Inchisorile comuniste – un munte al suferintei

Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria.

Interviu cu Nicolae Popa, fost detinut politic

– Domnule Nicolae Popa, dumneavoastra cati ani ati facut de temnita?
– 16.
– Unde anume?
– In mai multe locuri. Am inceput cu Suceava, Pitesti, …
– Cat ati stat in Pitesti?
– Trei ani, exact perioada reeducarii; am trecut prin demascari. De la Pitesti am trecut la Gherla, de la Gherla la Targu-Ocna, de la Targu-Ocna la Aiud. M-a lasat cu domiciliul si am trecut pe la noua culme, pe urma la Periprava in ’64. Am fost arestat pe 15 mai 1949 si m-am eliberat pe 6 mai 1964.
– Cum vi s-a parut Pitestiul? Cum v-ati simtit dupa ce ati iesit din Pitesti?
– A fost o scoala a noastra. Poate dumneavoastra nu cunoasteti. Dar, de exemplu, in Carticica sefului de cuib, Capitanul spunea asa: ca un legionar are de urcat un drum, care are trei etape: muntele suferintei, padurea cu fiare salbatice si mlastina deznadejdii. Eu am considerat pentru mine ca perioada din timpul anchetei a fost muntele suferintei, la Pitesti a fost padurea cu fiare salbatice, si am gasit cat s-a putut. Dupa aceea, spre sfarsit, am intrat in mlastina deznadejdii, ca nu mai stiam, Dumnezeu sa ma ierte, ma zapacisem nu mai judecam  normalul. Dar Dumnezeu mi-a ajutat si am depasit si asta, si am revenit la normal. Sa stiti un lucru: nu regret nimic din toate cate am trecut, nici Pitestiul, nici Galatiul.
– La ce ati simtit ca v-a folosit experienta de acolo, si mai ales caderile, ca nu sunt intamplatoare?
– Da, dar sa stiti, ne-a ajutat sa ne ridicam spiritual. Ne-a ridicat spiritual, ne-a ajutat sa fim adevarati oameni, asa cum ar trebui sa fim, cum ne-a creat Dumnezeu sa mergem pe linia dreapta. Stiti ce va spun? Nu regret absolut nimic, nici nu urasc pe nimeni, nici pe cei care m-au chinuit. Ii consider si pe ei victime cum sunt si eu. Si Turcanu a fost o victima a masoneriei, care s-a folosit de el.
– Cum credeti ca ar trebui prezentat adevarul in ziua de azi? Spus oamenilor direct, ca se evita se fie folosit cuvantul „legionar”, miscarea , se acopera sub simboluri si alte metafore?
– Sa stiti un lucru? In primul rand trebuie sa avem curajul sa spunem adevarul. Mie nu mi-e rusine sa spun ca am fost acuzat ca sunt legionar. Pentru mine a fi legionar e o mandrie,  o satisfactie. pentru ca atunci cand esti legionar te-ai pus in slujba neamului si a Bisericii crestine. In aceasta consta mandria noastra, cladita cu atata suferinta. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ca am reusit sa trecem peste hopurile astea si sa ne intoarcem poate pe drumul cel bun, fiecare cat putem, cu pacatele noastre, cu necazurile noastre.
– Dar vedeti ca aceleasi servicii lucreaza si acum infiltrate sub fel si fel de masti…
– Sa stiti un lucru: Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria. Parintele Justin a vrut sa faca biserica asta(manastire la Aiud), de fapt. A venit masoneria sa faca un centru cultural martirologic. Avem noi nevoie de asa ceva? Are nevoie Mircea Vulcanescu, George Manu de asa ceva? Nu. Dar ce vor? Daca iei centrul acesta martirologic peste 30-40 de ani, se va vorbi de mortii astia ca au fost niste oameni habotnici, care s-au opus progresului adus din apus. Nu se va spune ca au murit pentru Dumnezeu si pentru credinta. Asta va face centrul martirologic. E condus de masonerie si va sta impotriva bisericii. Aici avem nevoie de biserica, nu de centru martirologic. Putea sa-l faca la Bucuresti, la Jilava, nu aici, dar intotdeauna s-au creat diversiuni acolo unde este miscarea legionara. Eu nu sunt de acord cu aceste centru. Sa prezinte ei istoria asa cum vor ei. Ei nu spun ce au facut, ca ei sunt vinovati de tot martirajul acesta. Ei nu spun ca ei au adus comunismul, ca ei au adus crima, ca ei conduc acum, ca ei ne saracesc acum, dar ei ne saracesc tocmai ca sa traim din imprumutul lor, iar ei sa traiasca din dobanzile noastre. Asta-i situatia.
– Dar noi traim de cativa ani asa.
– Si vom trai. Politicienii nostri se mandresc ca au primit imprumuturi. Nu se gandesc ca imprumuturile astea nu sunt decat bagatul capului intr-un jug.Trebuie sa muncim ca sa platim dobanzile lor si ei sa stea in fotolii.
– Dar vedeti ca oamenii de valoare s-au retras din paturile sociale, politice…
– Asta e vina lor; dar s-au retras, saracii, trebuie sa-i intelegem, s-au retras pentru ca multi nu au curajul sa ii infrunte, nu se pregatesc pentru lupte. Generatia nu mai stie ce inseamna dragostea de neam, dragostea de Dumnezeu, nimic; sunt niste oameni zapaciti, fara un crez in viata. Asta e o realitate trista, din pacate adevarata.