Mitropolitul Serafim de Pireu: Creștini sunt numai ortodocșii. Catolicii, greco-catolicii, protestanții, monofiziții sunt înafara Bisericii, nu pot fi numiți creștini

Părintele Matei Vulcănescu:
Vă mulțumesc, Înaltpreasfinția-Voastră! În urmă cu două zile, duminică (9.02.2014), printr-o inițiativă vrednică de laudă din partea Înaltpreasfinției-Voastre, s-a sărbătorit, s-a consacrat festiv pentru prima oară în istoria Bisericii, în cadrul Sfintei Mitropolii a Pireului și cu împreună-slujirea Înaltpreasfințitului Mitropolit al Tomisului, kir Teodosie, praznicul Sinodului VIII Ecumenic întrunit în timpul lui Fotie cel Mare. Care este lucrarea principală a Sinodului VIII Ecumenic și ce mesaj transmite acesta, prin hotărârile sale, realităților ecleziale contemporane? Ce aveți să le spuneți celor care vă acuză de abuz liturgic?

Mitropolitul Serafim:
Împreună-slujirea care a avut loc în Catedrala Mitropolitană a Sfintei Treimi cu Înaltpreasfințitul Mitropolit al Tomisului, Teodosie, ne-a umplut de mare bucurie, pentru că, am simțit adierea Duhului Sfânt, am primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teodosie, deopotrivă clericii și poporul mitropoliei noastre, care se străduiește să dea lupta cea bună. În același timp, am sărbătorit un mare eveniment al vieții Bisericii, însă, desigur, această sărbătorire nu reprezintă o proclamare a Sinodului VIII Ecumenic. Vreau să spun că noi nu avem competența, nici responsabilitatea de a proclama un Sinod Ecumenic. Acest lucru se poate realiza doar la nivel panortodox. Noi nu am făcut decât să îi cinstim pe cei 383 de de Dumnezeu purtatori Părinți care s-au întrunit la Constantinopol în anii 879-880 și au constituit acest sinod, care este considerat de Sfinți, de mari Părinți, de mari și vestiți profesori de teologie ca al VIII-lea Sinod Ecumenic. Și ce s-a realizat prin acest Sinod? S-au realizat lucruri importante. În primul rând, s-au reconsiderat granițele canonice ale Vechii și Noii Rome și a fost condamnată încă o dată viziunea papismului potrivit căreia acesta ar reprezenta Biserica universală; și asta deoarece concepția papistașă distruge sistemul sinodal, care ne-a fost predat de Sfinții Apostoli și reprezintă așezământul administrării Bisericii, așa cum Însuși Hristos l-a voit, și Apostolii, și Sfinții Părinți, următorii Sfinților Apostoli.
În al doilea rând, a fost condamnată ca erezie și cacodoxie celebra dogmă romano-catolică a lui Filioque, care introduce dualismul în Dumnezeul Treimic, care Îl degradează pe Duhul Sfânt la nivelul de simplă creatură, care suprimă însușirile ipostatice ale Dumnezeului Treimic și care reprezintă un abuz care vine în contradicție atât cu Sinodul I Ecumenic, cât și cu cel de-al II-lea. Și, în al treilea rând, a stabilit canoane și a proclamat ecumenicitatea Sfântului Sinod VII Ecumenic. Așadar, e vorba de un sinod la care au participat toate tronurile tradiționale ale vechii Biserici, inclusiv Papa ortodox al Romei, Ioan al VIII-lea, prin reprezentanții săi, la invitația și cu participarea Împăratului de atunci al Constantinopolului, Vasilie Machedon. Și astfel, acest sinod are toate însușirile formale și esențiale ale unui Sinod Ecumenic.
Acum, de ce trebuie să prăznuim acest Sinod? Pentru că, în confuzia generală în care trăim și în această atmosferă a sincretismului, toate sunt băgate într-un creuzet și omogenizate și devin un inacceptabil bun comun, spre câștigul și prin concesia tuturor, cu rezultatul că nu mai știi care este adevărul și care minciuna. Romano-catolicismul rămâne statornic în insistența cu care îi defăimează pe acești Sfinți Părinți, căci, după cum știți mai bine decât mine, în învățătura sa dogmatică, romano-catolicismul pretinde că acest sinod pe care noi l-am sărbătorit duminică (9.02.2014) nu este un sinod întrunit de Sfinți Părinți, ci un sinod al ereticilor. Tocmai de aceea îl caracterizează drept ereziarh pe Sfântul Fotie cel Întocmai cu Apostolii, pe acest mare Luminător al Bisericii. În schimb, recunosc ca al VIII-lea Sinod Ecumenic sinodul tâlhăresc de la 870 care l-a caterisit pe Fotie și s-a întrunit la porunca Papei de atunci al Romei, Nicolae.
Prin urmare, vedeți că noi nu ne-am întrunit pentru a proclama un Sinod Ecumenic, pentru că aceasta nu este competența noastră, dar i-am cinstit bisericește și euharistic pe Sfinții Părinți ai acestui Sinod de la Constantinopol, care ne-a oferit și ne oferă toate aceste daruri mari și minunate și vine în continuitatea neîntreruptă a Sfintelor Sinoade ale Bisericii noastre, care ne-au păstrat și ne-au păzit credința predată de Apostoli. Așadar, acest act al nostru nu poate fi socotit un abuz liturgic. Suntem o Biserică Locală care dă propria mărturie față de cei doi poli ai înșelării din zilele noastre: zelotismul necugetat – pe care îl trăiește și poporul român, ca și poporul elen, de altfel, prin pseudo-Biserica vechilor calendariști –, dar și ecumenismul sincretist, pe care, din nou, poporul român, ca și cel elen, îl cunoaște prin pseudo-Biserica Uniației. Trebuie să vă spun că în Atena, într-un punct foarte central există o biserică ce în mod fals poartă inscripția de ”ortodoxă”, închinată Sfintei Treimi. Și există și un pseudo-episcop pseudo-ortodox, domnul Dimitrios Saláhas, care se poartă ca un ierarh ortodox, câtă vreme în realitate el este un credincios romano-catolic, care doar joacă rolul de episcop ortodox.
Așadar, suntem datori în acest moment toți credincioșii ortodocși să umblăm pe calea de mijloc, pe calea împărătească, a discernământului și a înțelepciunii duhovnicești, fără să recurgem la acte arbitrare sau la egocentrisme sau la înșelarea la fel de gravă de a ne considera salvatori ai Bisericii. Biserica nu este salvată de oameni, ci ea salvează, ea mântuiește și, desigur, mântuiește atunci când omul are smerenie și când aude pururea în urechi acel cuvânt al Domnului Său, pe care Domnul l-a predat cu multă dragoste Sfântului contemporan Siluan Athonitul, căruia i-a spus: ”Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”. E nevoie de discernământ, smerenie, dar și de înțelepciune.Părintele Matei Vulcănescu:
Papismul, protestantismul și monofizitismul sunt Biserici sau sunt erezii?Mitropolitul Serafim:
Părinte Matei, răspunsul la întrebarea dumneavoastră nu îl dau eu, îl dau Sinoadele Ecumenice, îl dă Biserica cea Una, Sobornicească și Apostolească, care a condamnat monofizitismul, monotelismul și monoenergismul ca erezie care lovește în Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că, dacă Hristos era doar Dumnezeu, dacă nu avea lucrarea-energia omenească, dacă nu ar fi avut așadar lucrare-energie omenească și voință omenească, atunci cine s-a răstignit, cine a murit pe Cruce, cine s-a pogorât la iad, cine a înviat și cine s-a înălțat? Fără îndoială, Dumnezeu Cuvântul nu a murit, Dumnezeu Cuvântul nu a înviat, Dumnezeu Cuvântul nu S-a înălțat, pentru că Dumnezeu Cuvântul este a doua Persoană a Sfintei Treimi ci firea umana a Dumnezeu Cuvantului a murit, a înviat și s-a înălțat. Prin urmare, monotelismul, monoenergismul și monofizitismul constituie o teribilă erezie, pe care a condamnat-o Sinodul IV Ecumenic întrunit la Calcedon în 451.
Acum, cât privește romano-catolicismul, toate dogmele care s-au elaborat în acest spațiu în al doilea mileniu lovesc în credința Sinoadelor Ecumenice. Primatul și infailibilitatea? Ce să spun? Să menționez canoanele prevăzute de Sinoadele II și IV Ecumenice care se referă la ”întâietățile cinstirii” acordate patriarhatelor Pentarhiei și care se bazează pe însemnătatea politică a orașelor respective, iar nu pe vreo presupusă intervenție din partea lui Dumnezeu, nici pe vreo succesiune moștenită de la Apostoli, pentru că toți Apostolii sunt egali între ei, așa cum egali sunt între ei și toți episcopii, urmașii Apostolilor. Așadar, aceste întâietăți se întemeiază doar pe superioritatea administrativ-politică a orașelor respective. Dreptul nostru canonic spune foarte clar că Roma, Vechea Romă, a fost proclamată prima în ”întâietățile cinstirii” tronurilor patriarhale ale Bisericii vechi, pentru că era capitală a Imperiului. Pentru nici un alt motiv. Nu pentru că episcopul ei ar fi fost, chipurile, urmaș al lui Petru sau vicar al lui Hristos sau orice altceva. De aceea, romano-catolicismul a născocit o serie întreagă de istorii false, de plastrografii, după cum știm cel puțin din critica acestora, precum sunt Donația Pseudo-Constantiniană (Constitutum Donatio Constantini), Donația Pseudo-Pepiniană, Pseudo-Clementinele , Decretaliile Pseudo-Isidoriene și multe altele, care nu au alt scop decât să justifice un inexistent primat al puterii asupra întregii Biserici și jurisdicții.
Să vorbim despre Filioque? care, așa cum am spus, a fost condamnat de Sinodul de la Constantinopol [879-880], dar și de Sinodul III, care interzice adaosurile la Simbolul de la Constantinopol. Să vorbim despre imaculata concepție a Maicii Domnului? care în fapt creează un om eteric, de la care Dumnezeu Cuvântul nu ar fi putut asuma firea omenească așa cum este ea, ci ceva magic, ceva inexistent. Să vorbim despre purgatoriu? care nu există nicăieri în Tradiția Bisericii. Cu alte cuvinte, toate dogmele pe care romano-catolicismul le-a dezvoltat în cel de-al doilea mileniu sunt cu totul false, inexistente și lezează eclesiologia, triadologia, teologia Bisericii, dar și viețuirea și ethosul ei, desigur. Să vorbim despre războaiele religioase, despre “sfânta“ Inchiziție? Ce să spunem despre acest spațiu? Este, cu adevărat, o mare tragedie.
În ce privește protestantismul, simplul fapt că acesta contestă pururea-fecioria Maicii Domnului, sfintele icoane, tainele Bisericii, preoția, fac din protestanți niște lepădați de Biserică și îi pun sub incidența anatemelor Sfintelor Sinoade Ecumenice, ale celui de-al III-lea, ale celui de-al VII-lea și ale altora. Deci, ce să spunem despre eclezialitatea acestor spații? Sunt erezii, sunt cacodoxii, sunt, din păcate, și o spun cu durere, căderi cumplite ale unor oameni care se consideră creștini și reprezintă o rană grozavă în creștinism, mai general. Nu în Biserică, pentru că Biserica nu este un organism omenesc, ci dumnezeiesc-omenesc, teandric, dar creștinismul, pentru că este o entitate religioasă la nivel mondial, de bună seamă, cunoaște o mare rană din pricina tuturor acestor abateri de la Adevăr, abateri care se întemeiază pe cuvântul demonic și, desigur, pe semeție și pe părerea de sine. De aceea, în acest moment simțim o adâncă amărăciune, pentru că lumea creștină cunoaște aceste căderi, care sunt adevărate tragedii și care compromit propovăduirea acestor comunități creștine. Știți, la nivel mondial, în cadrul altor religii, nu se precizează adevărul că Ortodoxia este Biserica. Acești oameni îi consideră pe toți creștini, indiferent ce sunt ei, cine sunt, ce cred, îi consideră creștini și când îi văd pe acești creștini… Să iau un exemplu recent: acești creștini, care invocă numele lui Hristos, cad în cumplite fărădelegi, așa cum sunt cunoscutele fărădelegi ale pederastiei săvârșite de pseudo-clerul romano-catolic. Autoritatea acestei comunități religioase, Vaticanul, în loc să pedepsească aceste comportamente după cum prevede dreptul canonic al Bisericii, le acoperă și se ajunge la scandaluri de nivel mondial, încât ajunge ONU să pronunțe vinovăția unora dintre reprezentanții acestui sistem romano-catolic pentru această mare fărădelege.
Omul simplu, care nu are o cunoaștere amplă, cum poate deosebi între Biserică și erezie? El vede creștini, nu poate să știe că acești așa-ziși creștini, romano-catolicii, au încălcat și încalcă hotărârile Bisericii, de pildă, Canonul 13 al Sinodului VI Ecumenic care interzice celibatul general al clerului sau chiar Sfânta Scriptură, pe Însuși Hristos, Care spune că celibatul total nu îl poate ține oricine: ”Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat” (Matei 19:11), sau pe Apostolul Pavel care spune că preotul sau diaconul trebuie să fie ”bărbat al unei singure femei” (I Timotei 3:2, 12) și atâtea alte lucruri, încalcă hotărârile Părinților și altele.
Așadar, cât de mare alterare și cât de mari probleme creează aceste formațiuni religioase pseudo-creștine, care sunt cunoscute sub numele de creștinism. Prin urmare, nu sunt Biserici, pentru că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească și, neîndoielnic, este Una, pentru că Unul este Hristos și, pentru că Hristos este Capul Bisericii, nu e posibil ca Hristos să aibă mai multe trupuri sau mai multe capete. Este, carevasăzică, o ”urâciune a pustiirii” (Matei 24:15, Marcu 13:14) din zilele noastre acest pluralism ecumenist, după cum se numește, care are ca scop să submineze Adevărul și să facă din Adevăr o mărime matematică, însă Adevărul este Persoană, este Hristos. El a spus: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6).
În privința validării Adevărului, și un singur om, care crede în El, constituie majoritate, iar în ce privește Biserica, oricât de puțini membri ar avea, acest lucru nu are nici o importanță în raport cu numărul mare al aderenților concepțiilor religioase ale romano-catolicismului, protestantismului și monofizitismului. Ei ating în jur de 1,5 miliarde, dar faptul acesta nu are nici o importanță, pentru că Biserica nu este o mărime matematică, ci este comuniune cu Adevărul Care este Hristos.

Părintele Matei Vulcănescu:
Rezultatele dialogului dintre ortodocși și monofiziți îi determină pe mulți clerici și teologi de nivel academic ortodocși să afirme că monofiziții alcătuiesc o Biserică egală și de aceeași valoare cu Biserica Ortodoxă. Acest lucru reiese din Acordul de la Chambesy din 1993, pe care Patriarhia Română, prima dintre toate Bisericile Ortodoxe, l-a acceptat în urma unei decizii sinodale din 1994, dar și din practica contemporană de recunoaștere a monofiziților în cadrul Patriarhiilor Alexandriei și Antiohiei, ca și în America. Care este poziția Înaltpreasfinției-Voastre cu privire la acest subiect?

Mitropolitul Serafim:
Noi, ca Biserică Locală, și vorbesc despre Biserica Greciei, nu am acceptat la nivel sinodal acordurile de la Chambesy. La nivel sinodal, repet, pentru că reprezentanții noștri le-au semnat, din păcate, dar noi nu le-am acceptat la nivel sinodal, pentru că ele contravin Sinoadelor Ecumenice.
Așa-numiții monofiziți, monoteliți și monoenergiști, adică copții egipteni, etiopienii Abisiniei, ”Biserica” malankară (sud-vestul Indiei), armenii și siro-iacobiții, nu recunosc Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII. Ei nu acceptă că Hristos este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit după unirea firilor prin Întrupare, nu acceptă hotărârile Sinodului IV Ecumenic. Am încercat aici în Grecia, în urmă cu un deceniu, să iau poziție față de această problemă. S-a publicat atunci un studiu hristologic al răposatului Papă și ”Patriarh” al copților din Egipt, Shenuda, apărut la Editura Armos. În această lucrare, Shenuda consemnează credința “bisericii” copte, a monofiziților, și menționează foarte limpede că nu crede în cele două firi, după întrupare, dumnezeiască și omenească, ale lui Hristos, în cele două voințe, dumnezeiască și omenească. Așadar, ceea ce se spune, anume că Biserica Ortodoxă, Sobornicească și Apostolească, și ”Bisericile” orientale ale monofiziților au aceeași credință, nu este adevărat, pentru că monofiziții răstălmăcesc cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, care, referindu-se la Hristos, spune: ”o fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupată” Nu e vorba de o fire compusă ce nu are cum sa ne mântuiască, ci de doua firi ce rămân distincte după întrupare. Aceste noțiuni subtile nu pot fi înțelese de lumea monofizită-miazită – coptă, etiopiană, indiană, armeană sau siro-iacobită. Și din acest motiv ne confruntăm cu o problemă uriașă.
Prin urmare, pe temeiul spus mai sus, nu este posibil să acceptăm comuniunea, intercommunio, cu aceste grupări eretice, care nu sunt biserici, nici nu putem găsi o justificare, pentru acceptarea intercomuniunii cu ei, în faptul că această epocă contemporană plină de multe greutăți ne-ar impune să găsim locuri comune, să găsim ceea ce ne leagă, așa încât să depășim dificultățile dogmatice și să ajungem astfel la o falsă unitate. Aceasta, pentru că monofizitismul, chiar și în forma lui actuală [erezia conform căreia Hristos are o singura fire compusa din cele doua firi dumnezeiasca și omenească-miafizitism], a lui Sever al Antiohiei, lezează Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, căci, dacă Dumnezeu Cuvântul nu s-a făcut Om desăvârșit, cum îl va mântui El pe om? În aceasta stă marele secret al acestei chestiuni, și marea taină. Dacă, așadar, negăm firea dumnezeiască și firea omenească, faptul că Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, atunci negăm posibilitatea îndumnezeirii omului și mântuirea lui de către Dumnezeu. Din acest motiv, deci, consider că trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre aceste lucruri. De aceea, singura cale dreaptă în abordarea acestor subiecte este să îi urmăm pe Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți, nu pe noi înșine, nu gândirea și judecata noastră, să îi urmăm pe Părinți, care sunt îndumnezeiți, adică vorbesc fiind în părtășie cu energia necreată a lui Dumnezeu. Și astfel ei păstrează și păzesc dreapta slăvire, adevărul care mântuiește, căci, luați aminte!, toate păcatele se iartă, toate, afară de erezie și de schismă – pe care nu le iartă nici sângele martiriului, după cum prevede dreptul nostru canonic. Prin urmare, e foarte serioasă problema, de aceea trebuie să o abordăm cu credincioșie și cu multă frică, iar nu cu ușurătate sau mânați de buna intenție de a comunica cu unii oameni, care oameni însă nu primesc Adevărul lui Dumnezeu, așa cum a fost el formulat de Sfântul Sinod al IV-lea Ecumenic.
Trebuie să spun că șarpele cel începător al răutății, diavolul, după prigoanele primelor secole, a găsit alte căi de ispitire, ca să îl dezorienteze pe om și să îl îndepărteze de mântuirea sa – anume, atât arianismul care atacă dumnezeirea lui Dumnezeu Cuvântul întrupat, cât și monofizitismul, monotelismul, monoenergismul, care lezează omenitatea Lui – țintind să nimicească șansa mântuirii omului și a îndumnezeirii lui, pentru că scopul omului nu este să devină un om mai bun, ci să devină dumnezeu după har, să se asemene lui Dumnezeu, să dobândească asemănarea cu Dumnezeu.
Tocmai din acest motiv consider că avem datoria să fim simpli și smeriți ucenici ai Sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinți.

Părintele Matei Vulcănescu:
Vă mulțumesc foarte mult. 

Citiți integral pe Ortodoxia Catholica
Interviul acordat de Înaltpreasfinția-Sa Serafim, Mitropolitul Pireului, Părintelui Matei Vulcănescu, pentru site-ul https://ortodoxiacatholica.wordpress.com
Traducerea din limba greacă: Tatiana Petrache