† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
extras din conferinta Romania, exercitiu de libertate | ApLR
Lt. Comandor(r) Aurelian Chirica despre stadiul la care a ajuns CIP-ul și legislația în legătură cu implementarea acestuia în acte și în corpul uman
[youtube=https://youtu.be/QfsO0qmOf3U]
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Din moment ce soldatii britanici, asa cum spunea domnul locotenent Aurelian Chirica, au refuzat disspozitivele de urmarire implantatabile inseamna ca acestea exista si ca se fabrica deja. Ce se intampla cu ele? Nimeni nu doreste sa scoata niciun profit de pe urma acestei inventii? Numai britanicii detin asa ceva?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Eu am luat un meningococ,un virus ce provenea de la Cernobal. Apele marilor erau inca poluate. Cand acel virus mi-a atacat creierul mic,a urmat calvarul pentru mine.primele saptamani de spitalizare au fost fatale, medici de la brasov nu reuseau sa vada ce am sute de analize. Dupa o luna de spitalizare s-au gandit ca totusi era bine sa ma trimita la Bucuresti,asta doar la rugamintele mamei. Desi doctori vedeau ca incepeam sa tremur si ma tineau doar in perfuzii. Noroc cu MAMA!!!!----Nu as fi luat acel virus de la cernobal daca atunci cand am venit pe lumea asta DOCTORII ar fi asistat la nasterea mea. Ei au zis mamei stai Elena linistita tu nu nasti si doctori stateau bine mersi in cabinete.Statul lor a insemnat pentru mine pana la varsta de 12 ani un calvar,ne asistandu-o pe mama s-a chinuit mama singura iar bebele(adica eu) tot miscandu-se,s-a incolacit cu cordonul ombilical de gat.De atunci viata acelui bebel o fost de BOALA,PROBLEME,NECAZURI,SPITAL,si cand se linistisera treburiile ne-a dus mama la mare singura data cand am fost.Si am luat blestematul acela de virus de la cernobal care era in apele Marii Negre.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Rada Lucian Stelian imi pare rau de ceea ce zici. Si eu am un caz aproape similar. La nastere am primit o infectie si medicii m-au lasat acasa, spunand ca sunt sanatoasa. Pana la 6 ani nimeni nu mi-a dat sperante de viatza. Am trait in spitale si cu injectii pana pe la vreo 7 ani. Nu am amintiri din spitale, dar am oroare de asternut alb si pereti albi. Intr-o zi , cand parintii m-au vizitat la spital au vazut ca sunt rupta de lume. Eram ratacita cu privirea si nu reactionam nicicum vazandu-i pe parinti.