din parte-i, trebuie să previi cine ştie ce monstruozităţi, şi de aceea, preventiv, îl arestezi. De bună seamă că argumentele prevenţiei sunt atât de constrângătoare, încât cuvintele vechi de două milenii ale lui Socrate par rostite tocmai în faţa judecătorilor de acum ai lui Gheronda: „Nu ştiu, bărbaţi ai Athenei, cum veţi fi fost înrâuriţi de pârâtorii mei, însă eu ascultându-i, mai că mi-am uitat de mine însumi, atât de convingător au vorbit. Şi cu toate acestea, la drept vorbind, n-au spus nimic adevărat!”
În acest context sumbru al oratoriei fără fond şi al sofismelor alunecoase totul conduce la imaginea ridicolă a unui cioban ce pune botniţă la miei în vreme ce lupii îi sfâşie turma! Cu sau fără această insuflare demonică, ridicolul în care justiţia elenă s-a băgat singură rămâne şi ne face să o socotim nu numai oarbă ci şi uitucă, neînsuşindu-şi avertismentul celeilalte victime faimoase ale „dreptăţii” din Areopag, făcând ca, în ochii lumii, acest ridicol să se reverse şi peste nobila patrie a înţelepciunii: „Bărbaţi ai Athenei, în schimbul câtorva ani din viaţa mea, veţi dobândi faima şi veţi da prilejul să se spună, de către oricine va voi să ocărască statul nostru, cum că aţi omorât un om înţelept”.
Faţă de această stare dureroasă a lucrurilor, condensată într-un singur cuvânt, epitetul „preventivă”, nu putem să nu observăm anumite nuanţe ale comunicatelor oficiale şi să nu tragem concluzii din ele. Aşa, bunăoară, Patriarhul Chiril al Rusiei, în scrisoarea Sanctităţii Sale către preşedintele Greciei, spune că nu contestă jurisdicţia justiţiei greceşti, dar este cu totul nedumerit „de aplicarea detenţiei preventive înainte de cercetarea judiciară a cazului pe fond al unui monah care nu constituie o ameninţare pentru societate şi care şi-a exprimat în mod repetat bunăvoinţa de a colabora în ceea ce priveşte ancheta”. Specificând doar jurisdicţia justiţiei elene, Sanctitatea Sa ne lasă, cu amărăciune, să înţelegem că are dubii în ce priveşte imparţialitatea acesteia!
Dar adevăratul capitol al scandalului din care creştinii au numai de câştigat şi de învăţat în drumul lor spre sfinţenie este însăşi victima: Gheronda Efrem şi obştea sa. Deşi medicii i-au cerut să se interneze în spital, Gheronda Efrem a ales temniţa. Citind această veste nu mi-am putut opri asocierea spontană cu Sfântul Ignatie Teoforul care, dus prizonier la Roma, le scrie creştinilor de acolo rugându-i să nu facă nimic pentru a-l elibera: „că bun lucru este a apune din lume spre Dumnezeu, pentru a răsări în Dumnezeu”. Aşa cum paradoxul a făcut ca peştera şi ieslea din Betleem să fie socotite de creştini palat împărătesc, tot aşa celula de acum a lui Gheronda Efrem este, cu siguranţă, plină de har şi de cercetare dumnezeiască.
Agitaţiei, uneori panicarde, uneori cu iz ameninţător şi răzbunător pe care o vădesc câţiva dintre foarte numeroşii apărători ai lui Gheronda, acesta le opune o seninătate, o măreţie, o nobleţe şi o adâncă linişte care întrupează „cu asupra de măsură” asumarea prin credinţă, până la ultima iotă şi cirtă, a Evangheliei. La fel, este cu neputinţă să găsim vreo urmă de ranchiună, de răzbunare, de mânie sau de ură în atitudinea obştii sale vatopedine, dovadă că învăţătura cu fapta e cea mai bună lecţie pentru fiii săi care „ridică împreună cu el crucea martiriului cu credinţă şi nădejde”. De aceea putem spune că lor li s-a dăruit „nu numai să creadă în Hristos, ci să şi pătimească pentru El”
Din aceste lucruri, tăcut dar strălucit ilustrate de Gheronda şi de obştea sa, avem noi creştinii de învăţat. Se dovedeşte, iarăşi şi iarăşi, că monahismul aghiorit este şi astăzi dascăl al adevăratei evlavii creştineşti: şi în vreme de pace, şi în vreme de luptă, şi la prăznuire şi la prigoană, şi cu cuvântul, şi cu fapta. De aceea şi merită cu prisosinţă cinstirea pe care i-o dă poporul lui Dumnezeu, iar Athosul se arată şi acum, „căminul virtuţii”, cum era numit în veacul XIV de Sfântul Grigorie Palama (el însuşi închis pentru vreo patru ani!), grădină a Preacuratei şi nebiruitei Fecioare Maria.
Aceste din urmă consideraţii au un temei simplu, uşor accesibil oricui: chipul părintelui Efrem şi declaraţiile obştii sale. Ubicuitatea internetului face ca imagini „vechi” de numai câteva minute să ajungă de îndată în orice loc de pe glob. De aceea nu va fi greu pentru nimeni să ia aminte la chipul lui Gheronda Efrem cel prigonit, „înlănţuitul lui Iisus Hristos”, care, asemeni ilustrului episcop al Antiohiei din veacul doi, se îndreaptă de bună voie spre temniţă, deşi ar fi putut alege căldurica patului de spital.
Priviţi-i chipul, creştini ortodocşi de pretutindenea şi veţi înţelege că prigonitorii n-au ce să-i facă celui care s-a lepădat deja, acum mai bine de trei zeci de ani, de libertatea şi de voia sa punându-le în mâinile Stareţului său, Gheronda Iosif Vatopedinul. Priviţi-i chipul, creştini ortodocşi de pretutindenea şi absorbiţi de acolo pace, linişte şi credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Priviţi-i chipul şi ruşinaţi-vă pentru necredinţa, îndoielile şi compromisurile din mărunta, mizera viaţă pământească. Priviţi-i chipul şi voi, prigonitorilor, şi poate veţi înţelege cândva că Dumnezeu este iubire, că nu ţine minte răul, că vă poate primi şi pe voi, şi luaţi de acolo curajul pocăinţei.
Indiferent de rezultatele, oricum relative, ale dreptăţii omeneşti, lecţia profundă a acestor evenimente cu care cineva a avut grijă să ne îndurereze Crăciunul rămâne dincolo de contingenţa întâmplărilor şi dezvăluie sfinţenia lui Dumnezeu în oamenii Lui. De aceea, oricare ar fi sfârşitul „cercetărilor”, nimic nu va mai fi ca înainte. Nici pentru Gheronda Efrem, nici pentru obştea sa, nici pentru Athos, nici pentru anchetatori. Dumnezeu va deschide înaintea fiecăruia alte zări. Şi fericit este acela care le va înţelege şi va călători spre ele. „Mergi prin strălucire, spre lumină, Iacove” zice Prorocul, iar Gheronda Efrem şi obştea lui se dovedesc de pe acum făcând din plin această călătorie martirică a sfinţeniei.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Doamne, pr. Timotei, imi cer iertare, dar cred ca sunteti aparatorul din oficiu al eg. Efrem si mai cred ceva. Cred ca faceti parte din ceva servicii secrete, sunteti platit de cineva, probabil rusi ca prea ii pomeniti.
Dupa cum se observa, chiar deasupra casutei pentru comentarii apare inserata o recomandare ,,respectand continutul articolului,, Oare nu e scrisa in romana aceasta recomandare ?
Imi pare rau si mie de cele intamplate cu eg. Efrem, dar de la un site de informatie si discutii ortodoxe si pana la o pledoarie strict pe o speta, dintr-o sala de judecata/(aici site) mi se pare cam mult.
nici in instanta nu se dau termene chiar zilnic si cred ca nici dvs. nu incasati un onorariu pentru aparator din oficiu functie de cate aparitii/aparari scrise expediati pe diferite site-uri.
daca gresesc, voi fi si eu judecat, dar nu de dvs. dar daca am dreptate, poate formulati si expuneti pareri strict pe articol. Asa e in justitie, referire direct la subiect, nu se bate apa-n piua
bucovineanul jurist...